CICLUL REAL DE FUNCTIONARE A MOTORULUI CU APRINDERE PRIN

SCÂNTEIE

Procesele care se desfăşoară în cilindrul motorului în timpul celor patru curse

ale pistonului sunt următoarele:
Timpul I - admisia (fig.3.2.a). Pistonul, deplasându-se de la PMI către PME,
absoarbe în cilindru amestecul carburant.
După punctul I' , amestecul carburant poate pătrunde în cilindru. Această
întârziere, se datorează faptului că, la sfârşitul cursei de evacuare, când pistonul este la PMI,
în cilindru mai sunt gaze de ardere la o presiune mai mare decât presiunea admosferică.
Încărcătura proaspătă nu poate intra în cilindru înainte de a se fi produs destinderea gazelor
arse până la o presiune inferioară presiunii admosferice.
Este raţional ca, în punctul I' , supapa de admisie să ofere încărcăturii
proaspete o secţiune de trecere cât mai mare pentru ca pierderile gazodinamice să fie minime.
Aceasta presupune ca deschiderea supapei de admisie să înceapă înainte de
PMI în punctul 5' , cu un unghi de avans α dsa = 5 - 30º RAC (unghiul de rotaţie al arborelui
cotit).
Cu cât turaţia este mai ridicată şi deci timpul disponibil pentru ridicarea supapei
este mai redus, cu atât avansul la deschiderea supapei de admisie trebuie să fie mai mare.
Presiunea în cilindru a amestecului carburant datorită rezistenţei întâmpinate la
trecerea prin conducta de admisie şi orificiul supapei de admisie are valori între 0,8 ţi 0,9 bar.
Datorită temperaturii ridicate a cilindrului şi a gazelor de ardere, rămase în
cilindru, densitatea amestecului carburant scade, ceea ce duce la umplerea incompletă a
cilindrului.
Pentru a folosi inerţia coloanei de încărcătură proapătă, care în PME are o
viteză ridicată, supapa de admisie se închide cu întârziere, după începerea cursei de
compresie, în punctul 2'.Aceasta este justificată şi prin faptul că presiunea în cilindru la PME
fiind mai mică decât presiunea admosferică, este posibilă o umplere suplimentară datorită
acestei diferenţe de presiune.
 Valoarea optimă a unghiului de întârziere la închiderea supapei A este cu atât mai
mare cu cât turaţia motorului este mai ridicată, de obicei α isa = 30 – 60 º RAC.
Ca urmare, durata procesului de admisie se extinde pe un unghi Δα a = 240 - 280º
RAC ceea ce reprezintă cu 30 -55% mai mult decât durata cursei de admisie.
Variaţia presiunii în timpul procesului de admisie este reprezentată prin curba 1-
1'-2-2'.
Timpul II - compresia (fig.3.2, b). În timpul compresiei, supapa de evacuare este
închisă, iar supapa de admisie este deschisă până în punctul 2'. Din punctul 2' începe
compresia propriu-zisă.
Aprinderea amestecului carburant se face în punctul 2 '', înainte de PMI, cu avans
la aprindere cuprins între 5-40 º RAC, pentru a preveni deplasarea procesului de ardere în
cursa de destindere.
De aceea, se consideră să procesul de comprimare se încheie în momentul
declanşării scânteii electrice. Drept urmare, procesul de comprimare se defăsoară pe o
fracţiune din cursa de compresie, care poate ajunge până la ½ din cursa de compresie,
deoarece o întârziere de 60 º RAC la închiderea supapei de admisie şi un avans de 40º RAC la
producerea scânteii, sunt valori posibile.
Variaţia presiunii în timpul procesului de compresie este dată de curba 2 '- 2.''
Timpul III- arderea şi destinderea (fig.3.2,c)Arderea amestecului carburant
făcându-se în timp, pe diagramă se observă că o parte a ei se suprapune peste cursa de
compresie (curba 2''- 3), iar cealaltă parte se suprapune peste cursa de destindere
(curba 3 – 4). La sfârşitul arderii(4) presiunea gazelor atinge 30-40 bar, iar temperatura
2200 º....2500º C.
Intervalul de timp în care se desfăşoară procesul de destindere este cuprins între
momentul în care presiunea gazelor din cilindru începe să scadă (punctul 4) şi momentul
deschiderii supapei de evacuare (punctul 4').
Deoarece începutul procesului de destindere se situează la 30 -50º RAC după PMI,
iar sfârşitul lui are loc cu 40 - 60º RAC înainte de PME, rezultă că procesul de destindere
efectivă se desfăşoară aproximativ pe jumătate din cursa de destindere (cursa 4-4').
Variaţia presiunii în cilindru în timpul proceselor arderii şi destinderii gazelor de
ardere este reprezentată prin curba 2 ''-3- 4-4''.
Timpul IV – evacuarea (fig.3.2,d). Pentru a asigura o golire cât mai completă a
cilindrului de gaze, supapa de evacuare se deschide în punctul 4', înainte ca pistonul să ajungă
la PME.La început, gazele de ardere ies din cilindru datorită presiunii lor ridicate (evacuarea
liberă) , după care urmează evacuarea forţată realizată de către piston în cursa de la PME la
PMI; în punctul 5, presiunea gazelor ajunge la 3 - 4 bar, iar temperatura coboară până la
1200...1500º C. Presiunea de evacuare este de 1,1 – 1,2 bar.
Deschiderea cu avans a SE faţă de PME duce la o reducere însemnată a presiunii de
evacuare, de aceea pistonul în cursa de evacuare deplasează în exterior o cantitate mai mică
de gaze de ardere prin secţiunea oferită de supapa de evacuare.
În felul acesta se asigură o umplere mai bună a cilindrului cu încărcătură proaspătă.
Avansul optim la deschiderea supapei de evacuare la motoarele rapide este de α dse
= 35 - 60º RAC.
Momentul de închidere a supapei de evacuare trebuie să fie astfel ales încât să
asigure o golire cât mai completă a cilindrului de gazele arse. Nu este raţional ca SE să se
închidă în PMI (punctul I ) pentru că, între cilindru şi mediul ambiant, există o diferenţă de
presiune , sub acţiunea căreia o parte din gazele de ardere mai pot fi evacuate în exterior.
Prin închiderea cu întârziere a SE, o evacuare suplimentară se realizează şi sub acţiunea
inerţiei coloanei de gaze care părăsesc cilindrul. De aceea, supapa de evacuare se deschide
punctul I'' cu întârziere faţă de PMI; de obicei α îse = 5 - 40º RAC.
Datorită avansului la deschiderea SE şi a întârzierii la închiderea SE, durata
procesului de evacuare se extinde pe un unghi de Δα e = 240 – 280 º RAC, ceea ce reprezintă
cu 30-50% mai mult decât durata cursei de evacuare.
Presiunea de evacuare este reprezentată în figură prin curba 4'-5-5'-1-1.''
Diagrama ciclului real este reprezentată de curba 1-1''-2-2'-2''-3 - 4-4'-5-5'-1
(fig 3.2,e).
Perioadele în care supapele sunt închise, precizate prin momentele de început şi
de sfârşit ale fiecărei perioade, faţă de punctele moarte de referinţă se numesc faze de
distribuţie.
Avansurile la deschiderea şi întârzierile la închiderea supapelor se precizează fie
prin distanţele pistonului faţă de punctul mort cel mai apropiat în momentul respectiv
(Δ dsa , Δ îsa ,Δ dse , Δ îse ) fie prin unghiurile de manivelă (α dsa , α îsa , α dse ,α îse .) , (fig 3.3)
măsurate în raport cu punctele moarte de referinţă.