Scala de evaluare a influenţei evenimentului traumatic (Impact of Event Scale-R – IES-R)

Se utilizează în scopul identificării reacţiilor individuale la evenimentul traumatizant. Este recomandat

pentru victimele adulte. Oferă informaţie despre:
1) tendinţele de evitare a evenimentului traumatic;
2) intruziunea evenimentului traumatic;
3) excitabilitatea fiziologică.
Remarcabilă prin numărul redus de itemi (conţine doar 22 de enunţuri asupra cărora se poate pronunţa
subiectul), IES-R a fost elaborată şi perfecţionată, ţinându-se cont de rezultatele aplicării în cercetarea
practică. Prima variantă a metodei a fost publicată în 1979 (autori: Horowitz, Wilmer ş.a.), conţinând doar
15 itemi, care identificau manifestarea simptomelor intruziunii evenimentului traumatizant şi ale evitării.
Varianta publicată în 1995 (Weiss, Marmar, Metzler) a fost completată cu 6 itemi care se referă la
simptomatica hiperexcitabilităţii şi unul cu scop de a identifica o caracteristică suplimentară a intruziunii
– cea a trăirilor disociative repetate. Prezentăm în continuare metoda.
Conţinutul metodei
Numele ________________________
Studii __________________________
Statutul marital__________________
Vârsta __________________________
Sex f m
Data „____________” 200__
Instrucţiunea. Mai jos sunt descrise stări ale persoanelor ce au trăit situaţii foarte stresante. Evaluaţi în ce
măsură Dvs. aţi trăit astfel de emoţii în situaţii asemănătoare.
_____________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Pentru aceasta alegeţi şi încercuiţi cifra care ilustrează cât de des dvs. aţi avut aceste manifestări pe
parcursul ultimelor 7 zile, inclusiv ziua de azi.
Nr. Nici Rar Uneori Deseori
odată 1 3 5
0
1 Orice amintire despre acest eveniment
(situaţie) mă impune din nou să
retrăiesc tot ce s-a întâmplat.
2 Noaptea nu puteam să dorm liniştit.

3 Unele lucruri mă impuneau tot timpul

să mă gândesc la cele întâmplate.
4 Simţeam permanent iritare şi furie.

5 Nu-mi permiteam să mă indispun

când mă gândeam la acel eveniment
sau când ceva îmi amintea despre el.
6 Mă gândeam la cele întâmplate
împotriva voinţei mele.
7 Mi se părea că tot ce a avut loc a fost
ireal sau nu s-a întâmplat cu mine.
8 Mă străduiam să evit tot ce putea să-
mi amintească despre cele întâmplate.
9 În conştiinţă se perindau involuntar
episoade separate din cursul
1
 evenimentului.
10 Tot timpul arătam tensionat şi
tresăream puternic dacă ceva mă
speria.
11 Mă străduiam să nu mă gândesc la
cele întâmplate.
12 Înţelegeam că până acum retrăiesc
momentele celor întâmplate dar nu
făceam nimic pentru a evita aceste
trăiri.
13 Simţeam o înţepenire şi toate
sentimentele legate de cele întâmplate
mă paralizau.
14 Observam că acţionez sau că mă simt
astfel, de parcă mă aflam încă în acea
situaţie.
15 Îmi era greu să adorm.
16 Mă copleşeau emoţiile puternice
legate de acel eveniment.
17 Mă străduiam să exclud din memorie
cele întâmplate.
18 Îmi era greu să-mi concentrez atenţia
la ceva anume.
19 Când ceva îmi amintea despre cele
întâmplate aveam senzaţii fizice
neplăcute: transpiraţie, greaţă,
respiraţie dificilă, pulsul se accelera
etc.
20 Aveam vise urâte despre acel
eveniment
21 Tot timpul eram foarte atent aşteptând
parcă să mi se întâmple ceva rău.

22 Mă străduiam să nu vorbesc cu
nimeni despre cele întâmplate.

Interpretarea rezultatelor:
Subscala “intruziune” (IN), suma punctelor: 1, 2, 3, 6, 9, 16, 20.
Subscala “evitare” (AV), suma punctelor: 5, 7, 8, 11, 12, 13, 17, 22.
Subscala “excitare fiziologică” (AR); suma punctelor: 4, 10, 14, 15, 18, 19, 21.
Suma rezultatelor căpătate la cele trei subscale ilustrează impactul stresului posttraumatic (IES-R).
Intensitatea stresului IN AV AR IES-R
posttraumatic
Joasă Până la Până la Până la Până la
10 10 10 30
Medie 11-18 11-20 11-18 31-56
Înaltă 19-23 21-26 19-23 57-74
Foarte înaltă 24-35 27-40 24-35 75-110

2
 A. Metode de cercetare a impactului traumei asupra victimei minore şi identificare a
simptomaticii tulburărilor de stres posttraumatic

În cazul victimei-copil sunt utilizate metode care corespund vârstei. Pentru copiii de vârstă şcolară medie
şi adolescenţi sunt utilizate şi teste verbale, pentru cei de vârstă şcolară mică şi preşcolară – teste
proiective. Mai jos prezentăm câteva metode care se recomandă a fi utilizate în cazul copiilor victime ale
violenţei în familie, dar în analiza finală vom recomanda şi metode pe care le-am expus în
compartimentul cu referinţă la psihodiagnosticul victimei adulte.
Interviul semistructurat de apreciere a trăirii traumatice a copilului
Se utilizează în scopul identificării manifestărilor sindromului de stres posttraumatic la copiii de 10-
13 ani.
Informaţia căpătată conţine:
1) date despre victimă;
2) descrierea evenimentului traumatic;
3) stările afective în cadrul evenimentului traumatic;
4) amintirile legate de situaţia traumatică;
5) simptome de excitabilitate sporită;
6) reducerea contactelor sociale, izolarea;
7) dificultăţi de îndeplinire a obligaţiilor personale, şcolare.
Procedura realizării interviului conţine cinci etape.
Prima etapă se referă la contactul psihologic cu persoana expertizată.
A doua etapă – de introducere – se referă la discuţia psihodiagnosticului cu copilul despre evenimentul
traumatizant. Scopul etapei date: pregătirea copilului de interviu, diminuarea stărilor anxioase a neliniştii.
Totodată se acumulează informaţie cu referinţă la experienţa negativă legată de evenimentul traumatizant
al copilului. Datele sunt introduse în procesul-verbal. Dacă informaţia rezultată din discuţie va oferi un
tablou clinic în corespundere cu criteriul diagnosticului clinic dat stresului posttraumatic în DSM-IV
(copilul s-a confruntat în direct fiind martor sau victimă a violenţei în familie, manifestată în forme
drastice de abuz fizic care i-au pus în pericol viaţa sau i-au afectat integritatea fizică, sau a urmărit
asemenea acţiuni asupra altui membru al familiei), atunci următoarea etapă, cea de screening este evitată
trecându-se direct la interviu.
Etapa a treia – screening – colectarea informaţiei complete despre experienţa traumatizantă a copilului.
Dacă copilul nu-şi aminteşte evenimentul sau nici un caz de abuz, nu corespunde criteriului A al
diagnosticului clinic dat stresului posttraumatic în DSM-IV, i se propune lista evenimentelor
traumatizante care puteau provoca simptomatica tulburărilor de stres posttraumatic, conţinută în prima
parte a interviului. Informaţia căpătată de la copil este înregistrată.
Etapa a patra – chestionarea – partea de bază a interviului. Chestionarul este alcătuit din 42 de întrebări
care se referă la toate cele cinci criterii ale simptomaticii stresului posttraumatic: A, B, C, D, F. Dacă în
cadrul etapelor anterioare s-a stabilită că copilul n-a confruntat în direct cazuri traumatizante de violenţă,
atunci sunt evitate primele patru întrebări cu referinţă la criteriul A. Dacă din discuţia anterioară au
rezultat mai multe evenimente care puteau conduce la traumă, atunci pentru intervievare este selectată cea
mai puternică, cea mai traumatizantă experienţă, toate întrebările fiind adresate în legătură cu aceasta.
Etapa a cincia – terminală – are drept scop înlăturarea trăirilor negative provocate de conţinutul
interviului. În acest scop sunt utilizate metode de relaxare, joc, discuţie etc.
3
 Fişa de intervievare
Numele ________________________
Vârsta __________________________
Sex f m
Data „____________” 200__
Eveniment traumatizant Vârsta la care s-a manifestat acesta
Familie incompletă
Divorţul părinţilor
Familie dezorganizată
Accident rutier automobilistic
Alte tipuri de accidente
Incendiu
Calamitate naturală
Îmbolnăvire fizică gravă
Spitalizare de durată sau repetată
Abuz fizic
Molestare sexuală sau violare
Decesul persoanei apropiate
Aflarea în zona acţiunilor de război
Aflarea în calitate de ostatic
Alte evenimente traumatizante

Criteriul A _______________________________________________________
_______________________________________________________

Criteriul A 1 2 3 4 5
Criteriul B 6 7 8 9 10 11 12 1 14 18
3
Criteriul C 2 25 28 29 30 31 32 3 41 42 43
3 3
Criteriul D 1 16 17 20 21 22 38 3 40
5 9
Criteriul F 1 24 26 27 34 35 36 3
9 7

Criteriu A B C D F
Nr. manifestări

Nr. Criter Întrebarea Explicaţiile Codarea

iile posibile rezultatelor
A Ai simţit groază când aceasta a O frică Nu=0
avut loc? puternică. Nu ştiu=1
Da =2
A Ai simţit că nimic nu poţi Nu=0
schimba? Nu ştiu=1
Da =2
A Ai simţit că nimeni nu te poate Nu=0
ajuta în această situaţie? Nu ştiu=1
Da =2
A Ai simţit mâhnire sau aversiune Ţi s-au părut Nu=0
când aceasta a avut loc? cele întâmplate Nu ştiu=1
ca fiind Da =2
neplăcute,
antipatice?
A Erai după cele întâmplate mai Nu=0
furios, mai agitat? Nu ştiu=1
Da =2
B Îţi aminteşti situaţii neplăcute Majoritatea Nu=0

4
 care au avut loc? Dacă da, cât de oamenilor li se O dată=1
des? întâmplă lucruri Mai mult de o
neplăcute, iar ţie dată =2
ţi s-au
întâmplat?
B Povesteşti cuiva despre aceste Nu povesteşti Nu=0
amintiri? Dacă da, cât de des? despre aceste O dată=1
Dacă nu, nu povesteşti pentru că situaţii pentru că Îşi aminteşte,
nu-ţi aminteşti? nu-ţi aminteşti, dar nu
sau nu doreşti să spune=1
vorbeşti despre Mai mult de o
ele? dată =2
B Starea ta se înrăutăţeşte dacă ceva De exemplu, Nu=0
îţi aminteşte de evenimentul începe să bată Nu ştiu=1
neplăcut? mai tare inima, Da =2
respiri mai des,
mâinile-ţi
transpiră, ai
dureri de cap.
B Te-ai gândit vreodată la o situaţie Nu=0
dificilă şi neplăcută atunci când O dată=1
nu-ţi doreai acest lucru? Dacă da, Mai mult de o
atunci cât de des? dată =2
10. B Îţi imaginezi o situaţie neplăcută Nu=0
care s-a întâmplat cu tine? Dacă O dată=1
da, atunci cât de des? Mai mult de o
dată =2
11. B Ai desenat o situaţie neplăcută Nu=0
care s-a întâmplat cu tine? Dacă O dată=1
da, atunci cât de des? Mai mult de o
dată =2
12. B Se întâmplă să ai sentimente Nu=0
neplăcute pe care le-ai trăit şi ele O dată=1
apar din nou, de parcă acea Mai mult de o
situaţie se repetă, de parcă tu te-ai dată =2
întors în timp? Dacă da, atunci cât
de des?
13. B Se întâmplă să te comporţi astfel Se întâmplă să Nu=0
de parcă situaţia neplăcută care s- te comporţi O dată=1
a întâmplat cu tine se repetă? astfel de parcă Mai mult de o
Dacă da, atunci cât de des? situaţia dată =2
neplăcută care
s-a întâmplat cu
tine se repetă?
Dacă da, atunci
cât de des?
14. D Se întâmplă să adormi greu? Dacă Nu=0
da, atunci cât de des? O dată=1
Mai mult de o
dată =2
15. D Se întâmplă să te trezeşti noaptea? Nu=0
Dacă da, atunci cât de des? O dată=1
Mai mult de o
dată =2
16. D Se întâmplă să te trezeşti prea Nu=0
devreme? Dacă da, atunci cât de O dată=1
des? Mai mult de o
dată =2
17. D Ai vise neplăcute, coşmaruri? Nu=0
Dacă da, atunci cât de des? O dată=1
Mai mult de o
dată =2
18. B Ai avut vise despre evenimentul Nu=0
neplăcut care s-a petrecut? Dacă O dată=1
da, atunci cât de des? Mai mult de o
dată =2
19. F Te duci noaptea uneori să dormi Nu=0
lângă părinţi? Dacă da, atunci cât O dată=1
de des? Mai mult de o
5
 dată =2
20. D Tresari dacă auzi un sunet Nu=0
neaşteptat sau puternic? Nu ştiu=1
Da =2
21. D Ai devenit mai iritat? Nu=0
Nu ştiu=1
Da =2
22. D Ai început să te cerţi mai des cu Nu=0
alte persoane? Nu ştiu=1
Da =2
23. C Te ţii la distanţă sau te îndepărtezi Se întâmplă să Nu=0
de prieteni şi colegii de clasă? stai separat de Nu ştiu=1
prieteni şi colegi Da =2
de clasă?
24. F Ţi-e greu să fii în compania De exemplu, Nu=0
prietenilor şi a colegilor de clasă? când în clasă Nu ştiu=1
sau în alt loc Da =2
rămâi doar tu şi
încă o persoană?
25. C Stai la distanţă sau te îndepărtezi Se întâmplă să Nu=0
de adulţi? te îndepărtezi de Nu ştiu=1
părinţi, Da =2
profesori?
26. F Ţi-e dificil să rămâi faţă în faţă cu De exemplu, Nu=0
profesorul? când în clasă Nu ştiu=1
sau în alt loc Da =2
rămâi doar tu şi
profesorul?
27. F Ţi-e greu să rămâi faţă în faţă cu Nu=0
părinţii? Nu ştiu=1
Da =2
28. C Te strădui să eviţi tot ce îţi Nu=0
aminteşte despre incidentul Nu ştiu=1
neplăcut? Da =2
29. C Te strădui să eviţi acţiuni ce îţi Faci ceva Nu=0
amintesc despre trecutul neplăcut special pentru Nu ştiu=1
(depui un anumit efort pentru aceasta? Da =2
aceasta)?
30. C Te strădui să eviţi locuri ce îţi Faci ceva Nu=0
amintesc despre trecutul neplăcut special pentru Nu ştiu=1
(depui un anumit efort pentru aceasta? Da =2
aceasta)?
31. C Te strădui să eviţi comunicarea cu Faci ceva Nu=0
oamenii care îţi amintesc despre special pentru Nu ştiu=1
trecutul neplăcut (depui un aceasta? Da =2
anumit efort pentru aceasta)?
32. C Te strădui să eviţi locuri ce îţi Faci ceva Nu=0
amintesc despre trecutul neplăcut special pentru Nu ştiu=1
(depui un anumit efort pentru aceasta? Da =2
aceasta)?
33. C Te strădui să eviţi vorbe ce îţi Faci ceva Nu=0
amintesc despre trecutul neplăcut special pentru Nu ştiu=1
(depui un anumit efort pentru aceasta? Da =2
aceasta)?
34. F A devenit mai greu să-ţi Înainte îţi era Nu=0
îndeplineşti obligaţiile (lucrul prin mai uşor să-ţi Nu ştiu=1
casă)? strângi hainele, Da =2
să ajuţi părinţii?
35. F Ai nevoie de mai mult timp Nu=0
pentru a îndeplini obligaţiile decât Nu ştiu=1
înainte (lucrul prin casă)? Da =2
36. F A devenit mai anevoios să Nu=0
înţelegi, să asimilezi şi să cunoşti Nu ştiu=1
lucruri noi (să înveţi)? Da =2
37. D Memoria ta s-a schimbat în Îţi este poate Nu=0
ultimul timp? A devenit mai bună mai greu să Nu ştiu=1
sau mai rea? memorezi unele Da =2
lucruri?

6
38. D A devenit mai dificil să te Nu=0
concentrezi? Nu ştiu=1
Da =2
39. D Îţi vine mai greu să şezi mai mult Nu=0
timp într-un loc? Nu ştiu=1
Da =2
40. C Nu-ţi pare că lumea ce te Lucrurile cu Nu=0
înconjoară arată şi sună alt fel? care te-ai Nu ştiu=1
obişnuit arată Da =2
altfel.
41. C Poţi să te imaginez adult şi Nu=0
bătrân? Nu ştiu=1
Da =2
42. C S-a schimbat în ultimul timp Nu aşa ca mai Nu=0
reprezentarea despre viitor? înainte. Nu ştiu=1
Da =2

Interpretarea rezultatelor:
Întrebările 1-5, 8, 20-40, 42 se evaluează: 2 puncte pentru răspunsul da, 1 punct pentru nu ştiu şi 0 pentru
răspunsul nu.
Întrebările 6, 7, 9, -19 se evaluează: 2 puncte pentru răspunsul „da mai des decât odată pe lună”, 1 punct
pentru „da odată în ultima lună”, şi 0 pentru răspunsul nu, nici odată.
Întrebarea 41 se evaluează: 2 puncte pentru răspunsul nu, 1 punct pentru nu ştiu şi 0 pentru răspunsul da.
Criteriul A: 1, 2, 3, 4, 5.
Criteriul B: 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 18.
Criteriul C: 23, 25, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 40, 41, 42.
Criteriul D: 14, 15, 16, 17, 20, 20, 21, 22, 37, 38, 39.
Criteriul F: 19, 24, 26, 27, 34, 35, 36.
Indicele general al reacţiei posttraumatice se calculează ca suma punctelor criteriilor B, C, D şi F 1.
Ancheta de apreciere a trăirilor traumatice de către copil pentru părinţi (Child Stress Reaction
Checklist)
Se utilizează în scopul identificării manifestărilor sindromului de stres posttraumatic.
Informaţia căpătată conţine:
1) date despre copilul-victimă;
2) date despre părintele care a completat ancheta;
3) reacţia imediată la evenimentul traumatic;
4) obsesiile legate de evenimentul traumatic;
5) evitarea amintirilor legate de situaţia traumatică;
6) simptome de excitabilitate sporită;
7) disfuncţii cognitive, afectiv-volitive, comportamentale.
Ancheta este constituită din trei compartimente:
I. date biografice despre copil şi părintele care a fost intervievat.
II. screening – definirea tipului de traumă şi vârsta la care a fost traumatizat copilul, se realizează prin
utilizarea unei liste prezentate copilului, părintele fiind instruit în privinţa completării acestui
compartiment.
III. afirmaţiile cu referinţă la informaţia care ilustrează criteriile de diagnostic ale tulburărilor de stres
posttraumatic. Primele cinci afirmaţii se referă la criteriul A, următoarele 30 la criteriile B, C, D, F.
Persoana intervievată urmează să răspundă prin “da”, “mai mult că da” şi “nu”.
Fişa de intervievare

1
Vezi § I. 2. Criterii de diagnostic al tulburărilor de stres posttraumatic

7
 Instrucţiune: Stimaţi părinţi! Până a completa ancheta de mai jos, indicaţi trauma pe care după părerea
dvs. o consideraţi ca factor de dezorganizare a stării copilului dvs. Chiar dacă n-o să vă amintiţi niciuna
din traumele din lista propusă, identificaţi situaţia traumatizantă pe care o consideraţi dvs. mai
importantă. Mai apoi, treceţi la partea a doua pentru a răspunde la cele 5 întrebări legate de trăirile
copilului dvs. imediat după traumă, şi 30 – de cele de pe parcursul ultimei luni. Alegeţi varianta cea mai
potrivită de răspuns şi marcaţi-o printr-o notă în dreptul afirmaţiei. Vă mulţumim anticipat pentru
colaborare.
Numele copilului ________________________
Vârsta ____ Sex f m
Cine a completat (mama, tata, alt educator)__________________
Data „____________” 20__
Examinaţi lista de mai jos şi indicaţi evenimentele pe care le consideraţi ca traumatizante pentru copilul
dvs.

Eveniment traumatizant Vârsta la care s-a manifestat acesta

Accident rutier automobilistic
Alte tipuri de accidente
Incendiu
Calamitate naturală
Îmbolnăvire fizică gravă
Spitalizare de durată sau repetată
Abuz fizic
Molestare sexuală sau violare
Decesul persoanei apropiate
Aflarea în zona acţiunilor de război
Aflarea în calitate de ostatic
Alte evenimente traumatizante
Identificaţi, vă rog, evenimentul pe care-l consideraţi foarte traumatizant şi descrieţi-l: unde s-a întâmplat,
cu cine era copilul, de câte ori s-a întâmplat, cât timp a durat evenimentul, cât de dificile au fost
consecinţele, a fost nevoie de implicare specializată a medicului sau a psihologului, sau a altor specialişti.
_____________________________________________________________________________________
_________________________
___________________________________________________
Citiţi listele de afirmaţii expuse mai jos şi notaţi în dreptul fiecărei răspunsul mai potrivit pentru trăirile şi
comportamentele pe care le denotă copilul dvs. faţă de trauma identificată ca semnificativă şi
provocatoare de conduite dezorganizate.
Tabelul 1. Imediat după traumă:
Nr. Afirmaţiile Nu Mai mult da Da
1. Copilul simţea groază
(frică foarte puternică)
2. Copilul simţea repulsie
3. Copilul se simţea
neajutorat
4. Copilul era excitat. Era
hiperactiv, greu de
controlat, impulsiv.
5. Comportamentul copilului
a devenit diferit: mai puţin
organizat, mai puţin
conştient.
Tabelul 2. Pe parcursul ultimei luni:
8
 Nr. Afirmaţiile Nu Mai mult Da
da
1. Copilul povesteşte despre amintirile
neplăcute, despre eveniment.
2. Copilul uşor se sperie. De ex. tresare brusc
când aude un sunet neaşteptat sau puternic.
3. Copilul se indispune când îşi aminteşte
evenimentul.
4. Copilul pare „înţepenit” (nu i se văd
emoţiile).
5. Copilul evită acţiunile ce-i amintesc despre
eveniment.
6. Copilul pare răutăcios sau iritat.
7. Copilului îi este greu să-şi amintească
detalii despre cele întâmplate.
8. Copilul are probleme la adormire sau cu
somnul.
9. Copilul se pare că se ţine la distanţă de alţi
oameni.
10. Copilului îi este greu să fie în prezenţa
colegilor, prietenilor, profesorilor.
11. Copilul face lucruri ce îi erau caracteristice
în perioada prunciei: suge degetul mare,
vrea să doarmă cu părinţii, a apărut
enureza.
12. Copilul spune că are aceleaşi sentimente,
de parcă evenimentul se repetă.
13. Copilul este agitat şi nu stă locului.
14. Copilul evită locurile care-i amintesc
despre cele întâmplate.
15. Copilului îi este greu să fie împreună cu
membrii familiei.
16. Copilul se jenează tare când faţă de el se
discută problemele legate de gen.
17. Se pare că copilul se află în pragul unei
crize nervoase.
18. Se pare că copilul este tulburat sau
stupefiat.
19. Se întâmplă ca copilul să se poarte astfel
de parcă evenimentul se repetă.
20. Copilul are probleme cu evaluarea
timpului. Poate confunda timpul zilei, sau
ziua săptămânii, sau să încurce timpul
când a avut loc un eveniment.
21. Copilul evită discuţii despre cele
întâmplate.
22. Copilul are vise neplăcute.
23. Copilul se plânge de starea fizică rea, când
ceva îi aminteşte despre cele întâmplate.
De ex. apare durere de dinţi sau de cap,
dificultate în respiraţie etc.
24. Copilul are dificultăţi în executare a
obligaţiilor obişnuite (lecţii de la şcoală,
lucru prin casă etc.).
25. Copilul teatralizează ceea ce s-a întâmplat.
26. La copil apare lentoarea. El are nevoie de

9
 mai mult timp decât înainte pentru
executarea acţiunilor obişnuite.
27. Copilul spune că lumea înconjurătoare
pare diferită. Lucrurile au început să arate
sau să sune diferit.
28. Copilul evită persoanele care-i amintesc de
eveniment.
29. Copilul are probleme de concentrare a
atenţiei.
30. Copilul spune că nu vrea să se gândească
la cele întâmplate.

Interpretarea rezultatelor:
Se acordă 2 puncte pentru răspunsul da, 1 punct pentru răspunsul mai mult da, şi 0 puncte pentru
răspunsul nu.
Criteriul A –(reacţie imediată) : 1, 2, 3, 4, 5 - 1 tabel
Criteriul B – (expunere obsesivă): 1, 3, 12, 19, 22, 23, 25 – tabelul 2.
Criteriul C - (fugă): 4, 5, 7, 9, 14, 16, 18, 20, 21, 26, 27, 28, 30- tabelul 2.
Criteriul D – (excitare mărită): 2, 6, 8, 13, 17, 29 – tabelul 2.
Criteriul F – (tulburarea funcţionării): 10, 11, 15, 24– tabelul 2.
Nivelul general simptomelor posttraumatice se calculează ca suma punctelor la întrebările 1-30 – tabelul
2.
Descrierea criteriilor A-F este oferită în cadrul metodei expuse mai sus.

10