REFORMA

CURRICULARĂ DIN
ROMÂNIA

Asist. dr. Lorena Peculea

 TERMENI ŞI SINTAGME CHEIE

• reformă curriculară/ reformă de curriculum

• compatibilizarea europeană a curriculumului
naţional
• noul Curriculum Naţional
• principii de elaborare a curriculumului
• reforma conţinuturilor
 COORDONATELE MAJORE ALE
REFORMEI CURRICULARE DIN ROMÂNIA
• Reforma curriculară - componentă esenţială a
reformei comprehensive a învăţământului, o inovare
macroeducaţională
1) Etapa reparatorie (după decembrie 1989)
• dezideologizare în educaţie
• anularea unor reglementări legislative şi impunerea
altora
2) Etapa documentelor legislative
• 1995 - adoptarea Legii învăţământului
• 1997 - Statutul personalului didactic
• inovare educaţională la macro şi micronivel pedagogic
 COORDONATELE MAJORE ALE
REFORMEI CURRICULARE DIN ROMÂNIA
3) Etapa construcţiilor sistematice (sfârşitul anilor 90)
• 1997 - o reformă cuprinzătoare, comprehensivă, sistemică a
învăţământului, o reformă rapidă, neamânată, o reformă acum
• şase categorii de măsuri:
– Reforma curriculară şi compatibilizarea europeană a
curriculumului naţional;
– Trecerea de la învăţarea reproductivă la cea creativă;
– O nouă conexiune între şcoli, licee şi universităţi, pe de o
parte, şi mediul economic, administrativ şi cultural, pe de altă
parte;
– Ameliorarea infrastructurii şi conectarea la comunicaţiile
electronice;
– Reforma managementului şcolar şi academic;
– Iniţierea unor forme avansate de cooperare internaţională.
 COORDONATELE MAJORE ALE
REFORMEI CURRICULARE DIN ROMÂNIA

• Reforma de curriculum, nu înseamnă doar regândirea şi

reelaborarea conţinuturilor învăţământului (planuri de
învăţământ, programe şi manuale), întrucât curriculumul
nu se suprapune peste conţinutul învăţământului

• Reforma curriculară are implicaţii mult mai profunde atât

în planul teoriei, cât şi al practicii educaţionale, în ceea ce
priveşte organizarea experienţelor de învăţare şi formare
prin asigurarea interdependenţelor necesare între
obiectivele educaţionale, conţinuturile învăţământului,
strategiile instructiv-educative şi strategiile de evaluare.
(Bocoș, M., Jucan, D., 2010)
 COORDONATELE MAJORE ALE
REFORMEI CURRICULARE DIN ROMÂNIA

• În perspectivă operaţională reforma curriculară

românească a constat în proiectarea şi
implementarea unor schimbări la mai multe nivele:
– elaborarea noului Curriculum Naţional
– elaborarea de programe şcolare pe discipline
– elaborarea de manuale şcolare alternative
– reforma activităţilor didactice din sala de clasă.
 REPERE STRATEGICE DE ELABORARE
A CURRICULUMULUI
• formarea treptată şi cristalizarea unei noi culturi
curriculare:
– centrarea procesului de învăţământ pe formarea
capacităţilor, competenţelor şi a atitudinilor
– centrarea actului educativ pe elev şi pe activitatea
procesuală de învăţare
– adoptarea unei viziuni inter- şi transdisciplinare în
construirea curriculumului şcolar
– posibilitatea realizării unor parcursuri şcolare şi
educaţionale diferenţiate şi individualizate
– abordarea curriculumului în strânsă corelaţie cu
problematica evaluării didactice
 REFLECȚII ȘI EXERCIȚII APLICATIVE

• Reflectaţi la necesitatea realizării reformei curriculare la

micronivel pedagogic. Identificaţi implicaţiile la nivelul
managementului şcolar, referindu-vă inclusiv la
responsabilităţile şi libertăţile profesionale ale cadrului
didactic, precum şi la (auto)perfecţionarea acestuia.

• Noul Curriculum Naţional se adresează unor elevi care se

vor integra în viaţa socială şi profesională în anii următori,
când condiţiile culturale, economice, sociale şi politice vor fi
schimbate. Enumeraţi cele mai importante schimbări care
se prefigurează la nivel cultural şi economic, pe plan intern
şi internaţional şi implicaţiile lor la nivelul conceperii
curriculumului şcolar şi universitar.
 SISTEMUL DE PRINCIPII
DIRECTOARE
• 1. principii generale, de politică educaţională:
– principiul descentralizării curriculumului
– principiul flexibilizării curriculumului
– principiul descongestionării
– principiul eficienţei
– principiul compatibilizării cu standardele europene din
învăţământ

• 2. principii de elaborare a noilor Planuri-cadru de învăţământ:

– principiul selecţiei şi ierarhizării culturale
– principiul funcţionalităţii
– principiul coerenţei (parcursului şcolar)
– principiul egalităţii şanselor
– principiul racordării la social
 PRINCIPII DE ELABORARE A
CURRICULUMULUI ŞCOLAR

a. Principii privind curriculumul ca întreg:

• Curriculumul trebuie să reflecte idealul educaţional al şcolii
româneşti aşa cum este acesta definit în Legea educaţiei
naţionale;
• Curriculumul trebuie să respecte caracteristicile de vârstă ale
elevului, corelate cu principiile de psihologie a învăţării;
• Curriculumul trebuie să reflecte dinamica valorilor socio-
culturale specifice unei societăţi deschise şi democratice;
• Curriculumul trebuie să-i ajute pe elevi să-şi descopere
disponibilităţile şi să le valorifice la maximum în folosul lor şi al
societăţii.
 PRINCIPII DE ELABORARE A
CURRICULUMULUI ŞCOLAR

b. Principii privind învăţarea:

• Elevii învaţă în stiluri diferite şi în ritmuri diferite;
• Învăţarea presupune investigaţii continue, efort şi
autodisciplină;
• Învăţarea dezvoltă atitudini, capacităţi şi contribuie la
însuşirea de cunoştinţe;
• Învăţarea trebuie să pornească de la aspecte relevante
pentru dezvoltarea personală a elevului şi pentru inserţia sa
în viaţa sa socială;
• Învăţarea se produce prin studiu individual şi prin activităţi
de grup.
 PRINCIPII DE ELABORARE A
CURRICULUMULUI ŞCOLAR

c. Principii privind predarea:

• Predarea trebuie să genereze şi să susţină motivaţia elevilor
pentru învăţarea continuă;
• Profesorii trebuie să creeze oportunităţi de învăţare diverse,
care să faciliteze atingerea obiectivelor propuse;
• Profesorii trebuie să descopere şi să stimuleze aptitudinile şi
interesele elevilor,
• Predarea nu înseamnă numai transmitere de cunoştinţe, ci şi
de comportamente şi de atitudini;
• Predarea trebuie să faciliteze transferul de informaţii şi de
competenţe de la o disciplină la alta;
• Predarea trebuie să se desfăşoare în contexte care leagă
activitatea şcolară de viaţa cotidiană.
 PRINCIPII DE ELABORARE A
CURRICULUMULUI ŞCOLAR

d. Principii privind evaluarea:

• Evaluarea este o dimensiune esenţială a procesului curricular şi
o practică efectivă în clasă;
• Evaluarea trebuie să implice folosirea unei mari varietăţi de
metode;
• Evaluarea trebuie să fie un progres reglator care informează
agenţii educaţionali despre calitatea activităţii şcolare;
• Evaluarea trebuie să-i conducă pe elevi la o autoapreciere
corectă şi la o îmbunătăţire continuă a performanţelor;
• Evaluarea se fundamentează pe standarde curriculare de
performanţă, orientate spre ceea ce va fi elevul la finalizarea
parcursului său şcolar şi la intrarea în viaţa socială .
 COMPONENTELE STRUCTURALE ALE
CURRICULUMULUI NAŢIONAL

Curriculumul Naţional cuprinde:

• 1. Curriculumul Naţional pentru învăţământul
obligatoriu. Cadru de referinţă
• 2. Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele 0-
XII
• 3. Programele şcolare
• 4. Manuale şcolare alternative
• 5. Auxiliare curriculare, ghiduri metodice,
îndrumătoare, norme metodologice şi materiale
didactice de suport/ ajutătoare
REZULTATE STRATEGICE MAJORE ALE
REFORMEI CURRICULARE

• a generat o mişcare inovativă care include o mare

parte din personalul didactic şi care se bazează pe noi
planuri de învăţământ, pe noi programe şcolare,
manuale alternative

• a indus o nouă logică didactică menită a transforma

"şcoala profesorului" în "şcoală a elevului“

• a consacrat un nou "cod curricular", care a fost

asimilat de o "masă critică" a personalului didactic
 REFLECȚII ȘI EXERCIȚII APLICATIVE

• Explicaţi de ce procesul de reformă a curriculumului

este continuu: "Fie că este vorba de pregătirea
încredinţată de către oamenii politici cercetătorilor, fie
că este vorba de adaptarea conţinuturilor, încredinţată
celor ce educă, reforma curriculumului constituie o
activitate continuă." (D’Hainaut, L. (coord.), 1981).

• Explicaţi de ce conceptul de "curriculum" este supus, în

permanenţă, unui demers de precizare, nuanţare,
extindere a ariei sale semantice, ca urmare a
concluziilor din domeniile practicii curriculare, al
cercetării curriculumului şi al reformei curriculare.
 BIBLIOGRAFIE
• Bocoș, M., Jucan, D., (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia
curriculumului. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura
Paralela 45, Pitești.
• Chiş, V. (2001), Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
• Creţu, C. (2000), Teoria curriculum-ului şi conţinuturile educaţiei – Curs, Editura
Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi.
• Marga, A. (1998 a), Reforma învăţământului acum, Ministerul Educaţiei Naţionale,
Buletin Informativ nr.1.
• Marga, A. (1998 b), Reforma învăţământului acum, Editura Şcoala Românească,
Bucureşti.
• Marga, A. (2007), Anii reformei. 1997-2000, ediţia a 2-a, Editura Fundaţiei pentru
Studii Europene, Cluj-Napoca.
• Miroiu, A. (coord.) (1998), Învăţământul românesc azi, Editura Polirom, Iaşi.
• Văideanu, G. (1988), Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti.
• Vlăsceanu, L. (coord.) (2001), Reformă şi continuitate în curriculumul învăţământului
obligatoriu, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum,
Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti.
• Vlăsceanu, L. (coord.) (2001), Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculum-ul învăţământului obligatoriu, Educaţia 2000+, Bucureşti.