În precuvantarea lucrarii intitulata ‘’Școala activa’’(1924)
cei doi autori condamna,graba cu care cadrele didactice ii indruma pe copii înspre scopuri instructiv-educative neadecvate;asimilarea unor’’abstractiuni uscate’’,insusirea unei ‘’stiinte moarte’’,formarea unor comportamente dupa’’calapodul nivelator al vieții sociale despersonalizatoare’’ pe care Școala activa,care își dorește o educatie conforma cu legile psihologice firesti,le respinge cu im ca fiind improprii.Cei doi autori precizeaza cu suficienta claritate principiul sub semnul caruia și-au desfasurat întreaga cercetare;’’Un principiu cardinal al școlii active,menit tocmai sa inlature graba în creșterea sufleteasca a copiilor,e principiul invatamantului general și ocazional.Conform acestui principiu,scoala primara nu va da de la început un învățământ sistematic,impartit într-un numar oarecare de specialitati,cu granițe mai mult sau mai puțin solide intre ele,dozate cu orare rigide și implacabile.Ea-scoala primara-va începe cu un învățământ de tranzitie,care sa pregătească treptat,treptat pe copii pentru invatamantul sistematic de mai târziu,care sa inlesneasca copiilor trecerea din viața de familie în viața scolare.’ După motivarea psihologica a invatamantului general și ocazional,ca derivand din geneza cunostintelor și în legătura indisolubila cu imprejurarile complexe în care ele se produc,Ion Nisipeanu și Teodor Geanta trec la prezentarea modalitatilor de aplicare al lui,pe parcursul celor șase volume de metodica ce alcatuiesc lucrarea intitulara ‘’Școala activa’’;Metodica religiei și a limbii romane,Viata în studiul matematicilor-incercare metodologica în în spiritul Scoalei active,Viata în studiul stiintelor naturii-lucrare metodologica în spiritul Scoalei active,Pentru reforma invatamantului istoriei-incercare metodologica în spiritul Scoalei active,Pentru educația estetica a copilului-metodologia dexteritatilor în spiritul Scoalei active,Geografia în tablouti-metodologia geografiei în spiritul Scoalei active. În prima parte a volumului întâi din Școala activa,intitulat Metodica religiei și a limbii romane,este consacrata treptelor psihologice la care recurg invatatorii în practica didactica.Doua momente principale sunt identificate în actul dobandirii cunostintelor; a) faza intuitiilor concrete,care domina multă vreme sufletul copilului în relatiile sale cu lumea exterioara. b)faza formarii cunostintelor abstracte și generale pe baza intuitilor concrete,care începe relativ târziu și cuprinde,la rândul sau,mai multe subfaze.In proiectarea și realizarea lectiilor este necesara respectarea acestor doua momente sau faze;invatatorul trebuie sa știe sa concretizeze orice tema abstract formulata în programa și în manuale,sa o insoteasca cu exemple,cu intuitiii-ar apoi sa îl conduca pe elev spre abstractizare și generalizare,respectand particularitatile varstei lui. Convingerea exprimata de Ion Nisipeanu și Teodor Geanta este ca multă vreme sufletul copilului trebuie lăsat pe treapta concretizarii ideilor,caci nu orice predare trebuie urmata imediat și imvariabil de o asociere și de o generalizare constienta,formala, ceea ce nu înseamnă ca acestea nu se pot realiza subconstient și inconștient odată cu predarea. Adepti ai unei instruiri de tip activ-participativ,Ion Nisipeanu și Teodor Geanta arata,atunci când abordeaza aspectul metodologic al procesului de învățământ,ca multe dintre procedeele vechii școli intelectualiste sunt numai în aparenta greoaie,ele,defapt solicita doar o sfortare superficiala. Receptiv la noile curente,Ion Nisipeanu și-a configurat conceptia pedagogica,pornind de la așa numitul’’principiu psihologic’’,considerat un principiu cardinal al pedagogiei moderne,in virtutea caruia educația și instructia trebuie să se desfasoare în cea mai mare armonie posibila cu sufletul copilului.