Modalități de analiză a riscurilor bancare

Daniela VEREJAN ,studenta USM

Abstract:Articolul dat prezintă o analiză succintă a problemelor comune ale
managementului celor mai importante riscuri bancare. Problematica riscurilor
bancare este tratată în contextul legislaţiei internaţionale şi naţionale care
reglementează calculul cerinţelor minime de capital pentru principalele riscuri bancare
Rolul deținut de acestea în cadrul sectorului financiar, în creşterea economică şi
stabilitatea financiară, este extrem de important, de aceea managementul riscurilor
financiare a devenit mai important ca niciodata. Lucrarea prezintă nu numai aspectele
tradiţionale ale riscurilor bancare, ci şi felul în care, datorită crizei şi evenimentelor
recente, managementului riscului devine deosebit de important în depăşirea situaţiilor
mai puţin previzibile. Analiza şi gestionarea riscurilor în sectorului bancar cu scopul
realizării stabilităţii financiare a întregului sistem bancar presupune utilizarea unor
metode consacrate în managementul modern al riscului
Cuvinte cheie:riscul bancar, criza financiară, sector bancar,supraveghere
bancara, risc operaţional,finantarea durabila, analiza cantitativă a riscului, modelarea
riscului.
Abstract: This article presents a brief analysis of the common problems of
managing the most important banking risks. The issue of banking risks is treated in the
context of international and national legislation governing the calculation of minimum
capital requirements for major banking risks. The role they play in the financial sector
in economic growth and financial stability is extremely important, so more important
than ever. The paper presents not only the traditional aspects of banking risks, but also
how, due to the crisis and recent events, risk management becomes particularly
important in overcoming less predictable situations. Risk analysis and management in
the banking sector in order to achieve financial stability of the entire banking system
involves the use of established methods in modern risk management
Keywords: banking risk, financial crisis, banking sector, banking supervision,
operational risk, sustainable financing.

Definiţia riscului economic în accepţiunea lui Niță Dobrotă este aceea

de “eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă,
o pierdere intr-o activitate, operaţiune sau acţiune economică”. Definiţia
riscului economic în accepţiunea lui Niță Dobrotă este aceea de
“eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o
pierdere intr-o activitate, operaţiune sau acţiune economică”. Criza
financiară actuală dezvăluie noi dimensiuni ale conceptului de risc
sistemic în activitatea bancară. Această criză, a demonstrat cât de
interconectată a devenit lumea financiară și a arătat modul în care un șoc
care provine dintr-o regiune se poate propaga foarte rapid, având impact
asupra stabilității financiare din întreaga lume. Cu scopul de a limita
efectele contagiunii bancare sunt identificate abordările internaţionale şi
naţionale privind reglementarea riscului bancar şi necesitatea
îmbunătăţirii permanente a procesului de supravaghere bancară. Sunt
surprinse obiectivele şi rolul managementului riscului în instituţiile
bancare fiind identificate tendinţele în managementul riscului bancar şi
relaţia sa cu guvernanţa corporatistă. Criza financiară, a demonstrat
anumite limite în ceea ce priveşte gestionarea eficientă a riscului.

În acest sens autorităţile de supraveghere au dezvoltat o serie de

metode şi tehnici pentru a detecta, monitoriza şi previziona riscul. În
contextul actual, pentru a îmbunătăţii stabilitatea sistemului bancar şi
pentru a preveni riscul sistemic, s-a propus revizuirea Acordului Basel II.
A fost necesară o revizuire fundamentală a reglementărilor prudenţiale
existente, concretizată în Acordul Basel III. Acest nou acord aduce mai
multă claritate în domeniul financiar bancar, abordează o gamă mai largă
de riscuri, oferind o mai bună reglementare.

Eliminarea riscurilor bancare este imposibilă, scopul managementului

riscului bancar fiind cuantificarea şi diminuarea efectelor negative ale
riscurilor asupra instituţiei bancare. Pentru realizarea acestor obiective
băncile trebuie să dispună de politici şi proceduri de limitare şi control a
riscurilor, iar sistemul de măsurare al acestora trebuie să aibă în vedere
toate sursele semnificative de risc, ţinând cont de interdependenţele
dintre diferite tipuri de risc. Existența unor tehnici de management al
riscurilor bancare prezintă avantaje importante pentru instituția bancară,
iar lipsa acestora poate avea consecințe grave. Tehnicile de evaluare şi de
management al riscurilor bancare sunt în plină dezvoltare, ele sunt
utilizate tot mai des în managementul performant al instituţiilor de credit,
pentru a se limita cât mai mult efectele negative ale asumării acestor
riscuri care sunt generate şi amplificate de schimbările permanente în
plan financiar şi instituţional.

Prin natura producerii riscurile bancare pot fi: 1.Riscurile externe –

sînt riscurile legate de situația din domeniul economic sau sectorul
politic: stagnarea în economie, politica financiară greșită a statului. Ca
rezultat, clientii băncii pot intra în panică și vor dori să-și retragă
investițiile; 2.Riscurile interne – acestea sînt riscurile, a căror apariție se
datorează activităților instituției de credit în sine: performanța slabă a
personalului băncii, activitatea nesatisfăcătoare a conducerii băncii,
alegerea greșită a strategiei bancare.

În același timp, băncilor din Moldova le sînt caracteristice

următoarele tipuri de riscuri: a.riscurile de credit – acestea tind să apară
ca urmare a unor întârzieri în exercitarea obligațiunilor financiare ale
clientului față de instituția de credit sau evitarea acestora în general;
b.riscurile operaționale – apar din cauza unor erori în efectuarea
proceselor de calcul, precum și a întreruperilor în cadrul operațiunilor de
fabricație; de asemenea, cauze ale unor astfel de riscuri pot servi
schimbările în sistemul electronic al organizației bancare, activitatea și
pregătirea necorespunzătoare a personalului, pierderea documentelor
financiare; c.riscurile valutar – sunt rezultatul unor schimbări bruște ale
cursului de schimb; ca urmare, băncile pot pierde o sumă substanțială de
bani; d. riscurile legate de rata dobînzii – acestea sînt asociate cu
modificările ratei de bază din partea Băncii Naționale a Moldovei și pot
duce la anumite pierderi financiare de către instituția de credit; e.
riscurile strategice – pot apărea ca rezultat al ignorării conducerii băncii a
strategiilor de termen lung, necesare pentru dezvoltarea unei organizații
financiare.

Pentru a reduce la minimum riscurile financiare, instituțiile de credit

care operează pe teritoriul Republicii Moldova, sunt chemate să respecte
următoarele principii de gestionare a riscurilor: 1.înăsprirea cerințelor de
reglementare – conform acestui principiu, băncile sunt obligate să-și
dezvolte propriile politici de management al riscului financiar, bazate pe
recomandările Băncii Naționale a Moldovei, care reglementează procesul
de gestionare a riscurilor de credit; 2.formarea climatului investițional
favorabil – băncile din Moldova au nevoie să atragă investiții
suplimentare, așa că pentru ei este important să se asigure stabilitatea
instituțiilor financiare și a unui sistem eficient de gestionare a riscurilor;
numai în acest caz instituțiile de credit din Moldova vor fi în măsură să
atragă fonduri de pe piața financiară internațională, ceea ce în consecință
va duce la creșterea randamentului global al sistemului financiar aprobat
anterior; 3.stabilizarea veniturilor și controlul profilurilor de risc – în
cadrul activității sale commercial-financiare băncile moldovenești trebuie
să-și dezvolte propriul său profil de risc, care va indica ulterior riscurile
și problemele posibile în procesul de gestionare, precum și a păstrării
acestora la un anumit nivel. În acest scop, instituția de credit trebuie să ia
anumite măsuri: să găsească noi modalități de creștere a profitabilității, să
ofere clienților produse noi, să extindă însăși baza de clienți.

Gestiunea riscurilor bancare este foarte importanta pentru banca

caci este echivalata cu gestiunea întregii banci. Din aceste considerente
autoritatile pe piata bancara impun bancilor anumite conditii de gestiune
a riscurilor sub forma de coeficenti obligatorii catre respectare sau
principii ce vor fi implementate în strategia de activitate a bancii.
Recomandarile cele generale sunt înaintate de comitetul de la
BASEL.Gestiunea riscurilor prevede urmatoarele etape: identificare
riscului, ce presupune masuri de depistare a factorilor ce pot provoca un
orice risc,evaluarea riscului, stabilirea printr-un set de indicatori a
marimii pierderilor posibile în caz daca acest risc apare;controlul
riscului, verificarea procesului sau activitatii bancare pe tot parcursul
derularii ei pentru identificarea momentului de aparitie a riscului;
eliminarea sau evitarea riscului presupune gasirea metodelor de
acoperire a pierderilor posibile generate de riscul respectiv; finantarea
riscului, este preluarea unor pozitii de hedjing prin instrumente
suplimentare pentru acoperirea pierderilor posibile.
Instrumentele, tehnicile sau procedurile utilizate în administrarea
riscurilor bancare nu sunt universale și nu sunt standardizate, practica
demonstrând că acestea sunt specifi ce fi ecărei bănci, dar în același timp
sunt în continuă dezvoltare și perfectionare, nu se substituie.

Modele de management al riscului refl ectă, de fapt, diverse viziuni

asupra rolului şi locului managementului riscului în cadrul întreprinderii,
precum şi identifi carea elementelor pe care ar trebui să le conţină o
strategie de management la riscului la nivel organizaţional. Cele doua
modele studiate mai in detaliu sunt descrise în continuare. Williams,
Smith şi Young - considera ca pentru manageri unei fi rma
managementul riscului este o componenta la fel de importanta ca si
managementul strategic si managementul operational. Glyn Holton –
considera ca managementul riscurilor trebuie sa faca parte din cultura
organizational a firmei, si trebuie sa fie incluse in procedurile acestuia iar
sistemele informationale trebuie sa asigure sprijinul logistic necesar
pentru sustinerea acestuia.

Managementul riscului

Procedurile Cultura Sisteme

organizationala informationale

Tabelul 1:Elaborat de autor

Analiza cantitativă a riscului se referă la stabilirea nivelului

impactului unuieveniment de risc. Dacă analistul de risc nu poate da o
probabilitate exactă a apariţiei unui astfel de eveniment, în schimb el
poate calcula dimensiunea pierderilor sau deprecierilor generate. În acest
sens, managementul riscului a dezvoltat o serie de metode şi tehnici de
calcul care să ajute analiştii în stabilirea dimensiunilor impactului unui
eveniment de risc. Printre aceste metode distingem: modelarea riscului;
analiza valorii aşteptate; analiza ratei benefi ciu-cost; analiza pe baza
arborelui decizional; metoda simulărilor Monte Carlo.
Modelarea riscului, managementul riscului simulările se rezumă la
testarea modelelor de risc în condiţii reale utilizând instrumente dintre
cele mai variate, pornind de la banale tabele, până la calcule matematice
avansate. Indiferent de instrumentul folosit, modelarea riscului permite
analistului să examineze urmările unui eveniment de risc prin simularea
acestuia în condiţiile realităţii. De exemplu, bugetul unui proiect este
realizat in mai multe variante in functie de previziunile asteptate:
optimist – realist – pesimist. Sau se poate cuantifi ca efectul unor factori
de risc asupra produsului fi nal, fi ecare element luat in calcul aducand ca
efecte – cheltuieli suplimentare, intarzieri, abateri de calitate, etc. În
managementul riscului mai este întâlnită o altă metodă de modelare a
riscului, şi anume metoda Diagramei PERT/CPM. Denumirea acestei
metode derivă din Program Evaluation and Review Tehnique şi Critical
Path Method.
Analiza valorii aşteptate -cea mai simplă metodă de cuantificare a
riscurilor,este aceea a valorii aşteptate - VA (Expected utility - EU), care
se calculează ca produs între probabilităţile de apariţie ale anumitor
evenimente şi efectele acestora. Această metodă presupune parcurgerea a
trei etape: stabilirea probabilităţii riscului; stabilirea impactului asupra
activităţii; calculul valorii aşteptate. VAa = Pa* Ea , unde: VAa = valoarea
aşteptată a evenimentului a; Pa = probabilitatea de apariţie a
evenimentului a; Ea = efectul apariţiei fenomenului a.
Analiza ratei beneficiu-cost,in activitatea lor, specialiştii în economie şi
finanţe au încercat cu ajutorul ratei beneficiu-cost (Rbc) să determine
politicile financiare optime care să genereze profituri maxime. Aceste
analize ajută managerii să determine modul în care variază beneficiile la
diferite schimbări ale mediului economic. Analiza ratei beneficiu-cost
este adesea utilizată în luarea deciziilor privind investiţiile, incluzând aici
şi alegerea unui proiect de investiţii, dar şi în cuantifi carea impactului pe
care îl poate genera un anumit eveniment asupra proiectului sau
investiţiei respective, deci în analiza cantitativă a riscului. Relația de
calcul este următoarea: Rb=Beneficii/Costuri.
Analiza pe baza arborelui decisional, arborii decizionali sunt
instrumente care descriu interacţiunile cheie dintre decizii şi
evenimentele aleatorii, aşa cum sunt percepute de decidenţi. Ramurile
arborelui reprezintă fi e decizii, fi e rezultate aleatoare sau incerte,
respectând următoarele două reguli: probabilităţile de pe fi ecare ramură
şi subramură se înmulţesc; suma probabilităţilor asociate unui nod este
egală cu 100% .
900 mil

Proiectul 1
-180 mil.
Investitie
800 mil
Proiectul 2

-210 mil
Tabelul 2: Elaborat de autor

Metoda simulărilor Monte Carlo,simularea Monte Carlo este utilizată

pentru studiul comportamentului variabilelor aleatoare. Scopul simulării:
evaluarea comportamentului şi performanţei unor variabile critice ale
procesului decizional in conditii de risc. În funcţie de acestea va fi luată
decizia de acceptare sau de respingere a actiunii aferente factorului de
risc. Un demers de simulare Monte Carlo presupune: identifi carea
variabilelor de intrare; defi nirea distribuţiilor variabilelor aleatoare; defi
nirea variabilelor de ieşire (outputurilor) al căror studiu ne interesează;
simularea comportamentului variabilelor de ieşire, cu ajutorul unui
program de simulare specializat; analiza şi interpretarea rezultatelor
simulării.
Existența unor tehnici de management al riscurilor bancare prezintă
avantaje importante pentru instituţia bancară, iar lipsa acestora poate
avea consecințe grave. Tehnicile de evaluare şi de management al
riscurilor bancare sunt în plină dezvoltare, ele sunt utilizate tot mai des în
managementul performant al instituţiilor de credit, pentru a se limita cât
mai mult efectele negative ale asumării acestor riscuri care sunt generate
şi amplificate de schimbările permanente în plan financiar şi
instituţional .Gestiunea riscurilor bancare reprezintă totalitatea de
activităţi întreprinse de bancă, prin intermediul ansamblului de metode de
administrare a riscurilor bancare, având ca scop eliminarea, evitarea,
divizarea şi finanţarea lor, precum şi a depista cauzele apariţiei riscurilor
şi a micşora expunerea posibilă la risc.

Atât teoria, cât şi practica reorganizării structurilor bancare şi a

managementului riscului au avut o evoluţie puternică în ultimele două
decenii ale secolului XX. Teoria s-a dezvoltat într-atât încât
restructurarea managementul riscului bancar a devenit o subramură a
teoriei financiare. Acest subiect a necesitat o imensă energie intelectuală,
iar evoluţia pe care a înregistrat-o şi practica managementului riscului au
fost la fel de importante, având doi factori majori care au contribuit la
aceasta.
Unul este reprezentat de dezvoltarea părţii teoretice a managementului
riscului şi de aplicarea directă a acestor teorii. Un exemplu pentru acest
fapt este aplicarea în practică în anii 1970 a modelului Black-Scholes de
evaluare a preţului pentru opţiuni. Ecuaţiile modelului Black-Scholes şi
alte astfel de ecuaţii au fost programate şi instalate pe calculatoare
personale pentru a fi utilizate ca instrumente decizionale. Al doilea factor
− care a schimbat procesul de management al riscului bancar, a fost
dezvoltarea noţiunii numite „Value at Risk‖. Value at Risk, sau VaR a
fost dezvoltată iniţial ca o metodologie de măsură a riscului de piaţă, dar
s-a descoperit în mod rapid că poate fi utilizată în raportările cu privire la
acţiuni sau pentru luarea deciziilor interne, pentru gestiunea corporaţiei

In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei

bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea
investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile "productiei de
masa". Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente:
cresterera in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea
clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea
in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe
piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari). El este
caracterizat de faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept
rezultat prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de
servicii. Unele din aceste servicii sunt noi si personalul este lipsit de
experienta, iatr altele presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt
familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism. Drept urmare
imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una deficitara, pentru
ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai specializati drept
conglomerate formate la voia intamplarii, conduse de persoane ignorante
in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta de castig sau riscurile
specifice (exemplul bancii Baring's).

In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua

arii mari - servicii traditionale si servicii noi - ar trebui sa aiba un efect
sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari si volatilitatea
veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face
extrem de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru
protectia generala a institutiei in conditii de crestere). Deoarece
comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu actionarii, in ceea ce
priveste gestiunea riscurilor bancare, este deficienta (in Moldova in
special) piata tinde sa trateze toate bancile la fel. Proasta gestiune a
catorva banci poate influenta negativ si imaginea publica a celorlalte.

Concluzii

Din cele prezentate rezultă că în activitatea oricărei instituții bancare

trebuie să se prefigureze, să se prevadă un anumit mod de activitate, de
procedură, care să fi e sintetizat într-un model având ca scop evitarea
riscurilor, cunoașterea și diminuarea efectelor acestora și, în final, luarea
unei opțiuni, a unei decizii care să fie în concordanță cu obiectivul de
profi.,ltabilitate al băncii respective. Din analiza întreprinsă, s-au
identificat unele metode (modele) care pot fi utilizate în analiza riscului
bancar. În funcție de strategia și managementul asigurat de fi ecare
bancă, efectele riscurilor bancare care se pot declanșa pot fi prevăzute,
așa încât să se considere și unele măsuri anticipative de intervenție. Pe de
altă parte, acestea trebuiesc incluse în planul de gestiune a riscului
bancar. Managementul riscului este parte integrantă a strategiei băncii
care vizează optimizarea cuplul risc-performanță, și care răspunde la
vulnerabilitățile și complexitățile mediului de afaceri în care banca
operează. În sistemul bancar, se acceptă faptul că riscul este o
componentă esențială a profi lului băncii și, în consecință, evoluția
ulterioară a strategiei bancare v a fi atinsă doar dacă profi lul risc actual
și de perspectivă sunt monitorizate atent si actualizate în permanență.
Existența şi managementul riscurilor bancare sunt inerente în activităţile
desfăşurate de bănci şi în rolul băncilor de intermediari financiari.
Analiza aspectelor legate de dezvoltarea tendinţelor actuale în
managementul riscului bancar a domonstrat importanţa pe care
guvernanţa corporatistă trebuie să o deţină precum şi necesitatea
implementării principiilor managementului bancar durabil. Băncile pot
gestiona cu succes riscurile bancare doar dacă recunosc rolul strategic al
gestiunii riscurilor, dacă folosesc analiza si gestiunea în vederea creşterii
eficientei, dacă adoptă măsuri precise de adaptare a performanţei la risc
şi, dacă vor crea mecanisme de raportare a performanţei în funcţie de
risc, pentru a se asigura că investitorii înţeleg impactul gestiunii riscului
asupra valorii instituţiei bancare. O altă concluzie a cercetării în
domeniul managementului riscului este că deşi riscurile sociale şi de
mediu nu au intrat în atenţia Comitetului de la Basel până acum, în
următorii ani, vor exista reglementări care vor acoperi şi aceste probleme
legate de managementul bancar durabil, măsurarea riscurilor sociale şi de
mediu. Prin studiul evoluției ratingului pe piața bancară autohtonă s-a
validat teoria economică din domeniul bancar conform căreia indicatorii
microeconomici cu cea mai mare influență sunt cei legați de
profitabilitate (ROA, ROE), de lichiditate ,rata capitalului social, dar și
cei legați de calitatea activelor.

Bibliografie

1. Anghelache, C. (2010). Metode şi modele de măsurare a riscurilor şi

performanţelor fi nanciar-bancare, Ediţia a II-a, Editura Artifex, Bucureşti
2. Bătrâncea, I., Hesham S., Binţinţan-Socaciu A.(2003) – Analiza modului de
organizare şi funcţionare a băncilor cu capital mixt în cadrul sistemului
bancar românesc, ClujNapoca.
3. Isaic-Maniu, I.(2006) – Caracterizarea statistică a riscului: concepte, tehnici,
aplicaţii, Editura ASE
4. Matiş, E.A.(2009) – Managementul performanţelor şi riscului în băncile
comerciale din România, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca
5. Trenca, I. (2006) – Metode şi tehnici bancare - principii, reglementări,
experienţe, Ed a 2-a, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
6. Ion Turcanu – Operatiuni si Contracte bancare: introducere in teoria si
practica dreptului bancar.
7. COCIUG, V., CINIC, L. Gestiunea riscurilor bancare. Chişinău: ASEM, 2008.
8. DĂRĂBAN, E. Managementul performanţei şi riscului în băncile comerciale
din România. 2009. Rezumat teza de doctorat [Accesat 18.11.2020]