Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ilustrați aplicarea unei metode didactice din suportul de curs detaliind cel puțin
elementele următoare:
1. Definirea/descrierea metodei
Studiul de caz este o metoda de învățare activă. Constă în confruntarea
directă a elevilor/studenților cu o situație reală, frecventă sau exemplară. Inițial,
era o metodă de cercetare științifică: în medicină, economie, psihologie etc.
Studiul se făcea într-un arc de timp bine definit care putea să fie destul de lung
(ca în cazul studiilor longitudinale ce prevăd o relevare repetată în cursul
timpului, pe aceeași subiecți, de exemplu). Alte studii științifice prevăd o relevare
pe mai mulți subiecți într-un arc de timp restrâns (in cazul studiilor transversale,
de exemplu ancheta).(Trinchero n.d.)
Ulterior, studiul de caz a fost extins și în problemele educației “din necesitatea
găsirii unor căi noi de apropiere a procesului de învăţare de modelul vieţii şi
practicii, metoda având o mare valoare euristică şi aplicativă.”(Panțuru, 2007,
p.180). Scopul acestei metode interactive este acela de:
−a pune in contact elevii cu realităţile complexe, autentice dintr-un domeniu dat,
cu scopul familiarizării acestora cu aspectele posibile şi pentru a le dezvolta
capacităţile decizionale, operative şi abilităţile de a soluţiona eventualele
probleme;
−a verifica gradul de însușire a cunoştinţelor învățate, a priceperilor, a
deprinderilor și a comportamentelor, în situaţii limită;
−a sistematiza şi consolida cunoştinţele și autoevaluarea din partea fiecărui elev
în parte, a gradului de aplicabilitate a acestora în situaţiile create;
−educare a personalităţii, a atitudinilor faţă de ceilalţi participanţi şi faţă de cazul
respectiv, tratarea cu maturitate a situaţiilor;
−exersare a capacităţilor organizatorice, de conducere, de evaluare şi decizie
asemeni unei situaţii reale. (Sergentu, 2016, p.25)
2. Etape/principii de aplicare ale metodei
În aplicarea metodei studiului de caz, se parcurg mai multe etape:
a) Prezentarea generală a cazului ales de către profesor, care trebuie să fie
semnificativ domeniului cercetat. Prezentarea cadrului general în care s-a
produs evenimentul. Prezentarea trebuie să fie cât mai clară, precisă și
completă.
b) Analizarea cazului prin întrebări puse profesorului, documentare practică,
consultarea surselor bibliografice sau a resurselor audio/video.
c) Studiul individual al cazului propus prin documentarea elevilor și prin
găsirea de soluții posibile.
d) Dezbaterea în grup a soluțiilor găsite, în grupuri mici sau direct în plen.
Compararea rezultatelor și analiza critică a acestora printr-o dezbatere
moderata de profesor. Ierarhizarea variantelor.
e) Formularea concluziilor pe baza unei decizii unanime.
f) Evaluarea modului de rezolvare a cazului și analizarea/evaluarea gradului
de participare al elevilor. Modalitățile găsite pentru soluționarea cazului
pot fi aplicate la alte cazuri asemănătoare.(Sergentu, 2016, p. 26)
Bibliografia:
- Panțuru S. (2007). Teoria și metodologia instruirii. Brașov: Editura
Universității „Transilvania”
- Sergentu D.(2016). Metode și tehnici interactive de predare-învățare-
evaluare în grup cu aplicații practice pentru disciplina Educație tehnologică,
Câmpulung Muscel:-editura Larisa
- Trinchero R. Lo studio di caso. Pedagogia sperimentale. Disponibil la
https://pedagogiasperimentaleonlinedfe.wordpress.com/lo-studio-di-
caso/