Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Modul 1
1. PSIHOMETRIA
1
Psihometricianul dispune astăzi de instrumente numeroase,
extrem de variate şi riguros
2. PSIHODIAGNOSTICUL
3. TERAPIA PSIHOLOGICĂ
2
fie mai eficient cu un anumit tip de terapie şi cu pacienţi dintr-o
anumită categorie.
3
Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin
procesul de evaluare (clinică/psihodiagnostică în cazul nostru), în
care se utilizează metode diverse precum:
- testarea psihologică,
- interviul clinic (liber, semistructurat, structurat) etc.
DEMERSUL TEHNIC AL
PSIHODIAGNOSTICULUI ŞI EVALUĂRII CLINICE
4
Ca parte componenta a actului complex de investigaţie,
diagnosticul psihologic reprezintă el însuşi “un act de prima
importanta, care condiţionează tratamentul, evoluţia ulterioara a
subiectului si cere din partea psihologului stăpânirea perfecta a
tehnicilor, o mare experienţă, o vasta cultura si multa intuiţie”.
• Astfel:
1. Vor prevala investigaţiile medicale în cazul acelor
persoanelor care întâmpină dificultăţi de adaptare, inclusiv
şcolară, datorită unor procese maladive în desfăşurare sau
datorita unor boli de lungă durată .
5
4. Evaluarea situaţiei sociale în care se află cel investigat.
• Evaluarea psihologică este de o importanţă critică în a
obţine informaţii despre tulburarea prezentă la
copii/adolescenţi/adulți, în a descrie traseul terapeutic ce
trebuie parcurs, şi nu în ultimul rând în a genera programul
terapeutic potrivit.
- Observaţia
- Experimentul: natural şi de laborator
- Testele: verbale şi nonverbale
- Conversaţia
- Analiza produselor activităţii
- Anamneza – studiul de caz
TEHNICILE PROIECTIVE
6
personalităţii omului la nivelul profund al fantasmelor şi tendinţelor
inconştiente care se reflectă în comportament.
7
Ele pot fi folosite şi pentru aprecierea evoluţiei clientului în cursul
unei psihoterapii, prin aplicări repetate ale aceluiaşi test.
8
Proiecţia activă: este o componentă esenţială a actului creativ.
9
- Limbajul percepţiei: “proiecţia structurală“- Testele Rorschach,
Holtzmann, testul petelor de cerneală;
Sunt niste sarcini mai ambigue ca cerinţe, sau mai slab structurate
ca natură, permiţând multiple răspunsuri din partea subiectului ;
10
În psihologia şcolară: sunt de regulă aplicate pentru evaluarea
elevului privind un eşec şcolar sau probleme de conduită;
Dezavantaje
Slaba lor standardizare, din care decurge subiectivismul în
11
interpretare.Însă insuficiența standardizare nu reprezintă un
obstacol decisiv pentru aplicarea lor în psihologia personalității.
12
Tehnicile pseudo-proiective adesea implică folosirea hârtiei și
creionului dar mai ales a creioanelor colorate, acuarelelor,
plastilinei etc.
13
Deci este important în aceste tehnici ca mediul şi acţiunea să fie
securizante astfel încât când trauma emerge să poată
UMBRA
Fără umbră, omul este incomplet şi, câtă vreme îşi are reşedinţa
pe Pământ (adică în corpul fizic), umbra este inevitabilă.
14
teamă, tendinţe, emoţii sau gânduri care ne par cumva de
neacceptat şi pentru care ne simţim vinovaţi.
DESENUL
15
Dispunerea desenului pe foaie urmează o lege interpretativă,
numită „simbolism spațial”, care atribuie fiecărei părți a foii o
semnificație clară.
PARTEA DREAPTĂ
PARTEA STÂNGĂ
EXTRAVERSIE, TATA,
INTROVERSIE - MAMA
principii bărbăteşti, tendinţe de domin
feminitate (·influenţe puternice din pa are, subestimare a feminităţii
rtea mamei)
Dorinţe, aspiraţii, scopuri
Subordonare În relaţie
TRECUTUL
VIITORUL
Frica Nesiguranță
Dorință
16
PASIVITATE
ACTIVITATE
interes şi preocupare pentru
trăirea evenimentelor
REALIZAREA EVENIMENTELOR
prin CONTEMPLAŢIE
REGRESIE
TENDINŢE
LEZIUNI FOARTE VECHI
INSTINCTE, conflicte, nostalgie
fixaţii precoce
17
fapt, îngrijorare și chiar pesimism, iar atunci când alegem culori cât
mai discret, fară a da amploare, scoatem în evidență timiditatea și
nehotărârea.
CULORILE
18
Alegerea liberă a culorilor este fundamentală pentru înțelegerea
anumitor aspecte ale caracterului și temeperamentului clientului
din fața noastră, mai ales dacă le folosește mereu pe aceleași,
deoarece culoarea este proiecția externă a propriilor sentimente și
emoții.
19
ALBASTRU: - clam, seninătate, absența spiritului de competiție,
înțelegere, rezervare, nevoia de destindere.Preferința pentru
albastru indică un puternic autocontrol asupra emoțiilor și un
caracter calm și senin. Poate alterna momentele de socializare cu
cele de singurătate plăcută.
20
NEGRU – bogăție interioară, temeri, anxietate, rezervare,
rigiditate. Persoana care preferă negrul își exprimă tensiunea sau
insatisfacția profundă.
21
Poate de asemenea stârni emoții legate de relațiile interpersonale
și tinde să smulgă sentimente despre sinele ideal.
-Capul:
-Ochii:
-Gura:
-Urechile şi nasul:
22
-Mâinile:
-Picioarele:
Urechile şi nasul:
-Mâinile:
23
Mâinile cazute indica ineficienta.
-Picioarele:
-Interpretarea Autoportretului:
24
-Imagine metaforică (Self-metaforă) - un om cu un dezvoltat
imaginaţie, creativitate, imaginaţie şi simţ al umorului.
25
Prin acest act de creaţie, persoanele transmit mesaje şi
explicaţii pe care nu le pot exprima verbal. În acest fel, sunt
manifestate emoţiile, dorinţele, dar şi frustările sau stările de
nelinişte . Interpretarea simbolurilor care apar în desenele ne
poate ghida spre identificarea relaţiilor clientilorcu membrii grupului
familial şi a sentimentelor pe care le au faţă de aceştia.
În plus faţă de aceste aspecte, interpretarea probei mai poate
reliefa:
Administrarea probei
Examinatorul îi oferă subiectului coala de hârtie în plan orizontal. Îi
pune la dispoziţie, de asemenea, creioane colorate şi simple.
Instructajul este: „Desenează familia ta”.
În timpul administrării probei trebuie notate:
– ordinea în care sunt desenate elementele/personajele;
– timpul executării acestora;
– observaţii asupra mimicii, gesticii, verbalizărilor subiectului
precum şi faptele care sunt sau nu legate în mod manifest de
26
desen;
– atitudinea generală a desenatorului.
După finalizarea desenului, subiectului îi este solicitat să dea un
nume familiei desenate şi să indice pentru fiecare personaj,
numele, vârsta, sexul, precum şi legătura acestuia cu restul
familiei. La sfârşit, examinatorul cere subiectului să arate cu ce
personaj se identifică. Pentru o mai complexă interpretare a
desenului, se mai pot adăuga întrebări de genul:
– „Care este cea mai drăguţă persoană din familia ta?”, „De ce?”
– „Care este cea mai puţin drăguţă persoană din familia ta?”, „De
ce?”
– „Care este cel mai fericit din familia ta?”, „De ce?”
– „Care este cel mai nefericit din familia ta?”, „De ce?”
– „Tu pe cine preferi din toată familia?”
După clarificarea acestor aspecte, subiectul este întrebat dacă
este mulţumit de desen, apoi, cum ar face dacă ar trebui să mai
deseneze încă o dată.
27
Interpretarea presupune o oarecare rigurozitate, esenţiale fiind
patru elemente de analiză.
Structura desenului
Figurile desenate izolat care nu intră în contact unele cu altele sunt
desenate de către persoane raţionale. Personale sensibile
receptive au tendinţa să reprezinte familia cu o dinamică mai mare
de exemplu, aflându-se în mişcare, făcând un lucru.
Personajul cel mai atrăgător
Dacă un asemenea personaj este prezent pe desen el poate fi
identificat după următoarele indici:
– persoana cea mai semnificativă este desenată prima din partea
stângă, pe primul plan;
– este mai înaltă şi mai voluminoasă decât alte perosane;
– este efectuată cu mai multă dragoste, fiecare detaliu este finisat;
– restul figurilor sunt orientate spre ea, se uită la ea.
28
Persoana cea mai semnificativă poate fi cunoscută după
îmbrăcămintea care o deosebeşte de ceilaţi membrii ai familiei, dar
este asemănătoare cu îmbrăcămintea persoanei cu care se
identifică copilul. De obicei, aceasta este unul din fraţii sau surorile
cu care copilul a format relaţii bune.
Personajul cel mai puţin atrăgător
Este persoana mai puţin valoroasă. Pe desen este cea mai mică
dintre toţi, desenată ultima. Se află la distanţă de alte figurI şi este
parcă uitată de toţi. Poate fi tăiată cu creionul sau ştearsă cu
radiera.
Relaţiile dintre personaje
De exemplu;
– dacă personajele se ţin de mâini, sau invers, stau cu spatele
unul la altul, aceasta poate să corespundă sau să contrazică
situaţii reale în familie;
– dacă două personaje sunt desenate alături, aceasta ar
reprezinta o apropiere deosebită între persoane, apropiere care
este semnificativă pentru copil şi care poate corespunde sau nu
realităţii;
29
pe părinţi; aceste desene proiectează atitudinea copilului faţă de
sine ca fiind o persoană unică şi importantă faţă de alţii ca
persoane mai puţin semnificative şi atrăgătoare;
– dacă figura copilului este foarte mică, plăpândă, înconjurată de
părinţi, aceasta poate exprima neajutorarea sa, necesitatea de a
primi îngrijire; aspectul poate să aibe legătură cu faptul că copilul
s-a deprins cu atmosfera permanentă de supra-protecţie şi de
aceea se simte slab şi poate abuza de această situaţie,
manipulându-şi părinţii, cerându-le ajutor şi atenţie.
– uneori copilul poate adăuga persoane şi animale pentru a
umple golul pe care-l simte în viaţa familială reală. Astfel, copilul
unic deseori include în desenul său verişori, câini, pisici, ceea ce
poate exprima insuficienţa unei comunicări apropiate cu alţi copii şi
necesitatea de a avea un prieten de joacă cu care ar putea să
comunice de la egal la egal;
– figura copilului desenată alături de figura tatălui indică
existenţa sentimentului puternic de rivalitate şi dorinţa acestuia de
a ocupa un loc la fel de sigur şi autoritar în familie ca şi tata;
– motanul desenat lângă unul dintre membrii familiei (dacă în
casă nu există nici un motan) semnifică dorinţa de afecţiune faţă
de persoana desenată lângă motan.
Părinţii
De obicei părinţii sunt desenaţi în pereche: tata mai sus şi în
stânga, mama mai jos şi în dreapta, după care urmează alte figuri
în ordinea semnificaţiei acestora. Trebuie avute în vedere
următoarele aspecte:
– reprezentarea perechii părinţilor poate avea semnificaţie
diferită dacă perechea este sau nu unică. Copilul care locuieşte
30
doar cu unul dintre părinţi, dar îi desenează împreună, exprimă
dorinţa ca unirea lor să se restabilească. Dacă copilul desenează
un singur părinte cu care locuieşte, aceasta înseamnă că el
acceptă situaţia reală la care copilul s-a adaptat mai mult sau mai
puţin;
– prin desenarea izolată a figurilor părinţilor copilul exprimă
dorinţele sale inconştiente;
– în cazul în care figura părintelui de acelaşi sex este desenată
la distanţă, acest aspect poate fi interpretat drept dorinţa copilului
de a se afla cu părintele de sex opus. Când figura copilului şi a
părintelui de sex opus este îndepărtată una de alta, aceasta poate
însemna dereglarea sentimentelor şi dorinţelor normale;
– dacă copilul îşi vede unul dintre părinţi ca fiind o persoană
dominatoare, agresivă care îl sperie, el are tendinţa să îl deseneze
de dimensiuni mai mari comparativ cu alţi membri ai familiei, fără a
lua în considerare dimensiunile reale ale acestuia. Dacă părintele
este perceput ameninţător, imaginea lui este completată cu mâini
mari. În opoziţie, părintele perceput ca fiind slab, neluat în
consideraţie, este desenat cu mâini mici sau fără mâini;
– copilul care se identifică cu personajele desenate izolat, neclar
sau şters, are dificultăţi mari, resimte tensiune în relaţiile cu familia
şi cu sine însuşi.
Existenţa sau absenţa unui membru al familiei, inclusiv a autorului
desenului
Absenţa membrilor familiei semnifică refuzul copilului de a-şi
aminti de aceştia deoarece imaginile despre ei sunt legate de trăiri
negative, sentimentul abandonului şi al insuficientei dragoste
manifestată, copilul evitând astfel evocarea figurii lor.
Dacă între personajul cu care se identifică copilul şi personajul
31
lângă care este desenat este o distanţă mare, sau copilul lipseşte
din desen, atunci interpretarea poate fi faptul că copilul suferă de
izolare şi singurătate în familie. Deseori însă, aceste sentimente
sunt refulate deoarece îl fac să sufere.
Absenţa propriei figuri poate apărea la copiii care resimt complexul
de inferioritate sau la cei care nu se simt ca aparţinând unui grup,
familiei, comunităţii din care fac parte. Copiii nemulţumiţi în
general, care primesc constant critici din partea părinţilor, care
sunt permanent comparaţi cu fraţii sau surorile lor, sunt adesea
copii cu o stimă de sine puţin valorizată, care îşi reprimă iniţiativa
şi voinţa de realizare.
Situaţia în care copilul se desenează ultimul nu exprimă modestia
acestuia, ci poate fi un semnal de alarmă pentru auto-percepţia sa
ca având un loc marginal în familie. Acest aspect este cu atât mai
important cu cât celelalte persoane sunt desenate în ordinea
cronologică după vârstă, iar autorul desenului nu este cel mai mic.
Interpretarea poate fi legată de o problemă de anxietate.
Anxietatea şi agresivitatea sunt astfel exprimate, copilul
desenându-se sub forma unui personaj puţin valoros, care se află
parcă înconjurat de animale mari, carnivore.
Asemenea tuturor probelor proiective, pentru o analiză cât mai
complexă şi exactă, şi Desenul Familiei trebuie utilizat în cadrul
examenului psihologic, alături de alte probe de evaluare. Există
trei principii esenţiale în interpretarea unei probe proiective:
1) Interpretarea trebuie să se refere simultan la elementele
desenului şi la asociaţiile făcute de către subiect, necesare pentru
înţelegerea desenului;
2) Fiecare element trebuie studiat în relaţie cu structura globală
a desenului;
32
3) Rezultatele analizei trebuie raportate la datele istorice sau
anamnezice ale subiectului.
ATOMUL SOCIAL
33
hârtie pe care va executa reprezentarea spațială a acestor membri
) îi poate scrie doar numele-cuvânt al simbolului care îi vine pentru
prima dată în minte că ar fi potrivit acelui membru al familie. Apoi,
pe foaia de hârtie de bază va desena aceste simboluri așa cum
crede (fără a urmări execuția artistică/talentul). I se pun la
sispoziție culori și poate alege culorile semnificative pentru el
pentru execuția fiecărui simbol. După finalizare se va discuta cine
este ca persoană, fiecare simbol (se poate sugera să se srie
alături) și ce reprezintă (dacă execuția desenului simbolic nu este
clară, se poate de asemenea sugera să se scrie cuvântul care
reprezintă simbolul desenat).
34
- ce observi?
35
În cadrul teoriei sociometrice unitatea de bază care cuprinde
sistemul relaţiilor interpersonale ale unui individ este atomul social.
36
Sunteți liberi să le desenați după bunul plac, așezându-le în
pagină exact așa cum doriți și simtiți că trebuie să fie așezate în
pagină”.
Copacul
În cazul în care copacul desenat este cu mult mai înalt decât casa,
acest lucru înseamnă că relația cu mama ta este una bazată pe
respect. Atitudinea față de mama ta este una de admirație și
considerație.
Casa
37
Dacă desenul tău este unul simplu, schitțat în câteva linii, fără
turnulețe, țiglă pe casă, etc, însemnă că ai o fire simplă. Dacă
reprezentarea ta grafică a casei este complexă, înseamnă că ai o
personalitate complexă, complicată.
Soarele
38
Șarpele
Dacă ai desenat șarpele izolat, într-un colț al foii de hârtie, cât mai
departe de celelalte desene de pe hârtie, înseamnă că nu te lași
acaparat de probleme și că știi să le ții la distanță. Dacă ai desenat
însă șarpele în interiorul, pe sau în preajma casei (CASA=TU)
înseamnă că sursa problemelor tale ești chiar tu. Dacă ai amplasat
șarpele în copac, înseamnă că problemele cu care te confrunți
sunt legate de mama ta. Dacă ai desenat șarpele agățat de soare
sau în preajma lui foarte probabil că problemele cu care te
confrunți au de-a face cu tatăl tau. În cazul în care șarpele se află
în râu, atunci îngrijorările cu care te confrunți vin dinspre prietenii
și cunoștințele tale.
Râul
39
Dacă râul este îngust și nu foarte lung înseamnă că ești o fire mai
rezervată, selectivă cu cei pe care ii lași în jurul tău. Cercul tău de
prieteni este unul restrâns.
40
- odata ajunsi acolo vom rentalni copilul interior, diferitele noatre
identitati interioare neexprimate, reprimate sau necunoscute,
precum: magicianul, regele/regina, bufonul, inteleptul, eroul,
nebunul, justitiarul, indragostitul, rebelul, zeul/zeita s.a.
41
incredibil. Astfel, nefiind un instrument de lucru doar al unei
metode psihoterapeutice consacrate, putem atentiona asupra
pregatirii si experientei pe care formatorul/utilizatorul o are in
domeniul psihologiei si psihoterapiilor. Cardurile psihologice nu
sunt o metoda de divinatie, nu ne vor da decat acele interpretari
care sunt pentru noi insine, alese de noi, cu mana noastra, in acel
moment. Experienta si profesionalismul formatorului sau
terapeutului care utilizeaza acest instrument vor fi marcate de
respectarea unor principii deontologice invatate in ani de studiu si
practica individuala autorizata. Acest “stil” al psihoterapeutului/
terapeutului va folosi acest instrument asemeni unui “stilet”: de
felul si indemanarea specialistului in a-l manui va depinde
interpretarea cu care pleaca clientul.
TIPURI DE ÎNTREĂRI
1. Ce vezi? Ce se petrece?
42
3. Tu exiști în acest card? Cine/ce ești tu?
6. Ce ai nevoie să faci?
43
3.Implementarea în realitate a resurselor activate în planul
terapeutic se va face în câteva ședințe ulterioare când lucrăm
asupra consolidării resurselor activate.
O r i c e r a p o r t p s i h o l o g i c r e a l i z a t pe n t r u o e v a l ua r e
p s i h o l o g i c a t r e b u i e s ă c u pr i n d ă ur m ăt o a r e le secvenţe
(Richard, 1998):
44
7.Interpretarea rezultatelor
8.Sumarizarea.
9.Recomandari.
RAPORT PSIHOLOGIC
1. Date de identificare
Nume:
Prenume:
Vărsta:
Domiciliu:
Ocupație:
2. Scopul evaluarii:
4. Probe aplicate/Rezultate/Interpretare
45
5. Sumarizare:
6. Recomandări:
MODULUL 2
46