Romantismul

Orientare ideologică, artistică și literară care a marcat prima jumătate a secolului al XIX-lea
(aproximativ 1790 - 1850) în spațiul european.  Curent literar polemic, apărut ca reacție
împotriva raționalismului și a clasicismului rigid.  Triumful romantismului in Franța este marcat
de apariția manifestului Prefața la drama Cromwell (1827) by Victor Hugo-Nu există reguli, nici
modele.  [... Conceptul artei de frumos include și urâtul și grotescul "- și de„ bătălia "pentru
Hernani.  Curentul literar pătrunde la noi pe filieră franceză, datorită scriitorilor pașopțiști, iar
articolul-program Introducere la Dacia literară, scris de Mihail Kogălniceanu (1840), susțin
ideologia romantică. 
Apariția curentului este favorizată de factori social-istorici (revoluții burghezo- democratice, lupta
pentru independență și libertate națională) și de filozofia idealistă germană (Schelling, Fichte,
Hegel, Schopenhauer). 

Trăsături definitorii: • afirmarea individualității, a originalității, a spontaneității;  expansiunea

eului individual;  • primatul sentimentului și al fanteziei creatoare;  • cultivarea emoției și a
sentimentului;  lirismul ca expresie a sousectivității;  • revolta împotriva convențiilor sociale și
artistice;  • respingerea regulilor impuse of clasicism;  freedom of creative: • amestecul
genurilor, speciilor și al stilurilor;  • fascinația misterului și a excepționalului;  antiteza;  culoarea
locală;  atracția pentru natură, trecutul istoric (Evul Mediu), local folclorul, miturile, fantasticul,
fabulosul;  • tendința de evadare din realitatea mărginită și meschină spre lumi imaginare
(fantastic, vis, trecut istoric, loc natal sau spații exotice);  • cultivarea antitezei (trecut-prezent);  •
personaje excepționale în împrejurări excepționale;  • antiteza (înger- demon);  titanul;  • lărgirea
și îmbogățirea limbilor literare prin elemente din limbaj popular, arhaic etc.
Specii literare cultivate.  Reprezentanți: • specii dramatice: drama istorică (V. Hugo, A.
Pușkin), filozofică, lirică (P. B. Shelley);  • specii lirice: meditația, elegia, romanța (Lamartine, V.
Hugo);  • specii spice: legenda, balada (H. Heine), poemul (H. Heine, Lordul Byron, J. Keats, A.
de Vigny, A. Pușkin, M. Lermontov, M. Eminescu), nuvela (istorică, fantastică -  EA Poe),
romanul istoric, de aventuri, frescă (Novalis, W. Scott, V. Hugo, EA Poe).  The noi: C. Negruzzi,
Gr. Alexandrescu, M. Eminescu ș.a.
 Literatura română,  romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion
Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului
persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera
lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste
(cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie
într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră
în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii,
existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera
unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu.