Sunteți pe pagina 1din 4

Grecia antică

În sud-estul Europei, în partea cea mai de sud a Peninsulei Balcanice, înaintând în Marea
Mediterană, ca o mână cu degetele răsfirate, se află Grecia. În antichitate era numită Elada.
Ea mai cuprindea și insulele din jurul ei, precum și țărmul Asiei Mici.

Țara este scăldată de apele mării:


 La est de Marea Egee
 La sud de Marea Mediterană
 La vest de Marea Ionică
În nord, se mărginea cu Macedonia și Tracia.

Grecia continentală se împarte în trei regiuni naturale:


 Grecia de nord
 Grcecia de mijloc, cu vestitul oraș Atena
 Grecia de sud (Pelopones) cu cetățile Sparta și Micene.
Din Grecia de nord se trece în cea de mijloc prin trecătoarea Termopile, iar din cea de mijloc în
cea de sud prin istmul Corint.
În cursul mileniului II î. Hr., alături de celelalte populații indo-europene se așează și grecii.
Aceștia s-au stabilit în zona stâncoasă a Eladei (Peninsula Balcanică).

Cele 4 triburi de greci sunt:


1. dorienii – se așează în Peloponez
2. ionienii – se stabilesc în Attica și Asia Mică
3. aheii – în Creta și Asia Mică
4. eolienii – în centrul Greciei și o parte din Asia Mică.

Populația grecească locuia în cetate, ce treptat s-a transformat într-un centru economic și politic,
cuprinzând orașul propriu-zis (polis) și terenul din jur (chora).
Cetatea era condusă de regi la început apoi puterea a fost luată de aristocrație.
Adunarea poporului se ținea în piața publică (Agora).
Proprietarii, negustorii, meșteșugarii și corăbierii formau demosul.
În secolul al VIII lea, în lumea greacă apare orașul-stat (polis): Milet și Efes pe litoralul Asiei
Mici, iar în Grecia: Atena, Sparta, Teba, Corint. Este adoptat si alfabetul fenician( consonatic)

I. Colonizarea greacă

Începând cu sec. VIII î.Hr., grecii încep să colonizeze coastele mediteraneene și ale Mării
Negre, după afirmația unui filosof grec s-au așezat în jurul mărilor ”ca broaștele în jurul unui
lac”.
Motivele colonizării.
- lipsa pământului
- creșterea numărului populației
- divirgențele politice
- comerțul și posibilitatea de îmbogățire
- alții pornesc la îndemnul Oracolului de la Delfi
Orașele de unde porneau coloniștii se numeau metropole (orașe-mamă), iar cele nou întemeiate,
apoikii (colonii).
Ccoloniiile au fost fondate de cetatile prea populate care posedau o organizare politica și
economică avansată și care aveau cunoștințe de navigație.

Grecii s-au îndreptat spre:


1. spre vestul Mării Mediterane așezându-se în:
 Sudul Italiei - unde au format Grecia Mare (Grecia Magna) cu următoarele colonii:
Syracusa, Tarent, Szbaris.
 Sudul Franței de astăzi: întemeind colonia Massilia
 Sudul Peninsulei Iberice
2. spre țărmurile Asiei Mici: Kume
3. spre est pe țărmurile Mării Negre, coloniile: Histria, Tomis, Callatis.
4. spre nordul Africii: colonia Naukratis

Coloniile erau organizate după modelul metropolei și aveau legături: economice, comerciale,
religioase și culturale cu acestea. Erau însă independente, aveau conducere, legi, armată,
judecători și monedă proprie.
Consecințele colonizării:
 Democratizarea meseriei armelor (preț mai mic al metalelor).
 Creșterea populației ce îți datora averea comerțului și dorința ei de a avea un rol politic
însemnat.
 Generalizarea mizeriei la țara din cauza importului de cereale din colonii
 Pierderea statutului de om liber de catre unele persoane din cauza datoriilor
Marea colonizare s-a oprit în sec. al VI lea î. Hr. odată cu ivirea primejdiei persane și
cartagineze. Legătura cu locul din care au plecat se păstrează prin intermediul focului sacru pe
care îl iau la plecare, simbol al vetrei, al casei și al zeilor.

II. SPARTA

A fost întemeiată de dorieni în provincia Laconia din Pelopones (Grecia de sud), în sec.IX î. Hr..
A fost un stat aristocratic cu un pronunțat caracter militar. Ținutul este prielnic agriculturii și
pășunatului. Legile legendarului Lycurg( sec. VIII- VII î.Hr.)erau cele după care era organiată
cetatea.
Sparta:
 Era condusă de doi regi (basilei) cu puteri egale ce proveneau din două familii diferite:
Agiazii și Eurzpontizii- funcții militare.
 Sfatul bătrânilor (Gerusia) format din 28 de membri de peste 60 de ani si cei doi regi.
 Adunarea poporului (Apella) ce votează prin aclamații legile și desemnează în fiecare
an 5 efori care supraveghează respectarea legilor. Făceau parte cetățenii peste 30 de ani.
 Activitatea publică și privată era controlată de Colegiul celor 5 efori.
Structura sociala:
 Cetățenii (egalii)
 Periecii (liberi, drepturi limitate, prestează servicii militare în caz de urgență. Lipsiți de
drepturi politice, meștesuguri și comeț).
 Hiloții – lipsiți de libertate personală și drepturi politice, agricultură
Sparta creează Liga Peloponesiacă și a dobândit hegemonia asupra Peloponesului. Sparta era
cea mai puternică cetate de pe uscat.

Educația în spirit militar


Pentru a menține acest stat, spartanii l-au transformat într-o adevărată tabără militară. Viața se
desfășura ca într-o cazarmă sub controlul statului. De la 7 ani copilul era pregătit să ajungă
soldat. Toți tinerii trebuiau să știe să se exprime clar, precis și scurt.

III. ATENA

A fost construită în Attica în sec. al VIII lea î. Hr. sub conducerea lui Tezeu. După înlăturarea
regalității (sec. VII î. Hr.), Atena a fost condusă de aristocrați cuprinși în Colegiul celor 9
arhonți (eupatrizi),Areopagul (tribunal) și Adunarea poporului (Ecclesia) ce avea un rol
secundar.
În urma frământărilor interne și a reformelor statul atenian va dobândi cu timpul un caracter
democratic. Datorită acaparării pământului de către aristocrație numeroși țărani au devenit sclavi.
Prin sec. VII î. Hr. demosul atenian s-a răsculat cerând legi scrise.
1. Dracon, în calitate de arhonte, va îngrădi abuzurile eupatrizilor elaborând primele legi
scrise în anul 621 î. Hr.
În urma frământărilor interne și a reformelor statul atenian va dobândi cu timpul un caracter
democratic.
Spre a împiedica izbucnirea unor răscoale, aristocrații au însărcinat în anul 594 î. Hr., pe
arhontele Solon, să organizeze pe baze noi, statul atenian.

2. Solon (594/593 î. Hr.)


 Introduce reforma censului, care stabilește 4 categorii de cetățeni în funcție de venit
 Interzice sclavia din datorii, sclavii vânduți în afara cetății au fost răscumpărați
 Limitează marea proprietate a eupatrizilor
 Pe plan politic formează un Sfat (Bule), alcătuit din reprezentanții celor 4 categorii –
Sfatul celor 400 (Bule), cu atribuții juridice, administrative și politice.
 Crește rolul politic al Adunării cetățenilor (Ecclesia)
 Ecclesia: votează legile, alege și și supraveghează magistrații, declară război și încheie
pace, judecă anumite procese.
 Se instituie tribunalul poporului Heliaia
Deși reformele lui Solon au micșorat puterea aristocrației ateniene și au întărit demosul, ele nu au
adus liniștea în polis. Solon însuși spune că ”și-a ținut scutul la mijloc” (între popor și nobili).
Secolul al VI lea î. Hr. este dominat la Atena de către tirania lui Pisistrate și a fiiilor săi. În 509 î.
Hr. ia sfârșit tirania. Drumul spre democrație este continuat de către Clistene.

3. Clistene (508-507 î. Hr):


 Împarte populația în 10 triburi, amestecând pe aristocrați în masa poporului, această
măsură ducând la unificarea Atticii
 Sfatul (Bule) crește de la 400 la 500 de membri.
 Fiecare trib trimite în Sfat prin tragere la sorți 50 de cetățeni trecuți de 30 de ani.
 Introduce Colegiul celor 10 strategi cu funcții administrative și juridice
 Introduce ostracismul
 Puterea economică și militară a Atenei este dată de flota acostată la Pireu.

4. Secolul lui Pericle


Democrația ateniană va fi desăvârșită de Pericle, guvernarea acestuia (443-429 î. Hr) fiind
socotită ”secolul de aur” al Atenei. Pentru a putea permite participarea la funcții celor săraci,
cetatea acordă
o indemnizație acestora și asigură libertatea și egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii. A
introdus solda pentru cei chemati sub arme Existau și limite: femeile, metecii și sclavii erau
excluși de la treburile publice.

Strutura socială:
 Cetățenii
 Metecii- lipsiți de drepturi politice, liberi, comerț și meșteșuguri
 Sclavii

Triumful Atenei nu va dura; prestigiul ei va fi afectat de lupta pentru hegemonie în lumea greacă
iar ca urmare a războiului peloponesiac (431-404 î. Hr) puterea Atenei va fi zdrobită de Sparta.