Educația moral-civică

Educația ne-a făcut ceea ce suntem.

Claude Adrien Helvetius
Obiectivele educaţiei morale
Dobândirea de cunoştinte morale - realizată prin instruirea morală şi care
necesită însuşirea conţinutului moral, a principiilor acesteia, inclusiv a noţiunilor
şi a conceptelor specifice eticii, cum ar fi cele polarizate în jurul categoriilor de
bine (corectitudinea, dreptatea, adevărul, egalitatea, etc.) şi rău (incorectitudinea,
nedreptatea, minciuna, inegalitatea, etc.) .
Conform unor studii de specialitate, conştiinţa morală trebuie văzută în trei
dimensiuni:
 cognitivă, prin care educaţii iau cunoştinţa în mod sistematic de normele
morale si de existenţa lor proprie ca indivizi, în raport cu aceste norme;
 afectivă, prin care situaţia dată este considerată dezirabilă sau, după caz,
reprobabilă, în raport cu aceste norme (valori);
 normativă, prin care se pretinde că situaţiile sau acţiunile considerate ca
fiind rele, să fie combătute, iar cele considerate ca fiind bune, să fie
acceptate.
Formarea conştiintei morale sau instruirea morală
- trebuie să ia în seamă particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. La
elevii mici, instruirea morală se face îndeosebi prin prezentarea, explicarea,
analizarea unor exemple. La elevii din gimnaziu, instruirea morală se face pe baza
explicării şi însuşirii regulilor morale.
Formarea de convingeri şi sentimente morale
-se concretizează în cerinţa ca noţiunile şi normele morale să se transforme în
trăiri afective înalte şi demne care să polarizeze în jurul binelui şi, deci, să se
transforme în convingeri şi sentimente morale ca rezultat al îmbinării trăirilor
afective şi al capacităţii de raţionalizare a acestora.
Sentimentele morale devin eficiente şi active, sau direcţii de viaţă, atunci
când elevii sunt antrenaţi în activităţi concrete, care introduc în viaţă (în conduită)
normele explicate anterior.
 Există o regulă care spune că formarea conştiinţei morale nu se încheie cu
formarea sentimentelor morale. Oricât de puternice ar fi, sentimentele pot ceda
şi pot fi convertite în stări emoţionale de frică, panică, ameninţare, recompensă,
etc.

Formarea deprinderilor şi obişnuinţelor morale

- presupune transpunerea normelor şi cunoştinţelor morale în fapte
(acţiuni) morale, în deprinderi şi obişnuinţe morale.
- implică, pe de o parte, asimilarea conţinutului teoretic ce face referinţă la
asemenea cunoştinţe, iar, pe de altă parte, presupune aplicarea în practică si
respectarea normelor şi regulilor morale.

Formarea trăsăturilor volitive – de voinţă

- educaţia morală impune, pe lângă obiectivele prezentate mai sus şi
formarea unor calităţi şi capacităţi de ordin volitiv, care să stea la baza unor acte
şi comportamente morale, ce depăşesc uneori manifestările şi nivelul
deprinderilor şi obişnuinţelor cotidiene.
- printr-o asemenea educaţie şi conştiinţă, se poate ajunge la acţiuni ce
implică eforturi, mobilizare de energie şi alte calităţi şi trăsături specifice voinţei.
Formarea trăsăturilor de caracter
Dimensiunea caracterială şi, în mod deosebit, cea atitudinală şi
psihocomportamentală, este rezultanta educaţiei moral – civice.
Caracterul reprezintă nucleul pe care este structurată personalitatea
individului şi desemnează particularitatea acestuia, însuşi cuvântul caracter,
derivat din grecescul „character”, ce înseamnă semn, pecete, tip, trăsătură,
particularitate sau felul de a fi, desemnând vectorul atitudinal – caracterial al
personalităţii.
Printre trăsăturile de caracter menţionăm: cinstea, sinceritatea, modestia,
curajul, spiritul de independenţă şi iniţiativa constructivă, principialitatea,
dreptatea, prietenia, demnitatea etc., iar la nivelul atitudinilor delimităm:
 atitudinea faţă de propria persoana , cum sunt sinceritatea şi curajul, ca
principale trăsături de caracter;
  atitudinea faţă de alţii (ca trăsături principale evidenţiindu-se
responsabilitatea, solidaritatea, răspunderea etc.);
 atitudinea faţă de societate (educaţia urmărind dobândirea unor
sentimente sociale, cum ar fi patriotismul şi naţionalismul);
 atitudinea faţă de muncă şi învăţătură etc.
În cadrul educaţiei morale, un rol deosebit revine educaţiei patriotice alături,
desigur, de educaţia naţională, ca principale forme ale acesteia.

Obiectivele educaţiei patriotice:

 formarea conştiinţei patriotice
 formarea conduitei patriotice

Educaţia civică
Educaţia şi conştiinţa morală sunt strict legate de educaţia şi conduita civică
a indivizilor.
Termenul civic provine din latinescul „civis” (cetăţean) care, la randul său,
derivă din „civitas” (cetate) cu corespondentul în limba greacă „polis”.
De aceea, aceasta componentă a educaţiei  are o valenţă triadică şi uneori
ambiguă fiind cunoscută sub trei denumiri: educaţie civică, educaţie cetăţenească
sau educaţie politică.

Obiectivele educaţiei civice

 dezvoltarea simţirii civice a tineretului, care să se concretizeze în conştiinţa
responsabilităţii în îndeplinirea îndatoririlor şi în exercitarea drepturilor.
Aceasta impune ca tineretul să fie informat despre rolul statului
democratic, organizarea şi instituţiile lui, despre justificarea obligaţiei
cetăţeanului de a apăra aceste structuri ale statului. Informaţiile dobândite
în raport cu această problematică sunt rezultanta firească a educaţiei civice
şi politice, mai bine-zis a unei culturi politice.
 pregătirea individului în sensul activismului civic şi politic, adică implicarea
individului în treburile cetăţii, ale societăţii şi colectivităţii, atât pentru
menţinerea stărilor de lucruri, cât şi pentru schimbare.
formarea independenţei gândirii politice a individului şi a grupului, pe calea
informării corecte şi a libertăţii de acţiune în plan civic.

Asemănări
Metodele de educaţie morală şi civică sunt aceleaşi. Ele presupun cultivarea unor
virtuţii comune, precum: hărnicia, stăpânirea de sine, spiritul de abnegaţie,
înfrânarea egoismului, ajutor reciproc, cinstea, probitatea, punctualitatea, etc.
- Atât educaţia morală, cât şi cea civică urmăreşte să realizeze o disciplină liberă
sau o libertate disciplinară, dar nu poate fi admisă libertatea fără respectul unor
principii, al unor norme la care s-a aderat conştient.
- Atât în educaţia civică, cât şi în cea morală trebuie armonizate două cerinţe: a
disciplinei şi a adeziunii la ordinea necesară bunei convieţuiri şi a dorinţei de
libertate a individului.
Deosebiri
Educaţia morală
-morala este raportată la norme şi principii nescrise, dar înrădăcinate în
tradiţia oamenilor;
-prin moralitate înţelegem acordul între comportament şi normele,
principiile morale.
Educaţia civică
-civismul se raportează la norme şi reguli, de obicei, scrise;
-prin civism, înţelegem acordul între normele şi reglementările de
convieţuire cetăţenească şi comportamentul benefic în comunitate, în grup sau
individual.
Fondul pe care se realizează educaţia civică, este cel moral. Un om cu
fermitate morală nu încalcă nici normele morale şi nici pe cele civice sau juridice.
Conţinutul educaţiei moral-civice, ar putea fi axat pe trei dominante: 
- cunoaşterea de sine şi conştientizarea identităţii moral-civice a copilului;
- modelarea raporturilor interumane;
- modelarea raporturilor dintre copil, mediul social şi natural.
Educaţia copilului îşi pune amprenta asupra întregii sale vieţi. În copil stă întreaga
noastră speranţă, într-o lume mai bună, mai dreaptă, mai educată, mai curată,
mai plină de înţelegere şi milă faţă de semeni, mai puţin violentă şi egoistă.