Sunteți pe pagina 1din 4

Obiceiul vechi de nuntă în satul Bucium (comuna Şinca, jud.

Braşov)

Cules de Prof. Gheorghe Dobrin

Sâmbăta după-masa, înainte de duminica nunţii, mirii mergeau prin sat şi invitau nuntaşii. Pe
înserat avea loc o petrecere la casa mirelui, unde se servea turtă şi băutură.
A doua zi pe la ora 10-11 se pleca de la mire, se mergea la naş şi apoi după mireasă pentru a
merge la cununie. Între timp câteva femei găteau mireasa, iar când era gata o aşezau în mijlocul casei
şi îi cântau cântecul miresei:

Ia-ţi mireasă ziua bună Căci cu el te-ai cununat.


De la tată de la mumă La ţâţâna portiţii
De la fraţi de la surori Plânge mama miresii
De la grădina cu flori Se roagă de sfântul soare
De la fir de tămâiţă Să ţie ziua mai mare
De la fete din portiţă C-are-o faţă călătoare
De la fir de busuioc Călătoare peste munţi
De la feciorii de joc La părinţi necunoscuţi
Mireasă gătită-n flori Călătoare peste văi
Ia-ţi gândul de la feciori La părinţi bătrâni şi răi.
Şi ţi-l pune la bărbat

După cununie se mergea la casa miresei, unde mireasa cu naşa intra în casă, iar restul alaiului
rămânea la poartă şi în stradă. În curte intrau feciorii care mergeau până la uşa de la intrare şi
cereau mireasa printr-un vers. În timpul negocierilor se spun glume, se dau replici, dar până la urmă
câştigă flăcăii care prin oraţie cer mai întâi un colac, un litru de rachiu şi câteva bucăţi de carne
înşirate pe un băţ. Carnea, imediat ce se primeşte, se aruncă peste casă (semn că există mâncare
destulă şi se poate da şi la cei neinvitaţi).
După ce au primit aceste daruri se întorc la poartă unde aşteaptă mirele, naşul şi restul
nuntaşilor, închină cu ei şi îi invită la intrarea în casă, chipurile că au dat de ceva urme ale miresei,
după care se reia oraţia. Peţitorii sunt păcăliţi mai întâi arătându-li-se o copilă de 3-4 ani, apoi o
bătrânică. A treia oară iese mireasa, care are în mână o cană cu apă şi busuioc, stropeşte lumea,
după care invitaţii pot intra în casă.

- Bună dimineaţa - Se vede că ai minţit Cu-ncetu, cu-ncetişoru


cinstiţi socrii mici Că eşti cu nasul găurit Să ne spunem tot cuvântu şi
- Mulţumim Şi-acum nici nu eşti poftit adevăru.
dumneavoastră băieţi Ai venit doar la licăit Tânărul nostru împărat
voinici Nu te ţine aşa băţos De dimineaţă s-a sculat
- De ce umblaţi, ce Că eşti cu hainele pe dos Faţă albă a spălat
căutaţi? Şi-acum mai bine-ai tăcea Chica neagră-a pieptănat
- Ce umblăm, ce Şi-ai asculta povestea. Cu trâmbiţă a sunat
căutăm? - Dar cine sunteţi Mare oaste-a adunat
La nimeni sama nu dăm dumneavoastră Două sute de grăniceri
- Ce faci aşa gură multă Să ne luaţi seama noastră? O sută de feciori de boier
Că nu eşti chemat la nuntă - Dar fiindcă ne-ntrebaţi Dintre cei mai mari
- Ba-s nuntaş fruntaş Să ne lăsaţi Nepoţi de general
© Parohia Ortodoxă „Sf. Treime” Bucium
parohiaortodoxabucium.wordpress.com
Şi la răsărit de soare Cu frâiele zugrăvite Să nu fie din vecine
Am plecat la vânătoare Şi unghiile cositorite Ca să păţim vreo ruşine
Şi-am vânat Bând şi chiuind C-atunci va fi necinstea noastră
Ţara de sus Şi din pistoale trăznind Şi ocara dumneavoastră.
Până spre apus Ca noi toţi să pornim Socrii mici ascultaţi
Până juncanii au stătut Şi la curţile Şi-ni urechi bine băgaţi
Şi potcoavele-au pierdut dumneavoastră să venim Când bate soarele-n deseară
Atunci o luarăm în jos Şi floricica s-o luăm Mari oaste vă-mpresoară
Pe un deal frumos Şi la împărat s-o ducem Să lărgiţi casa
Şi alergarăm S-o scoatem din rădăcină Să-ntindeţi masa
Şi vânarăm S-o sădim la împăratul în Că vine-mpăratu cu oastea
Munţi cu fagi şi cu brazi grădină Şi vine tot satu’
Cerul cu stelele Acolo să crească Să se veselească la-mpăratu
Vâlcelele cu viorelele Să înflorească S-aveţi buţi cu vin
Şi satele cu fetele. Să nu se mai ofilească. Care cu fân
Când bate soarele-n de Dacă dumneavoastră Boi graşi, claponaşi
seară gazde mari Vaci lăptoase
Ieşirăm cu toţii la drumul Ne credeţi niscai tâlhari Şi fete frumoase.
cel mare Avem firmă cu peceţi de Să mai aveţi gazde mari
Şi deterăm de-o urmă de la împărăţie Şi nescai hâre de lăutari
fiară Cine ştie carte latinească Că noi după ce-om bea
Unii ziceau că-i de zână Să vie să citească Ne-om ospăta
Să-i fie împăratului Iară cine nu ştie De joc ne-om apuca.
cunună Să nu vie La caii noştri să le daţi
Alţii ziceau că-i de Şi ca de foc să se Fân, ghizdei verde
căprioară păzească. Cosit în noaptea de Sf.
Să-i fie împăratului Să ne aduceţi gazde mari Gheorghe
soţioară Oameni cărturari Adunat în sărbători
Iar nunul cel mare cu Un popă cu barba deasa De două fete surori
grija-n schinare Să citească carte-aleasă Caii noştri să mânce
Călare pe un cal Să nu fie cu barba rară Şi din capete să nu mişte
Ca un ducipal Să ne ţie pân’ deseară Caii noştri să bea
Se ridică-n scări Ori unul cu ea cârnită Şi din capete să nu dea
Se umflă în nări Să rămâie necitită Altfel şi dumneavoastră
Şi făcu ochii roată Ci unul cu barba ca fusul Din partea noastră
Peste oştirea toată Să ne dea curând Urechile vi s-or tăia.
Şi când încoace privi răspunsul Poftiţi, beţi şi vedeţi
Aicea zări Răspunsul nostru să fie: Că-i răchiu de la Piteşti
O floricică mică frumoasă Şase pahare cu vin Când bei să te-nveseleşti
Drăgăstoasă Şase năframe de in Nu ca al dumneavoastră
Care văzând că nu creşte Ce se găsesc pe aici Zamă de prune proastă
Nu înfloreşte Cusute cu fluturi de arnici Când bei multă
Şi nici locul nu-i prieşte Fie cu strămătură Te umfli la burtă
Făr’ numa se ofileşte. Numai să fie cu voie bună Faci burta dobă
Ne trimese pe noi Fie şi de mătase Intri după sobă
Şase lipscani Numai să fie de aici din Şi stai cu greierii de vorbă.
Călări pe şase juncani casă Apoi tot urând aşa
Cu coarnele cârnite De la cinstita mireasă

© Parohia Ortodoxă „Sf. Treime” Bucium


parohiaortodoxabucium.wordpress.com
Vedem c-au rămas cei de Io-s Nichită, aş mânca Păzea nişte vaci
la spate carne friptă De-un lup cu cimpoi
Cu gurile căscate Io-s Novac, aş mânca Păzea o turmă de oi
Cei dinainte colac. Şi-acestea toate bine ne-a-
Cu gurile proţăpite. ndreptat
Aduceţi un putinei Ei, şi mai bună ziua De-a dreapta tatălui
De lapte bătut dumneavoastră În mijlocul satului
Ca să le turnăm pe gât Întâi şi a doua oară Unde-om vedea porţile deschise
Şi vreo câţiva usturoi Ne-am dus cât ne-am dus Mesele întinse
S-aruncăm l’acei ciocoi Şi ni s-a făcut calea cruce Fetele pe sub perete
Fiindcă au poftit pe la noi Şi nu ne-am mai putut Cu gurile fripte de sete.
Munţi înalţi buruienoşi duce Şi acum rugăm pe doamna
Bine v-am găsit sănătoşi Am dat de-un iepure mireasă
Şi acum floricica să ne-o şchiop Să iasă afară din casă
daţi Într-un vârf de plop Cu busuiocul şi ulcioru
Ori de noi nu mai scăpaţi De-o vulpe cu mărgele Să stropească tot poporu
Io-s Zachiu, aş bea rachiu Păzea o ciurdă de răţele Mai ales pe domnu’ mire
De-un urs cu nădragi S-o poată strânge mai bine.

Se joacă hora miresei şi apoi se aşează la masă. Înainte de a pleca la casa mirelui flăcăii
spun un alt vers, prin care cer , prin care cer „colacul de pintene“, reprezentând simbolic hrana
miresei pe o săptămână, pentru că în acest interval tânăra soţie nu avea voie să meargă la casa
părinţilor:

Cerutul colacului de pintene şi rămasul bun

Socri mici Nici din curte n-am pornit


În curţile dumneavoastră când am intrat Osiile ni s-au băltit.
Foarte tare v-aţi lăudat Jupâne vornice de loc
Că ne veţi da vin îndulcit Intră-n casă
Şi ne-aţi dat borş înăcrit Aruncă ochii pe masă
Că ne veţi da rachiu de pere Şi vezi că e un colac de grâu frumos împletit
Şi ne-aţi dat chisăliţă de mere Pe sama mirilor noştri gătit
Că ne veţi da mâncăruri fierte Ia-l din casă şi dă-l la doamna mireasă
Şi când colo au fost toate nefierte Să aibă pentru cină
De parcă toate sucăcioiele au fost bete Pe întreaga săptămână.
V-aţi lăudat că ne veţi da fân şi ovăz la cai Vino şi dumneata, soacră mică,
Dar pentru fân le-aţi dat nuiele Şi-ţi ia rămas bun de la fiică
Şi grăunţe rele Că nu va trece o săptămână două
Ne-aţi legat caii de gard Şi-ţi va aduce o pereche de cisme
Până ce parii i-o mâncat. nouă.
V-aţi lăudat că ne veţi de
O povară uşurică
Cât o pană de rândunică
Şi ne-aţi dat o povară uşoară
Cât o piatră de moară
Nici din curte n-am plecat
Osiile ni s-au lăsat

© Parohia Ortodoxă „Sf. Treime” Bucium


parohiaortodoxabucium.wordpress.com
Când ajung la mire se spune un alt vers, prin care se arată cum s-au simţit unde au
fost şi cheamă soacra mare să îşi primească nora.

Primirea nurorii de către soacră

Bună vremea dumneavoastră Mai face şi-o mogândeaţă


Cum staţi, cum vă lăudaţi Ai dumnealor au învăţat-o a juca
Şi-n ce stare vă aflaţi Iar dumneavoastră de veţi vrea
Că noi unde-am fost unde-am umblat S-o învăţaţi a lucra.
Tare bine ne-a umblat Apoi ieşi afară, soacră mare,
De mâncare ne-o dat Că ţi-am adus noră tare
Măcar că nici n-am gustat Să-ţi apuce la căldare
De băut încă am avut Să-ţi care pumni în spinare
Măcar că nici n-am băut Să-ţi apuce la ciubăr
Însă noi ne-am străduit Să te zgâlţâie de păr.
De-am adus o secerătoare mare Noi venim cu nunta gata
Care seceră într-o zi de vară Şi soacra lipeşte vatra
Şapte snopi de secară Noi venim în ajutor
Şi-i bea cu soacră-sa într-o seară Soacra doarme pe cuptor
Iar toamna când e ziua mai mică Io-s Zechiu să-mi dai rachiu
Seceră trei de hirişcă Io-s Nichită carne friptă
Iar când se scoală de dimineaţă Io-s Novac să-mi dai colac.

Femeile fac diferite strigături legate de modul cum trebuie să se poarte nora cu
soacra, soacra cu nora şi legate de zestrea adusă. Aceasta este aşezată în faţa socrilor,
apoi se aşează pe ea mirii şi naşii, iar socrii îi stropesc cu apă.
Sunt invitaţi apoi în casă, mai întâi mireasa luată de mână de câtre soacră, care îi
spune:
Hai drăguţa mamii-n casă
Că eşti tânără frumoasă
De feciorul meu aleasă.
Se continuă apoi şi la casa mirelui jocul şi masa.

© Parohia Ortodoxă „Sf. Treime” Bucium


parohiaortodoxabucium.wordpress.com