STILURILE MANAGERIALE ȘI INFLUENȚA ACESTORA

ASUPRA CLIMATULUI ȘCOLAR

Prof. Ivan Gabriela

Școala Gimnazială Specială Târgoviște

Dacă se pleacă de la premisa că ”rolul managerului este de a implementa, menține,

dezvolta sau schimba cultura organizațională din cadrul organizației după cum consideră el,
astfel încât organizația să devină extrem de eficientă și să își atingă cu necesitate obiectivele și
scopurile propuse”1, putem spune că managerul joacă un rol extrem de important în formarea
și existența unui climat organizațional favorabil, la nivelul unității școlare, în vederea
asigurării calității în educație.
Înțeles ca „ambianţa intelectuală şi morală care domneşte într-un grup, ansamblul
percepţiilor colective şi al stărilor emoţionale existente în cadrul organizaţiei….” 2, climatul
organizaţional este catalizatorul care poate potența energiile actorilor implicați în actul
educațional sau poate inhiba resursele acestora, facilitând instaurarea eșecului școlar.
În primul rând, climatul organizațional este barometrul care ne arată gradul de angajare
și atașamemtul cadrelor didactice, al elevilor și părinților față de școala lor, iar managerul este
dirijorul care orchestrează calitatea relațiilor umane existente în școală.
Fiind produsul factorilor structurali, instrumentali și socio-afectivi și motivaționali,
climatul organizației școlare nu este un dat. Deducem de aici că o mare responsabilitate în
crearea unui climat organizaţional pozitiv, favorabil o are managerul şcolar care, prin agrearea
şi adoptarea unui anumit stil managerial, imprimă o anumită notă relaţiilor existente la nivelul
şcolii.
Conceput drept modul în care sunt luate deciziile în cadrul unei organizații,stilul
managerial are următoarele diemnsiuni:
- Maniera în care emise deciziile;
- Competența profesională;
- Competența organizatorică;
- Competența social umană;
- Strategiile de motivare folosite;
- Atitudinea față de subalterni;
- Felul în care managerul se mulează pe obiectivele organizației.
Capacitatea managerială constituie o competență pluridisciplinară; profesia de
manager, reclamând existența unor capacități, cunoștințe, deprinderi, tehnici care au în vedere

1
Horia Mihai Raboca, Teorii organizaționale, Editura Tritonic Books, București, 2013, p.91
2
Emil Păun, Şcoala. Abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 8;
puterea organizatorică, priceperea și forța de a fixa fluxurile informaționale moderne, de a
valorifica în mod eficient resursele existente.
Cristalizarea unui stil managerial propriu este un proces de durată, care se află la
confluența dintre personalitate și capacitățile individuale ale directorului. Odată format, stilul
are reverberații profunde asupra cadrelor didactice, dar și asupra elevilor, resimțite mai ales la
nivelul motivației și performanței.
Prin stilul său managerial, directorul are un impact dinamic asupra vieții organizației
școlare, fiind o variabilă importantă în ecuația interacțională manager-cadre didactice,
manager-elevi, elevi-cadre didactice, școală-familie-comunitate
Reuşita şi afirmarea şcolii devine de cele mai multe ori direct dependentă de stilul
managerial adoptat. Altfel spus, există tot atâtea tipuri de climat şcolar câte stiluri de
conducere se adoptă.
Cu un evident efect cumulativ, climatul organizațional existent la vârful ierarhiei,
influențează climatul de la nivelurile mediu și bazal, factorul care asigura unitatea întregului
sistem organizațional fiind directorul, care poate adopta un stil managerial de succes sau unul
mai puțin eficient.
Un stil managerial disfuncțional, va genera existența unui climat nefavorabil, cu
repercusiuni asupra calității actului educațional, în schimb un director care va adopta un stil
deschis, democratic va reuși să armonizeze acțiunile tuturor actorilor implicați în procesul
educativ, creând un climat de implicare și angajare unanimă.
În al doilea rând, climatul poate fi în acelaşi timp cauză şi efect al dezvoltării
organizaţionale. Este cauză în măsura în care considerăm factorul uman ca principal generator
de idei şi eforturi în direcţia îndeplinirii misiunii, scopurilor organizaţiei, acea resursă
capabilă să asimileze valorile sociale şi să facă posibilă adaptarea organizaţiei la mediul social
global. Este efect în măsura în care organizaţia acţionează prospectiv şi reuşeşte să articuleze
nevoile organizaţiei cu nevoile indivizilor. În acest sens vorbim de un determinism social
major, schimbarea comportamentului indivizilor fiind puternic influenţată de cerinţele sociale.
O şcoală modernă este caracterizată printr-un climat deschis, participativ care
promovează şi valorizează potenţialul uman, relaţiile de cooperare şi competiţie, mobilizează
eforturile tuturor în sensul cercetării şi autodeterminării. Acest climat, impulsionează,
mobilizează, stimulează disponibilitățile creative și conducerea participativă. El este străin
inerției, indiferenței, pasivității, abandonului și stărilor de tensiune negative.
Climatul negativ, nefavorabil caracterizează de regulă, organizațiile școlare
dezarticulate, desfăcute în bucăți, măcinate de tot felul de forțe centrifuge, în care este
dominantă atmosfera de neîncredere și aprehensiune.
În concluzie, stilurile manageriale şi climatul organizaţional se află într-un raport de
interdependenţă apărut tocmai datorită influenţelor şi efectelor pe care le exercită reciproc.
Stilul managerial poate genera performanţa sau poate produce stagnare sau regresie.
 
 
BIBLIOGRAFIE:
Iosifescu, Ş. (coord.) (2000) – Manual de management educaţional, Editura ProGnosis, Bucureşti;
Păun, Emil, (1999), Şcoala. Abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iaşi;
Raboca, Horia Mihai, (2013), Teorii organizaționale, Editura Tritonic Books, București