ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ

Artera carotidă externă începe lateral de marginea superioară a cartilajului tiroid,

la nivelul discului intervertebral dintre a treia şi a patra vertebră toracică.
Reprezintă artera feţei, a gâtului şi a durei mater.
La originea sa, carotida externă se găseşte anterior şi intern faţă de carotida internă,
după care se îndreaptă în sus şi în afară, încrucişează faţa anterioară a carotidei interne
după care fiecare arteră ocupă locul corespunzător numelui său.
Traiectul arterei urmează apoi şanţul carotidian, ajunge la nivelul unghiului mandibulei,
traversează muşchii buchetului lui Riolan, după care pătrunde în loja parotidiană, unde la
nivelul marginii posterioare a gâtului condilului mandibulei se termină împărţindu-se în
cele două ramuri terminale: temporala superficială şi maxilara internă. În cursul
traiectului său carotidei externe i se descriu trei porţiuni:
a. o porţiune cervicală propriu-zisă, unde artera se găseşte în şanţul carotidian;
b. o porţiune subangulo-mandibulară în care artera se apropie de peretele lateral al
faringelui;
c. o porţiune intraparotidiană în care artera se află în grosimea glandei parotide.

Fig. 2.2 Carotida externă şi ramurile ei (după Gray)

a. Prima porţiune a arterei carotide externe se întinde de la orginea ei până la burta
posterioară a digastricului. În această porţiune artera se găseşte în loja carotidiană de
formă prismatic-triunghiulară (trigonul carotidian) şi are rapoarte cu pereţii acesteia:
- peretele extern este alcătuit din următoarele planuri de la suprafaţă spre
profunzime: pielea, pielosul gâtului, ţesutul celular subcutanat cu vasele şi nervii
superficiali (nervul cervical transvers din plexul cervical superficial şi vena jugulară
externă);
- peretele intern este reprezentat de osul hioid (cornul mare este un reper
important pentru ligatura carotidei externe), constrictorul inferior şi mijlociu al
faringelui.
- peretele posterior este reprezentat de muşchii prevertebrali acoperiţi de
aponevroza prevertebrală cu lanţul simpatic cervical.
În afară de rapoartele cu pereţii lojei carotidiene, artera carotidă externă mai are rapoarte
şi cu conţinutul acestei loje dispus pe patru planuri dianafară înăuntru:
1. Planul celulo-ganglionar este reprezentat de o cantitate de ţesut celular în care se
găsesc numeroşi ganglioni limfatici (ganglionii jugulari interni sau cervicali
profunzi). Dintre aceşti ganglioni cel mai important este ganglionul subdigastric al lui
Küttner, la care vin limfaticele de la marginile limbii.
2. Planul venos este constituit de vena jugulară internă în care se varsă trunchiul venos
tiro-lingo-faringo-facial.
3. Planul nervos este reprezentat de doi nervi: pneumogastric şi hipoglos.Între nervul
hipoglos în sus, vena jugulară internă înapoi şi trunchiul venos tiro- lingo-facial
înainte se delimitează triunghiul lui Farabeuf în care se găseşte artera carotidă
externă. Deoarece nervul hipoglos are traiect variabil s-a propus ca limită superioară a
triunghiului burta posterioară a digastricului, obţinându-se triunghiul lui Guyon.
4. Planul arterial este reprezentat de artera carotidă externă situată intern şi artera
carotidă internă situată extern.

b. În porţiunea a doua, carotida externă este situată între două planuri musculare:
- înafară se găseşte burta posterioară a digastricului, muşchiul şi ligamentul
stilohioidian
- înăuntrul ei se găsesc ligamentul stilo-mandibular şi muşchii stiloglos şi
stilofaringian care o separă de artera carotidă internă.
Deci, artera carotidă externă trece prin furca muşchilor stilieni în timp ce muşchii
stilieni profunzi se găsesc în furca arterelor carotide. La acest nivel carotida externă
descrie un cot care o conduce spre regiunea para-amigadaliană.

c. În porţiunea a treia carotida externă se găseşte în regiunea parotidiană. Ajunsă în

grosimea glandei parotide ea urcă vertical până la colul condilului mandibulei unde se
termină în cele două ramuri terminale: temporala superficială şi maxilara internă. În loja
parotidiană carotida externă este situată profund. În afară, ea vine în raport de la
profunzime spre suprafaţă cu două planuri: venos şi nervos. Planul venos este reprezentat
de vena jugulară externă.
Planul nervos este reprezentat de nervul facial, nervul auriculo-temporal şi de ramul
parotidian al nervului auricular din plexul cervical superficial. În parotidă, carotida
externă şi ramurile sale sunt înconjurate de un plex nervos şi are raporturi importante cu
nodulii limfatici parotidieni.
Artera carotidă externă are 6 ramuri colaterale (prin acest lucru deosebindu-se de artera
carotidă internă care nu dă nici un ram la gât):
- artera tiroidiană superioară
- artera linguală
- artera facială
- artera faringiană ascendentă
- artera occipitală
- artera auriculară posterioară.
Vom descrie pe scurt ramurile care iau parte la vascularizaţia sistemului
stomatognat.
 Fig. 2.3 Carotida externă şi ramurile sale. 1-transversa feţei, 2-temporala superficială, 3-
auriculara posterioară, 4-occipitala, 5-maxilara internă, 6-dentara inferioară, 7-faciala, 8-
linguala, 9-faringiana ascendentă, 10-carotida internă, 11-tiroidiana inferioară

ARTERA FACIALĂ
Se mai numeşte şi maxilara externă. Ia naştere din carotida externă, puţin deasupra
lingualei. Părăseşte regiunea carotidiană, ajunge la glanda submandibulară, înconjură
marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă, îndreptându-se mai întâi spre
comisura buzelor şi apoi spre unghiul intern al ochiului unde se anastomozează cu
artera nazală, ram din oftalmică. Din punct de vedere al rapoartelor, artera facială are
două porţiuni:
- în porţiunea cervicală se găseşte mai întâi în aria triunghiului Farabeuf ,
delimitat înapoi de vena jugulară internă, anterior de trunchiul tiro-lingo-faringo-
facial al lui Farabeuf şi în sus de nervul XII; ajunge apoi în regiunea paraamigdaliană şi
de aici în regiunea submandibulară, găsindu-se pe partea internă a glandei
submandibulare, apoi trece la faţă;
- în porţiunea facială, artera trece peste muşchii buccinator, canin, ridicătorul
propriu al buzei superioare şi comun al buzei superioare şi aripii nasului şi este
acoperită de pielosul gâtului, marele şi micul zigomatic.
Vena facială se găseşte îndărătul arterei, formând coarda arcului descris de arteră.
Ramuri colaterale:
A. În porţiunea cervicală:
1. Artera palatină ascendentă sau inferioară ia naştere din facială la 4-5 mm de
originea ei. Ea se îndreaptă oblic în sus şi înainte, între muşchiul stiloglos şi nervul
glosofaringian. Urcă pe laturile faringelui, dă o ramură pentru muşchii limbii şi se
distribuie amigdalei palatine, constrictorului superior al faringelui şi pterigoidianului
intern.
2. Artera pterigoidiană se distribuie pterigoidianului intern.
3. Artera principală a glandei submandibulare se distribuie glandei.
4. Artera submentală este unul din cele mai voluminoase ramuri. Ea se desprinde din
artera facială în loja submaxilară, imediat sub marginea inferioară a mandibulei. Se
îndreaptă apoi orizontal înainte, în lungul acestei margini, în unghiul diedru dintre
aceasta şi milo-hioidian. Profundă în porţiunea sa posterioară ea devine din ce în
ce mai superficială şi se termină în tegumentele regiunii mentoniere; ea se distribuie
glandei submandibulare, căreia îi furnizează 5-6 ramuri descendente, muşchilor
suprahioidieni anteriori (milo-hioidianul şi burta anterioară a digastricului) şi se termină
în tegumentele regiunii mentoniere şi suprahioidiene.
B. În regiunea feţei:
1.Artera maseterină inferioară este o ramură subţire care se desprinde din artera
facială în momentul când aceasta încrucişează faţa externă a mandibulei. Ea se îndreaptă
oblic în sus şi îndărăt şi se termină în muşchiul maseter, pe care îl abordează pe faţa sa
superficială.
2.Artera labială inferioară apare în apropierea comisurii bucale, are un traiect
în sus şi înainte, penetrează orbicularul buzelor şi merge sinuos în apropierea marginii
buzei inferioare între muşchi şi mucoasă. Ea vascularizează glandele labiale
inferioare, mucoasa şi muşchii, anastomozându-se cu artera similară de partea opusă şi
cu ramura mentonieră din artera dentară inferioară.
3. Artera labială superioară este mai mare şi mai ondulată decât labiala inferioară, are
un traiect similar de-a lungul marginii buzei superioare între membrana mucoasă şi
orbicularul gurii; se anastomozează cu artera similară de partea opusă, formând
arcada coronară superioară care vascularizează buza superioară. Din această arcadă se
desprinde un ram septal, artera subcloazonului, care se ramifică în partea antero-
inferioară a septului nazal şi un ram alar pentru aripa nasului.
4. Artera aripii nasului se distribuie la aripa nasului şi dosul nasului.
Artera angulară este ramul teminal al facialei şi ajunge în unghiul intern al ochiului,
unde se anastomozează cu artera nazală din oftalmică, creând o anastomoză între
sistemul arterei carotide externe şi sistemul arterei carotide interne.
Anastomozele arterei faciale sunt numeroase şi extrem de importante pentru sistemul
stomatognat, aceste anastomoze având o importanţă deosebită în caz de ligatură a
arterei carotide externe. Acestea se realizează prin următoarele artere:
-artera palatină ascendentă se anastomozează cu ramuri din faringiana ascendentă
şi artera palatină descendentă din artera maxilară internă;
-artera submentală se anastomozează cu artera sublinguală, ram din artera linguală;
-arterele labiale inferioară şi superioară care se anastomozează cu similarele lor de
parte opusă; această anastomoză se realizează trunchi la trunchi, fapt extrem de
important în chirurgia orală şi maxilo-facială;
-artera maseterină inferioară se anastomozează cu artera maseterină superioară din artera
maxilară internă şi cu artera facială transversă, ram din temporala superficială
(această anastomoză se poate realiza chiar de artera facială, care poate fi supleată de
faciala transversă -arcada Buntaro-Adachi) (4).
Variantele arterei faciale: artera facială poate apare dintr-un trunchi comun cu artera
linguală (trunchiul linguo-facial). Ea variază în dimensiuni şi ca teritoriu de
vascularizaţie; se poate termina ca arteră submentală sau poate ajunge doar până la
comisura bucală. Această deficienţă este supleată de arterele cu care se
anastomozează.

ARTERA LINGUALĂ
Se desprinde de pe faţa antero-internă a carotidei externe, dedesubtul arterei faciale.
Traiectul arterei linguale poate fi împărţit în patru porţiuni:
1. Prima porţiune (carotidiană) se întinde până la marginea posterioară a
muşchiului hioglos. În această porţiune artera se află în aria triunghiului lui
Farabeuf.
2. A doua porţiune se află în regiunea suprahioidiană laterală unde artera linguală
este situată sub muşchiul hioglos. Mai întâi ea este orizontală şi este situată în
triunghiul lui Beclard, apoi devine ascendentă fiind situată în triunghiul lui Pirogoff. În
triungiul lui Beclard, limitat îndărăt de marginea posterioară a hioglosului, în sus şi
înainte de burta posterioară a digastricului şi în jos de cornul mare al osului hioid,
artera se găseşte în interstiţiul muscular format în afară de hioglos, iar înăuntru de
constrictorul mijlociu al faringelui. Din arteră se desprinde artera dorsală a limbii.
Aici este locul de elecţie unde se practică ligatura arterei, deoarece din ea nu s-au
desprins principalele ramuri colaterale.
Aria triunghiului lui Beclard este traversată superficial de nervul hipoglos, însoţit de
venele linguale satelite: una subţire situată deasupra lui, iar alta mai voluminoasă
situată dedesubtul lui. În triunghiul lui Pirogoff, limitat în sus de nervul hipoglos
flancat de venele linguale, înainte de marginea posterioară a milohioidianului şi în jos
de tendonul intermediar al digastricului, artera se găseşte în interstiţiul dintre muşchiul
hioglos în afară şi constrictorul mijlociu al faringelui şi genioglos înăuntru. Artera are o
direcţie ascendentă şi este întovărăşită de două vene linguale profunde, subţiri şi de două
trunchiuri colaterale limfatice.
3. A treia porţiune, foarte scurtă se găseşte în regiunea sublinguală. Artera este foarte
sinuoasă şi vine în raport cu genioglosul, extern cu hiatusul muscular delimitat de
genioglos, milohioidian şi mucoasa planşeului bucal. Prin acest hiatus trece şi
prelungirea anterioară a glandei submandibulare şi canalul lui Wharton. În sus vine în
raport cu muşchiul lingual inferior, iar în jos cu nervul lingual, care înconjură
canalul lui Wharton, şi cu nervul hipoglos.
4. A patra porţiune se găseşte în grosimea limbii, unde artera ia numele de arteră
ranină (după ce a dat principalul ram colateral, artera sublinguală). Artera ranină este
foarte flexuoasă, devenind din ce în ce mai superficială. După ce se îndepărtează de
nervul hipoglos, ea trece pe sub nervul lingual şi ajunge pe faţa internă a muşchiului
lingual inferior. Îşi continuă apoi drumul mergând între muşchiul lingual inferior în
afară şi genioglos înăuntru.
Artera linguală se termină la vârful limbii, unde se anastomozează cu artera similară
de partea opusă, constituind arcul ranin al lui Mayer.
 Fig. 2.4 Artera linguală (după Gray)
Ramuri colaterale:
1. Ramura suprahioidiană care vascularizează partea superioară a muşchilor
subhioidieni.
2. Artera dorsală a limbii se desprinde din artera linguală la limita dintre
triunghiul lui Beclard şi triunghiul lui Pirogoff. De la origine are o direcţie verticală pe
muşchiul hioglos, apoi traversează stiloglosul, după care ajunge la marginea laterală a
bazei limbii, unde se termină ramificându-se în muşchii şi mucoasa de la nivelul "V"-
ului lingual. În traiectul ei, artera dorsală a limbii dă câteva ramuri pentru pilierul
anterior al vălului palatin, amigdala palatină şi epiglotă.
3. Artera sublinguală este destinată planşeului gurii şi glandei sublinguale. Ea se
desprinde din artera linguală din punctul unde această arteră părăseşte regiunea
suprahioidiană laterală şi devine ascendentă. Artera sublinguală traversează loja
sublinguală, unde este situată sub glanda sublinguală şi dedesubtul şi înăuntrul
canalului lui Wharton, cu care merge împreună; ea este însoţită de două vene satelite şi
de nervul lingual. În traiectul său ea dă ramuri glandei sublinguale, muşchilor
planşeului gurii şi muşchilor suprahioidieni. Ea se termină dedesubtul bazei frâului
limbii, împărţindu-se în două ramuri terminale:

- unul superior sau maxilar care este destinat bărbiei osoase;

- unul inferior sau ramul mentonier al lui Bertelli, care înconjură bărbia osoasă şi se
distribuie părţilor moi ale regiunii mentoniere.
Artera sublinguală se anastomozează pe de o parte, cu cea de partea opusă şi din această
anastomoză pleacă o arteră ascendentă, numită artera frâului limbii; pe de altă parte se
anastomozează cu artera submentală, din facială, prin intermediul unei ramuri perforante
care traversează milohioidianul.
ARTERA FARINGIANĂ ASCENDENTĂ
Este cea mai subţire ramură colaterală din carotida externă. Ea naşte de pe faţa internă
a acestei artere, la acelaşi nivel cu linguala. Se îndreaptă vertical, pe peretele lateral al
faringelui, în care se ramifică. Ea se distribuie faringelui şi în special constrictorului
superior şi mijlociu.
Artera faringiană ascendentă trimite faringelui trei artere faringiene: superioară,
mijlocie şi inferioară. În afară de aceste ramuri colaterale, faringiană ascendentă mai dă
următoarele ramuri colaterale:
- o ramură timpanică care se distribuie ferestrei rotunde şi ferestrei ovale;
- două ramuri meningee destinate durei mater;
- o ramură prevertebrală pentru muşchii prevertebrali şi aponevroza prevertebrală;
- o ramură ganglionară pentru ganglionul simpatic cervical superior;
- o ramură tubară pentru peretele inferior al trompei lui Eustache.
Anastomozele faringienei ascendente sunt numeroase şi extrem de importante, în special
cele cu ramurile din facială (palatina inferioară) şi cu ramurile din maxilara internă
(palatina superioară).
Ramurile terminale ale arterei carotide externe sunt artera maxilara internă şi artera
temporală superficială. Rolul major îl deţine artera maxilara internă, dar prin
anastomozele sale şi artera temporală superficială ia parte la vascularizaţia
sistemului stomatognat.
ARTERA MAXILARA INTERNĂ
Este ramura de bifurcaţie internă şi profundă a carotidei externe. Deşi temporala
superficială continuă traseul carotidei externe în sus, din punct de vedere
embriologic şi filogenetic, maxilara internă este continuatoarea carotidei externe. Ia
naştere la nivelul colului condilului mandibulei, trece prin butoniera retrocondiliană a lui
 Juvara, fiind însoţită de nervul auriculo-temporal.

Fig. 2.5 Artera maxilară internă (după Gray)

În majoritatea cazurilor (70% din cazuri), merge apoi între pterigoidianul extern şi
muşchiul temporal, până în porţiunea superioară a tuberozităţii maxilarului superior,
unde descrie o curbă pronunţată cu convexitatea anterior şi se angajează în partea
superioară a fosei pterigo-maxilare şi se termină cu artera sfeno-palatină.
În 30% din cazuri artera are un traiect profund. Ea rămâne între pterigoidianul extern şi
intern îndreptându-se spre baza apofizei pterigoide. Perforează apoi dinăuntru
înafară pterigoidianul extern, trece printre cele două fascicule de origine ale acestuia
şi ajunge pe faţa lui externă, urmând apoi traseul obişnuit.
Ramuri colaterale ascendente:
1. Artera timpanică traversează scizura lui Glasser, ajungând în casa timpanului, pe
care o vascularizează.
2. Artera meningee mijlocie pătrunde în craniu prin mica gaură rotundă.
Dedesubtul suturii sfeno-parietale se împarte în două ramuri:

- una anterioară care urcă pe faţa internă a parietalului. Din ea se desprinde o ramură
orbitară care trece prin fanta sfenoidală şi ajunge în orbită unde se anastomozează cu
artera lacrimală, ram din oftalmică;
- una posterioară care se ramifică pe faţa internă a parietalului, ca nervurile frunzei de
smochin. Din aceste ramuri se desprind ramuri meningeale pentru dura mater şi
ramuri osoase pentru oasele craniului.
Ramuri colaterale ale arterei meningee mijlocii:
1. ganglionare pentru ganglionul lui Gasser,
2. orbitare pentru orbită,
3. temporale pentru muşchiul temporal,
4. interpterigoidiană pentru muşchii pterigoidieni,
5. pietroasă care se angajează în hiatusul lui Fallope.
3. Artera mică meningee este inconstantă; pătrunde în craniu prin gaura ovală
împreună cu nervul mandibular. Ea vascularizează porţiunea internă a etajului mijlociu
al bazei craniului şi sfenoidul.
4. Artera temporală profundă mijlocie este cea mai voluminoasă din cele trei artere
temporale profunde. Ia naştere din maxilara internă la nivelul incizurii sigmoide
a mandibulei, încrucişează faţa externă a pterigoidianului extern, se îndreaptă în
sus, trece sub muşchiul temporal şi se împarte în două ramuri terminale: anterioară, care
se anastomozează cu temporala profundă anterioară şi posterioară care se anastomozează
cu temporala profundă posterioară, ram din temporala superficială.
Artera temporala profundă mijlocie se găseşte situată înapoia nervului temporal mijlociu
la nivelul crestei sfeno-temporale, apoi încrucişează acest nerv, trecând fie superficial,
fie profund faţă de el pentru a se plasa înaintea nervului. În cursul traiectului său, artera
este întovărăşită de două vene satelite.
5. Artera temporală profundă anterioară ia naştere din maxilara internă la 3-4
mm îndărătul tuberozităţii maxilarului superior, trece înapoia fascicolului sfenoidal
al pterigoidianului extern, încrucişează creasta sfeno-temporală şi ajunge pe faţa
profundă a muşchiului temporal, urcând în lungul marginii lui anterioare. Este
întovărăşită de nervul temporal profund anterior, care este situat, cel mai adesea,
în spatele arterei. Artera emite două ramuri orbitare:
- un ram subţire, care pătrunde în orbită prin canalul malar;
- un ram mai voluminos, care pătrunde în orbită prin fanta sfeno-maxilară.
Artera vascularizează fascicolul anterior al muşchiului temporal şi se anastomozează cu
ramura anterioară a arterei temporale profunde mijlocii.
Ramuri colaterale descendente:
1. Artera dentară inferioară (alveolară inferioară) are origine diferită în funcţie de
traseul superficial sau profund al maxilarei interne. Dacă maxilara internă prezintă
traseul superficial, artera dentară inferioară este o ramură directă a maxilarei
interne. Dacă maxilara internă prezintă traseul profund, artera alveolară internă ia
naştere dintr-un trunchi comun cu temporala profundă posterioară, trunchi care merge pe
marginea inferioară a muşchiului pterigoidian extern.
Artera temporală profundă posterioară ajunge la muşchiul temporal traversând suprafaţa
externă a pterigoidianului extern, în timp ce alveolara inferioară ia naştere la marginea
inferioară a muşchiului pterigoidian extern. De la origine artera dentară inferioară coboară
aproape vertical pentru a ajunge la orificiul superior al canalului dentar inferior şi intră
în canal. Prima parte a arterei este aplicată strâns pe faţa internă a ramurii mandibulei.
Înainte de a intra în canalul dentar inferior, artera dă artera milo-hioidiană, care
împreună cu nervul milo-hioidian ajunge la muşchiul milo-hioidian, pe care îl
vascularizează.
În canalul dentar inferior artera trimite ramuri pentru mandibulă şi pentru dinţi şi
procesele alveolare. Artera dentară inferioară se termină la nivelul orificiului mentonier,
unde se împarte în două ramuri terminale: artera mentonieră, ramura mai mare, care iese
din canalul dentar inferior prin orificiul mentonier şi care vascularizează părţile moi
ale bărbiei şi artera incisivă care continuă traiectul arterei dentare inferioare în canalul
dentar inferior şi care vascularizează incisivii şi caninul inferiori. Artera incisivă se
anstomozează cu artera de partea opusă.
Ramuri colaterale:
- pterigoidiene pentru pterigoidianul intern,
- milohioidiană pentru muşchiul cu acelaşi nume,
- osoase pentru mandibulă,
- dentare pentru dinţii mandibulei.
Ramurile arteriale care iau naştere din artera dentară inferioară şi care se îndreaptă
în sus către procesele alveolare sunt de două tipuri distincte. O serie de ramuri intră în
canalele radiculare prin orificiul apical şi vascularizează pulpa dentară. A doua serie
de ramuri, alveolare sau perforante intră în septul interdentar sau interradicular.
Ramurile alveolare urcă prin canale înguste care sunt adesea vizibile pe radiografii, în
special în partea anterioară a mandibulei.
Multe ramuri mici, care iau naştere în unghi drept intră în ligamentele
periodontale ale dinţilor adiacenţi sau ale rădăcinilor adiacente ale unui dinte.
Arterele alveolare interradiculare se termină în ligamentul periodontal la bifurcaţia
molarilor. Arterele alveolare interdentare perforează creasta alveolară în spaţiile
interdentare şi se termină în gingie, vascularizând papila interdentară şi ariile
adiacente ale gingiei bucale şi liguale.
2. Artera maseterină superioară de la origine se îndreaptă în jos şi înafară,
traversează incizura sigmoidă a mandibulei la 4 mm deasupra marginii incizurii
sigmoide şi înapoia tendonului temporalului (în unele cazuri artera poate perfora
tendonul temporalului). Pătrunde apoi pe faţa profundă a muşchiului maseter, fiind
destinată în special fascicolului profund al maseterului; în o treime din cazuri artera
dă aproape de originea ei o ramură articulară pentru articulaţia temporo-mandibulară.
3. Artera bucală are, de asemenea, origine diferită în funcţie de traiectul arterei
maxilare interne. Dacă artera maxilară internă are traseu superficial, artera bucală se
desprinde înainte ca artera maxilară internă să pătrundă între cele două fascicole ale
pterigoidianului extern. Dacă maxilară internă are traseu profund, artera bucală trece
printre cele două capete ale pterigoidianului extern, ajungând în ambele cazuri pe faţa
externă a pterigoidianului extern.
De aici artera se îndreaptă în jos şi înainte între pterigoidianul extern şi muşchiul
temporal, traversează oblic tendonul temporalului şi ajunge în spaţiul dintre muşchiul
maseter şi buccinator, în apropierea bulei grăsoase a lui Bichat, care umple acest
spaţiu. Pe faţa externă a muşchiului buccinator artera se împarte în ramurile sale
terminale care vascularizează muşchiului buccinator, o parte din mucoasa obrajilor,
glandele molare, canalul Stenon şi bula grăsoasă a lui Bichat.
4. Arterele pterigoidiene sunt în număr variabil, fiind destinate muşchilor
pterigoidieni. Arterele pentru pterigoidianul extern sunt mai numeroase şi mai mari decât
cele pentru pterigoidianul intern, deoarece pterigoidianul intern mai primeşte ramuri şi
din artera facială. Numărul şi localizarea arterelor pterigoidiene depind de traseul
superficial sau profund al arterei.
5. Artera palatină superioară sau descendentă ia naştere în fosa pterigo-
palatină şi coboară prin fosa pterigo-palatină şi apoi prin canalul palatin posterior
împreună cu nervul palatin anterior. Aici artera emite numeroase ramuri nazale
postero-inferioare care intră în cavitatea nazală împreună cu ramurile nazale ale nervilor
palatini.
Ramurile nazale vascularizează concha inferioară şi regiunea adiacentă a peretelui
lateral al cavităţii nazale. De asemenea, tot în canalul palatin posterior artera palatină
superioară dă una sau două ramuri mai mici, numite arterele palatine mici care ajung la
cavitatea bucală prin canalele palatine accesorii. Aceste ramuri mici vascularizează
palatul moale şi partea superioară a amigdalei palatine şi se anastomozează cu ramuri din
palatina inferioară.
Artera palatină superioară ajunge la cavitatea bucală prin canalul palatin posterior şi se
îndreaptă apoi anterior, în submucoasa palatului dur, într-un şanţ între apofiza palatină a
maxilarului superior şi faţa internă a apofizei alveolare. Cu numeroase ramuri artera
palatină superioară vascularizează mucoasa şi glandele palatului dur, precum şi gingia
suprafeţei linguale a apofizei alveolare inferioare.
Ramuri colaterale anterioare:
1. Artera alveolară sau alveolo-antrală se îndreaptă oblic în jos, înafară şi înainte
înconjurând tuberozitatea maxilarului superior şi se împarte în două ramuri:
- una externă, subţire, care se termină pe faţa superficială a buccinatorului;
- una internă care perforează tuberozitatea maxilarului superior, mergând într-un mic
canal. Această ramură se termină pe peretele anterior al sinusului maxilar. În cursul
traiectului său, ea dă ramuri osoase pentru maxilarul superior, ramuri sinusale pentru
mucoasa sinusului maxilar, ramuri descendente pentru marginea alveolară care se vor
distribui la molarii şi premolarii superiori. Artera alveolo-antrală poate fi uneori ramură
din artera bucală.
2. Artera suborbitară părăseşte fosa pterigo-maxilară în care a luat naştere prin fanta
sfeno-maxilară. Uneori artera suborbitară poate avea originea într-un trunchi comun cu
artera alveolo-antrală. Se angajează apoi în canalul suborbitar pe care îl parcurge în
întregime, ajunge la faţă prin gaura suborbitară şi se împarte în următoarele ramuri:
- ascendente pentru pleoapa inferioară;

- descendente pentru pleoapa inferioară;

- transverse, nazale.

- artera pterigo-palatină care se anastomozează cu ramuri din artera vidiană şi din

artera faringiana ascendentă;

- artera sfeno-palatină care se anastomozează prin ramura sa internă cu artera

palatină superioară, iar prin ramura sa externă cu ramuri din faringiana ascendentă.
Ramuri colaterale:
- o ramură orbitară pentru glanda lacrimală şi pentru muşchii inferiori ai
globului ocular: dreptul inferior şi oblicul inferior;
- o ramură dentară anterioară (artera alveolară superioară anterioară) pentru canini
şi incisivi, care se desprinde din artera suborbitară, înainte ca aceasta să pătrundă la
faţă prin foramen suborbitar; această ramură se va distribui dinţilor superiori ca şi
ramurile arterei dentare inferioare.
Ramuri colaterale posterioare ale maxilarei interne:
1. Artera vidiană este o ramură foarte subţire care, după ce se desprinde din
maxilara internă, în fundul fosei pterigo-maxilare, se îndreaptă posterior, străbate
canalul vidian şi se termină vascularizând mucoasa faringelui din vecinătatea
orificiului trompei lui Eustache. Ea dă 2-3 ramuri subţiri ganglionului sfeno-palatin al
lui Meckel.
2. Artera pterigo-palatină ia naştere aproape de artera vidiană şi câteodată
printr-un trunchi comun cu aceasta, se îndreaptă îndărăt şi se angajează împreună cu
nervul pterigo-palatin în canalul pterigo-palatin. Se termină în mucoasa bolţii
faringelui, dând şi câteva ramuri subţiri pentru bolta foselor nazale.
Ramura terminală a arterei maxilare interne este artera sfeno-palatină care se
angajează în gaura sfeno-palatină, pătrunde în fosa nazală unde se împarte în două
ramuri terminale:
- o ramură internă (artera cloazonului) care merge pe peretele intern al foselor nazale,
pătrunde apoi în canalul palatin anterior, ajunge la nivelul boţii palatine unde se
termină anastomozându-se cu palatina superioară;
- o ramură externă (artera cornetelor şi meaturilor) care se distribuie peretelui extern
al foselor nazale. Din această ramură se desprind unele ramificaţii foarte subţiri,
care vor vasculariza sinusurile frontale, celulele etmoidale, canalele nazale şi sinusurile
maxilare.
Fig. 2.6 Maxilara internă cu ramurile sale. 1-sfenopalatina, 2-suborbitara, 3-timpanica, 4-
meningeea mijlocie, 5-mica meningee, 6-temporala profundă anterioară, 7-temporala
profundă mijlocie, 8-vidiana, 9-alveolara inferioară, 10- alveolara superioară, 11- palatina
descendentă
Anastomozele arterei maxilare interne sunt numeroase şi de o deosebită importanţă
pentm sistemul stomatognat, ele reprezentând calea de vascularizare a acestui sistem
în caz de ligatură a carotidei externe. Aceste anastomoze sunt realizate de
următoarele ramuri ale arterei maxilare interne:
-artera meningee mijlocie se anastomozează prin ramurile sale terminale, pe de o parte
cu cele ale meningeei anterioare, ale micii meningei şi ale meningeei posterioare, iar pe
de altă parte, cu cele provenite din artera opusă; de asemenea, ramura orbitară a
meningeei mijlocii se anastomozează cu artera lacrimală din artera oftalmică, iar ramurile
sale temporale se anastomozează cu arterele temporale profunde; ramura pietroasă a
meningeei mijlocii se anastomozează cu artera stilomastoidiană;
-artera meningee mijlocie se anastomozează cu ramuri din meningeea mică şi
meningeea posterioară;
-artera temporală profundă mijlocie se anastomozează cu ramuri din temporala
profundă anterioară şi posterioară;
-artera temporală profundă anterioară se anastomozează cu temporala profundă
mijlocie;
-artera dentară inferioară se anastomozează prin ramura sa incisivă cu artera de partea
opusă, prin ramura sa mentonieră cu ramuri din artera labială inferioară (ram din
facială), prin ramura sa milo-hioidiană cu artera submentală (ram din facială), iar prin
ramurile sale pentru gingie cu ramuri din artera linguală, bucală, mentonieră şi palatine;
-artera maseterină din maxilara internă (pentru fascicolul profund al maseterului) se
anastomozează cu artera maseterină din facială (pentru fascicolul superficial);
-artera bucală se anastomozează cu ramuri din facială şi cu ramuri din artera transversă
a feţei (ram din temporala superficială);
-artera palatină superioară sau descendentă se anastomozează în plin canal cu artera
sfeno-palatină internă, iar prin ramurile sale posterioare se anastomozează cu palatina
ascendentă (ram din facială) şi cu ramuri din faringiana ascendentă;
-artera infraorbitară se anastomozează cu ramuri din artera labială superioară (ram din
facială), cu artera angulară, pe care, uneori, o poate înlocui şi cu transversala feţei (ram
din temporala superficială);

-artera vidiană se anastomozează cu ramuri din artera pterigo-palatină.

ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ

Este ramura de bifurcaţie externă a carotidei externe (ram terminal). Ia naştere în loja
parotidiană, la nivelul colului condilului mandibulei. Iese apoi din loja parotidă împreună
cu nervul auriculo-temporal, situat îndărătul ei. În traiectul său ascendent, trece
înaintea tragusului, încrucişează rădăcina posterioară a arcadei zigomatice şi la 2-3
cm deasupra acesteia se împarte în două ramuri terminale: anterioară (frontală) şi
posterioară (parietală). Deci artera temporală superficială are două porţiuni: una
inferioară, subzigomatică, profundă, situată în loja parotidiană şi una superioară,
suprazigomatică, superficială, în regiunea temporală. În cursul traiectului său artera este
întovărăşită de vena satelită, care se poate găsi fie anterior, fie posterior şi de nervul
auriculo-temporal, care cel mai adesea, se găseşte posterior faţă de arteră.

Ramuri colaterale:

1. Artera transversă a feţei ia naştere aproape de originea arterei temporale

superficiale, în loja parotidiană. De la acest nivel ea se îndreaptă transversal înainte,
merge paralel cu arcada zigomatică, traversează faţa externă a maseterului şi a
buccinatorului, între arcada zigomatică şi canalul lui Stenon. În traiectul său dă mai
multe ramuri colaterale parotidiene, auriculare şi musculare. Ea se termină în
părţile moi ale obrajilor, sub unghiul extern al ochiului.
2. Artera zigomato-orbitară este foarte subţire şi câteodată se desprinde printr-
un trunchi comun cu artera temporală profundă posterioară. Se îndreaptă înainte,
mergând paralel şi deasupra arcadei zigomatice, într-o dedublare a aponevrozei
temporale, pentru a se termina la nivelul părţii externe a pleoapelor unde
vascularizează orbicularul pleoapelor.
3. Artera temporală profundă posterioară este ramura cea mai voluminoasă a arterei
temporale superficiale, se desprinde din arteră în punctul unde temporala
superficială încrucişează rădăcina posterioară a zigomei. Imediat perforează
aponevroza temporală şi urcă oblic înapoi, mai întâi într-o dedublare a aponevrozei
temporale şi apoi perforează muşchiul temporal şi ajunge între muşchiul temporal şi
solzul temporalului, unde se termină prin mai multe ramuri care vor vasculariza
muşchiul temporal (în special fascicolele posterioare).
4. Arterele auriculare anterioare sunt în număr de trei: superioară, mijlocie şi
inferioară. Ramura inferioară se distribuie tragusului şi pavilionului urechii; ramura
mijlocie irigă rădăcina helixului şi partea anterioară a concăi; ramura superioară irigă
partea superioară a helixului şi muşchiul auricular anterior.
Artera temporală superficială dă două ramuri terminale:
- o ramură frontală (anterioară) şi
- o ramură parietală (posterioară), ambele de volum egal şi situate superficial.
Ramura frontală dă ramuri pentru pleoapa superioară. Ramura parietală continuă
temporala superficială aproape vertical şi vascularizează o arie largă a scalpului.
Ambele ramuri se distribuie pielii capului, frunţii, aponevrozei epicraniene, muşchiului
frontal şi auricular superior.
Anastomozele arterei temporale superficiale:
- artera transversă a feţei se termină în unghiul extern al orbitei, putându-se
anastomoza cu arterele palpebrale (ramuri din artera oftalmică); cu infraorbitara din
maxilara internă, cu ramuri posterioare din facială şi câteodată, când este foarte
voluminoasă poate suplea această arteră (arcada Buntaro-Adachi);
- artera zigomato-orbitară se anastomozează în unghiul extern al orbitei cu ramuri
din artera lacrimală (ram din artera oftalmică);
- artera temporală profundă posterioară se anastomozează cu artera temporală
profundă mijlocie (ram din artera maxilară internă);
- ramura terminală frontală se anastomozează cu artera supraorbitară (ram din
oftalmică), iar ramura terminală perietală se anastomozează cu ramuri din artera
occipitală sau auriculară posterioară. Ambele ramuri se anastomozează, pe linia mediană
cu ramurile similare din partea opusă.