Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bronsiectazia
Bronsiectazia
Bronşiectazia a fost descrisă pentru prima dată de René Laennec în 1819, iar William
Osler este cel care, la sfârşitul secolului XIX, se preocupă de extinderea cercetărilor în acest
domeniu.
Boala poate afecta orice vârstă dar pare să debuteze mai frecvent în copilărie.
Incidenţa în populaţia generală este de 25 cazuri la 100.000 locuitori iar cifra creşte la 272
cazuri la 100.000 locuitori pentru grupa de vârstă de peste 75 ani. Afectează mai frecvent
genul feminin, când formele clinice sunt atipice.
1
CAPITOLUL 1
Aparatul respirator este alcătuit din doi plămâni şi din conductele aeriene, formaţiuni
care, se divid spre periferie astfel: parenchimul pulmonar - în lobi,segmente (zone),lobuli,
acini şi alveole; conductele aeriene - în trahee, bronhii, bronhiole şi canale alveolare. Fiecare
segment sau lob are o independenţă fiziologică şi patologică relativă, procesele inflamatorii
având adeseori o distribuţie topografică lobară (lobite) sau segmentară (zonite).
Plămânul drept are trei lobi, cel stâng doi. Lobii sunt despărţiţi prin scizuri şi sunt
alcătuiţi din segmente şi lobuli.
Legătura dintre plămâni şi peretele toracic este realizată prin pleură,o seroasă dublă,
parietală, în contact intim cu peretele toracic, şi viscerală, care acoperă plămânii, mulându-se
pe scizurile interlobare. Între cele două foiţe se află cavitatea pleurală cu presiune uşor
negativă (mai mica decât presiunea atmosferică) şi conţinând o cantitate minimă de lichid.
Datorită pleurei, plămânii sunt intim legaţi de peretele toracic, urmând mişcările acestuia.
Aerul pătruns prin orificiile nasului,trece de faringe, laringe şi trahee, care în dreptul
vertebrei T4 se bifurcă in cele două bronhii principale.Locul unde bronhiile pătrund în
plămâni se numeşte hil.Ultimele ramificaţii ale bronhiilor se termină la nivelul acinuiui, care
este un conglomerat de alveole. Alveola,elementul funcţional respirator, este unitatea cea mai
mică de parenchim(figura1). În alveole au loc schimburile respiratorii.
2
Figura1.1-
Sistemul respirator
Sistemul
vascular al plămânilor
este alcătuit
dintr-o reţea
nutritivă,
formată din arterele
bronşice,şi o
reţea funcţională,
care provine din
arterele pulmonare
La nivelul ultimelor ramuri ale arterelor pulmonare - capilarele pulmonare - au loc
schimburile gazoase. Reţeaua capilară are o suprafaţă de 120 - 150 m2,permiţând ca prin
plămâni să treacă în fiecare minut 6-7 litri de sânge.
În condiţii de repaus nu funcţionează toate capilarele, care devin însă active în condiţii
de suprasolicitare (efort, procese patologice). Aceasta este rezerva funcţională a plămânului.
Capitolul 2
Bronşiectazia
3
2.1 Date generale
2.2 Etiologie
Bronşiectaziile se datorează:
infecţiilor respiratorii cu:
- Bacterii( Haemophilus influenzae,Pseudomonas aeruginosa , Moraxella
catarrhalis,Staphylococcus aureus ,Streptococcus pneumoniae , Bordetella pertussis
,Klebsiella sp. ,Mycoplasma pneumoniae )
- Fungi (Aspergillus ,Histoplasma capsulatum )
- Mycobacterii tuberculoase sau netuberculoase (cu patogenitate redusă)
4
bolilor congenitale:
- deficitul de α1-antitripsină
- fibroza chistică
- sindromul Marfan
deficienţelor imunologice:
- primitive: hipogamaglobulinemie , hipocomplementemie, deficienţe imune severe
combinate
-secundare anumitor boli autoimune sau asociate cu scăderea capacităţii de apărare:
SIDA ,tratamente imunosupresive ,boala Crohn ,artrita reumatoidă, LES
obstrucţiei bronşice prin:
- neoplasm endobronşic
- compresiuni extrinseci (de obicei secundare unei mase tumorale sau unei
adenopatii)
2.3 Patogenie
5
Indiferent de factorul etiologic, răsunetul asupra peretelui bronşic va fi de alterare
severă a structurii şi funcţiei acestuia, ceea ce are drept consecinţă alterarea clearence-ului
muco-ciliar şi imposibilitatea realizării unei eliminări corecte a secreţiilor bronşice. Aceasta
va duce la acumularea şi stagnarea secreţiilor bronşice in situ, ceea ce va favoriza apariţia
inflamaţiei cronice şi a puseelor de suprainfecţie. Stagnarea secreţiilor infectate şi acumularea
mediatorilor inflamaţiei vor agrava modificările preexistente bronşice, închizând astfel cercul
vicios. Fiecare episod infecţios bronşic va induce degradarea suplimentară a funcţiei
pulmonare, ceea ce va determina, în timp, apariţia hipertensiunii pulmonare şi afectarea
cordului drept.
2.4 Diagnostic
Criterii de diagnostic:
a.Clinic
Anamneză: vechi tuşitor (debut insidios), cu episoade bronşitice recidivante (recrudescenţa
alternând cu acalmia), cu pneumonii recidivante în aceeaşi zonă şi hemoptizii repetate, fără
cauză aparentă. În marea majoritate a cazurilor, simptomele apar din copilărie/tinereţe, dar
sunt neglijate.
Simptome (mai evidente în perioada de acutizare):
- tuse cu expectoraţie mucopurulentă abundentă (bronhoree 50-100 ml/zi), în special
dimineaţa, favorizată de anumite poziţii, stratificabilă, cu miros fetid în cazul suprainfecţiei
bacteriene
6
- dispnee asociată frecvent cu wheezing
- febră, mai ales în formele suprainfectate, situaţie în care curba febrei se încrucişează cu cea
a expectoraţiei
Examenul obiectiv:
- raluri subcrepitante ± raluri sibilante la nivelul ariilor pulmonare afectate
b. Explorări paraclinice
-Bronhoscopia este obligatorie, în special în formele localizate, pentru identificarea unei
eventuale cauze tratabile (neoplasm, eliminarea unui corp străin) şi pentru stabilirea sediului
hemoptiziei; concomitent permite şi aspirarea secreţiilor bronşice pentru analiza
bacteriologică
-Examenul sputei ± hemocultură şi detectarea sindromului inflamator pot permite
identificarea şi stabilirea agentului etiologic şi a antibiogramei germenului sau germenilor
care colonizează sau sunt responsabili de exacerbări, fiind utile astfel şi în realizarea
diagnosticului diferenţial
-Explorarea funcţională respiratorie decelează existenţa unei disfuncţii ventilatorii mixte,
predominant restrictivă. Este utilă mai ales pentru aprecierea rezervei funcţionale respiratorii
a pulmonului restant în vederea exerezei chirurgicale şi este un element important de urmărire
a evoluţiei bolii în timp. Trebuie realizată la distanţă de cel puţin o lună de un episod de
exacerbare infecţioasă.
-Explorarea factorilor determinanţi: testul sudorii (fibroza chistică) ,determinări imunologice
(pentru identificarea bolilor autoimune sau cu deficite imunologice), dozarea de α1-
antitripsină .
7
c. Metode imagistice
Examenul radiologic - radiografia toracică standard poate fi normală sau poate prezenta
imagini înalt sugestive pentru diagnostic:
- imagini areolare ("în rozetă" sau "în fagure de miere") situate mai frecvent la una din baze
sau la ambele
- opacităţi retractile
- benzi opace groase, uneori ramificate în "degete de mănuşă" (prin umplerea permanentă cu
secreţii a bronşiilor)
Tomografia computerizată de înaltă rezoluţie (cu secţiuni de 0,5-2 mm), fără substanţă de
contrast, este metoda de elecţie pentru identificarea existenţei şi extenziei leziunilor
bronşiectatice, pentru precizarea formei anatomo-patologice (ampulară, cilindrică,
moniliformă, chistiformă(figura2.1)), pentru precizarea sediului şi topografiei. Este la fel de
specifică şi sensibilă ca bronhografia şi prezintă avanatajul de a nu avea contraindicaţii.
8
d. Sinteza diagnosticului
Bronşiectazia se va suspecta la un pacient tuşitor cronic, cu APP de suferinţă pulmonară
(eventual incorect tratată) şi care solicită consultaţie medicală pentru un puseu infecţios
respirator intercurent (modificarea caracterului sputei, dispnee asociată sau nu cu wheezing,
eventual hemoptizie şi dureri toracice). Examenul clinic poate fi nespecific (raluri
subcrepitante asociate sau nu cu raluri sibilante localizate într-un anumit teritoriu pulmonar
sau afectând pulmonul bilateral, simetric) sau poate mima un sindrom de condensare (raluri
crepitante localizate) sau poate fi dominat de fenomene de decompensare cardiacă dreaptă (în
formele cu evoluţie îndelungată, complicate). Radiografia toracică poate fi nespecifică dar de
obicei oferă suficiente indicii pentru a continua cu o tomografie computerizată de înaltă
rezoluţie care va da diagnosticul de certitudine. Explorări suplimentare sunt necesare pentru a
stabili factorul favorizant al bolii precum şi agentul etiologic responsabil la acel moment de
suprainfecţia secreţiilor bronşice stagnante.Odată pus diagnosticul,se va calcula severitatea
bronşiectaziei(Tabelul 2.1)
9
colonizare cronică cronică cu
Pseudomonas
aeruginosa
Severitate <3 lobi 3 sau mai
radiologică implicaţi mulţi lobi
implicaţi sau
bronşiectazii
chistice
Scor MRC
2 - dispnee la alergat pe suprafeţe plane sau la urcarea unui deal cu pantă mică
5 - dispnee prea marcată pentru a putea părăsi casa sau când se efectuează activităţi
curente
2.5 Morfopatologie
10
fibroză). În formele avansate se poate ajunge la înlocuirea în totalitate a parenchimului
pulmonar prin dilataţii bronşice nefuncţionale.
2.6 Tratament
11
- tratamentul energic al complicaţiilor bronhopulmonare ale rujeolei, gripei şi tusei convulsive
A. Nonfarmacologic:
- repausul la pat în cursul episoadelor acute febrile
- dieta “febrililor” - aport caloric suficient (hipercatabolism din cauza supuraţiei bronşice
cronice) şi aport hidric corespunzător (suplimentarea lichidelor în caz de expectoraţie
vâscoasă), cu evitarea alimentelor iritante şi a alcoolului
B. Farmacologic
Combaterea infecţiei are la bază tratamentul antiinfecţios
- dacă pacientul are stare generală bună ± febră – se preferă tratament în ambulator cu:
Amoxicilină (1000 mg x 3/zi) sau Cotrimoxazol, 2 cp x 2/zi
12
- dacă pacientul are stare generală alterată + febră = spitalizare + tratament cu:
cefalosporină din generaţia a III-a (Cefotaxim 1-2 g x 3 /zi sau Ceftriaxonă 2g/zi) ±
Bolnavul va păstra această poziţie circa 10 minute de 2-3 ori/zi, crescând progresiv durata
unei şedinţe până la 30 minute.
13
- Bronhoaspiraţia cu bronhoscopul poate fi utilă (pe termen scurt) în cazul bolnavilor la care
drenajul postural este ineficient sau pacienţii sunt debilitaţi
- Tapotajul zonei se va practica în cursul drenajului postural, precum şi în cursul tusei
controlate pentru a ajuta desprinderea secreţiilor
C. tratamentul intervenţional în hemoptiziile masive
- tamponament endobronşic bronhoscopic cu balonaş Fogarty
D. tratamentul chirurgical
Indicaţii:
- formele unilaterale, în special cele sacciforme, deoarece drenează dificil
- formele cu hemoptizii repetate
- formele cu obstrucţii ireversibile
- formele cu pneumonii cronice sau frecvent recidivante
Contraindicaţii:
-formele difuze bilaterale
-formele asociate cu boli generale grave
-vârstnicii peste 70 de ani la care raportul risc/beneficiu nu justifică riscul intervenţiei
chirurgicale .
14
Concluzii
15
Deşi incidenţa şi prevalenţa sa este în scădere (odată cu era antibioticelor),
bronşiectazia rămâne o boală subdiagnosticată şi subtratată. Prin evoluţia sa oscilantă, marcată
de repetate episoade de suprainfecţie bronşică, determină:
16