Lucrări practice Fiziologie III

STUDIUL FUNCŢIEI RENALE DE EPURARE A CATABOLIŢILOR

PROTEICI
Evaluarea capacităţii de epurare renală a plasmei presupune determinarea concentraţiei serice
a principalilor cataboliţi proteici: ureea, creatinina şi acidul uric. Creşterea concentraţiei
plasmatice a acestor cataboliţi (îndeosebi a creatininei) defineşte azotemia sau retenţia azotată,
situaţie ce caracterizează insuficienţa renală sau scăderea ratei filtrării glomerulare (RFG).
Insuficienţa renală acută (IRA) - reprezintă reducerea bruscă a RFG cu  75% din valoarea
bazală, în decurs de câteva ore până la câteva zile, care apare, de regulă, pe rinichi anteriori
indemni. Din punct de vedere etiopatogenic, IRA poate fi:
- prerenală (funcţională, azotemie prerenală) – prin hipovolemie severă (hemoragii,
deshidratări), debit cardiac scăzut (insuficienţa cardiacă), alterarea perfuziei renale
(vasodilataţie sistemică, vasoconstricţie renală), sindrom de hipervâscozitate (mielom
multiplu, policitemia vera)
- intrinsecă (parenchimatoasă, azotemie renală) – prin necroză tubulară acută de cauză
ischemică (persistenţa IRA funcţionale), toxică endogenă (mioglobinurie, hemoglobinurie)
sau exogenă (etilenglicol, substanţe de contrast, etc.), prin nefropatie glomerulară acută,
nefrită interstiţială acută, stenoză/tromboză de arteră renală, rejetul acut al grefonului renal
- postrenală (obstructivă, azotemie postrenală) – obstrucţie persistentă la nivelul căilor urinare,
cu răsunet major pe ambii rinichi sau pe rinichiul unic morfologic/funcţional

Insuficienţa renală cronică (IRC) - reprezintă reducerea progresivă a RFG  60

ml/min/1,73 m2, persistentă  3 luni, care apare, de regulă, pe rinichi cu afecţiuni preexistente.
În raport cu simptomatologia clinică şi nivelul plasmatic al cataboliţilor azotaţi, IRC are 4 stadii
(Tab.nr.1)

Tabel nr.1. Dinamica valorilor plasmatice ale cataboliţilor azotaţi corespunzătoare stadiilor IRC
Stadiile IRC Nefroni Uree Creatinina Acid uric
funcţionali
1. Stadiul de compensare 75 – 50% normal normal normal
deplină (asimptomatică)
2. Stadiul de retenţie 50 – 25% 50 - 150 mg/dl 1,5 - 5 mg/dl normal
azotată compensată
3. Stadiul decompensat 25 – 10% 150 – 300 mg/dl 5 - 10 mg/dl 8 – 10 mg/dl
(preuremic)
4. Stadiu terminal  10%  300 mg/dl  10 mg/dl 12 – 15 mg/dl
(uremic)

(a) UREEA – reprezintă produsul final al catabolismului azotat, sintetizată la nivel hepatic,
în cadrul procesului de ureogeneză. Concentraţia plasmatică, de 15 - 45 mg/dl, şi eliminarea
urinară, de 15 – 35 g/24 h, depind de următorii factori: aportul de proteine alimentare,
intensitatea catabolismului proteic tisular, starea de hidratare a organismului (aportul de lichide
şi nivelul diurezei) şi funcţia rinichiului (ureea se filtrează, se reabsoarbe şi se secretă tubular).
Valorile crescute (uremie) pot fi de cauză:
 renală - nivelul ureei plasmatice este un indicator al instalării azotemiei renale
- în IRA ureea plasmatică creşte cu 10-20 mg/dl/24 ore, în acelaşi ritm cu creatinina serică, şi
poate atinge valori de 100 - 150 mg/dl în mai puţin de 1 săptămână
- în IRC ureea plasmatică creşte lent, atingând valori de  300 mg/dl în faza terminală
 extrarenală – creşterea catabolismului proteic (hemoragii digestive, distrugeri tisulare
masive, boli neoplazice), deshidratare, hipovolemie, ingestie masivă de proteine
Valorile scăzute: apar în afecţiuni hepatice severe, hiperhidratare, malnutriţie proteică

1
 Lucrări practice Fiziologie III
BUN (Blood Urea Nitrogen) = cantitatea de azot ureic din sânge (10-20 mg/dl)

BUN (mg/dl) = ureea (mg/dl) / 2,2

(b) CREATININA – reprezintă produsul final al catabolismului proteic muscular (creatina

musculară). Concentraţia plasmatică, de 0,8-1,3 mg/dl (70 – 114 mol/l) la sexul M şi de 0,6 - 1
mg/dl (53 – 88 mol/l) la sexul F, precum şi eliminarea urinară, de 0,8 -1,8 g/24 h la sexul M şi
de 0,6 – 1,6 g/24 h la sexul F, depind de masa musculară şi de funcţia rinichiului (creatinina se
filtrează în proporţie de 90% şi se secretă la nivelul TCP în proporţie de 10%)
Valori crescute (hipercreatininemia) pot fi de cauză:
 renală - creatinina plasmatică reprezintă un indicator al severităţii insuficienţei renale,
deoarece nivelul plasmatic creşte când masa de nefroni funcţionali se reduce cu 50%. Riscul
de IRA se defineşte printr-o creştere a creatininei serice de 0,5 ori faţă de valoarea bazală, iar
leziunea renală acută se defineşte printr-o creştere a creatininei serice de 2 ori faţă de
valoarea bazală
- în IRA are loc o creştere rapidă a creatininei serice de 3 ori faţă de valorile bazale, respectiv
cu 1-2 mg/dl la 24 - 48 ore şi poate atinge valori  4 mg/dl în mai puţin de 1 săptămână
- în IRC are loc o creştere cu 0,5-1 mg/dl la 1-2 ani, atingând valori  10 mg/dl în stadiul
terminal
 extrarenală - afecţiuni musculare (rabdomioliză)
Valorile scăzute: apar în afecţiuni hepatice severe, malnutriţie proteică, masă musculară
redusă (distrofii musculare, miastenia gravis)

(c) ACIDUL URIC – reprezintă produsul final al catabolismului purinelor, constituienţi ai

acidului dezoxiribonucleic. Concentraţia plasmatică, de 2 – 6 mg/dl la sexul M şi de 2 – 7 mg/dl
la sexul F, precum şi cea urinară, de 25 – 75 mg/24 h, depind de catabolismul nucleoproteinelor
şi funcţia rinichiului (acidul uric se filtrează, se reabsoarbe şi se secretă).
Valori crescute (hiperuricemie) pot fi de cauză:
 renală - acidul uric este indicator al stadiului terminal al insuficienţei renale, când nivelul
plasmatic poate ajunge la valori  10 mg/dl
 extrarenală - gută, creşterea catabolismului nucleoproteinelor din leucemii, anemie Biermer,
chimioterapie, radioterapie
Valori scăzute: apar în insuficienţa hepatică

CLEARANCE-UL RENAL

Clearance-ul renal sau coeficientul de epurare a plasmei reprezintă volumul de plasmă (ml)
epurată complet de o substanţă, în unitatea de timp (minut). Valoarea funcţională a determinării
clearance-ului renal este prezentată în Tab.nr.2.

Clx (ml/min) = (Ux x V) / Px

unde: Ux = concentraţia urinară a substanţei, Px = concentraţia plasmatică a substanţei,

V = debitul urinar (ml/min)

Tabel nr.2. Valoarea funcţională a clearace-ul renal

Procesul de formare a urinii Valoare funcţională Substanţe utilizate
Clearance (Cl)
Filtrare glomerulară Cl = RFG creatinină endogenă, inulină
Filtrare glomerulară + Cl = FPR PAH
secreţie tubulară
RFG = rata filtrării glomerulare; FPR = flux plasmatic renal

2
 Lucrări practice Fiziologie III
(a) Clearance-ul creatininei endogene (Clcreatin.end) - evaluează rata filtrării glomerulare
(RFG) care reprezintă volumul de urină primară formată de ambii rinichi în unitatea de timp.
Creatinina endogenă prezintă o concentraţie plasmatică constantă pe durata întregii zile, nu
depinde de aportul de proteine exogene, iar eliminarea urinară este expresia mărimii masei
musculare şi a funcţiei renale (90% prin filtrare glomerulară şi 10% prin secreţie tubulară).
Metodă: se determină concentraţia de creatinină (mg/dl) din urina recoltată/24 de ore (UCr),
debitul urinar V (ml/min) din raportul diureză (ml/24 ore) / 1440 (min) şi concentraţia de
creatinină din plasmă (PCr) dintr-o probă de plasmă recoltată dimineaţa „a jeun”

Cl creatin.end (RFG) = (UCr x V) / PCr

Valoarea obţinută se corectează la suprafaţa corporală ideală (sc ideală = 1,73 m2), astfel încât
formula de calcul devine:

Cl creatin.end (RFG) = [(UCr x V) / PCr ] x 1,73 m2 / sc actuală (m2)

Valori normale:
 Cl creat.end la sexul M = 130  20 ml/min/1,73 m2
 Clcreat.end la sexul F = 110  20 ml/min/1,73 m2

În practica medicală, colectarea precisă a diurezei este dificilă mai ales în cazul pacienţilor cu
complianţă redusă, iar erorile pot duce la concluzii false. În insuficienţa renală cu creşteri
semnificative ale concentraţiei plasmatice, secreţia tubulară a creatininei creşte proporţional
 10%, astfel încât valoarea RFG determinată prin Clcreatin.end este supraestimată.

În aceste condiţii, se preferă utilizarea unor formule de estimare a RFG, printr-o singură
determinare plasmatică a concentraţiei de creatinină. În acest sens, cea mai utilizată în practica
medicală este formula Cockcroft-Gault, în cadrul căreia RFG (ml/min/1,73 m2) se estimează
cunoscând creatinina serică (mg/dl), vârsta, sexul şi greutatea corporală a subiectului:
 RFG sex M = [140 – vârsta (ani)] x Greutatea (kg)] / (72 x PCr)
 RFG sex F = [140 – vârsta (ani)] x Greutatea (kg) x 0,85] / (72 x PCr)

Formula Cockcroft-Gault nu poate fi însă folosită la subiecţii cu vârsta peste 40 de ani (RFG
scade după vârsta de 40 ani cu 0,4-1,2 ml/min/an), în cazul femeilor însărcinate, a persoanelor cu
caşexie severă sau obezitate (RFG are o valoare falsă deoarece cantitatea de creatinină produsă
depinde de masa musculară). În aceste situaţii, dar mai ales pentru studii clinice, este
recomandată formula MDRD (Modification of Diet in Renal Disease Study Group) care
exclude din calcul greutatea corporală şi estimează RFG cunoscând creatinina serică (mg/dl),
vârta şi sexul subiectului:
 RFG sex M = 186 x PCr (mg/dl)-1,154 x vârsta (ani)- 0,203
 RFG sex F = 186 x PCr (mg/dl)-1,154 x vârsta (ani)- 0,203
Valoare normală: RFG  90 ml/min/1,73 m2
Valoare clinică: scăderea RFG defineşte severitatea afectării renale (Tab.nr.3)

Tabel nr.3. Stadiile de severitate ale IRC pe baza scăderii RFG

Stadii de severitate RFG şi asocierea cu alte semne de afectare renală
0 – Funcţie renală normală RFG > 90 ml/min/1,73 m2, fără semne de afectare renală
1 – Leziune renală RFG > 90 ml/min/1,73 m2, cu semne de afectare renală
2 – IRC uşoară RFG = 60 - 89 ml/min/1,73 m2
3 – IRC moderată RFG = 30 - 59 ml/min/1,73 m2
4 – IRC severă RFG = 15 - 29 ml/min/1,73 m2
5 – IRC terminală RFG < 15 ml/min/1,73 m2, necesitând sau nu dializă
Semne de afectare renală: proteinurie, hematurie

3
 Lucrări practice Fiziologie III
(b) Clearance-ul acidului paraaminohipuric (PAH) – evaluează fluxul plasmatic renal
(FPR) sau volumul de plasmă care traversează rinichii în unitatea de timp. PAH este o substanţă
exogenă, care se elimină aproape în totalitate la o singură trecere prin rinichi (10% prin filtrare
glomerulară şi 90% prin secreţie tubulară)

ClPAH = FPR = (UPAH x V) / PPAH

FPRefectiv = 90% FPR total  FPR total = ClPAH / 0,9

Metodă: dimineaţa, după evacuarea completă a vezicii urinare se administrează PAH

intravenos într-o doză unică, după care se determină concentraţia de PAH din urina recoltată pe
un interval de 20 de minute (UPAH), debitul urinar V (ml/min) din raportul volum urină (ml) / 20
(min) şi concentraţia de PAH dintr-un eşantion de plasmă la recoltată după 10 minute (PPAH) de
la administrarea PAH.

Valoare normală:
 FPR total la sexul M = 650 ± 150 ml/min
 FPR total la sexul F = 600 ± 150 ml/min

Valoare clinică: FPR scade în nefropatia tubulo–intertiţială, nefropatia mixtă şi în

ischemia renală, şi este normal nefropatia glomerulară (Tab.nr.4)

Fluxul sanguin renal (FSR) - reprezintă volumul de sânge care traversează rinichii în
unitatea de timp se determină cunoscând FPR total şi HT venos (%)

FSR = (FPR total x 100) / (100 - Htvenos)

Valoare normală:
 FSR la sexul M = 1200 ± 250 ml/min
 FSR la sexul F = 980 ± 180 ml/min

Fracţia de filtrare (FF) = procentul din plasma filtrată transformată în urină primară

FF = (FGR / FPRtotal) x 100

Valoare normală: FF = 20 ± 2 %

Tabel nr.4. Semnificaţia modificărilor parametrilor determinaţi prin Clcreat.end şi ClPAH

Nefropatie Nefropatie tubulo- Nefropatie
Parametrii glomerulară interstiţială mixtă
 
2
RFG (ml/min(1,73 m ) N
FPR (ml/min) N  
FF (%)  N/ N/

De exemplu, să se aprecieze funcţia renală pentru o persoană de sex F, 25 ani, suprafaţă

corporală 1,70 m2, cunoscând următorii parametrii ai funcţiei renale: PCr = 2 mg/dl, UCr =
30 mg/dl, PPAH = 0,05 g/l, UPAH = 12 g/l, V = 2880 ml/zi (2880/1440 = 2 ml/min), Htvenos = 50%.
- RFG = Clcreatinină = (30 x 2) / 2 x 1,70/1,73 = 59 ml/min/1,73 m2 ()
- FPRtotal = ClPAH / 0,9 = [(12 x 2) / 0,05] / 0,9 = 533 ml/min (N)
- FSR = (FPRtotal x 100) / (100 – Htvenos) = 533 x 100 / 50 = 1066 ml/min (N)
- FF = (FGR / FPRtotal) x 100 = 59 / 533 x 100 = 11% ()

Concluzie: Nefropatie glomerulară. IRC severitate uşoară (RFG = 59 ml/min/1,73 m2)

4
 Lucrări practice Fiziologie III
EVALUAREA FUNCŢIEI TUBULARE RENALE

Parametrii care evaluează integritatea funcţiei tubulare renale sunt: raportul BUN: creatinină,
excreţia fracţionată a sodiului urinar (FENa+%), indicatorii urinari (densitate, osmolaritate, raport
Uosm/Posm, Na+ urinar) şi clearance-ul apei libere (Clapei libere).

(a) Raportul BUN: creatinină plasmatică – este un parametru util pentru diagnosticul
diferenţial al azotemiei. Valoare normală BUN: creatinină = 15:1
 În azotemia prerenală (funcţională) şi postrenală (obstructivă) – creşterea nivelul plasmatic
al ureei (BUN) şi al creatininei determină creşterea cantităţii de uree şi de creatinină filtrate
glomerular. Ureea se reabsoarbe la nivelul TCP, în timp ce creatinina este excretată urinar,
iar raportul BUN:creatinină  15
 În azotemia renală (IRA – necroză tubulară acută, IRC) – creşterea nivelul plasmatic al ureei
(BUN) şi al creatininei determină creşterea cantităţii de uree şi de creatinină filtrate
glomerular; deoarece nici ureea nici creatinina nu se reabsorb la nivel tubular ele sunt
excretate urinar. Creşterea semnificativă a nivelului plasmatic al ureei (BUN) determină
pierderea acesteia la nivelul suprafeţelor extrarenale (tegument, tract gastrointestinal), cu o
creştere disproporţionată a nivelului plasmatic al creatininei în raport cu ureea, rezultând un
raport BUN:creatinină  15
De exemplu, dacă BUN = 40 mg/dl, creatinina serică = 4 mg/dl, raportul BUN:creatinină
serică = 20 azotemia are origine prerenală sau postrenală, iar dacă ureea = 176 mg/dl (BUN =
176 / 2,2 = 80 mg/dl), creatinina serică = 8 mg/dl, raportul BUN:creatinină = 10 azotemia are
origine renală.

(b) Excreţia fracţionată de Na (FENa+%) – este testul cel mai sensibil şi specific pentru
evidenţierea disfuncţiei tubulare din IRA intrinsecă. Reprezintă cantitatea de Na+ excretată de
rinichi în raport cu cantitatea de Na+ filtrată la nivel glomerular şi se calculează după formula:

FENa+(%) = [(UNa+ x PCr) / (PNa+ x UCr)] x 100

unde: UNa+ şi UCr reprezintă concentraţia de Na+, respectiv de creatinină determinată dintr-o
probă de urină aleatorie, iar PNa+ şi PCr reprezintă concentraţia de Na+, respectiv de creatinină
determinate într-o probă de plasmă aleatorie

Interpretare: o valoarea a FENa+  1% este un bun indicator al unei funcţii tubulare

normale, în timp ce o valoarea a FENa+  2% este un indicator al disfuncţiei tubulare renale
De exemplu, dacă UNa+ = 100 mEq/l, UCr = 130 mg/dl, PNa+ = 120 mEg/l, iar PCr = 4 mg/dl,
FENa+% = [(100 x 4) / (120 x 130)] x 100 = 2,56  disfuncţie tubulară renală

(c) Indicatori urinari – se determină în probe de urină aleatorii şi cuprind parametrii care
permit diagnosticul diferenţial al azotemiei IRA funcţională şi intrinsecă (Tab.nr.5)

Tabel.nr.5. Diagnosticul diferenţial al disfuncţiei tubulare din IRA

IRA funcţională IRA intrinsecă (disfuncţie tubulară)
Raport BUN:uree  15  15
FENa+(%) 1 2
Indicatori urinari:
Densitate (g/cm3)  1,025  1,015
Uosm (mOsm/l)  500  350
Uosm/Posm  1,5 1
Na+ (mmol/l)  20  40

5
 Lucrări practice Fiziologie III
STUDIUL CAPACITĂŢII DE DILUŢIE ŞI CONCENTRARE A URINII

(a) Proba de concentrare

Metodă: se impune subiectului o restricţie hidrică de 400 - 600 ml lichide/zi. A doua zi,
începând cu prima urină, se recoltează urina a doua zi în 5 probe la interval de 2, 4, 8, 12 şi 24 de
ore. Se determină pentru fiecare probă volumul, densitatea şi osmolaritatea (Tab.nr.6)

Tabel nr.6. Interpretarea probei de concentrare

Proba normală Proba patologică
Volum:  800 ml/zi în nici una dintre probe densitatea nu atinge
Densitate: 1,025-1,035 g/cm3 1,025 g/cm3
Uosm: 1200-1400 mOsm/l caracteristică primelor stadii ale IRC
(alterarea capacităţii de concentrare a urinii)

(b) Proba de diluţie

Metodă: se administrează 1500 ml apă dimineaţa “a jeun” într-un interval de timp de 30

minute şi se colectează urina eliminată timp de 8 ore, la interval de 30 de minute. Se determină
volumul, densitatea şi osmolaritatea fiecărei probe (Tab.nr.7)

Tabel nr.7. Interpretarea probei de diluţie

Proba normală
Volum: 1200 ml eliminaţi în primele 4 ore, iar
în primele 4 probe este eliminat mai mult de
jumătate din volumul ingerat
Densitate: 1,001-1,002 g/cm3
Uosm: 50-100 mOsm/l
Proba patologică
în nici una dintre probe densitatea nu atinge
1,001 – 1,002 g/cm3
corespunde ultimelor stadii ale IRC (alterarea
capacităţii de diluţie a urinii)

(c) Clearance-ul osmolar (Closm) şi clearance-ul apei libere (Clapei libere)

 Closm = volumul de plasmă epurată complet de solviţi în unitatea de timp şi care

condiţionează volumul de apă eliminată obligatoriu pe cale renală
 Cl apei libere = volumul de apă liberă excretată în raport cu volumul de apă obligatorie
dependentă de Closm
Closm (ml/min) = (Uosm x V) / Posm

unde: Posm = 285-295 mOsm/l, Uosm = 500-800 mOsm/l, V = debitul urinar (ml/min)

Clapei libere (ml) = V – Closm

Interpretare:
 Cl apei libere este 0 când volumul de apă liberă eliminată este 0, eliminându-se numai volumul
de apă obligatorie, iar urina este izotonă
 Cl apei libere are o valoare (+) când volumul de apă liberă eliminată este mai mare decât
volumul de apă obligatorie, iar urina este hipotonă
 Cl apei libere are o valoare (-) când volumul de apă liberă eliminată este mai mic decât volumul
de apă obligatorie, iar urina este hipertonă

De exemplu, Posm = 300 mOsm/l stimulează eliberarea de ADH care creşte reabsorbţia
facultativă a apei, rezultând Uosm = 900 mOsm/l. În condiţiile unui V = 1 ml/min, Closm = 3
ml/min, iar Clapei libere = - 2 ml (negativ), ceea ce înseamnă eliminarea unor urini hipertone.

6
 Lucrări practice Fiziologie III
Caz clinic 1. Să se aprecieze funcţia renală, evaluată prin metoda clearance-ului, în cazul
unui subiect de sex F, în vârstă de 37 de ani, suprafaţa corporală = 1,65 m 2, cunoscută pentru un
consum abuziv de analgezice de cel puţin 5 ani. Se cunosc: ureea plasmatică = 45 mg/dl,
creatinina serică = 1 mg/dl, diureza = 2880 ml/zi, creatinina urinară = 45 mg/dl, concentraţia
plasmatică a PAH = 0,05 g/l, concentraţia urinară PAH = 9 g/l, Htvenos = 45%.
Calculaţi parametrii funcţiei renale şi răspundeţi la următoarele întrebări.

1. Clearance-ul de creatinină endogenă:

A. Reprezintă parametrul care evaluează rata filtrării glomerulare
B. Se bazează pe concentraţia de creatinină din urina recoltată / 24 de ore
C. Poate fi estimat indirect prin formule de calcul
D. Toate afirmaţiile sunt corecte

2. În cazul dat, RFG:

A. Este normală
B. Este scăzută semnificând o nefropatie glomerulară
C. Este scăzută semnificând instalarea insuficienţei renale cronice
D. Afirmaţiile B şi C sunt corecte

3. PAH – ul este o substanţă:

A. Endogenă care se elimină în totalitate la o singură trecere prin rinichi
B. Utilizată pentru determinarea RFG
C. Utilizată pentru determinarea FPRefectiv
D. Toate afirmaţiile sunt false

4. În cazul dat, FPRtotal:

A. Este considerat normal dacă are o valoare de 650  150 ml/min
B. Se obţine din relaţia ClPAH x 0,9
C. Este scăzut
D. Toate afirmaţiile sunt corecte

5. În cazul dat, s-au obţinut următoarele valori ai parametrilor funcţiei renale:

A. Clcreatin.end = 94,36 ml/min/1,73m2
B. FPRtot = 360 ml/min
C. FSR = 400 ml/min
D. Toate valorile menţionate

6. Fracţia de filtrare reprezintă raportul dintre:

A. FPRefectiv şi FPRtotal
B. FGR şi FPRefectiv
C. FGR şi FPRtotal
D. FPRtotal şi FSR

7. În cazul dat, abuzul de analgezice a determinat:

A. Nefropatie glomerulară
B. Nefropatie tubulo – intertiţială
C. Nefropatie mixtă
D. Insuficienţă renală cronică

R: 1D, 2A, 3C, 4C, 5A, 6C, 7B.

7
 Lucrări practice Fiziologie III
Caz clinic 2. Să se aprecieze funcţia renală pentru un subiect de sex M, în vârstă de 30 de
ani, G = 85 kg, victimă a unui accident rutier soldat cu şoc hipovolemic, diureză = 200 ml/24 ore
(oligurie), cunoscând următorii parametrii biochimici: glicemie = 90 mg/dl, uree plasmatică =
108 mg/dl, creatinină serică = 4 mg/dl, Na+ plasmatic = 121 mEq/l, creatinină urinară = 50
mg/dl, Na+ urinar = 10 mEq/l, densitate urinară = 1,035 g/cm3, Uosm = 800 mOsm/l.
Calculaţi RFG cu ajutorul formulei Cockcroft-Gault, concentraţia osmotică a plasmei (Posm)
raportul BUN: creatinină plasmatică, FENa+(%) şi răspundeţi la următoarele întrebări.

1. Formula Cockcroft-Gault:
A. Este o metodă indirectă de estimare a clearance - lui de creatinină
B. Este utilizată pentru aprecierea funcţiei tubulare renale
C. A evidenţiat, în cazul dat, o scădere semnificativă a RFG
D. Poate fi utilizată doar dacă se cunoaşte concentraţia de creatinină din urină

2. Următoarele afirmaţii referitoare la BUN (blood urea nitrogen) sunt corecte:

A. Reprezintă cantitatea de substanţe azotate din sânge
B. Are, în cazul dat, o valoare crescută de 50 mg/dl care semnifică retenţia azotată (azotemia)
C. Stabileşte un raport cu valoarea creatininei caracteristic azotemiei prerenale
D. Toate afirmaţiile sunt corecte

3. Extracţia fracţionată de sodiu (FENa+):

A. Este un parametru care evaluează funcţia tubulară renală
B. Are, în cazul dat, o valoare  2%, semnificativă pentru azotemia prerenală
C. Are, în cazul dat, o valoare  1%, semnificativă pentru IRA intrinsecă (parenchimatoasă)
D. Toate afirmaţiile sunt false

4. În cazul dat, s-au obţinut următoarele valori ai parametrilor funcţiei renale:

A. Clcreatin.end = 32, 4 ml/min/1,73m2
B. Un raport BUN:creatinină = 12,5
C. FENa+ = 0,8%
D. Toate valorile menţionate

5. Valorile mai sus menţionate şi contextul clinic pledează pentru o azotemie de origine:
A. Prerenală – prin hipovolemie acută
B. Renală intrinsecă - prin necroză tubulară acută
C. Renală parenchimatoasă - ischemică
D. Postrenală - obstructivă

6. Pentru originea azotemiei mai sus identificată pledează:

A. Densitatea urinară  1,025 g/cm3
B. Uosm  500 mOsm/l, iar Uosm/Posm  1,5
C. Na+ urinar  20 mEq/l
D. Toate afirmaţiile sunt corecte

7. În concluzie, în situaţia menţionată este:

A. Prezentă insuficienţa renala acută funcţională
B. Exclusă pierderea capacităţii rinichiului de a concentra urina
C. Exclusă disfuncţia tubulară
D. Toate afirmaţiile sunt corecte

R: 1C, 2D, 3A, 4D, 5A, 6D, 7D.