Contributia lui Dosoftei la

constituirea limbii
literare
* Mitropolitul
Dosoftei
1624 ~ 1693
Alături de marile personalitati
românesti care au ilustrat viata
noastră culturală din sec. al XVII-lease
asaza si figura mitropolitului Moldovei,
Dosoftei. În mod firesc,despre
viata,activitatea si importanta
deosebită a operei literare a lui
Dosoftei s-a scris foarte mult.Cu toate
acestea,viata lui Dosoftei si opera sa
literară sunt înca putin cunoscute.
Mitropolitul Dosoftei a lăsat o urmă
adânca în viata religioasă
a Moldovei, dându-i acestei vieti un
impuls nou. Prin reînfiintarea
tipografiei, prin tipărirea de carti noi,in
special de ritual bisericesc, Dosoftei
este continuatorul direct al operei
culturale din epoca lui VasileLupu.
Promovind introducerea limbii române in biserică si
depăsind modelul literaturii religioase canonice, Dosoftei
rămâne "fondatorul poeziei române literare" (B. P.Hasdeu).
Întemeietor de limbaj cult si fictiune literară, acesta domină
cultura românească de la sfirsitul veacului al XVII-lea.
Dosoftei tipăreste o lungă Cronologie a tării
Moldovei, scrisă in versuri silabice, compusă
din136 de rânduri. Are si niste versuri
dedicate patriarhului Moscovei, Ioachim. La
tipografia din Uniev,mitropolitul Dosoftei
publicăin anul 1673 Preacinstitul Acatist si
Paraclistul Preacuratei Fecioare,pe care le
tradusese din slavoneste cu multi ani
înainte.Tot mai preocupat apoi de
introducerea limbii nationale in oficierea
liturghiei si a celorlalte slujbe religioase,
Dosoftei lucrează mai multi ani la traducerea
Liturghierului si a Molitvenicului.
În 1679 tipăreste o Liturghie, tradusă de el din
limba grecească. În 1680,Dosoftei tipăreste
Psaltirea de-ntăles,apoi in 1681 continua
tipărirea Molitavnicului de-ntăles.
Principala operă a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a văzut
lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”, care apare în anul 1673, într-
un orasel polonez, Uniev si care cuprinde psalmii biblici,pe care acesta i-a
versificat într-o manieră artistică impresionantă.
După cum mărturiseste însusi stihuitorul ei,aceasta este rodul unei munci
grele: a lucrat-o “cu multă trudă si vriame îndelungată”, în “cinci ani foarte
cu osârdie mare”.
La sfirsitul Psaltirii, Dosoftei tipăreste si versurile lui Miron Costin privitoare
la originea neamului românesc.
Dintre toate traducerile românesti în
versuri ale Psaltirii,cu adevărat poetică
este numai cea a lui Dosoftei. Ea
reprezintă primul monument al poeziei
românesti culte. A tradus această carte
din slavoneste,fiind un poet autentic si
trăind cu sinceritate sentimentul profund
religios care constituiesubstanta celor
150 de psalmi. Importanta Psaltirii în
versuri a mitropolitului Dosoftei pentru
literatura noastră veche este foarte
mare.
Dosoftei, începe să versifice Psaltirea,
urmând Septuaginta, versiune
tradiţională şi specifică ortodoxismului.
El a luat drept model textul ortodox, pe
acesta căutând sa îlamlifice după
propria lui imaginatie.
Cercetările atente demonstrează
profunda originalitate a versurilor
lui Dosoftei, precum si influenta
exercitată asupra lui de versul
popular românesc. După cum
spune Nicolae Iorga, “nu este nici
o îndoială că, în ce priveste
redactarea versurilor sale, el nu a
fost ajutat de nimeni ci singur prin
familiarizarea cu poporul, cu
sufletul lui a ajuns a fi un rostitor
al graiului românesc”
.
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei are muzicalitatea cerută de poezie. Această
muzicalitate poetică nu mai este reprodusă, ci este pe de-a-ntregul creată. Cea mai
plastică si mai exactă caracterizare aversului lui Dosoftei, din acest punct de vedere, a
fost făcută de G. Călinescu: “Dar mai ales Dosoftei are acea curgere mieroasă a
limbii, densitatea de lichid greu a frazei, materialitatea vorbei, care dau mireasmă
mahnirilor abstracte”. Dosoftei nu are numai meritul pionieratului, el reuseste să
creeze modele poetice durabile.

Marea lui artă constă în faptul ca a avut capacitatea sa-si creeze limbajul poetic
necesar si să imprime psalmilor versificati de el amprentaoriginalitătii efortului său
creator. El retrăieste deci psalmii ca un adevărat poet si ca un bun crestin.

Dosoftei îmbogăteste in mod obisnuit imaginile preaabstracte din original cu detalii

concrete, specifice mediului natural, social si spiritualromânesc,împodobind astfel
Psaltirea transpusă de el în versuri cu un minunat vesmânt de cuvinte siexpresii
proprii mai ales graiului moldovenesc si poeziei noastre populare.
Dosoftei este un liric incontestabil,prevestindu-l pe Eminescu,mai ales prin temele
filozofice fundamentale si stările interioare profunde cum ar fi Geneza,conditia de
muritor a omului în Univers,solitudinea, melancolia,frământările si durerile
sufletesti.În ceea ce priveste raportul omului cu divinitatea,Dosoftei îl precede pe
Tudor Arghezi,al cărui vers “Tare sunt singur ,Doamne, si piezis!”trimite către versul
din Psaltire, “Doamne,sunt mâhnit si trist cu totul”.

Rezumind, se poate afirma că publicarea Psaltirii în versuri constituie un

eveniment cu totul exceptional în istoria literaturii române. Astfel, s-a întreprins nu
numai o încercare îndrazneată de a apăra credinta, dar s-a demonstrat si bogatia
mijloacelor de exprimare ale limbii române, s-a dovedit că se poate scrie poezie si
în această limbă, poate chiar mai frumos decât în alte limbi.
Munca lui Dosoftei reprezintă în istoria culturii nostre vechi un mare pas înainte.El a
deschis drumul limbii românesti către altarul bisericii. Prin traducerea Psaltirii în
versuri, Dosoftei a asezat temeliile versificatiei în literatura noastră cultă.