CLIMATUL EDUCAȚIONAL DIN ȘCOALA MEA.

Prof. Iroveanu Aura, Liceul de Turism și Alimentație “Dumitru Moțoc”-Galați

Climatul, termen cunoscut în literatura de specialitate și cu semnificația de atmosferă

spirituală, ambianța la locul de muncă, stare de spirit, stare psihică sau mediu psihic este
definit ca indicator sintetic sau percepție globală a spațiului de viață al unui grup în general și
grup scolar în special, în care intră întreaga reîea de relații de colaborare și de dependențe
existente la un moment dat între membrii acestuia, determinând atitudinea lor în cadrul și față
de respectivul grup, prin facilitarea sau frânarea acțiunilor acestuia.
Climatul constituie o caracteristică definitorie a grupului, un factor important în
obținerea performanței, un atribut managerial care afectează randamentul profesional la toate
nivelurile. Climatul nu poate fi însă același pentru toți membrii grupului. Se are în vedere
faptul ca reacția unui individ față de o situație nu depinde numai de caracterul interacțiunilor
din grup, ci și de percepția pe care o are individul despre situația respectivă, de stările sale de
satisfacție sau insatisfacție în legatură cu obiectivele și cu realizările grupului, de
convergențele sau divergențele dintre cerințele, așteptările și rezultatele unității din care face
parte. Faptele sunt filtrate prin prisma personală și astfel se creeaza o impresie, se formează o
dispozitie. Ambele situații (raportarea climatului la grup sau la perceptia individului) exprimă
o anumită stare subiectivă față de un sistem de valori pozitive sau negative, urmat de
manifestări comportamentale pro sau contra.
Sunt conturate anumite tipuri de climat, dintre care mai des întalnite sunt climatul
pozitiv (favorabil sau prielnic) și climatul negativ (nefavorabil sau neprielnic).
Primul, cel pozitiv, este caracterizat de modul activ si dinamic al activitatii membrilor
grupului, de intelegerea, increderea, colaborarea bazata pe munca si responsabilitate, de
intrajutorarea dintre membrii acestuia, lasati sa se concentreze si sa-si puna in valoare
cunostintele, experienta si initiativa. Acest climat mobilizeaza, impulsioneaza, stimuleaza
disponibilitatile creative si conducerea participativa. El este potrivnic starilor de inertie, de
pasivitate si de indiferenta, fenomenelor de disfunctionalitate, absenteismului si starilor de
tensiune negative. Bineinteles ca atitudinea angajata a fiecarui membru al grupului, moralul
ridicat, increderea, vointa puternica, optimismul si ambianta institutionala favorabila sunt
solicitate mai ales de natura muncii cadrelor didactice, fie ele educatoare, invatatori si
profesori. Activitatea lor este permanent legata de un efort intelectual si emotional, de o
incordare indelungata a sistemului nervos. Climatul favorabil amplifica posibilitatile
potentiale ale acestora cu elevii de toate varstele.
Climatul negativ, nefavorabil sau blocant caracterizeaza de regula grupul desfacut in
bucati, dezarticulat, macinat de tot felul de forte centrifuge, in care este dominanta atmosfera
de neincredere, neliniste si disensiuni. Membrii grupului unui astfel de climat abdica de la
substanta muncii lor, stau in espectativa sau afirma ca nu mai au ce invata, asista pasivi la
comportamente ofensatoare, la comentarii deplasate, la cei care au pretentii inoportune, agita
spiritele, rezuma fals sau reproduc fals opiniile exprimate, modifica perceptia asupra muncii si
a tot ceea ce este normal. Uneori abandoneaza statutul de cadru didactic, coborandu-se la un
comportament suburban, sfidand normele muncii didactice si dezonorand statutul de educator.
Climatul negativ descurajeaza, franeaza, inseamna moral scazut, static, pesimist, incarcat
cu dezacorduri, neintelegeri si chiar ostilitati.
În cadrul liceului de turism și alimentație “D. Moțoc” putem vorbi de un climat
pozitiv,în care predomină întelegerea, încurajarea, voința și ambiția fiecărui cadru didactic de
a fi cât mai bine pregatiti pentru a întampina nevoile elevilor noștri.
Structura grupului reprezinta un punct de referinta in analiza climatului. Numarul
invatatorilor si profesorilor care compun grupul sau colectivul de cadre didactice variaza in
functie de specificul fiecarei unitati de invatamant, de profilul acesteia, de natura si numarul
de posturi didactice stabilite in raport cu numarul de scolari repartizati pe grupe, clase si
cicluri de invatamant. Cu cat grupul de cadre didactice este mai mare, cu atat creste si
numarul relatiilor posibile.
In privinta scolilor, structura acestora variaza in functie de tipul si profilul lor, daca sunt
in mediul urban sau rural, marimea si structura colectivului de cadre didactice, repartizarea lor
pe cicluri de invatamant si pe discipline, experienta si competenta lor profesionala, modul
cum respecta programul scolar, ordinea si disciplina, cum se preocupa de ridicarea calificarii
profesionale s.a.
Colectivul cadrelor didactice in liceului de turism și alimentație “D. Moțoc” este în
numar de 60 cadre didactice. În cazul liceului, filierele prezente sunt: tehnologică și
profesională. În cadrul filierei tehnologice , profilurile de formare sunt servicii .În cadrul
filierei claselor de profesională , există specializări precum cofetari, bucătariși patiseri. În
liceu există și alte forme de învățământ, în afara “învățământului de zi”, și anume, și forma de
invatamant cu frecventa la seral.
Un element specific care determina statutul relatiilor din unitatea scolara este acela
ca nivelul ierarhic al directorului este cel mai aproape de baza, deci nivelul ierarhiei acestora
in relatiile cu personalul didactic este limitat la minim. Fiecare cadru didactic se misca pe o
arie de actiuni bine definita, se conduce pe sine insusi la formatia de scolari cu care lucreaza.
O proba esentiala pe care o sustine directorul de scoala in fata personalului didactic
precum si a personalului nedidactic auxiliar din unitate consta in modul echitabil de divizare a
activitatilor in sarcini individuale pentru toti membrii colectivului, proportionale cu
posibilitatile de indeplinire a acestora. Abordam aici domeniul criteriilor delegarii
responsabilitatilor, care sunt de natura obiectiva si subiectiva.
Stilul exprima felul propriu in care managerul isi exercita atributiile care-i revin, rolul
pe care-l are in organizarea si conducerea muncii, natura comportamentului sau in dinamica
activitatilor de exercitare a conducerii si de continua influentare a colaboratorilor.
Cea mai frecventa clasificare se opreste asupra celor trei tipuri fundamentale:
a) democratic, participativ sau cooperator; b) autocratic, patrimonial sau dictatorial; c) pasiv,
permisiv sau laisae-faire. Din combinarea acestora s-au formulat numeroase stiluri
intermediare dupa natura eficientei, autoritatii, atitudinii fata de nou etc.
Modelele culturale ajută la analizarea consecinţelor culturale asupra individului și
personalităţii lui, asupra proceselor mentale și sociale și asupra felului în care acestea
influenţează strategiile de publicitate globală. Cel mai folosit este cel al lui Geert Hofstede.
Modelul lui Geert Hofstede s-a dovedit a fi cel mai influent în domeniul cercetărilor
culturale de marketing și nu numai. Folosind o combinaţie de analize empirice și eclectice,
Hofstede a dezvoltat, în prima fază, patru dimensiuni culturale,baza tuturor acestor
dimensiuni este existenţa a patru probleme fundamentale pe care trebuie să le înfrunte fiecare
societate:
1.Distanța față de putere
2.Individualism /Colectivism;
3.Masculinitate/Feminitate;
4. Evitarea incertitudinii.

1.Distanța față de putere

Distanţa faţă de putere poate fi definită ca măsura în care membrii societăţii cu cea mai
puţină putere acceptă și se aşteaptă ca puterea să fie distribuită inegal. În societăţi cu distanţă
mare faţă de putere, fiecare om are locul lui de drept în societate, iar acest loc de drept trebuie
să fie foarte clar pentru ca cei din jur să îi acorde respectul cuvenit. Articolele de lux din
aceste societăţi sunt folosite pentru satisfacerea nevoilor de statut. Influenţează felul ȋn care
 oamenii acceptă și folosesc autoritatea. În culturile cu distanţă mare faţă de putere, fiecare
acceptată folosirea autorităţii ca un lucru natural.
În culturile cu distanţă mare faţă de putere, există legături puternice de dependenţă
între părinţi și copii, șefi și subalterni, profesori și elevi. Din contră, în culturi cu distanţă mică
faţă de putere, copiii sunt încurajaţi să fie cât mai independenţi de la vârste fragede. Nivelul
de distanţă faţă de putere tinde să fie indirect proporţional cu nivelul de educaţie.

2.Individualism /Colectivism
Individualismul este definit de un accent pus pe sine, în legătură cu ceilalţi. Acest
accent se poate manifesta în atingerea scopurilor personale, independenţă, dezvoltare
personală, autonomie, intimitate, competitivitate, precum și percepţia sinelui ca fiind baza
tuturor fenomenelor sociale. În colectivism, sinele se suprapune unui grup, accentul se pune
pe norme sociale și scopurile grupului, interdependenţă, cooperare, ascultare, supunere și
armonia grupului.
Contrastul dintre individualism și colectivism poate fi definit ca oameni care au grijă
de ei și doar de familia restrânsă versus oameni care aparţin unor grupuri mai mari și au grijă
între ei în schimbul loialităţii. Culturile individualiste au în centru persoana și se
caracterizează prin comunicare verbală redusă. În culturile colectiviste, identitatea este dată de
sistemul social de care aparţin.

3.Masculinitate/Feminitate
Culturile masculine se caracterizează prin succes și realizare, iar cele feminine, prin
grija pe care le-o porţi celorlalţi și calitatea vieţii.33 În culturile masculine, contează
performanţa, statul este cel care arată nivelul de succes și există tendinţa de a polariza, mare și
rapid este frumos. În culturile feminine este importantă orientarea către oameni și ce e mic e
frumos. Calitatea vieţii este mai importantă decât a câștiga, statul nu este folosit pentru a arăta
succesul, care de multe ori nu este arătat deloc. Faptul că ești un câștigător este esenţial în
societăţile masculine și copiii sunt învăţaţi să îl admire pe cel puternic, dar este un lucru
negativ în cele societăţile feminine, unde copiii învăţă să arate înduioșire pierzătorului.

4. Evitarea incertitudinii.
Evitarea incertitudinii se definește ca fiind măsura în care oamenii se simt ameninţaţi
de incertitudine, ambiguitate și felul în care încearcă să evite aceste situaţii.
În ţările cu in care se inregistreaza un grad ridicat de evitare a incertitudinii se simte
nevoia regulilor, a formalităţii și a structurării vieţii. Aceasta s-ar putea traduce prin căutarea
continuă a adevărului și încrederii în experţi. Comunicarea este foarte formală, iar nivelul de
anxietate este ridicat, ceea ce are un efect asupra conflictelor și competiţiei. Se creează
tensiuni puternice și stres care trebuie eliminat. De obicei, acești oameni sunt recunoscuţi ca
vorbind mai tare, gesticulând mult, conducând mai agresiv.
Combinaţia dintre masculinitate și grad mic de evitare a incertitudinii, adică dintre
dorinţa de a fi un învingător și o relativă libertate și lipsă de stres, se pare a fi un indicativ
pentru creativitate și inovaţie.

Cele patru dimensiuni ale lui Geert Hofstede se găsesc in fiecare unitate școlară.
În acest context , se poate schimba modul de comunicare , deschiderea directorului față de
cadrele didactice prin activități de formare la nivelul unității de învățământ. În acest mod , se
interacționează și fiecare va cunoaște capacitățile celorlalți. Tot în cadrul acestei dimensiuni se
poate egaliza relația dintre cadre didactice- director și elevi- director. Ca măsură , tot
comunicarea verbală este cheia.Prin discuții libere sau “poșta de sugestii” li se comunică celor
implicați .
Nivelul de individualism mediu în liceul nostru. Elementele care verifică acest fapt sunt :
  Lipsa unei colaborari intre cadrele didactice in organizare activitatilor extrascolare, in
impartasirea informatiilor acumulate in cadrul cursurilor de perfectionare
 Lipsa promovarii predarii unor discipline trandisciplinare

Un exemplu de trăsătură individualită ar fi referitor la activitățile extracuriculare , care sunt

efectuate individual .Individualismul este definit de un accent pus pe sine. Acest accent se
poate manifesta în atingerea scopurilor personale .
Schimbarea în acest sens s-ar putea manifesta prin ridicarea gradului de colectivism, prin
implicarea în activități a unei echipe de cadre didactice, nu numai individual.
Ca și acțiune în acest sens se poate înființa o comisie la nivelul liceului,având ca activitate
monitorizarea activităților și să lase deschis tabelul celor care doresc să se implice în activități
colective .
În liceului de turism și alimentație “D. Moțoc” se întâlnește atât dimensiunea masculinitate,
cât și cea feminitate. Elementele definitorii sunt :
 Dorința de a căștiga și implicarea în cât mai multe proiecte ce presupune un câștig
pentru școală.
 Nevoia de recunoștere a meritelor atunci când se obțin rezultate deosebite.
 Nevoia de ordine .
 Prețuirea locului de muncă ,păstrarea normelor didactice cu orice preț.
 Dorința de a lucre cu oamenii “cu care te înțelegi.”
 Sunt apreciați atât profesorii deosebiți cât și cei care sunt prietenoși.
 Există grijă fată de mediu și anume, liceul este împodobit cu flori.

Atitudinea față de incertitudine se referă la măsura în care personalul didactic și

nedidactic se simt amenințați de situații incerte /necunoscute. Gradul de incertitudine indică
modul în care diferențele sunt cultural acceptate sau nu, adică în măsura în care membrii unei
culturi se simt amenințați de situații incerte.
În cadrul liceului putem constata :
 Corpul profesoral (dar și elevii) prefera programe analitice fixe și sunt preocupați , în mod
special, de corectitudinea răspunsului.
 Presupoziția că profesorii au răspunsuri la orice întrebare.
 Nevoia de reguli- căt mai multe și cât mai precise .
 Evitarea cu orice preț a conflictelor- considerate dăunătoare pentru buna funcționare a
unității școlare.

Înreaga evoluție a personalității poate fi interpretată ca o continuă adaptare ,în care

programele interne suferă modificări datorită încorporării de către structurile subiective a
situațiilor stimul și a modalităților de reacție (asimilare) , modificări ce se exteriorizează în
reacții din ce în ce mai adaptate

Bibliografie

1. Bălan, B., Boncu, S., Cosmovici, A., Cozma, T., Creţu, C., Cucos, C., (cood.) s.a.,
Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Polirom, Iasi, 1998
2. ZLATE, MIELU Tratat de psihologie organizațional-managerial, Iași Polirom: 2004
3. Miron Ionescu, Ion Radu- Didactica Modernă –Ed. Dacia 1995