TRATAMENTUL CHIRURGICAL

PARODONTAL AL PUNGILOR REZIDUALE

Scopul terapiilor parodontale este de oprire in evolutie a bolii parodontale,pentru a reduce

riscul pierderii dintilor si de restaurare a tesuturilor pierdute in urma parodontitei.
Scopul primar al chirurgiei parodontale este de a crea accesul pentru efectuarea planarii
radiculare si DSR.ului si realizarea unei morfologii gingivale care sa faciliteze igienizarea si controlul
infectiilor de catre pacient.
Desii terapiile parodontale non-chirurgicale si-au demonstrat eficineta in tratamentul
parodontitelor prin stoparea pierderii de atasament sau chiar castigul de atasament,diminuarea
sangerarii la sondare si reducerera adancimilor la sondare,in multe cazuri dupa faza terapiei initiale si
reevaluare, exista pungi reziduale.

Pungile parodontale reziduale cu o adancime mai mare de 6 mm se considera a fi factori de risc pentru
pierderea dintilor si progresia bolii parodontale.

Care ar fi abordarea corecta in tratarea pungile reziduale ? Repetarea terapiei non-chirurgicale sau
prin chirurgie parodontala ?

Din cauza numarului mic de cazuri si studii din literatura privind pungile reziduale,e greu de spus cu
siguranta care protocol de tratament este mai eficient. Totusi ,unele studii arata beneficiile terapiei
parodontale chirurgicale in tratarea pungilor reziduale ,fata de repetarea terapiei non-chirurgicale.

Serino si colab.au efectuat un studiu randomizat ,pe un lot de 64 de pacienti care au beneficiat anterior
de terapie parodontala non-chirurgicala si prezentau pungi reziduale mai mari de 6 mm. Au impartit
subiectii in doua loturi,fiindule aplicate fie masurile terapiei non-chirurgicale,fie terapia chirurgicala
parodontala. Toti pacientii au fost supusi terapiilor de mentinere de 3-4 ori pe an ,au avut o igiena
riguroasa ,cu niveluri de placa scazute ,si au fost urmariti timp de 13 ani. La finalul studiului,rezulatele au
aratat un numar mai mare de pungi reziduale ramase la cei ce nu beneficiat de terapia chirurgicala si o
inchidere considerabila a pungilor la cei supusi terapiei.

Numerosi autori au ajuns la concluzia ca terapia chirurgicala parodontala are un aport mai important in
reducerea adancimilor pungii decat terapia non-chirurgicala.

Chirurgia parodontala urmareste restabilirea anatomie parodontale si creearea unui habitat compatibil
Cu sanatatea parodontala. S-a constatat o reducere a bacteriilor parodontogene ,a Tannerella forsythia,
Porphyromonas gingivalis. , Prevotella nigrescens,in urma terapiei chirurgicale,ceea ce adduce o majora
imbunatartire in controlul evolutiei bolii parodontale. Eliminarea bacteriile anaerobe,parodontogene
,din pungile adanci fara ajutorul chirurgie parodontale este limitata,accesul la baza pungii fiind limitat.

Eficienta tratamentului este in stransa legatura cu tipul de defect osos si cu tipul de lambou utilizat in
terapie (lambou de debridare,lambou cu conservarea papilei,lambou bucal,palatinal ).Defectele ososase
sunt clasificate in defecte supraosoase,infraosoase si defecte ce afecteaza furcatia. S-a cnstatat o
eficienta mai mare in tratatrea defectelor infraosoase cu lambou de acces in comparative cu defectele
supraosoase. Datele unui review sistematic sugereaza eficienta marita in reducerea adancimilor pungii si
chiar eliminarea acestora in cazul defectelor infraosoase.

Avand in vedere aceste date,tratamentul paodontal chirurgical ar trebui sa fie o varinata de tratament a
pungilor parodontale,eligibilitatea pacientului fiind stabilita de clinician in functie de mai multe criterii si
factori de risc.