Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Locul Si Rolul Educatiei Tehnologice
Locul Si Rolul Educatiei Tehnologice
SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
“Lumea se schimba – si cu ea si locul omului in aceasta lume. In
intreaga Europa, responsabilii invatamantului cauta sa atenueze divortul
dintre educatia primita si viata profesionala viitoare. Asa s-a nascut
Educatia Tehnologica, integrata progresiv in programele scolare si
devenita o noua disciplina a ciclului mediu.”
Yves Deforge-L’education technologique
Prin realitatea sa obiectuală, tehnica este parte integrantă a culturii materiale, aspect
relevant în cele mai multe definiţii care încearcă să surprindă esenţa fenomenului.
Tehnica este definită în Dicţionarul Encicopedic Român ca: ansamblul factorilor
materiali ai producţiei, al metodelor şi procedeelor de lucru cu ajutorul cărora,
societatea obţine şi prelucrează produsele naturii în vederea satisfacerii nevoilor sale. În
cadrul obiectului tehnic este incorporata atât realitatea naturală cât şi cea umană.
Virtuţile universului tehnic se constituie în potenţialităţi formative care influenţează
registrul afectiv şi atitudinea personalităţii elevilor.
Tehnologia este ştiinţa despre tehnică şi studiază procesul de obţinere a unor
rezultate într-o activitate complexă. Pentru obţinerea rezultatelor, se foloseşte o
succesiune de operaţii care aparţin domeniului tehnic propriu-zis, cât şi a altor domenii.
Astfel putem vorbi despre tehnologia informaţiei, tehnologia construcţiilor de maşini,
tehnologie didactică, etc.
Din definiţia tehnicii rezultă că produsele activităţii tehnicii sunt distribuite şi
răspândite în cuprinsul tuturor activităţilor umane, ceea ce nu implică faptul că orice
activitate umană care foloseşte obiecte tehnice este activitate tehnică. Scopul esenţial al
domeniului tehnic este îndreptat spre realizarea mijloacelor materiale care asigură
desfăşurarea activităţilor umane.
Aşa cum inteligenţa este socotită din vechime-mijlocul de a învinge greutăţile, tot
aşa tehnica este politehnică, deoarece prin mijloacele pe care le creează, caută şi găseşte
soluţii pentru cele mai diverse domenii de activitate. Caracterul politehnic rezultă şi din
faptul că orice realizare dintr-un domeniu al tehnicii presupune o sinteză între metodele şi
mijloacele ce aparţin altor domenii.
Educaţia tehnologică este o componentă a educaţiei, o cale prin care se formează
şi se dezvoltă personalitatea celui educat. Dacă prin educaţie intelectuală formăm elevul
pentru cunoaşterea teoretică, prin educaţie tehnologică formăm elevul pentru aplicarea
cunoştinţelor în practică.
Educaţia Tehnologică structurată pe module arată multiplicarea posibilităţilor de
activitate a actului liber şi creator.
Educaţia Tehnologică defineşte noua realitate a cunoaşterii şi a acţiunii umane care
se află încă în curs de constituire.
Scopul Educaţiei Tehnologice este acela de a aplica cunoştinţele dobândite ştiinţific
în practică, de a arăta utilitatea lor şi de a pune într-o nouă lumină legătura între
cunoaşterea ştiinţifică şi aplicarea în practică.
Prin educarea în sens tehnologic, elevul va fi pregătit să fie în pas cu explozia
informaţională şi să coordoneze noua tehnologie.
Educaţia tehnologică este în continuă evoluţie, progres, perfecţiune, moralitate şi
responsabilitate pentru utilizarea energiilor şi tehnologiilor înalte de care dispune astăzi
individul.
Istoria demonstrează potrivit ideii lui I. Kant că: "numai practicul face posibilă
libertatea". În acest scop descoperirea focului, a roţii, a forţei apei, vântului, electricităţii,
calculatorului, reprezintă paşi spre noi orizonturi de creştere a puterii de creaţie şi acţiune.