UNIVERSITATEA BUCURE TI

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL ASIGURĂRILOR
Note de curs

dr. Radu Bogdan Bobei

1
 TABLĂ DE MATERII

Nota de curs nr. 1

Asigurarea i reasigurarea- aspecte generale i introductive

Nota de curs nr. nr.2

Păr ile i intermediarii contractului de asigurare

Nota de curs nr.3

Formarea, interpretarea i legea aplicabilă contractului de asigurare

Nota de curs nr.4

Condi iile de validitate ale contractului de asigurare

Notele de curs nr. 5, 6, 7

Contractul de asigurare de bunuri

Nota de curs nr. 8

Contractul de asigurare de persoane

Nota de curs nr. 9

Contractul de asigurare de răspundere civilă

Nota de curs nr. 10

Contractul de asigurare de credit i garan ii

2
 Nota de curs nr. 1
Asigurarea i reasigurarea- aspecte generale i introductive

Plan general
1. Asigurarea- concept tehnic, economic i juridic
2. Func iile i principiile asigurării
3 Clasificarea asigurărilor
4. Particularită ile asigurărilor de via ă i asigurărilor generale
5. Contractul de reasigurare

1. Asigurarea- concept tehnic, economic i juridic

1.1. Din punct de vedere tehnic, componentele fundamentale ale asigurării

sunt compensarea riscurilor prin organizarea unei mutualită i i aplicarea
legilor statisticii. Mutualitatea permite dispersia riscurilor. Consecin a
rezidă în faptul că suportarea riscurilor este mai facilă dacă numărul
persoanelor participante la mutualitate este mai mare.
Din punct de vedere economic, asigurarea constă în protec ia
finaciară pentru pierderi cauzate de o gamă largă i variată de riscuri.
Din punct de vedere juridic , no iune legală a activită ii de asigurare
poate fi conceputa în sens larg, dar i în sens restrâns.
- în sens larg, activitatea exercitată din sau în România ce
desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de
contracte de asigurare i reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de
daune, activitatea de regres i de recuperare, precum i investirea sau
fructificarea fondurilor proprii i atrase prin activitatea desfă urată;
- în sens restrâns, prin activitatea de asigurare în elegem încheierea de
contracte i reasigurare.
Din perspectiva financiară, esen ială este func ia de reparti ie a
asigurării în dublu sens, anume de la asigurat la asigurător prin cumularea
primelor de asigurare i constituirea unui fond de asigurare, pe de o parte,
de la asigurător la asigurat prin plata despăgubirilor la ivirea riscurilor
asigurate, pe de altă parte.
Există două principii fundamentale ale opera iunii de asigurare, anume
principiul mutualită ii i principiul indemnizării. Combaterea efectelor
adverse ale riscului se realizeaza prin principiul mutualită ii i al dispersiei
riscurilor.

3
1.2. Aspectele tehnice ale asigurării

a. Fundamentul matematic al opera iunii de asigurare

Prin aplicarea calculului probabilistic i a legii numerelor mari,
asigurătorii apelează la o serie de reguli pentru a descoperi frecven a i
costul producerii unui anumit risc pe baza datelor privind evenimentele
trecute. Selectarea riscurilor dispersate i de valoare echivalentă este
condi ia opera iunii de asigurare care nu se poate realiza decât prin
compensarea riscurilor. Această compensare trebuie asigurată de către
asigurător în cadrul mutualită ii.

b. Coasigurarea, reasigurarea, retrocesiunea

Dispersarea riscurilor se poate realiza prin mecanismul coasigurării,
reasigurării, retrocesiunii.
Potrivit art 451 din Legea nr. 136/1995, coasigurarea este opera iunea
prin care doi sau mai mul i asigurători subscriu acela i risc, fiecare
asumându- i o cotă-parte din acesta.
Reasigurarea este opera iunea de asigurare a unui asigurător de către alt
asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea reasigurător. În cazul
reasigurării, asigurătorul ini ial î i asigură riscul răspunderii contractuale
care îi revine fa ă de asigurătorul direct. Contractul de reasigurare este un
contract de despăgubire în care reasiguratul, asigurătorul ditrect, suportă
totdeauna o parte din pagubă. Prin intermediul reasigurării se realizează o
pulverizare a riscului, contractul de reasigurare negenerând raporturi juridice
decât între reasigurător i reasigurat(asigurătorul ini ial).
Retrocesiunea este opera iunea de asigurare a riscurilor reasigurate prin
care reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat(art.
46 ali.2 lit. c din Legea nr. 136/1995). Păr ile contractului de retrocesiune
sunt retrocedentul(reasigurătorul) i retrocesionarul(asigurătorul
reasigurătorului).

2. Func iile i principiile asigurării

Func ii principale ale asigurării sunt următoarele:

- func ia de prevenire a pagubelor- se realizează prin finan area unor
activită i de prevenire i prin stipularea unor clauze în contractul de
asigurare care îl obligă pe asigurat să aibă o conduită preventivă i diligentă
- func ia financiară- îi permite asigurătorului să investească i să
mărească rezervele existente;

4
 - func ia de economisire- în cazul asigurărilor de via ă, asiguratul are
posibilitatea de a participa la profitul societă ii de asigurare;
- func ia de sprijinire a statului în domeniul protec iei sociale- se
realizează prin despăgubirile acordate;
- func ia de compensare financiară a pierderilor;

Principiile asigurării de bunuri, persoane, de răspundere civilă sunt

următoarele:
- unitatea asigurărilor- unitatea normelor, tarifelor i a bazei financiare
nu exclude concuren a;
- universalitatea asigurărilor- gama variată de riscuri cuprinse în
condi iile de asigurare;
- individualizarea asigurărilor- asigurătorii nu acordă indemniza ii
decât pentru riscurile asigurate în contract i numai asigura ilor sau
beneficiarilor specifica i în clauzele contractuale;
- principiul despăgubirii- indemniza ia de asigurare nu trebuie să
depă ească valoarea daunei sau valoarea bunului în momentul sinistrului i
nu trebuie să constituie în ncii un caz o susrsă de îmbogă ire pentru
asigurat ce ar putea da na tere inten iei de a cauza prejudiciul;
- realitatea asigurărilor- se manifestă în privin a datelor pe care le are
asigurătorul în calculele sale statistice;
- principiul mutualită ii- presupune existen a comunită ii de risc i
costituirea unui fond comun din primele de asigurare plătite de membrii
comunită ii, din care vor fi despăgubi i aceia dintre ei care vor suferi
producerea riscului;
- principiul bunei-credin e- guvernează contractul de asigurare atât în
momentul încheierii, cât i pe parcursul executării i se referă la loualitatea
păr ilor;
- principiul eficien ei economice;

3. Clasificarea asigurărilor
3.1.După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare
- asigurări obligatorii- contractarea este impusă de lege;
- asigurări facultative- contractarea respectă principiul libertă ii de
voin ă a păr ilor;

3.2. După domeniul asigurării

- asigurare de bunuri- acoperă paguba cauzată de producerea
sinistrului în patrimoniul asiguratului, prin degradarea sau pierirea bunului
asigurat;

5
 - asigurare de răspundere civilă- acoperă paguba produsă în
patrimoniul unui ter printr-o faptă a asiguratului ce determină răspunderea
acestuia fa ă de ter ;
- asigurare de persoane- asiguratul sau beneficiarul asigurării are
dreptul la plata sumei asigurate atunci când riscul aduce atingere unor
atribute ale persoanei fizice(asigurările de via ă nu au caracter indemnitar
i permit capitalizarea);
- asigurări de credite i garan ii, pierderi financiare;

3.3. După teritoriul pe care se acoperă acoperirea prin asigurare

- asigurări interne- păr ile contractate, obiectul asigurării,
riscul se află sau se produc pe teritoriul României;
- asigurările externe- con in un element de extraneitate;

3.4. După tipul raporturilor stabilite între asigurat i asigurător

- asigurări directe- se încheie direct între asigurat i asigurător;
- asigurări indirecte- se încheie prin intermediari;

3.5. După caracterul comercial al raporturilor de asigurare

- asigurări comerciale- sunt fapte de comer bilaterale;
- asigurari mixte- sunt fapte de comer pentru asigurător, iar pentru
asigurat au caracter civil;

4. Particularită ile asigurărilor de via ă i asigurărilor generale

4.1. Riscul asigurat

- este decesul în asigurările de via ă i cre te progresiv, pe măsura
înaintării în vârstă;
- este orice alt risc în asigurările generale, riscul este constant pe toată
durata contractului;

4.2. Incertitudinea riscului

- este limitată numai la momentul producerii riscului în asigurarile de
via ă;
- prive te atât momentul intervenirii, cât i faptul intervenirii în
asigurările generale;

6
 4.3. Evaluarea riscului i consecin e
- în asigurarea de via ă se face la vârsta de intrare în risc, nu în
momentul producerii sinistrului. Consecin ele sunt următoarele:
asigurările de via ă se încheie pe termen mediu sau lung; asigurările de
via ă sunt lipsite de caracter indemnitar i nu există conceptul de
supraarsigurare, suma asigurată are caracter forfetar; asigurările de via ă
îmbracă forma stipula iei pentru altul, beneficiarul fiind o altă persoană
decât asiguratul; în cazul asigurărilor de via ă, asigurătorii constituie
un tip special de rezervă- rezerva matematică, pe de o parte, asiguratul are
dreptul de a participa la profitul societă ii de asigurări, are unele drepturi
speciale(răscumpărarea poli ei, împrumutul), pe de altă parte.

4.4. Particularită i ale asigurărilor facultative i asigurărilor obligatorii

De lege lata, regula o constituie asigurările facultative, excep ia o

constituie asigurarea obligatorie.

Obligativitatea unei asigurări este dată de două izvoare, anume legea i

con inutul raportului juridic ce ia na tere între asigurat i asigurător.
Legea nr. 136/1995 reglementează o singură asigurare obligatorie, anume
asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele cauzate ter ilor prin
accidente de autovehicule.
Asigurarea obligatorie este un contract for at, anume un contract al
cărui con inut este stabilit, în întregime, prin lege.

Există cazuri în care încheierea unei asigurări devine obligatorie, fără să

se precizeze expres drepturile i obliga iile păr ilor cum ar fi,
- asigurarea de răspundere profesională pentru liber-profesioni ti;
- asigurarea în ipoteza contractului de consigna ie;
- asigurarea în contractele de leasing, de credtit ipotecar;

Particularită ile contractului pseudoobligatorii sunt următoarele:

- numai asiguratul are obliga ia de a încheia contractul;
- contractul este de adeziune, în sensul că asigurătorul stabile te
propriile condi ii de asigurare, iar asiguratul optează pentru una dintre ele;
- obligativitatea prive te numai încheierea contractului de asigurare, nu
i con inutul acestuia;

7
5. Contractul de reasigurare

5.1. No iune
Prin reasigurare, reasiguratul(asigurătorul din contractul de asigurare)
cedează reasigurătorului o parte din răspunderea pe care i-a asumat-o prin
contractul de asigurare.
Reasigurarea este contractul prin care reasigurătorul, propor ional cu
primele încasate i riscurile preluate de la asigura, suportă o parte din
indemniza ia de asigurare datorată de reasigurat în cazul producerii
sinistrului.

Obiectul reasigurării este răspunderea ce revine asigurătorului prin

contractul de asigurare încheiat cu asiguratul. Contractul de reasigurare este,
întotdeauna, o asigurare de daune.

5.2. Efectele reasigurării fa ă de asigurat

Reasigurarea este o asigurare de răspundere civilă contractuală. Nefiind

o asigurare de răspundere fa ă de ter i, reasigurarea nu produce nici un
efect direct fa ă de asigurat ce rămâne ter fa ă de contractul de
reasigurare.
Consecin ele acestui fapt sunt:
- la producerea cazului asigurat, asiguratul nu are dreptul să-i ceară
reasigurătorului plata indemniza iei de asigurare, iar reasigurătorul nu are
nici o obliga ie fa ă de asigurat;
- contractul de reasigurare profită inditect asiguratului, intrucat
reasigurarea este o asigurare a asigurarii;
- în lipsa unei dispozi ii legale sau contractuale exprese, nu este
posibilă subroga ie reasigurătorului pentru a- i recupera sumele plătite de
la persoana responsabilă de daune;
- ter fa ă de contractul de reasigurare este asiguratul, persoana
responsabilă de daună, precum i beneficiarul asigurării ini iale;

Reasigurarea poate fi – unilaterală(numai o parte preia o parte din

riscurile asumate prin contractul de asigurare de către cealaltă parte);
- reciprocă(fiecare dintre păr i preia i
cedează o parte din riscurile asumate de cealaltă parte);

8
5.3. Caracterele i trăsăturile reasigurării

Caractere
Contractul de reasigurare este un contract consensual, sinalagmatic,
oneros, aleatoriu, cu executare succesivă i de adeziune. Este de regulă, un
contract interna ional.
Trăsături
- este un contract distinct de contractul de asigurare;
- este condi ionat de contractul de asigurare;
- există în acela i timp cu contractul de asigurare;
- aplicarea activă a principiului bunei-credin e;
- se încheie în formă scrisă, nu neapărat în forma poli ei de asigurare;

5.4. Clauzele contractului de reasigurare

În mod obligatoriu, există clauze referitoare la denumirea i sediul
păr ilor contractante, tipul contractului, riscurile acoperite, limita valorică
i teritorială a răspunderii, omisiuni sau erori, data intrării în vigoare a
contractului, cazurile de for ă majoră, modalitatea de plată a primei i a
rezervelor de prime, modul de plată a despăgubirii, riscurile excluse,
comisionul plătit de reasigurător reasiguratului(prin aplicarea unei cote
procentiuale asupra prime brute), reglementarea diferendelor.
Clauza „erori i omisiuni” se referă la modalitatea de stabilire a
răspunderii în cazul în care borderouri apar informa ii gre ite cu privire la
volumul despăgubirilor, al primelor de asigurare.
Păr ile pot stipula participarea reasiguratului la profitul ob inut de
reasigurător dacă, la sfâr itul perioadei contractuale, nu s-au înregistrat
daune. Păr ile î i îndeplinesc obliga iile contractuale prin intermediul
decontărilor.

5.5. Categorii de reasigurare(propor ională i nepropor ională)

A. Reasigurarea propor ională(se împarte suma asigurată, prima de
asigurare, daunele conform propor iilor ini iale)
- răspundere ce revine reasiguratului i reasigurătorului se stabile te
propor ional cu suma asigurată;
- este compatibilă cu toate categoriile de afaceri i se aplică tuturor
tipurilor de protec ie;
- respectă principiul “reasigurătorul urmează soarte reasiguratului”;

9
 Reasigurarea propor ională poate fi reasigurare cotă-parte i
reasigurare excedent de sumă.
În reasigurarea cotă-parte, participarea reasiguratului se stabile te într-
o cotă procentuală fixă din limita maximă a sumei asigurate prevăzută în
contract, iar reasigurătorul preia o parte din această sumă, tot sub forma unei
cote procentuale fixe.
Dacă reasigurarea este obligatorie, reasigurătorul preia o cota fixa din
toate răspunderile asumate de reasigurat. Dacă reasigurarea este facultativă,
reasigurătorul i reasiguratul participă cu cote fixe din suma asigurată
numai la riscurile acceptate în mod expres.
Avantajul reasigurării propor ionale cota-parte este acela că reasiguratul
trebuie să cedeze toate riscurile, chiar dacă le-ar fi putut suporta singur.

În reasigurarea excedent de sumă, reasigurătorul preia o parte dintr-un risc

PESTE o ANUMITĂ LIMITĂ A SUMEI ASIGURATE, numită “plin de
conservare” sau “linie”, limită în care răspunde reasiguratul. Propor ional
cu excedentul sumei asigurate se vor plăti primele i se vor suporta daunele.
Trăsăturile reasigurării de excedent sunt:
- reasiguratul are posibilitatea să- i selecteze riscurile;
- cheltuielile de administrare sunt mult mai mari pentru reasigurători;

B. Reasigurarea nepropor ională

B.1. Ceea ce caracterizează reasigurarea nepropor ională este faptul că
se partajează rezultatele. Drept urmare, reasigurătorul va acoperi numai
acele daune care depă esc o anumită limită monetară stabilită de reasigurat.
În cazul reasigurării nepropor ionale, prima de asigurare nu este
propor ională cu angajamentele preluate de păr i deoarece probabilitatea
daunelor mari sau medii este mai mică decât probabilitatea producerii
daunelor mici. Reasigurătorul nu urmează soarta reasiguratului.

B.2. Tipuri de reasigurare nepropor ională

Reasigurare excedent de daună- pentru fiecare daună, răspunderea

reasiguratului este limitată la un anumit plafon(prioritate sau rang), iar
reasigurătorii răspund numai pentru ceea ce depă e te această prioritate.

Reasigurare excedent de rată a daunei- reasiguratul î i asumă

răspunderea de a acoperi daunele până la un anumit nivel stabilit al ratei
daunei, reasigurătorii răspund pentru ceea ce depă e te acest nivel.

10
5.6. Metode de reasigurare interna ională

- metoda facultativă- încheierea contractului este facultativă atât pentru

asigurător, cât i pentru asigurat;

- metoda obligatorie- contractul se încheie obligatoriu pentru un

ansamblu de riscuri. Reasigurătorul nu are dreptul să refuze un risc
indidividual i nici să îl evalueze separat, ci va accepta global toate riscurile
pe care societatea cedentă vrea să le cedeze;

-metoda facultativă-obligatorie- încheierea contractului este facultatrivă

pentru reasigurat i obligatorie pentru reasigurător;

Pool-urile de asigurare sunt formate din societă i de asigurare ce

participă, fiecare, în scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise de
aceste societă i.

11
 Nota de curs nr.2
Păr ile i intermediarii contractului de asigurare

Plan general
1. Păr ile contractului de asigurare
2. Intermediarii contractului de asigurare

1. Păr ile contractului de asigurare

Aspecte generale
În principiu, contractul de asigurare se încheie între două păr i,
asigurătorul i asiguratul. Calitatea de contractant al asigurării o are
întotdeauna persoana care semnează poli a de asigurare i î i asumă
obliga ia de plată a primelor. De cele mai multe ori, contractantul asigurării
este chiar asiguratul. Pot exista situa ii în care nu asiguratul este semnatarul
poli ei i debitorul obliga iei de plată a primelor.
Contractul de asigurare poate fi încheiat prin participarea directă a
păr ilor contractante sau indirect, prin intermediari, agen i sau brokeri de
asigurare. Contractul de asigurare poate face obiectul unei gestiuni de afaceri
care, dacă este utilă, îl va obliga pe proprietarul bunului fa ă de asigurător.

A. Asiguratul
A.1. Calitatea de asigurat o poate avea orice persoană fizică sau juridică
ce are un interes cu privire la protec ia pe care o oferă asigurătorul la
producerea unui risc ce îi afectează via a, patrimoniul sau integritatea
corporală.
În ipoteza asigurării de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes cu
privire la bunul asigurat.
În ipoteza asigurării de răspundere civilă, interesul asigurabil
apar ine persoanei în sarcina căreia se va stabili existen a răspunderii
civile. Asiguratul poate fi această persoană. Contractantul asigurării poate fi
asiguratul sau o formă de organizare sub care se poate desfă ura o anumită
profesie.
Asigurarea de via ă este o asigurare cu desemnare de ter beneficiar
ce respectă mecanismul juridic al stipula iei pentru altul. Asigurătorul este
promitent, asiguratul este stipulantul asigurării, iar ter ul este beneficiar.

12
A.2. Interesul asigurabil în asigurarea de răspundere civilă
În asigurarea de răspundere civilă, este reparat prejudiciul cauzat de
asigurat unui ter , dar, în mod indirect, este protejat patrimoniul
asiguratului care, altfel, ar fi suportat singur repararea pagubei. Interesul
asigurabil provine din raporturile dintre ter a persoană i asigurat.

A.3. Beneficiarul asigurării

Beneficiarul asigurării este persoana îndreptă ită să primească
indemniza ia de asigurare. În ipoteza cea mai simplă, asiguratul întrune te
atât calitatea de contractant, cât i pe cea de beneficiar al asigurării.

În asigurarea de bunuri, beneficiarul asigurării nu poate fi altă persoană

decât asiguratul. În asigurarea de bunuri cu desemnare de ter
beneficiar(mecanismul juridic al stipula iei pentru altul), ter ul beneficiar
al asigurării nu este parte în contract, dar devine subiect al raportului juridic
de asigurare o dată cu producerea riscului, fiind îndreptă it la plata
indemniza iei.
O persoană poate deveni beneficiarul unei asigurări nu numai în urma
inserării unei clauze în contractul de asigurare, ci i prin puterea legii, a
declara iei asiguratului sau prin testamentul acestuia.

De exemplu, în practica asigurărilor maritime, este frecventă situa ia

în care marfa î i schimbă proprietarul în tranzit. Interesul asigurabil se
transferă o dată cu proprietatea asupra mărfii. În momentul încheierii
contractului, cumpărătorul nu avea un interes asigurabil, dar dobânde te
acest interes în momentul în care devine proprietar.

În asigurarea de răspundere civilă, beneficiarul asigurării este fie ter ul

păgubit(ac iunea directă a acestuia împotriva asigurătorului), fie
asiguratul(dacă l-a despăgubit pe ter ).

În asigurarea de via ă, beneficiarul asigurării este persoana desemnată

în contract în acest scop. În cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele
de via ă, beneficiarul asigurării poate fi atât asiguratul, cât i asiguratul,
respectiv ter ul desemnat prin contract.

A.4. Tipuri de asigura i

13
 A.4.1. Asigura ii identifica i prin nume(asigura ii principali,
cesionarii i creditorii)

Asiguratul principal este persoana fizică sau juridică men ionată în

poli a de asigurare. Acesta poate pretinde despăgubiri în baza poli ei de
asigurare, răspunde pentru plata primelor de asigurare, este singurul
autorizat să modifice sau să denun e contractul i chiar să ob ină
informa ii despre evenimentul asigurat.

Cesionarii iau locul asiguratului în contractul ini ial. Cesiunea nu

poate avea loc fără consim ământul asigurătorului.
Dreptul la despăgubire este cedat după producerea pagubei. Sunt
rare situa iile în care o persoană acceptă să preia o poli ă negociată de
altul.

Creditorul garantat real are interes asigurabil fa ă de bunul

constituit ca garan ie i poate încheia o asigurare proprie sau o asigurare
prin poli a debitorului.
Asigurarea proprie a creditorului are avantajul că acesta nu va
suporta consecin ele actelor debitorilor săi, poate cuprinde clauze speciale
care să îl intereseze pe creditor în mod deosebit. Dezavantajele sunt în sensul
că plata primelor este suportată de creditor(acest dezavantaj poate fi înlăturat
prin faptul că se pot stipula dobânzi mai mari în sarcina debitorului).
Asigurarea creditorului prin poli a debitorului se realizează în
temeiul unei clauze speciale, creditorul având dreptul să fie despăgubit în
limita valorii creditului.

A.4.2. Asiguratul identificat în raport cu alt asigurat

Alături de asiguratul principal, în contractul de asigurare poate fi

men ionat ca având calitatea de asigurat o persoană ce face parte dintr/o
anumită categorie generală precizată în poli ă(de exemplu, so ul sau
so ia, persoane majore care locuiesc i gospodăresc împreună cu
asiguratul, etc)

A.4.3. Asiguratul adi ional

În acest grup intră persoane men ionate într-un act adi ional la
poli ă. Asupra acestor persoane, efectul asigurării se produce în anumite

14
situa ii speciale(de exemplu, se dore te o acoperire pentru anumite riscuri
pentru care asiguratul principal nu solicită protec ie).

B. Asigurătorul

B.1. În România, asigurători nu pot fi decât:

- persoane juridice române ce se constituie ca societă i pe ac iuni
i/sau societă i mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
- asigurători sau reasigurători autoriza i în statele membre ce
desfă oară o activitate de asigurare sau reasigurare pe teritoriul României;
- sucursale ce apar in unor societă i-mamă guvernate de legile dintr-
un stat autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
- asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie
europeană pe ac iuni;

B.2. Al i asigurători

Organiza iile de asigurare mutuale

Caracteristici- fiecare membru este asigurat(participă cu o contribu ie
la formarea fondului comun de asigurare) i asigurător;
- în dreptul român acestea sunt guvernate nu de Legea nr.
32/2000, ci de Codul comercial;

Societă ile cooperatiste

Caracteristici
- determină disponibilitatea asigurării pentru o anumită organiza ie sau
grup de entită i în schimbul unor prime;
- aceste organiza ii cuprind societă ile captive(asigură riscul
proprietarilor societă ii), grupuri de re inere a riscurilor, grupuri de
achizi ie;

Tontinele
Sunt asocia ii ce se constituie pentru o perioadă determinată de timp în
decursul căreia membrii asocia iei varsă la fondul comun o cotiza ie
anuală variabilă în func ie de vârstă. Sume depuse sunt învestite, fiecare
membru prime te anual dividende. La expirarea termenului pentru care a

15
operat constituirea, sumele rezultate din capitalizarea cotiza iei de-a lungul
anilor se împarte între membrii supravie uitori.

Organiza ile Blues

În domeniul serviciilor medicale, se pot constitui organiza ii ce oferă o
listă de servicii medicale în schimbul unei plă i periodice făcute de către
membrii acesteia. Cotiza ia de membru este plătită lunar i nu depinde de
starea de sănătate a membrului plătitor sau de volumul serviciilor medicale
folosite.

Institu iile financiare

Bănciile de economii mutuale, holdinguriel bancare pot ac iona ca
asigurători.

Notă
Regimul autorizării societă ilor de asigurare este stabilit de Legea nr.
32/2000 privind societă ile de asigurare i supravegherea asigurărilor,
publicată în M.Of., Partea I, nr. 148/2000.
Regimul juridic al redresării i falimentului societă ilor de asigurare este
stabilit de Legea nr. 503/2004, publicată în M.Of. nr. 1193/2004.

2. Intermediarii în asigurări

2.1. Intermediarii în asigurări sunt brokerul de asigurare, agentul de

asigurare, subagentul i agentul de asigurare subordonat. Pentru a putea
func iona ca intermediari, ace tia trebuie să fie autoriza i de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor sau de autoritatea competentă din statul
membru de origine(dacă au sediul într-un stat membru UE).
Ca regulă, asigurătorii nu pot apela la intermediari neautoriza i. Ca
excep ie, ace tia pot apela intermediari neautoriza i(ace tia desfă oară
o altă activitate decât intermedierea în asigurări) dacă sunt îndeplinite,
cumulativ, următoarele condi ii:
- contractul de asigurare intermediat necesită doar cuno tin e
referitoare la riscul acoperit prin acesta;
- nu fac parte din categoria asigurărilor de via ă;
- nu acoperă riscuri de răspundere civilă;
- sunt complemantare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor;

16
 - primele anuale nu depă esc echivalentul în lei a 500 EURO, iar
contractul intermediat nu are o durată mai mare de 5 ani i nici nu poate fi
reînnoit pentru o perioadă mai mare de cinci ani;

2.2. Obiectul activită ii de intermediere constă în propunerea sau

îndeplinirea unor activită i preliminare încheierii contractelor de asigurare
sau în oferirea de asisten ă pentru administrarea sau îndeplinirea unor
contracte, în cazul unei daune.

2.3. Diferen e între agentul de asigurare i brokerul de asigurare

Mandatul agentului de asigurare este permanent, mandatul brokerului

este punctual.
Mandatul agentului de asigurare este, de regulă, exclusiv, mandatul
brokerului nu este exclusiv.
Agentul de asigurare poate ac iona în numele i în contul mai multor
societă i de asigurare, brokerul de asigurare nu poate face acest lucru.

2.4. Brokerul de asigurare

No iune- persoană juridică autorizată să negocieze pentru clien ii săi,

asigura i sau poten ial asigura i, încheierea contractelor de asigurare sau
de reasigurare i acordă asisten ă înainte i pe durata derulării
contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor.

Autoriza ie- brokerul trebuie să ob ină autoriza ia Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor în condi iile art. 35 alin.5 din Legea nr.
32/2000.

Natura juridică a contractului brokerului de asigurare

Brokerul este un intermediar, fără a se exclude reprezentarea clientului.
Există diferen e între mandat i intermediere- mandatul are ca obiect un
act juridic, intermedierea are ca obiect un fapt, anume intermedierea.
Mandatul presupune, de regulă, reprezentarea, pe când intermediarul nu
ac ionează ca reprezentant al clientului. Nimic nu împiedică cumularea
intermedierii cu un madta special, expres sau tacit în care va func iona
reprezentarea.

Remunera ia brokerului

17
 Dacă brokerul este un intermediar, el nu va încasa taxa de brokeraj decât
dacă intermedierea a avut succes(încheierea contractului de asigurare). Dacă
brokerul este un mandatar, remunera ia se plăte te dacă au fost depuse
diligen ele necesare, chiar dacă mandatul nu este dus la bun sfâr it.

Asisten ii în brokeraj
Sunt persoane fizice sau juridice care primesc o împuternicire în legătură
cu un mandat de brokeraj i care, sub acoperirea contractului de răspundere
profesională a brokerului în cauză, întreprind anumite activită i necesare
pentru a duce la îndeplinire mandatul de brokeraj.
Asisten ii de brokeraj i brokerii de asigurări sunt singurii ce pot
îndeplini mandatul de brokeraj.

Obliga iile brokerului de asigurare

- obliga ia de furnizare de informa ii obligatorii(art.33 alin.3 din Legea
nr. 32/2000);
-obliga ia de plasament a asigurării(obliga ie de mijloace) înso ită de
obliga ia de informare i exactă a riscului;
- obliga ia de alegere a unui asigurător solvabil notoriu,
autorizat(obliga ie de mijloace) etc.;
- obliga ia de informare a asiguratului cu privire la toate elementele
contractului de asigurare(anterior i ulterior încheierii contractului);
- obliga ia de consiliere(înainte i după încheierea contractului) i
obliga ia de asisten ă(în momentul încheierii contractului);
- obliga ia de verificare- înaintea încheierii contractului(cu privire la
acceptarea riscurilor de asigurător, stipularea condi iilor de garan ie) i
ulterior încheierii contractului(cu privire la modul de plată a primelor,
schimbarea condi iilor de risc etc);
- obliga ia de loialitate fa ă de asigurat(identificarea tipului de asigurare
ce i se potrive te acestuia) atrage independen a între un asigurător i un
broker(există două interdic ii legale cu privire la independen ă. Prima
interdic ie- obiectul de activitate al asigurătorului este exclusiv activitatea
de asigurare, obiectul de activitate al brokerului este exclusiv activitatea de
intermediere. A doua interdic ie- brokerul nu poate fi ac ionar direct sau
indirect, administrator la un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau
reasigurare sau la un agent de asigurare subordonat).
Brokerul poate fi mandatarul asigurătorului numai în condi iile art. 35
alin.10 din Legea nr. 32/2000.

2.5. Agentul de asigurare

18
 Defini ie i autorizare
Agentul de asigurare este o persoană fizică sau juridică împuternicită de
un asigurător sau reasigurător să încheie în numele i în contul acestuia
contracte de asigurare i reasigurare cu ter ii, conform condi iilor
stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de a
asigurător/reasigurător, broker de asigurare/reasigurare.
Trăsături esen iale
- agentul de asigurare poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică;
- încheierea unui contract de agent(contract de mandat cu reprezentare);
- calitatea de agent asigurător se dovede te cu o autoriza ie scrisă emisă
de un asigurător;
- agentul de asigurare negociază sau încheie contracte de asigurare numai
în conformitate cu condi iile stipulate în contractul de mandat;

Natura juridică a contractului de agent de asigurare

Este un contract de mandat, forma scrisă ad probationem este imperativă.
Agentul de asigurare nu are calitatea de comerciant, dar poate fi
comerciant. Un agent de asigurare nu poate intermedia acelea i clase de
asigurări pentru mai mul i asigurători.
Agentul de asigurare nu- i poate substitui o ter ă persoană, î i execută
obliga iile cu bună-credin ă i cu diligen a unui bun proprietar, are
obliga ia de a- i informa clien ii.

19
 Nota de curs nr. 3
Formarea, interpretarea i legea aplicabilă contractului de asigurare

Plan general
1. Formarea i interpretarea contractului de asigurare
2. Legea aplicabilă contractului de asigurare

1. Formarea i interpretarea contractului de asigurare

1.1. Defini ie, caractere juridice, încheierea i interpretarea contractului

de asigurare
1.2. Con inutul i proba contractului de asigurare
1.3. Durata contractului de asigurare

1.1. Defini ie, caractere juridice, încheierea i interpretarea contractului

de asigurare

Defini ie
Contractul de asigurare este contractul prin care prin care contractantul
asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar
acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, asiguratului,
beneficiarului asigurării sau ter ului păgubit despăgubirea sau suma
asigurată(indemniza ia) rezultată din contractul de asigurare încheiat în
condi iile legii, în limitele i la termenele convenite.

20
 Caractere juridice ale contractului de asigurare
Contractul de asigurare este un contract:
- numit- guvernat de o legisla ie specială;
- consensual- forma scrisă este cerută ad probationem(se interzice proba
cu martori chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Dacă păr ile nu
i-au preconstituit un înscris, ca mijloc de probă, se poate face dovada
contractului numai prin înscrisuri din care să se poată deduce că respectivul
contract a fost încheiat);
-sinalagmatic(reciprocitatea i interdependen a prezintă anumite
particularită i în sensul că nu este simultană. Asiguratul î i îndepline te
primul obliga iile asumate. După producerea evenimentului asigurat,
asigurătorul î i îndepline te obliga ia de plată a indemniza iei de
asigurare);
- cu executare succesivă- asigurătorul acordă, constant i continuu,
protec ie asiguratului prin acoperirea eventualului risc, iar asiguratul este
obligat de a plăti prima la termenele stabilite;
- oneros- asiguratul urmăre te protec ie din partea asigurătorului, iar
asigurătorul urmăre te ob inerea unor beneficii dacă riscul nu se
produce(caracterul oneros nu împiedică existen a unei liberalită i din
partea asiguratului către ter ul beneficiar, în special în asigurările de bunuri
ce îmbracă forma unei stipula ii pentru altul. Inten ia liberală prive te
inten ia dintre contractantul asigurării i beneficiar, nu între asigurat i
asigurător);
- aleatoriu- incertitudinea riscului se referă la faptul i momentul
producerii acestuia(ipoteza asigurărilor generale i de non via ă) sau
numai la momentul producerii(asigurările de via ă);
- de adeziune- clauzele sunt prestabilite de asigurător;
- intuituu personae- ipoteza asigurării de răspundere civilă sau de
persoane; contractul de asigurare de bunuri nu are caracter intuituu
personae;

Alte caractere juridice ale contractului de asigurare:

- plata primei are caracter anticipat. Obliga iile păr ilor devin reciproce
numai după ce asiguratul a plătit prima rată sau toată sumă ce reprezintă
prima de asigurare. Păr ile, de comun acord, pot condi iona răspunderea
asigurătorului de plata primei sau a primei tran e de primă.
- regimul juridic al excep iei de neexecutare este diferit fa ă de dreptul
comun. Asiguratul nu poate invoca excep ia de neexecutare, întrucât lipsa
simultaneită ii rezultă din lege. Dacă s-a produs riscul asigurat, asigurătorul

21
nu poate invoca excep ia, de i plata primei nu a devenit scadentă, păr ile
urmând a se desocoti prin compensa ie;
Înainte de producerea evenimentului asigurat, nu se poate invoca de către
păr i excep ia de neexecutare. După ivirea evenimentului asigurat,
excep ia de neexecutare poate func iona în favoarea asigurătorului. De
exemplu, asigurătorul poate refuza plata despăgubirii dacă asiguratul nu a
luat măsuri pentru limitarea pagubei i salvarea bunurilor asigurate, din
acest motiv asigurătorul neputând determina cauza producerii riscului i
întinderea pagubei;
- unicitatea contractului de asigurare pe întreaga durată chiar dacă modul de
plată a primei este divizat în mai multe perioade asigurare. Consecin a este
că prima de asigurare se calculează avându-se în vedere întreaga perioadă
de asigurare, iar condi iile stabilite în momentul încheierii se men in pe
întreaga durată.

Încheierea contractului de asigurare

Procesul încheierii contractului de asigurare poate fi descompus în două

etape: etapa informării i etapa realizării propriu-zise a acordului de voin ă
a păr ilor contractului de asigurare.

Etapa informării presupune informarea reciprocă a păr ilor cu privire la

obiectul garan iei i pre ul contractului de asigurare. Parcurgerea acestei
faze reprezintă premisa eficacită ii celei de-a doua faze a încheierii
contractului de asigurare(realizarea acordului de voin ă).
Etapa informării are două paliere, în sensul că implică atât informarea
asiguratului, cât i informarea asigurătorului înainte de încheierea
contractului.

Obliga ia asigurătorului de informare(obliga ie de mijloace) a

asiguratului are ca obiect durata contractului, modalitatea de executare,
suspendare, încetare a contractului de asigurare, mijloacele i termenele de
plată a primelor de asigurare, precum i orice alte aspecte sau informa ii
necesare protejării intereselor asiguratului.
Informa iile aduse la cuno tin a asiguratului pot fi sintetizate într-un
înscris denumit FI Ă DE INFORMARE. Această FI Ă DE INFORMARE
nu are valoarea juridică a unei oferte.

Obliga ia asiguratului de informare a asigurătorului se execută prin

completarea declara iei de risc. Asiguratul răspunde la întrebările formulate

22
de asigurător cu privire la probabilitatea i intensitatea producerii riscurilor.
Această declara ie de risc îmbracă forma unui document standard i
reprezintă o veritabilă ofertă de a contracta formulată de asigurat.

Oferta de a contracta formulată de asigurat nu îl obligă nici pe asigurat,

nici pe asigurător. Până în momentul acceptării ofertei de asigurător,
asiguratul î i poate retrage oferta. După analiza declara iei de risc,
asigurătorul poate decide neîncheierea contractului de asigurare.
După încheierea contractului de asigurare, oferta de a contracta
concretizată în completarea declara iei de risc are un rol important în
aprecierea bunei-credin e, respectiv relei-credin e a asiguratului la
încheierea contractului de asigurare.

Etapa realizării acordului de voin ă a păr ilor presupune, întocmai ca

în dreptul comun, întâlnirea ofertei cu acceptarea. Acceptarea asigurătorului
de a încheia contractul echivalează cu acceptarea de către acesta a garantării
riscului ce i s-a propus i căruia i s-a stabilit tariful de primă. Asigurătorul
va emite poli a pe care a semnat-o în scopul semnării de către asigurat.

Momentul încheierii contractului de asigurare(între prezen i, între

absen i), stabilit în conformitate cu principiile dreptului comun sau în
conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 i Legii nr. 136/1995, nu
coincide, întotdeauna, cu momentul producerii efectelor respectivului
contract. De asemenea, acest din urmă moment nu coincide, întotdeauna, cu
momentul răspunderii asigurătorului(răspunderea asigurătorului se
stabile te în func ie de plata primei, precum i în func ie de natura
riscului).

Încheierea valabilă a contractului de asigurare poate fi condi ionată de

îndeplinirea unor formalită i(de exemplu, semnarea poli ei de către
asigurat, plata primei etc.). Aproape în toate cazurile, în poli a de asigurare
fugurează o clauză potrivit căreia asigurătorul(redactează poli ele
imprimate) subordonează perfectarea contractului de semnarea poli ei de
asigurat.

Interpretarea contractului de asigurare

Se aplică principiile dreptului comun(art.977, 978 C.Civil). Regula
stabilită de art.983 are o aplica ie restrânsă în materia asigurărilor. Regula
stabilită de art. 982 C.Civil se nume te “regula întregii poli e”. În materia

23
asigurărilor se aplică regula de interpretare numită “de acela i fel”(dacă o
poli ă se referă la “obiecte din aur sau alte obiecte” ultimele trei cuvinte
înseamnă “orice articole de aceea i valoare cu obiectele de aur”).
În materia contractului de asigurare de bunuri se aplică principiul
interpretării restrictive a condi iilor i clauzelor respectivului contract.
Contractele de asigurare externă se interpretează din perspectiva regulii
colaborării ce trebuie să existe între asigurat i asigurător.

1.2. Con inutul i proba contractului de asigurare

Con inutul contractului de asigurare este stabilit de art. 10 din

Legea nr. 136/1995. Contractele de asigurare sunt standardizate.
Documentul ce constată încheierea contractului de asigurare(poli a) poate fi
nominativ, la ordin sau la purtător. Poli a cuprinde un ansamblu de clauze
comune tuturor contractelor din aceea i categorie. Condi iile generale de
asigurare sunt completate de condi ii speciale.

Proba
Între păr i contractul de asigurare nu poate fi probat cu martori chiar
dacă există un început de dovadă scrisă. În caz de for ă majoră, dacă toate
documentele de asigurare au dispărut i nu există posibilitatea ob inerii
unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existen a
acestora. Încheierea contractului de asigurare se probează cu poli a de
asigurare sau certificatul de asigurare emise i semnate de asigurător sau cu
nota de acoperire emisă i semnată de brokerul de asigurare. Documentele
ce atestă încheieerea unei asigurări pot fi semnate i prin mijloace
electronice.

Ter ii(de exemplu, beneficiarul unei asigurări în contul altuia, creditorul

gajist sau ipotecar al asiguratului) pot proba contractul prin orice mijloc de
probă, în special prin prezum ii.

1.3. Durata contractului de asigurare

Din punctul de vedere al duratei, contractele de asigurare se împart în

contracte de asigurare cu durată fixă(asigurări de bunuri i de răspundere
civilă) i contracte de asigurare cu durată nedeterminată(asigurarea
obligatorie de răspudere civilă pentru pagubele cauate ter ilor prin
accidente de autovehicule i tramvaie).

24
 Reînnoirea contractului de asigurare operează în condi iile art. 201 din
Legea nr. 136/1995.

2. Legea aplicabilă contractului de asigurare

2.1. Asigurarea internă de bunuri

Din punctul de vedere al asigurătorului(societate comercială),

opera iunea juridică de asigurare este guvernată de legea comercială. Din
punctul de vedere al asiguratului, opera iunea juridică de asigurare este
guvernată fie de legea civilă, fie de legea comercială.
Reglementarea de drept comercial reprezintă dreptul comun. Drept
urmare, dacă legea specială din domeniul asigurărilor nu dispune, se aplică
dispozi iile din dreptul comercial.
Raportul juridic unilateral sau mixt de asigurare este guvernat de art. 56
C.comercial. Această din urmă prevedere nu se aplică în două ipoteze:
- cu privire la persoana necomerciantului;
Drept urmare, guvernarea raportului mixt de legea comercială nu
echivalează cu transformarea asiguratului din necomerciant în necomerciant.
- dacă legea comercială dispune altfel(art. 42 C.Comercial);
În ipoteza asigurărilor unilaterale sau mixte, dobânzile aplicate primelor
de asigurare datorate de asigurat curg numai după punerea în întârziere a
asiguratului, nu de la data exigibilită ii crean ei(art. 43 C.Comercial)

2.2. Asigurarea interna ională de bunuri

2.2.1. Sunt aplicabiile principiile instituite de art. 73, 74, 77, 103 din Legea
nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna ional
privat. Aplicarea acestor principii va deveni caducă(în ipoteza neabrogării)
în raporturile cu statele membre UE o dată cu intrarea în vigoare a
Regulamentului Roma I privind legea aplicabilă obliga iilor
contractuale(art.7).

2.2.2. Legea aplicabilă contractului de asigurare ce reglementează riscuri

situate în statele membre ale Uniunii Europene i Spa iului Economic
European se determină potrivit criteriile stabilite de Ordinul nr. 3/2007,
publicată în M.Of., Partea I, nr. 200/23 martie 2007. Această reglementare
transpune Directiva 88/357 din 22 iunie 1988 de coordonare a dispozi iilor

25
legale, de reglementare i administrare privind asigurarea directă, alta decât
asigurarea de via ă.
Ordinul nr.3/2007 se completează cu principiile generale din dreptul
interna ional privat român.

2.2.3. Regimul de drept interna ional privat al asigurărilor obligatorii

Ca principiu, este aplicabilă legea statului membru UE ce stabile te

obligativitatea asigurării. Aplicarea acestei din urmă legi este prioritară dacă
există contradic ie cu legea statului membru pe teritoriul căruia este situat
riscul.

Nota de curs nr. 4

Condi iile de validitate ale contractului de asigurare

Plan general
1. Condi iile generale de validitate ale contractului de asigurare
2. Condi iile speciale de validitate ale contractului de asigurare

1. Condi iile generale de validitate ale contractului de asigurare

1.1. Capacitatea de a încheia un contract de asigurare
1.2. Consim ământul păr ilor contractului de asigurare
1.3. Obiectul contractului de asigurare
1.4. Cauza contractului de asigurare

1.1. Capacitatea de a încheia un contract de asigurare

Persoana juridică
Încheierea contractului de asigurare de către o persoană juridică nu
implică aspecte deosebite dacă respectivul subiect de drept a dobândit legal
personalitate juridică.

Persoana fizică
Contractul de asigurare de bunuri pot fi încheiate de persoanele fizice ce
au împlinit 14 ani i nu au fost puse sub interdic ie. De asemenea, acest tip

26
de contract poate fi încheiat de persoanele fizice sub 14 ani i de persoanele
puse sub interdic ie dacî cei în cauză sau reprezentan ii lor legali nu au
cerut anularea conven iei. Drept urmare, persoanele capabile de a contracta
nu pot opune minorului sau interzisului incapacitatea lor(asigurătorul nu
poate cere anularea contractului de asigurare pentru motivul incapacită ii de
a contracta a asiguratului).

Notă
Întrucât contractul de asigurare este un act de administrare, minorul cu
capacitate de exerci iu restrânsă poate încheia singur o asemenea
conven ie.
Potrivit art.1158 C.civil, dacă leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual
i nea teptat, minorul cu capacitate restrânsă de exerci iu nu are ac iunea
în resciziune.

1.2. Consim ământul păr ilor contractului de asigurare

Voin a de a încheia un contract de asigurare poate îmbrăca numai

forma scrisă. În materia contractului de asigurare, cele mai frecvente vicii de
consinm ământ sunt eroarea asupra calită ilor substan iale ale obiectului
asigurat i dolul.

1.3. Obiectul contractului de asigurare

Trebuie efectuată o distinc ie între obiectul asigurării, obiectul
raportului juridic de asigurare, obiectul contractului de asigurare.
Obiectul asigurării= ceea ce s-a asigurat în mod efectiv(valorile
patrimoniale i nepatrimoniale expuse pericolului)
Obiectul raportului juridic de asigurare= drepturile i obliga iile
contractuale ale păr ilor;
Obiectul contractului de asigurare= conduita la care se obligă
asiguratul i asigurătorul pe toate durata contractului;
Interesul asigurabil(concept exclusiv economic)= raportul economic
dintre o persoană i valoarea pe care dore te să o asigure;

I.4. Cauza contractului de asigurare

Cauza directă i imediată

Ipoteza asiguratului= încasarea indemniza iei de asigurare;
Ipoteza asigurătorului= primirea primelor de asigurare;

27
 Cauza indirectă i imediată
Ipoteza asiguratului= dorin a de a i se garanta în viitor acperirea
prejudiciilor cauzate prin producerea riscurilor prevăzute în contract;
Ipoteza asigurătorului= acumularea i cenralizarea unor sume de bani;

2. Condi iile speciale de validitate ale contractului de asigurare

2.1. Riscul
2.2. Prima de asigurare
2.3. Interesul asigurabil
2.4. Suma asigurată

2.1. Riscul

2.1.1. Riscul este un eveniment viitor, incert, posibil independent de voin a

păr ilor ce afectează bunurile, capacitatea de muncă, sănătatea i via a
persoanelor.

Eveniment viitor
Riscul trebuie să existe în momentul încheierii contractului. Ca
eveniment, riscul trebuie să se producă în viitor. Dacă înainte de a începe
obliga ia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a
devenit imposibilă, precum i în cazul în care, după începerea obliga iei
asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul
se reziliază de drept.

Eveniment incert
Incertitudinea riscului asigurat se poate referi la faptul însu i al
producerii riscului asigurat(ipoteza asigurărilor de bunuri) sau la momentul
realizării evenimentului, producerea lui fiind inevitabilă(ipoteza asigurărilor
de via ă).

Eveniment posibil
Nu se pot asigura evenimentele ce nu se pot produce.

Eveniment independent de voin a păr ilor

28
 Riscul trebuie să depindă exclusiv de hazard. În ipotezele expres
prevăzute(asigurarea de bunuri i de răspundere civilă) asigurătorul nu
datorează indemniza ia de asigurare dacă dovedelte că evenimentul a fost
produs cu inten ie de asigurat, de beneficiar sau de un membru din
conducerea persoanei asigurate, lucrând în această calitate, sau de către alte
persoane prevăzute în contractul de asigurare(persoane fizice majore care, în
mod statornic, locuiesc i gospodăresc împreună cu asiguratul sau
beneficiarul sau de prepu ii asiguratului sau beneficiarului).

2.1.2. Aspecte particulare ale riscului

a. Risc subiectiv i risc obiectiv

Riscul subiectiv include toate momentele individuale de pericol ce
depind de însu irile spirituale i de caracter ale celui asigurat.
Riscul obiectiv include circumstan ele ce privesc situarea bunului
asigurat(asigurarea de bunuri), starea de sănătate a persoanei sau vârsta
acesteia(asigurarea de via ă), tipul de activitate desfă urată(asigurarea de
răspundere profesională).

b. Risc constant i risc variabil în timp

Riscul este constant dacă ansele realizării sale rămân acelea i pe
parcursul perioadei de asigurare. Drept urmare, prima este neschimbată de la
un an la altul.
Riscul este variabil dacă ansele de realizare a riscului cres sau se
diminuează pe perioada asigurării. Drept urmare prima este diferită, anume
cre te sau descre te după caz.

c. Riscul asigurabil
Pentru a fi asigurabil, riscul trebuie să fie:
- măsurabil(să poată fi determinat probabilistic);
- imposibil de evitat;
- suportabil ca mărime i frecven ă, respectiv să poată fi acoperit
financiar de asigurător;
- pur(se preiau în garan ie riscurile ce cauzează pierderi, niciodată
câ tig), nu speculativ;
- licit i moral.

d. Riscul asigurat i riscul lucrului

Riscul asigurat este un eveniment incert, dar determinat. Riscul lucrului
poate fi orice eveniment viitor, incert, independent de voin a păr ilor.

29
 e. Riscul lucrului i interesul asigurabil
Riscul lucrului se poate suprapune peste interesul asigurabil al
proprietarului(ipoteza transferului de proprietate asupra unui bun determină
na terea unui interes asigurabil în persoana cumpărătorului bunului).

f. Necesitatea dispersării riscurilor de către asigurător

Pentru a fi acceptate, riscurile trebuie să fie suficient dispersate(nu
trebuie să se realizeze în acela i timp i să aingă u număr mare de
asigura i). Drept urmare, asigurătorul are dreptul de a face o selec ie(cu
execp ia asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto) a riscurilor fie la
început(prin excluderea bunurilor sau persoanelor din asigurare), fie pe
parcurs(prin eliminarea din asigurare a riscurilor dovedite de-a lungul
timpului ca nefavorabile). Dispersia riscurilor poate fi efectuată de
asigurător(prin reasigurare), dar i de asigurat(prin coasigurare).
În con inutul contractului de asigurare, asigurătorul enumeră riscurile
garantate. Legisla ia română în materia asigurărilor nu stabile te
condi iile de formă pentru clauzele ce instituie excluderile directe de la
garan ie. Interpretarea clauzelor ambigue de excludere se efectuează
potrivit regulii primatului condi iilor speciale fa ă de condi iile generale,
dar i potrivit regulii interpretării împotriva asigurătorului.

g. Riscul i interesul asigurabil

Existen a riscului determină apari ia interesului asigurabil. Dacă nu
există risc, nu poate exista nici interesul asigurabil.

2.2. Prima de asigurare

No iune
Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul este
obligat să o plătească asigurătorului drept contribu ie la constituirea
fondului de asigurare, pentru ca asigurătorul să preia asupra sa riscul
prevăzut în lege sau în contractul de asigurare i să achite asiguratului la
ivirea cazului asigurat despăgubirea sau suma asigurată.

Structura i calculul primei de asigurare

Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută(tarifară) i este alctuită
din:
- prima pură(prima netă sau prima tehnică sau cota de bază) destinată să
formeze fondul de asigurare necesar plă ii despăgubirilor i a sumelor

30
asigurate. Prima pură corespunde păr ii de contribu ie a fiecărui asigurat la
mutualizarea riscurilor.
- adaosul de primă este un supliment de primă destinat acoperirii
cheltuielilor de administrare ale asigurătorului, constituirii rezervei de
siguran ă, precum i pentru realizarea unor profituri în favoarea
asigurătorului.

Prima se calculează potrivit condi iilor speciale avându-se în vedere

tariful de primă al fiecărei asigurări. În ipoteza asigurărilor încheiate pe o
perioadă mai mică de 1 an, prima se calculează pe numărul lunilor de
asigurare, aplicându-se pentru fiecare lună sau frac iune de lună 1/12 din
prima anuală.

Ipoteza societă ilor mutuale de asigurări

Prima pură este esen ială. Societă ile mutuale solicită la începutul anului
o cotiza ie provizorie, iar la sfâr itul anului vor stabili o cotiza ie
definitivă.

Ipoteza societă ilor comerciale de asigurări

Suplimentul de primă este esen ial. Societatea de asigurare calculează de
la început, definitiv, nivelul primelor.

Nivelul primei
Nivelul primei se stabile te în func ie de frecven a producerii
sinistrelor, dar i în func ie de intensitatea acestora. Se aplică o bază de
calcul reprezentată de valoarea asigurată.

Ipoteza asigurărilor de bunuri

Se poate opta pentru valoarea economică, valoarea de folosin ă sau
valoarea din nou a bunului respectiv. Factorii ce influen ează nivelul primei
pot fi de exemplu, natura bunului asigurat, dimensiunea riscurilor, numărul
i tipul riscurilor etc.

Ipoteza asigurării de răspundere civilă i a celei de răspundere

profesională
Nivelul primei de asigurare se determină în func ie de tipul activită ii
desfă urate. Un rol important în determinarea nivelului primei de asigurare

31
îl are conduita asiguratului. Unui asigurat imprudent i se aplică o prima
mărită(clauza bonus malus).

Ipoteza asigurării de via ă

Prima de asigurare este strâns legată de nivelul sumei asigurate. Dacă
suma asigurată este mare, cuantumul primei este mare. Dacă suma asigurată
este mică, cuantumul primei este mic.

Adoptarea propriului tarif de prime i influen area calculării primelor

de asigurare
Dacă asigurătorul î i elaborează propriile tarife de prime, trebuie să aibă
în vedere principiul echivalen ei(nivelul cotelor tarifare trebuie stabilit în
a a fel încât să asigure echlibrul între încasările societă ii de asigurare i
angajamentele, respectiv cheltuielile de administrare ale acesteia).
Dacă primele de asigurare calculate i plătite nu corespund celor tarifare,
condi iile de asigurare stabilesc parcurgerea unei proceduri speciale.

Ipoteza primelor de asigurare mai mici

Asigurătorul solicită asiguratului diferen a de primă datorată de la
începutul asigurării. Dacă asiguratul nu se conformează, asigurătorul reduce
suma asigurată(reducerea operează de la începutul asigurării).

Ipoteza primelor de asigurare mai mari

Asigurătorul trece diferen a de primă în contul ratelor următoare

2.3. Interesul asigurabil

No iune i aspecte relevante

Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.
Interesul asigurabil este o condi ie esen ială pentru validitatea contractului
de asigurare(asigurarea de bunuri i asigurarea de răspudere civilă sunt
guvernate de principiul despăgubirii i de principiul existen ei interesului
asigurabil).
În asigurările de daune, interesul este material, iar în asigurările de
via ă interesul asigurabil are i o valen ă morală.
Interesul asigurabil(valoare economică ce ar putea fi pierdută dacă nu
s-ar încheia contractul de asigurare) nu trebuie confundat cu interesul
asigurat(dauna efectivă pe care asiguratul o poate suferi).
Ca regulă, interesul asigurabil trebuie să existe în momentul încheierii
contractului, pe parcursul executării acestuia i îm momentul producerii

32
daunei. Pe cale de excep ie, în asigurările maritime, interesul asigurabil
trebuie să existe în momentul daunei.

Trăsături esen iale

- trebuie să existe o via ă, un bun, o răspundere poten ială ce trebuie
acoperite;
- via a, bunul, răspunderea poten ială constituie obiectul asigurării;
- interesul asigurabil trebuie să fie licit, să nu contravină ordinii publice
i bunelor moravuri.

Natură juridică
Potrivit teoriei interesului subiectiv de asigurare, beneficiază de
indemniza ia de asigurare numai asiguratul. Potrivit teoriei interesului
obiectiv de asigurare, beneficiază de asigurare nu numai asiguratul, ci i
alte persoane ce nu sunt păr i ale contractului de asigurare.
Corela ia interesului asigurabil cu principiul despăgubirii, respectiv cu
principiul indemnitar
Principiul interesului asigurabil i principiul despăgubirii(reguli
fundamentale în materia asigurării de bunuri) se caracterizează printr-un
raport de interdependen ă. Principiul indemnitar are ca premisă existen a
unui interes asigurat. Drept urmare, indemniza ia de asigurare nu se poate
limita la valoarea interesului asigurat. În absen a unui interes asigurat, nu se
pune problema unei indemniza ii.
Acest raport de interdependen ă nu există în toate cazurile. În asigurarea de
persoane, interesul asigurabil este o condi ie esen ială de validitate a
contractului, dar nu se aplică principiul indemnitar. În asigurarea de
persoane, principiul indemnitar nu mai are o valoare economică(ipoteza
asigurării de daune), ci o valoare spirituală. Teoria prejudiciului definitiv se
aplică numai în materia asigurării de bunuri. Aceasta înseamnă că există o
echivalen ă între indemniza ia de asigurare i prejudiciul încercat de
asigurat.

2.4. Suma asigurată

No iune
Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este
obligat să plătească indemniza ia de asigurare la ivirea cazului asigurat.

Caracteristici

33
 - suma asigurată reprezintă o limită a despăgubirii, dar constituie i
baza de calcul a primei de asigurare;
- este stabilită cu ajutorul opera iunii de asigurare numită “evaluare de
asigurare”. Valoarea asigurată se determină în momentul încheierii
contractului de asigurare. Pentru bunurile destinate vânzării, valoarea
asigurată = pre ul de cost plus taxele I cheltuielile de transport. Pentru
bunurile folosite de proprietari i care pot fi înlocuite, valoarea asigurată=
valoarea de folosin ă sau de îlocuire cu un bun asemănător din care se
scade uzura. Valoarea din nou a bunului cuprinde i garantarea uzurii.
- suma asigurată poate mai mică sau egală cu valoarea reală a
bunului(nu se admite o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a
bunului);
- suma asigurată se stabile te unilateral(ca valoare declarată) sau
prin acordul păr ilor(ca valoare agreată).

Limite de garan ie
Pot fi identificate limite pe articol(stabilite pentru fiecare bun cuprins în
asigurare), limite pe incident(accentul cade asupra incidentului, nu asupra
bunului). De asemenea, există o limită specifică(limita superioară a
despăgubirii pe care o va plăti asigurătorul pentru fiecare pagubă asociată
unui bun sau categorie de bunuri). Dacă o pili ă con ine mai multe limite
specifice, acestea sunt considerate limite separate.
Limita-pătură sau blanket-limit este o limită a poli ei ce se aplică pentru
mai multe articole sau categorii de bunuri cu două sau mai multe
amplasamente teritoriale.

Modificarea sumei asigurate

Modificarea sumei asigurate poate fi expresia exclusivă a libertă ii de
voin ă a asiguratului(ipoteza asigurării de persoane) sau poate fi expresia
rezultatului unei schimbări de valoare a bunului(ipoteza asigurării de
bunuri).
Majorarea sumei asigurate poate interveni numai dacă în perioda de
asigurare are loc o cre tere a valorii bunlui asigurat. Reducerea sumei
asigurate poate interveni dacă asiguratul nu a dat răspunsuri exacte cu privire
la datele luate în considerare la încheierea asigurării.

Modalită i de stabilire a sumei asigurate

În ipoteza asigurării de răspundere, pentru stabilirea sumei asigurate
este importantă natura riscului, tipul activită ii desfă urate.

34
 În ipoteza asigurării de persoane, suma asigurată are caracter forfetar
i este stabilită prin acordul păr ilor(nu este supusă unei limite maxime,
dar se ia în considerare o limită minimă).

Notele de curs nr. 5-6-7

Contractul de asigurare de bunuri

Plan general
1. Interesul asigurabil în asigurarea de bunuri
2. Obiectul asigurării
3. Efectele contractului de asigurare de bunuri
4. Subroga ia asigurătorului în drepturile asiguratului plătit
5. Prescrip ia extinctivă în materia contractului de asigurare de bunuri
6. Încetarea contractului de asigurare de bunuri

1. Interesul asigurabil în asigurarea de bunuri

1.1. Titularul interesului asigurabil

Delimitarea sferei persoanelor ce pot avea calitatea de asigurat se poate
efectua prin raportare la criteriul existen ei interesului asigurabil, respectiv
prin raportare la criteriul naturii juridice a contractului de asigurare(act de
administrare). Titularul interesului asigurabil este întotdeauna asiguratul ce
este, de regulă, i contractantul asigurării.
În ipoteza asigurării de bunuri, calitatea de titular al interesului
asigurabil o are:
- proprietarul bunului(proprietar sub condi ie suspensivă, proprietar sub
condi ie rezolutorie);

35
 - posesorul bunului(ipoteza posesiei de bună-credin ă);
- superficiarul(interes asigurabil cu privire la construc ie; cu privire la
terenul aferent construc iei, superficiarul poate avea interes asigurabil ca
obiectul contractului de asigurare să cuprindă despăgubiri pentru daunele
referitoare la folosin a i fructele terenului asupra căruia exercită o posesie
precară);
- nudul proprietar(ipoteza uzufructului; în ipoteza cvasiuzufructului,
uzufructuarul are un interes asigurabil);
- locatarul(are interes asigurabil în calitate de stipulant pentru altul, dar
i în calitate de asigurat);
- antreprenorul(are interes asigurabil deoarece suportă riscul lucrului în
calitate de proprietar);
- împrumutatul(are interes asigurabil în ipoteza împrumutului de
consuma ie, deoarece el suportă toate riscurile);
- depozitarul(are interes asigurabil în ipoteza depozitului neregulat; în
ipoteza depozitului obi nuit, depozitarul nu are interes asigurabil afară de
cazul în care păr ile au stipulat clauze de agravare a răspunderii
depozitarului pentru pierderea fortuită a bunului depozitat);

Titularul interesului asigurabil în asigurările maritime diferă în func ie

de obiectul contractului de asigurare:
- proprietarul navei, administratorul, navlositorul(ipoteza asigurării
navei);
- proprietarul mărfii, depozitarul, cărău ul(ipoteza asigurării
mărfurilor);
- proprietarul mărfii, armatorul(ipoteza asigurării navlului);
- proprietarul mărfii(ipoteza asigurării profitului sperat în cazul în care
călătoria se termină cu bine);

1.2. Asigurarea în contul altuia

1.2.1. Asigurarea în contul altuia îmbracă forma stipula iei pentru altul.
Persoana care încheie contractul de asigurare este stipulantul, contractantul
sau semnatarul asigurării care, în această calitate, este singurul obligat la
plata primelor de asigurare. Calitatea de promitent o are asigurătorul.
Asiguratul este titularul interesului asigurabil în momentul producerii
riscului i beneficiarul asigurării.
Asigurarea în contul altei persoane nu trebuie confundată cu
asigurarea cu desemnare de ter beneficiar. În ultimul caz, semnatarul
poli ei asigură propriul său interes. Totodată, asiguratul(contractant al

36
asigurării) stipulează ca la producerea riscului asigurat, de i este prejudiciat
propriul patrimoniu, indemniza ia va fi plătită unei anumite persoane
determinate sau determinabile în acel moment. Asigurarea în contul altuia
este practicată în materia asigurărilor maritime, precum i în materia
asigurăriolor terestre de bunuri mobile.

1.2.2. Legisla ia română reglementează institu ia asigurării în contul

altuia.
Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consigna ie
stabile te obliga ia consignatarului de a asigura bunurile încredin ate la o
societate de asigurare(art.6). Consignatarul are obliga ia d a plăti cu
regularitate prima de asigurare.
Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investi ii
imobiliare stabile te, în cazul ipotecării unei construc ii, obliga ia
împrumutatului de a încheia un contract de asigurare ce acoperaă riscurile
din perioada de valabilitate a creditului.

1.3. Interesul asigurabil fa ă de un lucru viitor

Literatura juridică i jurispruden a admit posibilitatea încheierii unui
contract de asigurare atunci când interesul asigurabil poartă asupra unui bun
viitor. Este vorba despre asigurarea culturilor agricole i a recoltei viitoare
împotriva pericolelor naturale ce amenin ă viitoarea produc ie. Interesul
asigurabil se referă la un bun viitor i probabil. Daunele la lucrurile viitoare
cuprind atât pierderea efectiv suferită, cât i beneficiul nerealizat.

2. Obiectul asigurării

În principiu, obiectul asigurării este reprezentat de un bun(lucru, obiect

derivat al raportului juridic) existent sau viitor, determinat sau determinabil.
Sunt excluse de la asigurare:
- bunurile ce nu mai prezinta importan ă economică sau care nu mai pot
fi folosite potrivit destina iei lor;
- bunurile ce nu îndeplinesc condi iile legale;
- bunurile ce nu sunt supuse nici unui risc sau, dimpotrivă, sunt supuse
unui risc excesiv;

2.1. Cu privire la bunurile proprietate publică, pot fi încheiate contracte de

asigurare numai în temeiul dispozi iilor legale.

37
 2.2. Pot fi asigurate numai bunurile se sunt în comer . Pe cale de
excep ie, pot fi asigurate i bunurile inalienabile temporar. Se pot asigura
bunuri individual determinate, bunuri de gen(pot fi individualizate în
momentul producerii riscului), bunuri consumptibile i neconsumptibile,
bunuri principale(asigurarea se extinde la bunurile accesorii)

2.3. Asigurarea autovehiculelor pentru avarii i furt, asigurarea auto

CASCO are ca obiect orice autovehicul supus înmatriculării al cărui
transport se realizează prin for ă proprie. Suma asigurată pentru care se
încheie asigurarea nu poate depă i valoarea reală a autovehicului, adică
valoarea asigurabilă. Valoarea reală a autovehiculului la data încheierii
asigurării este valoarae din nou din care se scade uzura în raport cu
vechimea, întrebuin area, starea de între inere a autovehiculului. Valoarea
din nou a autovehiculului la data asigurării reprezintă valoarea de
comercializare la data încheierii asigurării unui autovehicul nou, de acela i
tip.

2.4. Clădirile i alte construc ii pot fi asigurate pentru riscurile de

incendiu i alte calamită i. Asigurarea se face la valoarea declarată de
asigurat ce nu poate fi mai mare decât valoarea din nou a a bunului asigurat
sau valoarea de pia ă. Dacă valoarea nu este agreată de asigurător, se poate
apela la concursul unor exper i.

2.5. Bunurile aflate în clădiri sau construc ii se pot asigura pentru riscurile
de incendiu i alte calamită i la valoarea declarată de asigurat ce nu trebuie
să depă ească valoarea bunului la data încheierii asigurării.

2.6. Ma inile, utilajele i alte tipuri de instala ii pot fi asigurate pentru

cazuri de avarii accidentale.
Echipamentele electronice pot fi asigurate separat, pentru fiecare
articol în parte, fără ca valoarea declarată la data asigurării să poată depă i
valoarea rămasă neamortizată, astfel cum atestă documentele financiar-
contabile ale asiguratului.

2.7. În asigurarea mărfurilor pe timpul transportului interna ional se

utilizează fie poli a evaluată(se precizează expres suma asigurată), fie
poli a neevaluată(nu se indică suma asigurată). Nu se aplică regula generală
potrivit căreia suma asigurată nu trebuie să depă ească valoarea reală a
bunului dn momentul încheierii contractului de asigurare. La determinarea

38
sumei asigurate se au în vedere valoarea facturată, valoarea d pia ă a mărfii,
costul transportului i al asigurării.
În asigurarea maritimă cargo, se utilizează poli a individuală(acoperă
riscurile unui singur transport clar precizat i convenit de păr i) i poli a
generală(acoperă riscurile mai multor transporturi într-o perioadă de tmp
determinată).
Poli a generală poate fi:
- contract de abonament- se asigură toate mărfurile expediate de abonat
într-o anumită perioadă de timp, asiguratul având obliga ia de a plăti prima
convenită i de a declara toate transporturile efectuate în cadrul poli ei
respective;
- poli a flotantă- asigurarea se face în limita unui plafon valoric stabilit
ini ial ce acoperaă toate mărfurile supuse asigurării i care se diminuează
treptat, cu fiecare expedi ie efectuată, până la epuizarea definitivă a sumei
asigurate(prima de asigurare se plăte te anticipat);
- poli a globală- acoperă expedi iile la purtător, fără să se specifice o
limită a valorii globale pentru ansamblul expedi iilor(prima de asigurare
este o sumă forfetară, revizuită la reînnoirea poli ei).

În vânzarea interna ională de mărfuri, stipularea clauzei CIF determină

încheierea contractului de asigurare de către vânzător. Stipularea clauzei
FOB determină încheierea contractului de asigurare de către cumpărător.

2.8. În asigurarea mărfurilor pe timpul transportului rutier, sunt acoperite

riscurile determinate de evenimente naturale, accidente.

2.9. În ipoteza asigurării maritime, poli a poate acoperi marfa(cargo),

nava(casco), navlul sau orice interes asigurabil legat de acestea împotriva
perocolelor mărfii sau pericoleleor adiacente. Riscurile acoperite de
asigurător pot fi riscuri maritime(cauzate de natură sau accidentelor
maritime), speciale(cauzate de evenimente speciale), excluse(nu se acordă
protec ie).

2.9.1. În asigurarea maritimă cargo se pot stipula următoarele tipuri de

condi ii:
Clauza de tip A(clauza all risks)- nu sunt stabilite tipurile de riscuri
pentru care se acordă protec ie, ci sunt prevăzute doar riscurile excluse de
la garan ie;
Clauza de tip B i C- acordă o asigurare limitată, anume numai pentru
riscurile cuprinse în con inutul clauzei.

39
 2.9.2. Asigurarea navelor se realizează în conformitate cu practica
Institutului Asigurătorilor din Londra.

3. Efectele contractului de asigurare de bunuri

3.1. Efectele contractului de asigurare de bunuri anterior producerii riscului

asigurat

3.1.1. Drepturile i obliga iile asiguratului

Până la producerea cazului asigurat, asiguratul are următoarele

drepturi:
- dreptul de a solicita modificarea contractului de asigurare ca urmare a
inciden ei unor ipoteze enumerate exemplificativ: modificări aferente
riscului, necesitatea stabilirii unor modalită i de garan ie etc;
- dreptul de a încheieia asigurări suplimentare;
Dreptul de a încheia asigurări suplimentare nu este un efect al
contractului ini ial încheiat întrucât rezultă din modificarea contractului.
Modificarea contractului nu trebuie să aibă consecin ă inciden a
supraargurării.
Alte drepturi ale asiguratului sunt: dreptul de a solicita eliberarea
duplicatului poli ei de asigurare, dreptul de a solicita eliberarea unor
înscrisuri care să ateste plata primei.

Până la producerea cazului asigurat, asiguratul are următoarele

obliga ii:
- obliga ia de a furniza informa ii complete i cunoscute cu privire la
risc(art. 13 din Legea nr. 136/1995);
Această obliga ie există atât în momentul încheierii contractului de
asigurare, cât i pe parcursul executării acestuia. Declara ia de
risc(declara ia de asigurare) formulată de asigurat are eficacitatea juridică a
unei oferte de a contracta adresate unui destinatar determinat(asigurătorul).
Dacă în cursul executării contractului, împrejurprpiele esen iale privind
riscul se modifică, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului
schimbarea. Întrucât modificarea riscului se răsfrânge asupra cuantumului
primei, păr ile pot conveni o nouă primă cu respectarea regulii
propor ionalită ii primei cu riscul.
Legea nr. 136/1995 nu stabile te nici o sanc iune pentru omisiunea sau
declara ia inexactă a riscului. În practica asigurarilor sanc iunea poate fi

40
denun area contractului de către asigurător(până la producerea cazului
asigurat) sau refuzul de plată a despăgubirii(după producerea cazului
asigurat), dar fără restituirea primelor de asigurare deja plătite.
- obliga ia de a plăti prima de asigurare;
Plata primei de asigurare are caracter anticipat. Pe cale de excep ie, în
ipoteza contractului de asigurare de transport de mărfuri, asigurătorul are
posibilitatea de a acorda indemniza ia pentru daunele apărute până la data
efectuării plă ii primei de asigurare.
Prima de asigurare are caracter indivizibil în sensul că primele se plătesc
pe unită i de timp, iar în cadrul fiecărei unită i cuantumul primei nu se
recalculează chiar dacă asigurarea încetează pentru asigurat anterior expirării
intervalului de timp avut în vedere la stabilirea acesteia. Indivizibilitatea este
dublă în ipoteza contractului de asigurare de bunuri. Indivizibilitatea rezultă
atât din aplicarea art. 1101 C,civil, cât i din conven ia păr ilor, respectiv
din natura obiectului obliga iei păr ilor. Necesitatea protec iei maxime a
asiguratului, precum i necesitatea evitării insolvabilită ii sau falimentului
asigurătorului sunt premisele indivizibilită ii primei de asigurare.

Debitorul obliga iei de plată a primei de asigurare este asiguratul. Nu

este greu de a stabili debitorul plă ii dacă contractantul asigurării
întrune te i calitatea de asigurat. Dacă contractantul nu î i asigură
propriul interes, suntem în ipoteza asigurării în contul altuia), obliga ia de
plată a primei revenind contractantului asigurării.
Dacă bunul asigurat a fost înstrăinat, dacă dobânditorul acceptă să devină
noul asigurat, acesta devine debitorul primelor de asigurare scadente după
data respectivei acceptări. În cazul decesului proprietarului bunului asigurat,
acesta din urmă este cuprin în masa succesorală, iar obliga ia de plată a
primei de asigurare revine como tenitorilor(obliga ie solidară).

Beneficiarul asigurării este persoana ce încasează indemniza ia de

asigurare. Dacă asiguratul nu a plătit prima de asigurare până la data la care
s-a produs riscul asigurat, beneficiarul devine răspunzător pentru plata
primei. Bneficiarul va încasa indemniza ia dacă asigurătorul nu a făcut
aplicarea art. 17 din Legea nr. 136/1995. Dacă asiguratul sau contractantul
asigurării se află în imposibilitatea de a plăti prima de asigurare, beneficiarul
î i poate asuma această obliga ie(art. 1093 C.Civil).

Cu privire la modalită ile de plată a primei de asigurare, urmează a fi

re inute cele ce urmează. Potrivit art. 15 din Legea nr. 136/1995, prima de
asigurare se plăte te integral sau în rate, la scaden a prevăzută în contract.

41
În practica asigurărilor, prima se plăte te anticipat i integral pentru
perioda de asigurare. Ca principiu, încheierea contractului de asigurare i
emiterea poli ei de asigurare coincide cu plata primei sau a primei rate de
primă. Răspunderea asigurătorului este stabilită pentru o dată ulterioară
stipulată în con inutul contractului de asigurare. Calculul primei se
efectuează lându/se în considerare principiul propor ionalită ii primei cu
riscul, precum i suma asigurată. Prima se poate plăti în numerar sau prin
ordin de plată.
Compensa ie este o modalitate de plată a primei de asigurare în
condi iile art. 18 din Legea nr. 136/1995.

Data, locul i proba plă ii primei

Păr ile contractului de asigurare pot conveni asupra unei plă i
integrale a primei de asigurare la începutul perioadei de asigurare.
Asigurătorul poate fi de acord cu plata e alonată a primei de asigurare.
Plata primei de asigurare se face la sediul asigurătorului sau al
împuternici ilor săi(regula portabilită ii primei de asigurare nu are caracter
imperativ).
Dovada plă ii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul
constatator fiind poli a de asigurare sau alt document probator al plă ii
prevăzut de legisla ia în vigoare. Mijloacele de probă a plă ii primei de
asigurare sunt chitan a, poli a de asigurare, dispozi ia de plată.
Sanc iunea neplă ii primei de asigurare este rezilierea contractului de
asigurare(art. 17 din Legea nr. 136/1995). Neplta ratelor ulterioare primei
rate nu atrage, imediat , sanc iunea rezilierii. În practica asigurărilor,
societă ile de asigurare stabilesc un termen de păsuire în care asiguratul
poate face plata, asigurarea fiind suspendată pe o perioadă determinată sau
nedeterminată.
- obliga ia de a evita supraasigurarea;
Dacă asiguratul declară la încheierea contractului de asigurare o sumă
asigurată superioară valorii reale a bunului este incidentă ipoteza
supraasigurării. Asigurările de bunuri i de răspundere civilă(asigurări de
daune) sunt guvernate de principiul indemnitar i de principiul despăgubirii.
Spre deosebire de dreptul comun, principiul despăgubirii nu presupune o
reparare integrală a prejudiciului, ci o despăgubire inferioară sau cel mult
egală cu valoarea daunei.
Într-un contract de asigurare de bunuri, suma asigurată(limita maximă a
despăgubirii) poate fi mai mică sau egală cu valoarea reală a bunului în
momentul încheierii contractului. Bunul poate fi asigurat la valoarea

42
declarată de către asigurat sau la valoarea agreată de asigurător i
asigurat(valoare stabilita printr-o expertiză tehnică).
Existen a supraasigurării se apreciază întotdeauna în momentul
sinistrului.
- obliga ia de a declara existen a altor asigurări încheiate cu privire la
acela i risc;
Această obliga ie are caracter legal i se referă la declararea asigurării
multiple ce au acela i obiect i se referă la acela i risc, precum i la
declararea coasigurărilor(asigurătorii pot încheia în elegeri referitoare la
coasigurare, pooluri i alte forme de cooperare specifice, în vederea
asigurării sau reasigurării unor riscuri).

În ipoteza coasigurării, un asigurat încheie contracte de asigurare cu mai

mul i asigurători pentru acelea i riscuri, cu privire la acela i obiect i
pentru aceea i perioadă de asigurare. Coasigurarea exculde supraasigurarea,
întrucât asigurătorii vor plăti în ipoteza ivirii sinistrului o despăgubire în
limita cotei de risc preluate. Prin coasigurare se garantează o dispersare a
riscurilor. Raporturile stabilite între asigurat i coasigurători sunt distincte,
coasigurarea excluzând solidaritatea asigurătorilor.

Ipoteza asigurărilor multiple este reglementată de art. 29 alin.1 din Legea

nr. 136/1995. Asigurările multiple(pot fi consecin a unei fapte inten ionate
sau neinten ionate a asiguratului) presupun îndeplinirea, cumulativă a
următoarelor condi ii: identitate de risc, identitate de obiect, identitate de
interes asigurabil, plurailitate de asigurători, simultaneitatea contractelor i
perioadelor de garan ie.
- obliga ia de a lua măsuri pentru între inerea în bune condi ii a
bunului asigurat;
Scopul aceste obliga ii este de a preveni producerea riscului asigurat.
Luând toate măsurile pentru a reduce probabilitatea producerii riscului,
asiguratul contribuie decisiv la reducerea componentei subiective a riscului.

Notă
Indiferent că obliga iile au caracter legal sau contractual, asiguratul
trebuie să respecte toate obliga iile ce îi revin.

3.1.2. Drepturile i obliga iile asigurătorului

Asigurătorul are dreptul de a solicita plata primei de asigurare, de a

face inspec ii pentru a verifica modul de conservare a bunului asigurat.

43
 Asigurătorul are obliga ia de a elibera duplicatul documentului de
asigurare, precum i obliga ia de a elibera chitan ă pentru suma de bani
primită cu titlu de primă de asigurare.

3.2. Efectele contractului de asigurare de bunuri după producerea riscului

asigurat

3.2.1. Drepturile i obliga iile asiguratului

După producerea sinistrului, asiguratul are dreptul de a solicita plata

indemniza iei de asigurare. Acest drept nu este un drept actual, ci este un
drept posibil a a se na te în viitor ca urmare a realizării evenimentului
asigurat.
Dacă bunul(mobil sau imobil) a fost distrus de un sinistru,
indemniza ia de asigurare se va substitui bunului respectiv din patrimoniul
asiguratului i va face parte în continuare din gajul comun al creditorilor
chirografari. Dacă bunul asigurat, distrus de un sinistru, este grevat cu o
garan ie reală, despăgubirea de asigurare nu face parte din gajul comun al
creditorilor. Argumentul constă în faptul că respectiva garan ie reală nu a
încetat prin pieirea bunului, ci a avut loc o strămutare a acesteia asupra
sumei primite cu titlu de indemniza ie de asigurare(subroga ie reală cu
titlu particular).
Ca urmare a aplicării art.1721 C.Civil, dreptul asupra indemniza iei de
asigurare este transferat creditorului ipotecar sau privilegiat prin mecanismul
cesiunii de crean ă cu titlu de garan ie. Dreptul de preferein ă al
creditorului are un caracter personal. Pentru ca un creditor să aibă dreptul de
a pretinde de la asigurător indemniza ia de asigurare în care s-a substituit
bunul grevat distrus este necesară îndeplinirea a două condi ii. În primul
rând, este necesară îndeplinirea formailtă ilor de publicitate(înscrierea
garan iei). În al doilea rând, asigurătorul trebuie în tiin at cu privire la
faptul că garan ia reală existentă s-a transferat de la bunul distrus la
indemniza ia de asigurare ce i-a luat locul(trebuie evitată încasarea
despăgubirii de către un creditor chirigrafar cum ar fi asiguratul sau
beneficiarul). Dacă sunt îndeplinite aceste două condi ii, atribuirea
despăgubirii către creditor se va face de plin drept. O dată cu îndeplinirea
condi iilor subroga iei reale cu titlu particular, asigurătorul este inut
fa ă de creditor între acelea i limite în care a fost inut fa ă de asigurat.
În caz de sinistru par ial(ipoteza reparării de către asigurat a imobilului
par ial distrus), dreptul creditorului are un caracter subsidiar. Titularul

44
garan iei reale nu va putea păstra indemniza ia de asigurare, ci va trebui să
o verse debitorului asigurat.

După producerea sinistrului, asiguratul are două obliga ii legale, anume

obliga ia de a comunica producerea riscului asigurat(art.19 din Legea nr.
136/1995), precum i obliga ia de a lua măsuri pentru limitarea
pagubei(art. 26 alin.3 din Legea nr.136/1995).
Dacă asiguratul nu- i îndepline te(culpabil sau neculpabil) prima
obliga ie legală, operează decăderea din dreptul de a primi indemniza ia
dacă, din acest motiv, asigurătorul nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat i întinderea pagubei. Decăderea este opozabilă
asiguratului contractant al asigurării, cât i beneficiarului unei stipula ii
pentru altul sau asiguratului într-o asigurare în contul altuia. În ipoteza
asigurării de răspudere civilă, decăderea motivată nu va fi opozabilă
victimelor prejudiciului sau avânzilor-cauză.
Legisla ia română lasă păr ilor posibilitatea de a stabili termenul
comunicării. Termenele de comunicare stabilite prin condi iile de asigurare
încep să curgă fie de la data producerii evenimentului asigurat, fie din
momentul în care asiguratul a luat cuno tin ă despre realizarea riscului.
Obliga ia în tiin ării revine asiguratului, dar poate fi îndeplinită de
orice persoană interesată, inclusiv de brokerul de asigurare. Forma
în tiin ării este, de regulă, scrisă. Legea nr. 136/1995 nu impune o anumită
condi ie de formă pentru declararea sinistrului. Comunicarea se referă la
cauzele, condi iile producerii riscului, precum i la consecin ele acestuia.

Obliga ia asiguratului de a lua măsuri pentru limitarea pagubelor constă

în obliga ia de a combate calamitatea produsă, de a salva i de a asigura
paza bunurilor salvate. Art. 26 alin.3 din Legea nr. 136/1995 se aplică i
ipotezelor în care asiguratul, pentru a salva un bun asigurat de consecin ele
producerii riscului asigurat, întreprinde luarea unor măsuri prin care
prejudiciază alte bunuri proprii pentru care nu a încheiat un contract de
asigurare sau provoacă pagube unor bunuri apar inând altor persoane.
Asiguratul nu are un drept subiectiv de op iune între a salva i a nu salva
buul asigurat, ci este dator să distrugă bunul altuia având o valoare vădit
inferioară celui ce formează obiectul contractului de asigurare(ter ului
prejudiciat neputîndu-i-se re ine nici o culpă în producerea sinistrului).
Asiguratul are I obliga ia de a participa, personal sau prin
reprezentan i, la constatarea pagubei.

3.2.2. Drepturile i obliga iile asigurătorului

45
 După producerea sinistrului, asigurătorul are dreptul de a stabili
împrejurările în care s-a produs prejudiciul i de a solicita asiguratului
actele constatatoare ale pagubei. Totodată, asigurătorul are dreptul de a
refuza plata indemniza iei de asigurare dacă, din motive neimputabile, nu
poate determina cauzele producerii prejudiciului i în tinderea acestuia.

Obliga iile asigurătorului sut următoarele:

- obliga ia de a constata producerea evenimentului asigurat;
Asigurătorul trebuie să verifice dacă asigurarea era în vigoare în momentul
producerii evenimentului asigurat, dacă primele de asigurare au fost plătite
i pentru ce perioadă, dacă s-a stabilit contractual un termen de păsuire
pentru plată. De asemenea, asigurătorul trebuie să stabilească dacă sinistrul
s-a datorat unui risc cuprina în asigurare, dacă prejudiciul s-a produs asupra
bunurilor ce fac obiectul asigurării. Nu în ultimul rând, trebuie verificată
existen a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de asigurat i
riscul asumat de asigurător, cauzele producerii prejudiciului, precum i
împrejurprile în care s-a produs.
- obliga ia de evaluare a pagubei;
În demersul de evaluare a pagubei, se utilizează regula tehnică de calculare
a prejudiciului, precum i so serie de principii generale(pre ul unitar nu
poate fi mare mare decât cele ce figurează în eviden ele asigura ilor;
evaluarea trebuie să se facă la pre urile din ziua producerii evenimentului
asigurat). Cuantumul pagubei se stabile te diferit, anume în func ie de
caracterul total sau par ial al pagubei.
- obliga ia de plată a indemniza iei de asigurare;
Aplicarea principiului despăgubirii în asigurare înseamnă că, prin
încheierea unui contract de asigurare, asiguratul nu trebuie să sufere nici o
pierdere, dar nici să ob ină vreun beneficiu. Dacă păr ile nu se în eleg cu
privire la cuantumul indemniza iei de asigurare, suma de bani ce nu face
obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi
solu ionat prin negocieri sau de către instan a judecătorească.
Limitarea despăgubirii este obiectivă i subiectivă.
Limitarea obiectivă înseamnă că despăgubirea ce se plăte te asiguratului
se stabile te în func ie de starea bunului din momentul producerii riscului
asigurat avându-se în vedere trei paliere: despăgubirea nu poate depă i
valoarea bunului din momentul producerii prejudiciului, cuantumul real al
pagubei i suma la care s-a făcut asigurarea.
Dacă suma asigurată este inferioară valorii reale a bunului, este incidentă
ipoteza subasigurării. Subasigurarea este perfect licită, reprezentând fie

46
expresia libertă ii contractuale, fie manifestarea erorii în care se găse te
asiguratul cu privire la valoarea reală a bunului său.
Asigurătorul va plăti despăgubirea potrivit principiului
propor ionalită ii capitalurilor(despăgubirea cuvenită asiguratului se va
reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract i
valoarea bunului). Principiul propor ionalită ii capitalurilor nu este
imperativ. Drept urmare, pe cale de excep ie, prejudiciul suferit de asigurat
va putea fi acoperit în întregime dacă valoarea reală a bunului se men ine
egală cu suma asigurată pe toată perioada de derulare a contractului. Ori de
câte ori asiguratul va constata o diferen ă între două valori, va putea cere
actualizarea sumei asigurate.
Potrivit sistemului acoperirii primului risc, asigurătorul suportă daune în
întregime, fără a depă i suma asigurată. Nu prezintă nici o importan ă
raportul dintre suma asigurată i valoarea asigurabilă, dar despăgubirea nu
trebuie să depă easă suma asigurată. Pe cale de consecin ă, despăgubirea
se va plăti numai în limitele sumei asigurate. Paguba par ială nu este
acoperită propor ional, ci integral, dacă nu excede suma asigurată. Acest
sistem presupune stabilirea unor prime de asigurare mai mari, dar
favorizează compensarea daunelor suferite.
Sistemul acoperirii limitate este reglementat de art. 27 alin.3 din Legea
nr. 136/1995. Asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o fran iză
sau o sumă determinată care nu se despăgube te de către asigurător. Potrivit
acestui sistem, asiguratul participă la suportarea pagubei cu ajutorul unei
clauze numită fran iză. Dacă fran iza se deduce din daună, fran iza este
deductibilă sau absolută. Dacă dauna se deduce din fran iză(asigurătorul
acoperă în întregime orice pagubă ce depă e te fran iza), fran iza este
nedeductibilă sau simplă. Scopul fran izei absolute este de a diminua riscul
subiectiv, iar scopul fran izei simple este de a decongestiona asctivitatea
asigurătorului. În cadrul acestui sistem, asigurătorul va plăti prime de
asigurare mai mici.

Dacă suma asigurată depă e te valoarea reală a bunului din ziua

sinistrului, este incidentă ipoteza supraasigurării. Supraasigurarea nu este
admisă întrucât nesocote te principiul despăgubirii. Sanc iunea încălcării
obliga iei de a evita supraasigurarea diferă în func ie de buna sau reaua-
credin ă a asiguratului. În caz de supraasigurare nefrauduloasă, asigurătorul
îl despăgube te pe asigurat nu la suma prevăzută în contract, ci la valoarea
reală a bunului în momentul sinistrului.
Supraasigurarea presupune plata unor sume excesive fa ă de situa ia în
care bunul nu ar fi supraevaluat. Dacă pe parcursul derulării contractului

47
asiguratul î i dă seama că a intervenit o scădere a valorii bunului asigurat,
apărând astfel o supraasigurare, acesta va în tiin a pe asigurător i va
solicita o reducere a primelor corespunzător sumei modificate.

Ipoteza asigurărilor multiple cumulative este reglementată de art. 29

alin.1 din Legea nr. 136/1995: “în cazul existen ei mai multor asigurări
încheiate pentru acela i bun, fiecare asigurător este obligat la plată,
propor ional cu suma asigurată i până la concuren a acesteia fără ca
asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv,
consecin a directă a riscului”.
Dacă încheie o nouă asigurare pentru un bun deja asigurat, asiguratul
trebuie să declare existen e contractului încheiat anterior, trebuie să-l
în tiin eze pe primul asigurător despre noua asigurare încheiată. Pentru a
evita plata de prime excesive, asiguratul poate cere înaintea oricărui sinistru
reducerea propor ională a sumelor asigurate. Declara ia cu privire la
existen a mai multor asigurări încheiate pentru acela i bunprobează buna-
credin ă a asiguratului. Dacă în momentul producerii riscului asiguratul
acceptă să primească de la diferi i asigurători indemniza ii ce depă esc
valoarea reală a prejudiciului, reaua-credin ă a asiguratului este dovedită.
Dacă asigurătorul a probat existen a inten iei frauduloase a
asiguratului din momentul încheierii contractului, sanc iunea aplicabilă este
nulitatea tuturor asigurărilor cumulative. Dacă a fost probată inten ia
frauduloasă în momentul producerii sinsitrului, sanc iunea este decăderea
asiguratului din dreptul de a primi despăgubirea.

În cadrul limitării subiective a despăgubirii urmează a se analiza fapta

inten ionată a asiguratului sau a beneficiarului asigurării, fapta proprie a
persoanei juridice, fapta prepusului persoanei asigurate, fapta minorului care
locuie te i gospodăre te împreună cu asiguratul.
Fapta asiguratului sau beneficiarului asigurării
Asigurătorul nu datorează indemniza ia de asigurare dacă riscul
asigurat a fost produs cu inten ie de către asigurat sau de către
beneficiar(decât dacă păr ile convin). Aceasta regulă este de ordine publică.
Legisla ia română din materia asigurărilor nu con ine nici o regulă cu
privire la limitele garan iei de asigurare în caz de culpă, păr ile având
deplină libertate în acest sens.
Fapta proprie a persoanei juridice asigurate
Dacă faptele membrilor din conducerea persoanei juridice ce lucrează în
această calitate sunt faptele proprii ale persoanei juridice, se poate aprecia că
distrugerea cu inten ie a bunului asigurat de către ace tia echivalează cu

48
distrugerea bunului de către persoana juridică însă i. consecin a este
înlăturarea persoanei juridice de la primirea indemniza iei de asigurare.
Dacă membrul din conducerea persoanie juridice asigurate nu a lucrat în
calitate de organ al acesteia, asigurătorul va fi obligat să plătească
indemniza ia cuvenită asiguratului.

Fapta prepusului persoanei asigurate

Păr ile unui contract de asigurare pot conveni ca în cazul în care riscul
asigurat a fost provocat cu inten ie de către un prepus al asiguratului sau
beneficiarului, asigurătorul să nu datoreze indemniza ia de asigurare. Este
vorba fie de prepusul ce a avut paza materială a bunului asigurat, fie de
prepusul ce, ca urmare a încredin ării func iei, i-a fost ofetit prilejul de a
putea poduce riscul asigurat. Răspunderea asiguratului-comitent se
angajează pe temei obiectiv(ideea de garan ie).

Fapta majorului care, în mod statornic, locuie te i gospodăre te

împreună cu asiguratul sau beneficiarul
În acest caz, limitarea subiectivă a despăgubirii este aplicabilă dacă sunt
îndeplinite, cumulativ, următoarele condi ii:
- persoana ce a produs riscul să fie majoră;
- persoana să locuiască, în mod statornic, cu asiguratul sau cu
beneficiarul;
- persoana respectivă să gospodărească cu asiguratul sau cu beneficiarul;

Fapta minorului care locuie te i gospodăre te cu asiguratul

Limitarea subiectivă a despăgubirii nu este reglemantată în acest caz. În
practica asigurărilor, condi iile geenerale prevăd o astfel de limitare în
materia asigurării de bunuri. Art. 1000 alin.5 C.civil nu se aplică.

4. Subroga ia asigurătorului în drepturile asigurătorului plătit

Plata indemniza iei de asigurare are drept consecin e inciden a

subroga iei asigurătorului în drepturile asiguratului, exercitarea ac iunii în
regres a asigurătorului împotriva celor răspunzători de producerea daunei,
precum i executarea obliga iei asiguratului de a lua măsurile necesare
pentru exercitarea ac iunii recursorii.
Subroga ia asigurătorului în drepturile asigurătorului plătit are caracter
legal. Potrivit art. 22 alin.1 din Legea nr. 136/1995, în limitele
indemniza iei plătite în asigurările de bunuri i de răspundere civilă,

49
asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale
beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu
excep ia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care era în vigoare o
asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule, i împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele
obliga iilor acestuia, conform art. 54 din acela i act normativ.
Pentru a opera subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului,
trebuie îndeplinite, cumulativ, două condi ii esen iale:
- asigurătorul să fi plătit asiguratului indemniza ia de asigurare;
- să existe cel pu in o persoană răspunzătoare de producerea
prejudiciului.
Func ionarea subroga iei asigurătorului în drepturile asiguratului
presupune atât îndeplinirea condi iei “să existe o persoană responsabilă
pentru paguba produsă i aceasta să fie alta decât asiguratul”, cât i
îndeplinirea condi iei “să existe o ac iune în răspundere ce apar ine
asiguratului împotriva ter ilor”.
Dacă se poate identifica un ter vinovat de distrugerea bunului asigurat,
plata indemniza iei de asigurare de către asigurător declan ează, de jure, o
subroga ie personală(art. 22 alin.1 din Legea nr. 136/1995), precum i o
subroga ie reală cu titlu universal(suma primită de asigurat ia locul în
patrimoniul victimei locul i pozi ia pe care lucrul l-a avut în
universalitatea juridică). Dacă lucrul asigurat este grevat cu o garan ie
reală, concomitent cu subroga ia personală are loc o subroga ie reală cu
titlu particular.
Efectele subroga iei se stabilesc avându-se în vedere faptul că
subroga ia se întemeiază pe plata făcută asiguratului. Prin faptul plă ii,
drepturile i ac iunile asiguratului împotriva ter ului răspunzător de
producerea prejudiciului se transferă de drept în patrimoniul asigurătorului.
Sarcna probei(îndeplinirea condi iilor răspunderii delictuale sau
contractuale) revine asigurătorului. Dacă indemniza ia de asigurare acoperă
în întregime prejudiciul încercat de asigurat, acesta din urmă nu are nici un
interes de a exercita ac iunea în răspundere civilă împotriva ter ului
vinovat. Asigurătorul va exercita ac iunea pe care asiguratul ar fi intenta-o
împotriva ter ului răspunzător. Dacă indemniza ia de asigurare nu a fost
plătită asiguratului(ipoteza nulită ii, rezilierii contractului de asigurare,
suspendării, neplă ii primelor de asigurare), asigurătorul nu are dreptul de a
exercita ac iunea în regres pentru considerentul că subroga ia nu a avut
loc.
Dacă regresul nu acoperă decât par ial suma plătită, asiguratul i
asigurătorul vor veni în concurs în calitate de creditori chirografari(de

50
acela i rang) pentru satisfacerea crean elor lor. Respectivele crean e vor
fi satisfăcute, propor ional cu valoarea acestora, din patrimoniul ter ului
insolvabil par ial.
Asiguratul are obliga ia de a face acte de conservare a dreptului de
subroga ie, dar i obliga ia de a se ab ine de la săvâr irea oricăror acte
sau fapte materiale ce ar mic ora sau stinge dreptul de regres al
asigurătorului. Nesocotirea acestor obliga ii îl îndreptă e te pe asigurător
să mic oreze indemniza ia de asiguraresau să refuze plata acesteia. Dacă
dreptul de regres a fost nesocotit, asigurătorul constatând acest lucru după
plata despăgubirii, se aplică art. 992 C.Civil.

5. Prescrip ia extinctivă în raporturile juridice de asigurare de

bunuri

5.1. Potrivit art. 3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, în raporturile ce

izvorăsc din asigurare, termenul de prescrip ie este de doi ani, în afara
acelo raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, în care obliga iile
devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare. În sfera
raporturilor de asugurare la cre se referă prevederea legală mai sus
men ionate, intră acele raporturi ce se nasc din contractul de asigurare i
care au un element comun din punctul de vedere al structurii acestora,
anume, asigurătorul este parte în acele raporturi juridice. Dreptul
asigurătorului la ac iunea în regres împotriva ter ului responsabil de
producerea evenimentului asigurat se poate valorifica în termenul general de
prescrip ie de trei ani.
Termenul special de prescrip ie extinctivă de doi ani NU se aplică în
două ipoteze:
- ipoteza asigurărilor de persoane la care obliga iile devin exigibile prin
ajungere la termen sau prin amortizare;
- ipoteza drepturilor asigura ilor asupra sumei rezultând din rezerva de
prime ce se constituie la asigurările de via ă pentru obliga ii de plată
scadente în viitor.

5.2. Drepturile asigura ilor asupra sumelor rezultând din rezervele

tehnice ce se constituie la asigurările de via ă pentru obliga ii de plată
scadente în viitor nu sunt supuse prescrip iei.

6. Încetarea i nulitatea contractului de asigurare de bunuri

51
 6.1. Moduri obi nuite de încetare a contractului de asigurare de
bunuri(ajungerea la termen i producerea evenimentului asigurat)

Ajungerea la termen
Cel mai obi nuit mod de încetare a contractului de asigurare cu durată
determinată este ajungerea la termen. Potrivit vechii reglementări(art.69 din
Decretul nr. 471/1071), la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat,
contractul de asigurare se reînnoia ope legis pentru o nouă perioadă, egală cu
cea anterioară, dacă nu se proceda la denun area unilaterală a contractului.
Contractele încheiate pentru durată nedeterminată se puteau denun a de
oricare dintre păr i. Actuala reglementare(Legea nr. 136/1995) nu a reluat
cazurile de denun are a contractului de asigurare, dar legea
completatoare(Legea nr. 172/2004) a reglementat denun area unilaterală ca
mod de încetare a contractului de asigurare.

Producerea evenimentului asigurat

Dacă în perioda contractuală, evenimentul asigurat s-a produs, cotractul de
asigurare încetează pentru lipsă de obiect. Dacă evenimentul asigurat s-a
produs par ial, contractul î i produce efectele corespunzător sumei
asigurate reduse.

6.2. Moduri speciale de încetare a contractului de asigurare de bunuri

(denun area unilaterală i rezilierea)
Denun area unilaterală
Potrivit art. 201 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost completată,
denun area contractului de asigurare de către una din păr i se poate efectua
numai cu notificarea prealabilă a celeilalte păr i, notificare ce trebuie făcută
cu cel pu in 20 de zile înainte de denun are. Legisla ia actuală nu
reglementează, în mod concret, un caz concred dec denun are, ci doar
reglementează generic această modalitate de încetare a contractului de
asigurare. Practica asigurărilor a consacrat o serie de cazuri particulare de
denun are unilaterală a contractului de asigurare cum ar fi, de exemplu,
necomunicarea în scris de către asigurat a modificărilor intervenite în cursul
executării contractului(modificările exclud men inerea contractului) sau
neîndeplinirea de către asigurat a obliga iei corespunzătoare de între inere
a bunului asigurat. Aceste ipoteze ar putea fi încadrate, mai degrabă, în sfera
rezilierii unilaterale.

Rezilierea contractului de asigurare

52
 Rezilierea contractului de asigurare este incidentă în condi iile art. 14,
17, 30 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 136/1995, dacă înainte de a începe
obliga ia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a
devenit imposibilă, precum i în cazul în care, după începerea obliga iei
asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul
se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul
asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, aceste este îndreptă it
să o recupereze propor ional perioada neexpirată a contractului de
asigurare.
Potrivit art. 17 din Legea nr.136/1995, dacă nu s-a convenit altfel,
contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de
asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul
de asigurare. În condi iile art. 18 din acela i act normativ, poate opera
compensarea primelor cu indemniza ia de asigurare.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 136/1995, dacă nu s-a convenit altfel prin
contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat,
contractul de asigurare se reziliază.
Efectele rezilierii sunt reglementate de art. 21 din Legea nr. 136/1995. În
cazul în care contractul de asigurare se reziliază, primele de asigurare plătite
pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie asiguratului.

6.3. Nulitatea contractului de asigurare de bunuri

Practica asigurărilor a consacrat o serie de ipoteze ale nulită ii
contractului de asigurare: asiguratul emite declara ii inexacte sau
incomplete, cu buna tiin ă, determiunând încheierea contractului; la data
încheierii contractului de asigurare riscul a dispărut sau sinistrul deja s-a
produs etc.
În materia asigurării facultative a animalelor pot fi identificate cel pu in
două excep ii de la regula nulită ii contractului de asigurare.
- dacă în momentul încheierii contractului animalele asigurate nu au
împlinit vârsta minimă legală pentru asigurare, această împrejurare fiind
constatată după ce animalele ajung la acea vârstă, în perioada contractuală,
nulitatea este acoperită în sensul că asigurătorul va plăti indemniza ia de
asigurare;
- în momentul încheierii contractului de asigurare, asiguratul nu are drept de
proprietate asupra animalului, obiect al asigurării, dar îl dobânde te după
încheierea contractului. Este perfect valabilă asigurarea având ca obiect un
bun viitor.

53
 Nota de curs nr. 8
Contractul de asigurare de persoane

Plan general
1. Aspecte generale i introductive
2. Contractul de asigurare de via ă
3. Alte tipuri de contracte de asigurare de persoane

1. Aspecte generale i introductive

54
 Contractul de asigurare de persoane nu are caracter indemnitar(nu
implică despăgubirea i nu sunt limitate la valoarea vreunui prejudiciu), ci
au caracter forfetar. Caracterul indeminitar există în ipoteza contractelor de
asigurare privind accidentele corporale. Consecin ele caracterului forfetar
sunt următoarele: asigurările de persoane se pot cumula între ele sau se pot
cumula cu asigurările de daune, interzicerea clauzei subrogatorii în
beneficiul asigurătorului.
Asigurarea de persoane(asigurarea de via ă i opera iunea de
capitalizare) se poate gestiona prin capitalizare. Asigurarea de via ă este o
opera iune de asigurare i de economisire. Opera iunea de capitalizare
esdte numai o opera iune financiară.
Asigurările contra accidentelor corporale i asigurările de boală pot fi
gestionate prin reparti ie în cadrul unei mutualită i organizate.

2. Contractul de asigurare de via ă

2.1. No iune i natură juridică

Contractul de asigurare de via ă este contractul prin care, în scimbul unei
prime, asigurătorul, se obligă să plătească subscriitorului sau ter ilor
desemna i de el indemniza ia de asigurare saub forma capitalului sau
rentei, în caz de moarte a persoanei asigurate sau de supravie uire a sa la o
dată determinată.
Contractul de asigurare de deces are natura juridică a unui contract de
asigurare, pentru considerentul că nu are în structura sa o componentă de
capitalizare sau economisire. Contractul de asigurare de via ă cu
componentă de capitalizare are natura unui contract de asigurare dacă
legiuitorul l-a calificat astfel, pe de o parte, dacă această calificare
corespunde voin ei păr ilor contractului dec asigurare.

2.2. Tipuri de contracte de asigurări de via ă

Practica asigurărilor interne i interna ionale a reliefat o tipologie
variată a acestui tip de contract de asigurare. Întrucât o clasificare exhaustivă
a asigurărilor de via ă este imposibilă, vom eviden ia tipurile de asigurări
cu aplicabilitate frecventă prin raportare la categoriile de riscurile
asigurate(riscul de via ă, riscul de deces, riscul via ă-deces). Totodată,
vom eviden ia aspecte referitoare la asigurarea tip unit-linked.

Asigurarea riscului de via ă poate constitui obiectul unor opera ii

contractuale diverse. Plata indemniza iei de asigurare se va face dacă
asiguratul supravie uie te unei anumite date sau unei anumite vârste.

55
 Asigurarea riscului de deces poate fi pentru întrega via ă sau poate fi
asigurare temporară de deces. Dacă asigurarea de deces este încheiată pe o
perioadă determinată, supravie uirea asiguratului îl exonerează pe
asigurător de răspunderea pentru neexecutatrea oricărei obliga ii
contractuale. Dacă se produce decesul asiguratului, indemniza ia de
asigurare va fi plătită unei sau unor ter e persoane.
În ipoteza asigurării de deces pentru întreaga via ă, asigurătorul
plăte te indemniza ia de asigurare la decesul asiguratului, indiferent de
data decesului. La data decesului asiguratului, suma asigurată va fi plătită
beneficiariolor desemna i contractual sau mo tenitorilor asiguratului.
Asiguratul are obliga ia de a plăti prima de asigurare asiguratului fie pe
durata întregii vie i, fie până la data pensionării.
În ipoteza asigurării temporare de deces ce se încheie pentru un anumit
număr de ani, asiguratul este acoperit de asigurare numai dacă decesul
intervine în perioada stabilită în contract. Per à contrario, dacă decesul nu
intervine în această mperioadă de timp, asigurătorul nu este obligat să
plătească suma asigurată.

Asigurările de risc de via ă-deces sunt asigurări cu capitalizare i pot

fi
- obi nuite;
Acest tip de asigurare garantează plata sumei asigurate fie la decesul
asiguratului(decesul intervine înaintea unei anumite date), fie la expirarea
termenul contractual(ipoteza supravie uirii).
-pe termen fix;
Acest tip de asigurare garantează plata sumei asigurate stabilită
contractuale la o dată determinată, neavând importan ă dacă asiguratul va
supravie ui sau nu va supravie ui. Dacă asiguratul va supravie ui,
asigurătorul va plăti indemniza ia de asigurare acestuia. În caz contrar,
indeminza ia de asigurare se va plăti beneficiarului desemnat de asigurat.
- reduse;
Dacă la expirarea termenului contractual de asigurare asiguratul este în
via ă, asigurătorul îi va plăti acestuia suma asigurată. Dacă asiguratul a
decedat în cadrul aceleia i perioade contractuale, asigurătorul va plăti
beneficiarului desemnat atât suma primelor de asigurare acumulate până în
momentul decesului plus cota corespunzătoare participării la profit.
- cu suma asigurată dublă;
Persoana asigurată se asigură pentru un anumit număr de ani la o sumă
asigurată, în caz de supravie uire. Totodată, respectiva persoană se poate

56
asigura i nelimitat, pe toată durat vie ii, la aceea i sumă asigurată, în caz
de deces.

Contractul de asigurare de tip unit-linked combină componenta de

protec ie cu cea de investi ie.Prin mecanismul acestui tip de asigurare,
asiguratul stabile te modalitatea de investire a primeloor de asigurare. Cu
privire la latura investi ională a asigurării, operează un transfer al riscului
de la asigurător către asigurat. Contractul de asigurare de tip unit-linked
permite contractantului asigurării de a avea accel la fondurile financiare
constituite i administrate de asigurător. Prima de asigurare plătită de
asigurat este convertită în unit-uri. Asiguratul prime te un anumit număr de
unit-uri, număr determinat de valoarea primei de asigurare.
Unit-ul(valoarea se stabile te săptămânal) este o diviziune a fondurilor
investi ionale ale asigurătorului. Prima de asigurare se plăte te, de regulă,
până la vârsta pensionării. Ulterior expirării perioadei de plată a primelor de
asigurare, există posibilitatea transformării valorii contului contractantului
asigurării în rente plătibile lunar, pentru o perioadă garantată, neavând
importan ă dacă asiguratul decedează sau nu decedează în acest interval.
Asigurarea de tip unit-linked are o serie de caracteristici: contractantul
asigurării poate solicita fie mărirea, fie mic orarea primelor de asigurare,
asiguratul poate modifica nivelul sumei asigurate sau frecven a de plată a
primei de asigurare.
Alte caracteristici sunt următoarele: riscul investi iilor este suportat de
contractantul asigurării, contractantul asigurării poate plăti oricând prime
suplimentare de asigurare, inexisten a constituirii unei rezerve matematice.
Programul investi ional unit-linked poate avea un grad de risc scăzut,
mediu, ridicat. În ipoteza gradului de risc scăzut, suma de bani va fi învestită
preponderent în obliga iuni. În ipoteza gradului de risc mediu, suma de bani
va fi investită minim 50% în titluri de stat, obliga iuni municipale sau
corporative, depozite bancare sau certificate de depozit, maxim 50 % în
ac iuni cotate pe pia a bursieră. În ipoteza gradului de risc ridicat, suma de
bau va fi investită, până la 100%, în ac iuni cotate pe pia a bursieră, dar
i în titluri de stat, obliga iuni municipale sau corporative, depozite
bancare sau certificate de depozit.

2.3. Particularită i ale contractului de asigurare de via ă

Particularită ile contractului de asigurare de asigurare de via ă se

referă la risc, rezerva matematică, prima de asigurare, precum i la o serie
de clauze suplimentare.

57
 Riscul în asigurarea de via ă(riscul de de via ă i riscul de deces)
este
- variabil;
- de lungă durată, nefiind calculat pentru perioade scurte(în mod
excep ional, pentru anumite contracte de asigurare temporară de via ă
încheiate pentru perioadă determinată se are în vedere riscul de deces ce se
produce în acea perioadă);
- incert(ipoteza riscului de deces) în sensul că se referă la data la care se
produce riscul, nu i la faptul producerii acestuia(pe cale de excep ie, în
asigurarea pentru risc de deces ce se încheie pentru perioadă determinată,
este incertă producerea decesului).
Incertitudinea se poate referi la faptul i data executării obliga iei de
către asigurător(ipoteza contractelor de asigurare gestionate prin
capitalizare).

Pentru anumite categorii de asigurări de via ă, rezerva matematică

este o crean ă specifică în folosul asiguratului. Acest tip de rezervă
matematică(nu se confundă cu fondurile de rezervă constituite pentru alte
opera ii de asigurare i reasigurare) are drept temei de formare atât prima
de risc, cât i prima de economisire(se capitalizează i constituie o rezervă
egală cu suma asigurată la sfâr itul contractului).
Prima de risc se stabile te prin mecanismul calculului actuarial
avându-se în vedere o serie de criterii(statistici demogradfice, tabele de
mortalitate, starea de sănătate, vârsta i sexul asiguratului etc.). Rata de
primă nu trebuie să fie excesivă, dar trebuie să fie adecvată i echitabilă. La
calcularea primei nete nu se iau în considerare o serie de cheltuieli ale
asigurătorului, acestea intrând în calculul adaosului de primă(adaosul de
primă plus prima netă=prima brută). Prima se poate plăti dintr-o dată(prima
unică, cuantumul acesteia fiind destul de mare) sau se poate plăti
e alonat(rate lunare sau trimiestriale). Asigurătorii stabilesc, de regulă, o
primă nivelată, adică o primă al cărei cuantum este constant pe întreaga
perioadă a contractului.

Contractul de asigurare de via ă poate con ine o serie de clauze

suplimentare cum ar fi, de exemplu, clauza de scutire de plată a primelor,
clauza temporară flexibilă, clauza de cre tere garantată a sumei asigurate.
Potrivit clauzei de scutire de plată a primelor, asiguratul are posibilitatea de
a nu mai plăti prima de asigurare dacă nu mai are venituri(imposibilitatea
este determinată de invaliditatea sau de accidentul survenite ulterior

58
încheierii contractului de asigurare). Prin stipularea clauzei temporare
flexibile, suma asigurată cre te în caz de deces, oricare ar fi modalitatea de
plată a primelor. Clauza de cre tere garantată a sumei asigurate permite
asiguratului să- i poată mări prima aferentă asigurării de bază i prima
corespunzătoare celorlalte clauze suplimentare cu un anumit
procent(perioada de timp rămasă până la expirarea asigurării trebuie să fie
mai mare decât perioda minimă stabilită de asigurător).

2.4. Încheierea contractului de asigurare de via ă. Aspecte particulare

2.4.1. Contractul de asigurare de via ă reprezintă o stipula ie pentru sine

sau pentru altul, respectiv o stipula ie pe seama subscriitorului sau pe
seama altuia.
Pot fi întâlnite o serie de ipoteze:
a. Subscriitorul sau contractantul asigurării încheie un contract de
asigurare de via ă prin care î i rezervă beneficiul indemniza iei.
Contractantul asigurării poate avea calitatea de asigurat dacă riscul de via ă
sau de deces apasă asupra sa. Contractantul asigurării poate fi beneficiarul
indemniza iei dacă subscrie o asigurare de via ă. Dacă subscrie o asigurare
de deces, beneficiarul indemniza iei de asigurare este un ter .
b. Subscriitorul sau contractantul asigurării încheie un contract de
asigurare de via ă prin care stipulează atribuirea indemniza iei în favoarea
unui ter . Dacă stipulantul nu are calitatea de asigurat, beneficiarul
indemniza iei poate fi un ter , asiguratul sau subscriitorul. În cazul
asigurării de deces, beneficiarul asigurării este un ter sau subscriitorul, în
nici un caz asiguratul. În cazul asigurării de via ă, beneficiarul asigurării
este asiguratul.
c. Subscriitorul este asigurat. Subscriitorul poate stipula în favoarea
sa(asigurarea riscului de via ă) sau în favoarea unui ter (asigurarea riscului
de deces).

2.4.2. În legisla ia română, nu este reglementat în mod clar acordul

asiguratului la încheierea unui contract de asigurare de deces pe seama sa i
în beneficiul unui ter . Necesitatea acordului asiguratului atunci când
asigurarea este subscrisă de altă persoană rezultă din următoarele prevederi
ale Legii nr. 136/1995:
art. 33- “Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea
contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declara ia

59
scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul
asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament.
În locuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând
în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul
precedent”(n.n. cu acordul asiguratului).

art. 37- “Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul asiguratului,

poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie
rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare”.

2.4.3. Obliga ia de informare are caracter bilateral. Potrivit art. 401 din
Legea nr. 136/1995, asigurătorii i împuternici ii acestuia au obliga ia de
a pune la dispozi ia asigura ilor sau contractan ilor asigurării atât înaintea
încheierii, cât i pe durata executării contractului de asigurare o serie de
informa ii relevante cu privire la respectiva opera ie juridică. La rândul
său, contractantul asigurării sau asiguratul are obliga ia de a informa pe
asigurător cu privire la riscul pentru care solicită protec ie. Această
obliga ie se materializează prin completarea unei cereri de asigurare
semnată de asigurător i de contractantul asigurării sau de asigurat.
Nerespectarea acestei obliga ii de către contractantul asigurării sau de către
asigurat determină ineficacitatea contractului de asigurare.

2.4.4. Desemnarea beneficiarului asigurării în contractul de asigurare de

persoane constituie un subiect ce necesită efectuarea unor clarificări.
În conformitate cu art.32 din Legea nr. 136/1995, indemniza ia de
asigurare se plăte te asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În
ipoteza decesul asiguratului, în lipsa desemnării unui beneficiar,
indemniza ia de asigurare se plăte te mo tenitorilor legali ai asiguratului.
Desemnarea beneficiarului se face la încheierea(men iunea este
cuprinsă în poli ă) sau în cursul executării contractului printr-o declara ie
scrisă comunicată asigurătorului, cu acordul asiguratului, sau prin testament.
Potrivit regulii simetriei, revocarea beneficiarului desemnat se face în
acela i mod ca desemnarea însă i. Natura juridică a revocării(drept
personal al contractantului) are drept consecin ă faptul că aceasta nu poate
fi exercitată de creditorii sau reprezentan ii legali ai respectivului
contractant. În materia asigurării de persoane, regulile stipula iei pentru
altul nu se aplică întrutotul. Indiferent că este accepttă sau nu, dreptul de
revocare poate fi exercitat oricând până la încetarea contractului. Revocarea

60
beneficiarului poate fi indirectă ca urmare a exercitării dreptului de
răscumpărare.
Condi iile unei desemnări valide a beneficiarului asigurării sunt
următoarele:
- încheierea prealabilă a unui contract de asigurare de via ă;
- îndeplinirea condi iilor generale de valabilitate de respectivul contract
de asigurare de via ă;
- existen a interesului asigurabil al stipulantului;
Având în vedere natura riscului asigurat(risc de via ă sau risc de deces),
interesul asigurabil nu are o accep iune economică pentru considerentul că
nu se urmăre te repararea unui prejudiciu.
- ter ul beneficiar să fie determinat sau determinabil;
Potrivit art. 10 alin.2 din Legea nr. 136/1995, în con inutul contractului
de asigurare trebuie specificat numele beneficiarului asigurării dacă acesta
nu este parte în contract. Contractul de asigurare de persoane reprezintă o
aplica ie a institu iei juridice a stipula iei pentru altul. Drept urmare,
ter ul beneficiar în asigurarea de persoane poate fi o persoană determinată
sau determinabilă în momentul executării obliga iei promise.
- existen a acordului asiguratului pentru desemnare(ipoteza în care
asigurarea a fost contractată de altă persoană).

2.4.5. Drepturile i obliga iile contractantului asigurării pe parcursul

executării contractului de asigurare de via ă

2.4.5.1. Dreptul asiguratului asupra rezervei matematice este valorificabil

prin următoarele modalită i:
- reducerea sumei asigurate;
Potrivit art. 36 alin.1 din Legea nr. 136/1995, dacă asiguratul nu mai
poate plăti primele de asigurare, dar a operat plata acestora pentru o perioadă
minimă stabilită în contract, dacă s-a constituit rezerva matematică,
asiguratul are două posibilită i. Astfel, fie solicită rezilierea contractului cu
restituirea rezervei constituite, fie solicită continuarea contractului pentru o
sumă asigurată redusă propor ional cu primele deja plătite.

- răscumpărare;
Răscumpărarea are natura juridică a unei modalită i de încetare
anticipată a contractului de asigurare. Asiguratul poate determina încetarea
contractului de asigurare solicitând rezilierea(rezilierea are eficacitatea
denun ării unilaterale), dar efectuând plata sumei de răscumpărare. Suma
de răscumpărare reprezintă un anumit procent din rezerva matematică

61
constituită până în momentul exercitării dreptului de răscumpărare.
Existen a dreptului de răscumpărare este condi ionată de constituirea
rezervei matematice i de caracterul e alonat al plă ii primelor de
asigurare.

- avansul în contul capitalului;

Potrivit art. 36 alin.2 din Legea nr. 136/1995, avans în contul capitalului
reprezintă “orice altă plată indiferent de forma sub care este făcută de
asigurător, diferită de indemniza ia de asigurare sau de suma reprezentând
restituirea rezervei”. Asiguratul poate solicita plata cu acest titlu a unei sume
de bani dacă a trecut un termen de ase luni de la încheierea contractului de
asigurare de via ă. Exercitarea acestui drept de către asigurat nu este
posibilă decât dacă a fost constituită rezerva matematică i s-a stabilit o
valoare de răscumpărare. Prin solicitatea acestui avans din capital, contractul
de asigurare de persoane se men ine, dar asiguratul trebuie să plătească
dobânda pe care asigurătorul nu o va mai încasa prin investirea respectivei
sume de bani. Având în vedere aceste particularită i, acordarea de către
asigurător a acestui avans echivalează cu încheierea unui contract de
împrumut cu dobândă.

- garantarea creditului prin gajul asupra poli ei;

Cu acordul asigurătorului, contractantul asigurării poate garanta executarea
obliga iei fa ă de un creditorul său prin gajul asupra poli ei de asigurare.
Prin remiterea poli ei către creditorul gajist, acesta xercită drepturile
rezultând din asigurare în momentul exigibilită ii crean ei. Modalitatea de
plată a primei de asigurare poate fi stabilită de contractantul asigurării i de
creditorul acestuia. Creditorul gajist are dreptul fie de a solicita suma
asigurată în limita crean ei sale(ipoteza în care crean a a devenit exigibilă
anterior expirării contractului de asigurare), fie de a solicita
răscumpărarea(crean a a devnit exigibilă ulterior expirării contractului de
asigurare i există o clauză expresă de răscumpărare).

Notă
În practica asigurărilor mai sunt utilizate i alte modalită i de garantare a
creditului: prin atribuirea creditorului a beneficiului contractului de
asigurare, prin cesionarea beneficiului contractului de către beneficiar sau de
către subscriitor, prin cesionarea contractului de asigurare sau prin
delega ie imperfectă.

62
 2.4.5.2. Obliga ia de plată a primei revine contractantului asigurării(poate
fi una i aceea i persoană cu asiguratul) i se execută dintr-o dată sau prin
presta ii succesive, e alonate. Potrivit art. 17 din Legea nr. 136/1995, dacă
nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care
sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite la scaden ă.
Asigurătorul poate renun a, expres sau tacit, la dreptul de a invoca
rezilierea contractului de asigurare, dar manifestarea de voin ă trebuie să fie
neechivocă.

2.4.6. Producerea riscului. Plata indemniza iei de asigurare

2.4.6.1. În ipoteza producerii riscului de deces, dacă asiguratul nu a dispus

altfel, atunci când sumt mai mul i beneficiari desemna i, ace tia din urmă
au drepturi egale cu privire la indemniza ia de asigurare. Dacă nu a operat o
desemnare a beneficiarilor, mo tenitorii legali împart indemniza ia în
conformitate cu cotele stabilite de legisla ia succesorală.

2.4.6.2. Cuantumul indemniza iei este stabilit de contractantul asigurării

i asigurător ca urmare a unui acord de voin ă liber exprimat. Caracterul
forfetar al asigurărilor de via ă exprimă valabilitatea cumulului de
indemniza ii din perspectiva art. 38 alin.1 din Legea nr. 136/1995. Astfel,
indemniza ia de asigurare, independent de sumele cuvenite asiguratului sau
beneficiarului din asigurări sociale, de repararea prejudiciului de cei
răspunzători de producerea sa, precum i de sumele primite de la al i
asigurători în temeiul altor contracte de asigurare.

2.4.6.3. Indemniza ia de asigurare nu este datorează în următoarele

cazuri:
- riscul asigurat(riscul de via ă sau de deces) nu se realizează;
- riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în
termen de doi ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin
comterea cu inten ie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave
prevăzute în contractul de asigurare

2.4.6.4. Potrivit art. 38 alin.2 din Legea nr. 136/1995, creditorii asiguratului
nu au dreptul să urmărească indemniza ia de asigurare cuvenită
beneficiarului sau mo tenitorului legal, după caz.

Practica asigurărilor a reliefat o serie de ipoteze speciale cu privire la:

63
 - valorificarea drepturilor creditorilor contractantului asigurării
împotriva beneficiarului;
- valorificarea drepturilor ter ilor mo tenitori ai contractantului;
- valorificarea drepturilor creditorilor beneficiarului.

În prima ipoteză, aceasta valorificare se poate realiza prin exercitarea

ac iunii pauliene după producerea evenimentului asigurat i plata
indemniza iei de asigurare. Prin exercitarea acestei ac iuni se atacă
stipula ia în profitul ter ului, nu contractul de asigurare. Condi iile de
intentare a ac iunii pauliene sunt următoarele: crean a să fie certă, lichidă,
exigibilă, în principiu, anterioară actului atacat, plata primelor de asigurare
să fi provocat insolvabilitatea debitorului, frauda debitorului contractant.
Ac iunea oblică nu poate fi exercitată pentru valorificarea dreptului de
răscumpărare pentru considerent că dreptul de răscumpărare este un drept
exclusiv personal al contractantului asigurării.

În cea de-a doua ipoteză, mo tenitorii rezervatari ai asiguratului pot

solicita reduc iunea liberalită ii excesive, dacă indemniza ia de asigurare
revine mo tenitorilor legali.

În cea de-a treia ipoteză, creditorii beneficiarului pot formula ac iunea

oblică dacă stipula ia are caracter oneros, nu i dacă stipula ia are
caracter gratuit. Creditorii mo tenitorilor legali ai asiguratului pot ataca pe
cale pauliană refuzul de acordare a indemniza iei numai dacă mo tenitorul
este insolvabil i refuza o mo tenire solvabilă cu privire la care are
voca ie succesorală.

3. Alte tipuri de contracte de asigurare de persoane

Contractele de asigurare de persoane non-via ă sunt grupate, de regulă în

asigurări de medicale, asigurări de accidente i asigurări de călătorie.
Aceste contracte de asigurare se încheie pentru perioade scurte de timp.

3.1. Asigurări medicale

Această formă de asigurare are drept scop acoperirea(totală sau
par ială) a costurilor de spitalizare, a costurilor de spitalizare. Riscul de
deces nu este asigurat decât dacă s-a stipulat o clauză suplimentară în acest
sens. Prima de asigurare se stabile te în func ie de profesia asiguratului,
vârstă, sex i alte criterii ce privesc persoana asiguratului. Suma asigurare
plătite pot fi sume fixe sau forfetare.

64
 Variante ale asigurărilor medicale sunt asigurarea medicală pentru boli
incurabile, precum i asigurarea medicală pentru interven ii chirurgicale.

3.2. Asigurări de accidente

Contractul de asigurare de accidente se poate încheia fie de persoane
fizice, fie de persoane juridice i este valabil pe teritoriul României,
respectiv în străinătate. Acest tip de contract reprezintă o măsură de
prevedere. Drept urmare, asiguratul are dreptul de a solicita plata sumei
asigurate numai dacă evenimentul asigurat(accidentul) se produce în
perioada de valabilitate a asigurării.
No iunea de “accident” include un eveniment imprevizibil a cărui
sursă de apari ie este exterioară asiguratului.

3.3. Asigurări de călătorie

Prin acest tip de asigurare se acoperă riscurile reprezentate de

accidentele sau îmbolnăvirile ce pot surveni în perioada contractuală pe
percursul unei călătorii în România sau în străinătate. Îmbolnăvirea este
acoperită prin asigurare NUMAI dacă nu este expresia manifestării unei boli
cunoscute anterior plecării în călătorie i pentru care s-au efectuat o serie de
tratamente prescrise de cadrele medicale.
Dacă accidentul se încadrează condi iilor contractuale, asiguraătorul
este obligat să ia toate măsurile de ajutor în privin a persoanei
asiguratului(inclusiv examinarea asiguratului la clinica stabilită chiar de
asigurător).

Nota de curs nr. 9

Contractul de asigurare de răspundere civilă

65
 Plan general
1. Aspecte generale i introductive
2. Asigurarea facultativă de răspundere civilă
3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele
produse ter ilor prin accidente de autovehicule(RCA) i de tramvaie

1. Aspecte generale i introductive

1.1. Contractul de asigurare de răspundere fa ă de ter i este contractul

prin care se acoperă toate sumele de bani pe care asiguratul este obligat,
potrivit dispozi iilor legale, să le plătească pentru pagubele materiale sau
pentru vătămările corporale produse de acesta din urmă unei ter e persoane.
În momentul încheierii contractului de asigurare, ter a persoană păgubită
este o persoană nedeterminată, dar este determinabilă în momentul în care
asiguratul îi cauzează un prejudiciu. Prin no iunea de “prejudiciu”
în elegem atât avarierea, distrugerea uner bunuri, căt i vătămare corporală
sau deces.
Sunt acoperite prin asigurarea de răspundere:
- despăgubirea pe care asiguratul trebuie să o plătească, potrivit
dispozi iilor legale, ter ului ca urmare a vătămării corporale, decesului,
avarierii sau distrugerii de bunuri;
- cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, cu acordul scris al
asigurătorului, dacă a fost obligat la dezdăunare.

1.2. Practica asigurărilor a generat o multitudine diversă a contractelor de

asigurare de răspundere. Cu titlu exemplificativ, pot fi identificate
următoarele tipuri de asigurare de răspundere:
- asigurare de răspundere a directorilor i membrilor consiliului de
administra ie;
Acest tip de asigurare acoperă răspunderea directorilor i membrilor
consiliului de administra ie pentru erori i neglijen ă în activitatea de
conducere a unei societă i comerciale.
- asigurarea de răspundere profesională a angajatorului;
Acest tip de asigurare acoperă despăgubirile pe care angajatorul
asigurat trebuie să le plătească unei ter e persoane, angajat sau fost angajat
al acestuia;
- asigurare de răspundere profesională a liberului profesionist;

66
 Acest tip de asigurare acoperă despăgubirile pe care asiguratul liber-
profesionist(avocat, arhitect, medic etc.) trebuie să le plătească unui ter ca
urmare a prejudicierii acestuia prin exercitarea profesiei sale.
- asigurare de răspundere profesională a producătorului;
Acest tip de răspundere acoperă despăgubirile pe care producătorul
trebuie să le plătească consumatorului pentru prejudiciile aduse prin
intermediul mărfurilor puse la dispozi ia acestuia din urmă. ;

2. Asigurarea facultativă de răspundere civilă

2.1. Acest tip de asigurare acoperă, la nivel principial, răspunderea persoanei

ce cauzează prejudicii unui ter prin fapta asiguratului sau persoanelor
pentru care acesta răspunde. Ca natură juridică, asigurarea facultativă de
răspundere civilă este o asigurare de daune. Pe cale de consecin ă, regulile
consacrate în materia asigurării de bunuri sunt valabile i în această formă
de asigurare.

2.2. Particularită ile contractului de asigurare de răspundere civilă urmează

a fi eviden iate.

2.2.1. Asigurarea de răspundere civilă acoperă numai răspunderea

asiguratului. Păr ile pot conveni ca acest tip de asigurare să cuprindă i
răspunderea altor persoane indicate expres. Calitatea de asigurat o exclude
pe cea de ter păgubit. Pe cale de excep ie, în ipoteza asigurării de
răspundere civilă auto, asiguratul(proprietar al autovehiculului asigurat) este
victimă a accidentului produs(autovehiculul era condus de o altă persoană).

2.2.2. Obiectul asigurării de răspundere civilă îl constituie, la nivel

principial, răspunderea delictuală. Drept urmare, se impun a fi îndeplinire
condi iile răspunderii civile delictuale. Culpa asiguratului este o condi ie
pentru stabilirea i acordarea indemniza iei de asigurare. Dacă asiguratul
sau beneficiarul asigurării săvâr e te fapta cu inten ie, asigurătorul nu
are obliga ia de a plăti indemniza ia de asigurare. Asigurarea de
răspundere civilă acoperă atât răspunderea pentru fapra proprie, cât i
răspunderea pentru fapta altei persoane.

2.2.3. Suma asigurată nu este dependentă de o anumită valoare stabilită în

momentul încheierii contractului de asigurare i rămâne constantă pe
întreaga perioadă a asigurării. Momentul în care se produce prejudiciul în
patrimoniul ter ului este relevant pentru stabilirea valorii acestuia.

67
Răspunderea asiguratului, stabilită în func ie de cuantificarea valorii
prejudiciului, nu are caracter nelimitat. Caracterul limitat al răspunderii
asiguratului se determină prin stabilirea unor plafoane de garan ie pentru
fiecare eveniment asigurat sau pentru fiecare perioadă de asigurare. Dacă
prejudiciul cauzat ter ului depă e te plafonul de garan ie, diferen a este
suportată chiar de asigurat.
Aplicarea garan iei în asigurarea de răspundere civilă este subordonată
îndeplinirii unor condi ii referitoare la accident(eveniment imprevizibil i
insurmontabil), mijloacele de prevenire, excluderea unor comportamente sau
fapte.
În practica asigurărilor, au fost identificate trei limitări în timp a
garan iei de răspundere civilă:
- clauza claims made;
Acordarea garan iei de către asigurător este subordonată următoarelor
două condi ii: cauza generatoare a prejudiciului datează din perioada
contractuală, pe de o parte, formularea reclama iei de către victimă în
perioada de delurare a contractului de asigurare, pe de altă parte.
-clauza de garan ie subsecventă;
Prin acest tip de clauză se garantează faptele generatoare sau prejudiciul
survenit(e) în timpul perioadei de validitate a contractului, victima
formulând reclama ie ulterior rezilierii contractului de asigurare.
- clauza de garan ie pentru trecut;
Garan ia este acordată în ipoteza cererilor de despăgubire formulate
în perioada de validitate a contractului de asigurare, faptul generator sau
prejudiciul însu i fiind anterior producerii de efecte contractuale.

2.2.4. În ipoteza succesiunii asigurătorilor, continuitatea garan iei este

asigurată prin aplicaea principiului survenirii prejudiciului(occurrence
basis).

2.2.5. Stabilirea despăgubirilor în asigurările de răspundere este guvernată

de o serie de principii. Despăgubirile se stabilesc fie pe baza unei conven ii
încheiate între asigurător, asigurat i ter , fie pe judecătorească.
În elegerea dintre păr i cu privire la stabilirea despăgubirilor ste exclusă
dacă nu pot fi stabilite circumstan ele producerii evenimentului asigurat,
persoana rpspunzătoare de producerea pagubei, cuantumul aceteia pe de o
parte, păgubitul formulează preten ii de despăgubiri sub forma presta iilor
băne ti periodice sau sub forma unei sumke globale, pe de altă parte.
Despăgubirile nu pot depă i nivelul limitelor de răspundere stabilite i
asumate prin poli a de asigurare.

68
 2.2.6. Ter ul păgubit are un drept de op iune, în sensil că fie o ac iune
directă împotriva asigurătorului(în limitele obliga iilor ce-i revin potrivit
contractului de asigurare), fie o ac iune împotriva asiguratului răspunzător
de producerea pagubei. Regulile stabilite de art. 42 din Legea nr. 136/1995
sunt clare.
În ipoteza ac iunii directe, asigurătorul plăte te nemijlocit victimei
despăgubirea. Ca urmare a acestei plă i, asigurătorul se subrogă în
drepturile asiguratului plătit i exercită regresul împotriva celui răspunzător
de producerea pagubei. În ipoteza ac iunii formulate în contradictoriu cu
asiguratul responsabil, prezen a asigurătorului în proces este obligatorie
pentru a formula apărări i pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse

ter ilor prin accidente de autovehicule(RCA) i de tramvaie

3.1. Temeiul legal al acestui tip de asigurare este reprezentat de art. 48-59
din Legea nr. 136/1995.
Persoanele fizice i juridice ce de in autovehicule înmatriculate în
România au obliga ia de a le asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca
urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul
României. Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule
înmatriculate în străinătate se consideră asigurate în condi iile Legii nr.
136/1995 dacă este îndeplinită una din următoarele condi ii: posedă
documentele de asigurare valabile pe teritoriul României , pe de o parte,
numărul de înmatriculare atestă existen a asigurării potrivit conven iei
bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de autovehicule din România
i Biroul asigurătorilor de autovehicule din ara de origine.
Regulile enun ate mai sus nu sunt aplicabile persoanelor fizice i
juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri,
raliuri sau antrenamente. În aceste ipoteze se pot încheia contracte de
asigurare facultativă.

3.1.1. Dovada contractului de asigurare RCA se face cu poli a de

asigurare, vigneta, documentul Cartea verde, precum i cu documentele
interna ionale de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor eliberate
de asigurătorii RCA din străinătate.

3.1.2. Contractul de asigurare RCA se încheie pe o perioadă

determinată(anual sau semestrial). Acest contract con ine men iuni

69
referitoare la datele de identificare a păr ilor, autovehiculului, perioada de
valabilitate a asigurării, limita de acoperire, prima de asigurare.
Cartea Verde trebuie să con ină informa ii cu privire la numărul de
înmatriculare, perioada de valabilitate a asigurării plus o men iune cu
privire la care statele în care ar avea valabilitate acest document.

3.1.3. Datele statistice reprezintă temeiul stabilirii primelor de asigurare i

a limitelor de despăgubire. Tarifele de primă trebuie să îndeplinească o serie
de condi ii de publicitate îndeplinite prin diverse modalită i: notificare
adresată Comisiei adresată Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
publicare pe site-ul asigurătorului i la sediul social al acestuia.

3.2. Răspunderea asigurătorului RCA. Domeniul de aplicare

În prealabil, este util de subliniat faptul că accidentul cauzator de

prejudicii ter ei persoane conferă dreptul la despăgubiri dacă este stabilită
răspunderea civilă a persoanei cuprinse în asigurare sau a unei persoane
neidentificate. De asemenea, este util de subliniat că nu are importan ă, în
demersul de stabilire a răspunderii asigurătorului RCA, dacă răspunderea
asiguratului are caracter obiectiv sau subiectiv, dacă accidentul s-a produs
din culpa conducătorului autovehiculului, dacă persoanele prejudiciate sunt
membrii familiei asiguratului, respectiv ai conducătorului auto .
Asigurătorul este obligat să plătească despăgubiri indiferent de locul
unde s-a produs accidentul de autovehicul(în timpul deplasării sau în timpul
sta ionării autovehicului asigurat).
Asigurătorul RCA nu este obligat să plătească despăgubiri în anumite
ipoteze, cum ar fi, cu titlu exemplificativ: prejudiciul este cauzat
conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, dacă
nu se face dovada valabilită ii asigurării obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube cauzate ter ilor prin accidente de autovehicule, la data
producerii accidentului.

3.2.1. Ter ul victimă are dreptul de a formula ac iune directă împotriva

asigurătorului. Sumele plătite ter ului prejudiciat pot fi recuperate de
asigurător de la persoana responsabilă de producerea pagubei prin
mecanismul ac iunii în regres. Ipotezele exercitării ac iunii în
regres(fundamentul răspunderii contractuale a asigurătorului) sunt
următoarele:
- accidentul a fost produs cu inten ie;

70
 - accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de
dispozi iile legale privind circula ia pe drumurile publice ca infrac iuni
săvâr ite cu inten ie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de
drumuri sau în timpul comiterii altor infrac iuni săvâr ite cu inten ie;
- accidentul a fost produs în timpul când autorul încearcă să se sustragă
de la urmărire;
- persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul
fără consim ământul asiguratului.

3.2.2. Declan area răspunderii asigurătorului RCA fa ă de victima

accidentului de circula ie este subordonată îndeplinirii următoarelor
condi ii:
- autovehiculul implicat în accident să fie identificat i asigurat;
- prin accident să să se cauzeze prejudicii bunurilor, integrită ii
corporale sau vie ii unei ter e persoane;
- să se stabilească răspunderea civilă în sarcina unei anumite persoane,
neavând importan ă dacă această persoană este identificată sau nu, dacă
este sau nu este persoana asigurată.

3.2.3. Răspunderea asigurătorului începe:

- din momentul plă ii primei de asigurare i al eliberării
documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare(anterior a existat un contract de asigurare, asiguratul i-a îndeplinit
obliga ia de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de
asigurare anterioare);
- după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de
asigurare i s-a eliberat documentul de asigurare(ipoteza în care persoanele
nu aveau o asigurare RCA în momentul plă ii);
- din momentul plă ii primei de asigurare i al eliberării
documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a
autoriza iei provizorii de circula ie sau a înmatriculării sau înregistrării
autovehiculului(ipoteza autovehiculelor comercializate ce urmează a fi
înmatriculate/reînmatriculate, respectiv înregistrate/reînregistrate).

Răspunderea asigurătorului încetează fie la ora 24 a ultimei zile de

valabilitate înscrise în poli a de asigurare RCA, fie înainte de această dată,
anume la momentul redierii autovehiculului din eviden a circula iei.
În ipoteza înstrăinării prin înscris sub semnătură privată a
autovehiculului pentru care există o asigurare RCA, asigurarea încetează la
data radierii din circula ie a autovehiculului.

71
 În ipoteza radierii din circula ie a autovehiculului în perioada de
asigurare ca urmare a încetării unui contractului de leasing, asigurarea
încetează pe data expirării perioadei de asigurare înscrise în documente, sub
rezerva îndeplinirii următoarelor condi ii: noul proprietar este utilizatorul
prevăzut în documentele de asigurare, pe de o parte, prima de asigurare
aferentă întregii perioade de asigurare a fost încasată integral, pe de altă
parte.

3.2.4. În situa ia coliziunii de autovehicule, răspunderea asigurătorului se

stabile te potrivit regulilor răspunderii civile delictuale i regulilor
specifice contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

3.3. Calitatea procesuală a asigurătorului în litigiile civile i penale

Potrivit art.54 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 136/1995, în ipoteza
stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor
păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea
persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de
răspundere civilă, în limitele obliga iei acestuia, cu citarea obligatorie a
persoanelor responsabile de producerea accidentului, în calitate de
intervenien i for a i. A a cum se poate observa, în litigiul civil,
asigurătorul are calitatea procesuală de pârât.
Pozi ia procesuală a asigurătorului în procesul penal nu este stabilită
mod clar, neechivoc. Literatuta juridică română promovează fie solu ia
potrivit căreia asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente, fie
solu ia potrivit căreia asigurătorul are calitatea de asigurător, garant,
asigurător-garant. Înalta Curte de Casa ie i Justi ie, sec ia penală, prin
decizia nr. 461/2004 pronun ată în dosarul nr. 2876/2003 a stabilit că
asigurătorul în procesul penal are calitatea de asigurător de răspundere civilă
pentru principalul considerent că, în materia asigurărilor, izvorul
despăgubirii(producerea riscului) este contractual.

3.4. Ter ul victimă a unui accident de circula ie poate formula ac iune în

următoarele ipoteze:
- numai în contradictoriu cu asigurătorul(asigurătorul îl poate chema în
judecată pe asigurat în temeiul art.57 alin.1 C.pr.civilă);
- numai în contradictoriu cu asiguratul sau cu persoana, conducător auto,
responsabilă de producerea accidentului(pentru asigurarea opozabilită ii
hotărârii, asiguratul trebuie introdus în proces); asiguratul sau conducătorul

72
auto responsabil pot formula cerere de chemare în garan ie a
asigurătorului;

Notă
În condi iile actualei solu ii legislative, este controversată chestiunea
formulării unei ac iuni atât în contradictoriu cu asiguratul, cât i în
contradictoriu cu asigurătorul. Practica judiciară stabile te obligarea în
solidar a asigurătorului i asiguratului solidar la plata despăgubirilor către
ter ul păgubit. De lege lata, citarea în proces a asigurătorului nu mai este
obligatorie.

3.5. Regresul asigurătorului are caracter comercial pentru considerentul că

asigurătorul are calitate de comerciant, iar asigurările sunt fapte de comer
obiective, dar i subiective.

3.6. Stabilirea i plata despăgubirilor

În ipoteza asigurării de răspundere civilă, precum i în ipoteza
asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin
accidente de autovehucule, despăgubirea se stabile te i se efectuează în
baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform art. 49 din
Legea nr. 136/1995, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza
căruia s-a produs paguba sau prin hotărâre judecătorească. Potrvit art. 49
din sus-men ionatul act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri, în
temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigura ii
răspund fa ă de ter e persoane păgubite prin accidente de autivehicule,
precum i tramvaie i pentru cheltuielile făcute de asigura i în procesul
civil, potrivit:
- legisla iei în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs
accidentul de autovehicul i cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel
prevăzut în legisla ia respectivă i cel prevăzut în contractul de asigurare;
- legisla ia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite
sunt cetă eni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei
călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire
a Comunită ii Economice Europene, dacă nu există un birou na ional pe
teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
Despăgubirile acoperă sumele pe care asiguratul este obligat să le
plătească cu titlu de despăgubire i cheltuieli de judecată persoanelor
păgubite prin vătămare corporală sau deces sau prin avarierea, respectiv
distrugerea de bunuri.

73
 În ipoteza vătămării corporale sau decesului, despăgubirile se acordă atât
pentru persoanle aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât
i pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excep ia conducătorului
autovehiculului respectiv.
În ipoteza avarierii sau distrugerii bunurilor, despăgubirile se acordă
pentru bunurile aflate în afara autovehiculului ce a produs accidentul, iar
pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau
transportate în temeiul unui raport contractual existent cu proprietarul sau
utilizatorul autovehiculului respectiv, precum i dacă nu apar ineau
proprietarului, utilizatorului sau conducătorului autovehiculului răspunzător
de producerea accidentului.

3.7. Fonduri de protec ie

Pot fi identificate două tipuri de protec ie:
- Fondul de protejare(garantare) a asigura ilor(destinat plă ilor de
despăgubiri i sume asigurate în caz de faliment a societă ilor comerciale
din domeniul asigurărilor);
- Fondul de protec ie a victimelor străzii(destinat protejării
persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării,
precum i de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau
autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă
pentru pagube produse prin accidente de autovehicule).

3.8. Asigurarea de răspundere civilă în ipoteza pagubelor produse prin

accidente de autovehicule cu valabilitate în afara teritoriului statului român
În această ipoteză, este util de men ionat rolul documentului denumit
“Cartea Verde”.
Cartea Verde este un document interna ional de asigurare emis în
numele biroului na ional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25
ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului
de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice penru Europa a
ONU. Aceste document con ine o serie de men iuni, cum ar fi cele
referitoare la data emiterii, durata asigurării, numărul Căr ii, numărului
contractului de asigurare, ărilor pe teritoriul cărora este valabil etc.
Răspunderea societă ii de asigurări începe din momentul ie irii
autovehiculului de pe teritoriul ării respective i încetează în momentul
reinrării pe teritoriul respectivei ări.

74
 Nota de curs nr. 10
Contractul de asigurare de credit i garan ii

Plan general
1. Reglementare, concept, caractere juridice
2. Specificul elementelor esen iale al contractului de asigurare de
credit
3. Modalită i clasice i moderne de garantare a creditului
4. Ipoteza încheierii contractului de asigurare încheiat de debitor
5. Cau iunea directă

1. Reglementare, concept, caractere juridice

1.1. Reglementarea contractului de asigurare de credit este reprezentată

de art.441 i art.442 din Legea nr. 136/1995. Pe plan comunitar, pot fi
identificate următoarele: Directivele din 24 iulie 1973 privind coordonarea
condi iilor de acces, pe de o parte, stabilirea sediului social al unei
societă i de asigurare, pe de altă parte, Directivele din 18 iunie 1992 i 10
noiembrie 1992, Recomandarea Comisiei Europene privind termenele de
plată în tranzac iile comerciale, 30 noiembrie 1994.
Conceptualizarea contractului de asigurare de credit se poate efectua atât
prin raportare la obiectul acestuia(a), cât i prin raportare la defini a
standard a contractului de asigurare, dar sub rezerva luării în considerare a
particularită ilor acestui contract special(b).

a. Asigurarea de credit i garan ii are ca obiect acoperirea riscurilor de

insolvabilitate generală, de credit de export(excluzând pe cele reglementate
de legisla ia specială), de vânzare cu plata pre ului în rate, de credit
ipotecar, de credit agricol, precum i de garan ii directe sau indirecte.

b. Contractul de asigurare de credit este contractul prin care asigurătorul

se obligă să îl despăgubească pe asigurat pentru prejudiciul suferit în ipoteza
survenirii insolvabilită ii debitorului său, asiguratul obligându-se să
plătească prima de asigurare.

75
1.2. Contractul de asigurări de credit i garan ii este un contract:
- de asigurare de daune;
-aleatoriu;
-oneros i intuituu personae.
2. Specificul elementelor esen iale al contractului de asigurare de credit

2. 1. De regulă, creditorul încheie, în calitate de asigurat, acest tip de

contract de asigurare. Creditorul asigurat este i beneficiarul asigurării.
Calitate de asigurat poate avea i debitorul. Obiectul acestei asigurări
este propria insolvabilitate. Dacă debitorul are dublă calitate(asigurat i
contractantul asigurării), păr ile contractului de asigurare de credit i
garan ii pot conveni ca indemniza ia să fie plătită de asigurător direct
creditorului. În situa ia în care debitorul este contractantul asigurării,
respectivul contract de asigurare se încheie în contul creditorului.
Consecin a este că indemniza ia de asigurare se plăte te de asigurător
direct creditorului(titular al interesului asigurabil în momentul plă ii).
Din folosirea metodei în demersul de evaluare a riscurilor de credit,
precum i a riscului la subscrierea unei garan ii trebuie să rezulte
îndeplinirea de către asigurat a condi iilor necesare pentru inciden a
răspunderii asigurătorului.
În ipoteza încheierii unui contract de asigurare directă de credit i
garan ii prin care s-a convenit acoperirea riscului neplă ii de către un
debitor al asiguratului pentru un credit acordat acestuia, asigurătorul nu este
în măsură să condi ioneze acordarea indemniza iei de asigurare de
începerea ac iunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare
silită, de la respectivul debitor.

2.2. Contractul de asigurare de credit se încheie de asigurat fie cu privire la

întreaga activitate, fie cu privire la o frac iune din aceasta. Acest tip de
asigurare acoperă categoria riscurilor comerciale normale, fiind excluse
riscurile decurgând din evenimente imprezibile i insurmontabile(de
exemplu, calamită i naturale). Valoarea creditelor asiguratului poate fi
apreciată de asigurător având drept reper declara ia(declara ia de aliment)
pe care o face asiguratul la încheierea actui tip de contract.

2.2.1. Contractul de asigurare de credit se încheie pentru o perioadă

determinată. Durata contractuală poate varia de la 1 an la câ iva ani.

2.2.2. Riscul asigurat nu este un risc “static”, ci un risc în permanentă

evolu ie. Drept urmare, asigurătorul i asiguratul monitorizează permanent

76
riscul asigurat. Asiguratul(creditor) are obliga ia de a aduce la cuno tin a
asigurătorului orice întârziere a executării obliga iilor debitorului, precum
i orice amânare a executării obliga iilor acestuia din urmă.

2.2.3. Asigurătorul preia riscuri determinate de calitatea

clientului(nedenumit sau denumit). În ipoteza clien ilor debitori
nedenumi i, asigurătorul acoperă, din oficiu, o anumită limită a crean elor,
fără a fi nevoie de consim ământul asiguratului. Dacă limita “nedenumit”
este depă ită de valoarea creditului acordat, este obligatorie ob inerea
consim ământului asigurătorului.

2.3. Neplata unei crean e la scaden ă nu generează un prejudiciu definitiv,

ci nedefinitiv. Ra iunea constă în faptul că o crean ă neplătită la scaden ă
nu este o crean ă definitiv pierdută. În ipoteza contractului de asigurare de
credit, prejudiciul, de i nedefinitiv, antrenează inciden a garan iei. Pe
cale de consecin ă, asiguratul prime te indemniza ia de asigurare la
momentul scaden ei, dacă debitorul asuguratului nu- i execută obliga ia
de plată.
Neplata crean ei la scaden ă capătă caracter definitiv, generând un
prejudiciu definitiv daă, în condi iile poli ei de asigurare, este nesocotit
interesul asigurat.

Notă
Prejudiciul este nedefinitiv în momentul plă ii indemniza iei de
asigurare i în ipoteza contractului de asigurare de răspundere civilă,
respectiv ipoteza contractului de asigurare de bunuri, dacă a fost stabilită
răspunderea ter ului în producerea prejudiciului i este posibilă exercitarea
ac iunii în regres.

2.4. De i neplata crean ei nu trebuie să fie definitivă pentru a determina

indemnizarea asiguratului-creditor, cerin a interesului asigurabil î i
păstrează caracterul esen ial i în materia contractului de asigurare de
credit.
Particularitatea interesului asigurabil constă în faptul că, de i
prejudiciul nu este definitiv, acordarea indemniza iei de asigurare celui ce
are interes asigurabil este limitată de aplicarea principiului indemnitar.

2.5. Stabilirea i plata primei de asigurare prezintă o serie de

particularită i. În primul rând, prima de asigurare se stabile te având în
vedere statistica actuarială, precum i cifra de afaceri a asiguratului-

77
creditor(inclusiv declara ia lunară formulată de asigurat cu privire la
realizarea cifrei de afaceri, declara ie denumita declara ie de aliment). În
al doilea rând, este avut în vedere perioada de timp pentru care s-a încheiat
respectivul contract de asigurare de credit. Prima de asigurare se poate plăti
fie anual, sub forma unei prime minime, indiferent de cuantumul cifrei de
afaceri realizate, fie trimestrial, sub forma unei prime forfetare raportate la
cuantumul respectivei cifer de afaceri a asiguratului.
2.6. Indemniza ia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare
acoperă daune efectivă, profitul nerealizat, cheltuielile generale, respectiv
cheltuielile ce decurg direct sau indirect din producerea riscului asigurat.
Cu toate acestea, în materia contractului de asigurare de credit NU se
aplică principiul reparării integrale a prejudiciului. Indemnizarea par ială
este determinată de:
- aplicarea sistemului fran izei;
Fran iza corespunde prejudiciilor normale, previzibile i inevitabile
din activitatea asiguratului, dar neasigurabile. Prejudiciile imprevizibile ce
depă esc limita normală sunt acoperite de asigurător. Altfel spus, în limita
fran izei, asiguratul este propriul asigurător.
O variantă independentă, dar similară fran izei este sistemul
descoperirii obligatorii. Potrivit acestui din urmă sistem, un anumit procent
din prejudiciu este suportat de asigurat.
- stabilirea unui maxim al acoperiirii pentru fiecare client în parte.
Asigurătorul nu va plăti indemniza ia de asigurare pentru crean ele ce
depă esc acest maxim.
Modalitatea de plată a crean elor neplătite este specifică regulii
propor ionalită ii. Cu privire la cota-parte de risc ce rămâne în sarcina
asiguratului, este interzisă încheierea unui contract de coasigurare.
Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului este condi ionată
de plata indemniza iei de asigurare de către asigurător.

Notă
Asigurarea creditelor de export este guvernată de Legea nr. 96/2000 privind
organizarea i func ionarea Băncii de export-Import a României
EXIMBANK- S.A. i instrumentele specifice de sus inere a comer ului
exterior, astfel cum a fost republicată în M.Of., Partea I, nr. 260/2007.
Potrivit art. 2 lit.f, g, h, această societate bancară are ca obiective generale
ale activită ii, asigurarea i reasigurarea creditelor de export pe termen
scurt, mediu i lung împotriva riscurilor comerciale i de ară, asigurarea
i reasigurarea persoanelor juridice române pentru investi ii în străinătate,

78
precum i asigurarea i reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri
i servicii pentru export.

3. Modalită i clasice i moderne de garantare a creditului

3.1. Modalită ile tradi ionale de garantare a creditului sunt:

- asigurarea-aval;
Dacă la data scaden ei crean a este neplătită de către debitorul
asiguratului, asigurătorul plăte te asiguratului-creditor indemniza ia de
asigurare. Asigurătorul suportă cheltuielile viitoare de recuperare a crean ei
neplătite la scaden ă.
- asigurarea-insolvabilitate;
Asigurătorul plăte te asiguratului-creditor indemniza ia de asigurare
dacă debitorului acestuia din urmă este insolvabil. Insolven a nu trebuie
confundată cu insolvabilitatea. Este incidentă ipoteza insolven ei dacă
patrimoniul debitorului asiguratului-creditor se caracterizează prin
insuficien a fondurilor băne ti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Este incidentă ipoteza insolvabilită ii dacă debitorul asiguratului-creditor
este incapabil de a- i executa obliga iile asumate atât din lipsa fondurilor
băne ti, cât i din lipsa bunurilor din care să fie satisfăcute crean ele
creditorilor.
- asigurarea creditului cu termen de păsuire;
Dacă la data scaden ei crean a este neplătită de către debitorul
asiguratului, asigurătorul nu plăte te asiguratului-creditor indemniza ia de
asigurare. O astfel de plată se va efectua la expirarea termenului de păsuire.
Ca urmare a expirării respectivului termen de păsuire, insolvabilitatea
debitorului asiguratului-creditor se prezumă.

3.2. Modalitatea modernă de garantare a creditului este reprezentată de

asigurarea-exces. Acest tip de asigurare acoperă riscurile mari i
grave(riscul de insolvabilitate) la care sunt expu i asigura ii a căro cifră de
afaceri este semnificativă.
Particularită ile asigurării-exces sunt următoarele:
- prima de asigurare este prestabilită i plătibilă în avans, anume din
momentul semnării poli ei de asigurare;
- riscurile sunt gestionate de asigurat, iar asigurătorul recunoa te
această prerogativă;
Consecin a acestei autogestionări rezidă în faptul că poli a de
asigurare are un caracter strict personal. Totodată, asigurătorul are dreptul de

79
a i se comunica, cu regularitate, aspecte referitoare la activitatea comercială
a asiguratului.
- acoperirea colectivă a riscului de insolvabilitate prin aplicarea
fran izei
individual relative;
Acest tip de asigurare acoperă riscul de insolvabilitate determinat de un
sinistru ce depă e te o anumită valoare. Acest tip de fran iză este
individual relativă i se aplică fiecărui debitor în parte.
- stabilirea unei fran ize anuale globale. Până la valoarea fran izei
globale din cursul unui an, asiguratul este propriul său asigurător. Dacă
prejudiciul depă e te nivelul fran izei globale, asigurătorul va plăti
indemniza ia de asigurare.

80