Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezistenta aerului si
randamentul automobilului
(Ceficientul aerodinamic al
autobilului).
2. Omul, energia si mediu.
POP ALEXIA
CLASA A IX-A T2
I. REZISTENTA AERULUI SI RANDAMENTUL
AUTOMOBILULUI (COEFICIENTUL AERODINAMIC AL
AUTOMOBILELOR (CX)).
Aerodinamica automobilelor este știința care se ocupă cu studiul fenomenelor rezultate ca
urmare a interacțiunii dintre automobil și aer. Simplificat, putem defini coeficientul
aerodinamic ca un parametru care reprezintă rezistența cu care se opune aerul la deplasarea unui
automobil. Cu cât coeficientul aerodinamic este mai mic cu atât rezistența aerului la deplasarea
automobilului este mai mică.
La deplasarea automobilului, datorită interacțiunii acestuia cu aerul, presiune din partea
frontală crește, în timp ce presiunea din partea din spate scade. Datorită vâscozității aerului, după
trecerea automobilului, aerului dislocat de acesta nu este înlocuit instantaneu ci după o anumită
perioadă, astfel creîndu-se o depresiune. În același timp aerul este comprimat în partea frontală
unde se creează o presiune dinamică.
1|PAGINA
Expresia forței de rezistență a aerului la deplasarea automobilului
Forța de rezistență a aerului depinde de patru parametrii:
o densitatea aerului ρ = 1.225 kg/m3
Fiecărei axe îi corespunde câte un coeficient aerodinamic (Cx, Cy și Cz). Deoarece
automobilul se deplasează în direcția axei longitudinale coeficientul de rezistență al aerului
pentru această axă va fi notat cu Cx, unde x reprezintă axa longitudinală.
Din expresia forței de rezistență a aerului reiese că aceasta depinde de 3
parametrii: coeficientul aerodinamic (Cx), aria suprafeței transversale maxime (A) și viteza
automobilului. Primii doi parametrii (Cx și A) sunt constanți și depind de forma caroseriei.
Forma ideală din punct de vedere al aerodinamicii este aceea a unei picături de apă. Cx-ul
acestei forme aerodinamice are valori în jur de 0.04. Cu cât un automobil se apropie de acestă
formă cu atât rezistența aerului la deplasare va fi mai mică.
Aria suprafeței transversale maxime depinde în mare măsură de lățimea și înălțimea caroseriei.
Cu cât aceste valori sunt mai mari cu atât rezistența aerului la deplasarea automobilului va fi mai
mare.
2|PAGINA
Vedere din față a unui automobil
Pentru un automobil dat, coeficientul aerodinamic și aria suprafeței transversale maxime au
valori fixe. Astfel, rezistența la înaintare a automobilului va varia doar în funcție de viteza cu are
acesta rulează. Pentru un automobil BMW M6 Coupe, cu coeficientul aerodinamic (Cx)
= 0.32 și aria suprafeței transversale maxime (A) = 2.29 m2, variația puterii consumate pentru
învingerea rezistenței aerului este reprezentată în figura de mai jos.
3|PAGINA
Coeficientul aerodinamic ar trebui să fie un parametru foarte important la selecția unui
automobil în vederea cumpărării, mai ales dacă automobilul respectiv va fi rulat cu precădere în
mediu extraurban. Valorile furnizate de producători pentru consumul de combustibil sunt cele
obținute pe ciclul de omologare. Pe ciclul european de omologare, NEDC, viteza maximă cu
care rulează automobilul este de doar 120 km/h pe o durată foarte scurtă. Din acest motiv
impactul coeficientului aerodinamic asupra consumului este minimizat. Deci, atenție la Cx!
4|PAGINA
Creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă provoacă aşa-numitul „efect de
seră”.
În procesul de ardere, în afară de dioxid de carbon, în atmosferă se mai emană oxizi de sulf şi
de azot. Aceşti compuşi intră în reacţie cu alte gaze şi cu vaporii de apă: drept urmare, apare
fenomenul ploilor acide.
În procesul arderii cărbunelui, în atmosferă se elimină praf, funingine, sulf, clor, fluor, zinc,
plumb, nichel ş.a. În oraşele mari, precum şi în centrele industriale, aceste eliminări formează
smogul.
Folosirea materialelor radioactive la centralele atomoelectrice prezintă un risc considerabil
pentru mediu.
Toate aceste efecte cu impact negativ asupra mediului şi sănătăţii omului pot fi diminuate,
dacă găsim surse energetice alternative benefice omului şi mediului.
5|PAGINA
În lume există o varietate largă de surse de energie.
Aceste surse de energie pot fi clasificate în două mari categorii: regenerabile şi
neregenerabile.
Energia neregenerabilă este o resursă naturală care nu poate fi produsă, crescută, regenerată
sau refolosită în cantităţi corespunzătoare consumului. Aceste resurse sînt de multe ori în
cantităţi fixe, limitate sau sînt consumate mult mai repede decît poate natura să le recreeze.
O sursă naturală este regenerabilă, dacă este înlocuită de procesele naturale cu o rată
comparabilă sau mai rapidă decît rata de consum a oamenilor.
Astăzi principalele surse de energie folosite de oameni sînt neregenerabile. Sursele
neregenerabile de energie pot fi clasificate în două tipuri: combustibili fosili şi combustibil
nuclear. Cărbunele, petrolul şi gazele naturale sînt combustibilii fosili.
Cele mai importante surse de energie regenerabilă sînt biocombustibilii, energia
hidroelectrică, energia solară, energia eoliană şi energia geotermală.
Pentru a obţine energia electrică atît de necesară în viaţa cotidiană, se foloseşte o altă formă
de energie – cea pe care o transformăm. Energia electrică este folosită cel mai des şi este obţinută
prin transformarea energiei aburului, în urma arderii combustibililor la centralele electrice şi
termice.
6|PAGINA