Tema: STRUCTURA STRATIFORMĂ A OPEREI LITERARE.

MODELE TEORETICE

Subiectele:
1. Structura operei literare
2. Straturile operei literare
3. Particularităţile structurii operei literare
4. Modelele lui Roman Ingarden, R. Wellek şi A. Warren, N. Hartmann, dar şi
Romanul – o suprastructură formată din microstructuri stratiforme
(A se vedea: Anatol Gavrilov, Conceptul de roman la G. Ibrăileanu…,Ch., 2006).

I. STRUCTURA OPEREI LITERARE

este o interdependenţă de elemente şi straturi ce se condiţionează reciproc, în fiecare dintre ele
răsfrângându-se întregul (mesajul ideatico-estetic al operei) şi fiecare la rândul său servind cauza acestui
întreg.
Structura operei literare (SOL) este un mod de organizare a elementelor constituente ale operei
literare, a relaţiilor dintre ele în scopul creării unui întreg artistic.
Ex.: „Porni luceafărul. Creşteau
în cer a lui aripe…”
Prepoziţia „în” nu poate fi înlocuită aici cu prepoziţia „pe” întrucât ea sugerează imensitate,
necuprins, subordonându-se întregului, iar perfectul simplu „porni” intervine aici ca un aspect irevocabil
al deciziei luciferice, ca o aluzie la fermitatea prometeică a gestului hyperionic, profilându-se astfel şi mai
pregnant antiteza poemului întreg: neobişnuitul universului stelar al geniului şi prozaicul destinelor unor
făpturi de lut existând sub semnul incertitudinii, al hazardului, efemerului.
Noţiunea de structură vine să înlocuiască obişnuita sintagmă – „unitatea dialectică dintre conţinutul
şi forma operei literare”.
Garabet Ibrăileanu afirma: „Nimeni n-a văzut niciodată într-o operă de artă formă aparte şi conţinut
aparte”.
C. Aitmatov observa că a separa forma de conţinut ar însemna să încercăm a despărţi făina de apă
într-o pâine coaptă.

II. STRATURILE OPEREI LITERARE.

Convenţional, în scopuri didactice, am putea să delimităm în cadrul structurii operei literare mai multe
straturi. La baza cursului de „Introducere în teoria literaturii” am pus modelul lui Roman Ingarden (un
fenomenolog polonez), care identifica 4 (alteori 5) straturi. Noi vom distinge 4 straturi.
1. STRATUL SONOR(FONETIC), INTONAŢIONAL-RITMIC (procedeele de fonetică
poetică, elementele de prozodie, versul, ritmul, rima, strofa);
2. STRATUL LEXICAL-GRAMATICAL-FIGURATIV (procedeele de lexicologie,
morfologie, sintaxă poetică, figurile narative, structurile dialogice);
3. STRATUL LUMII FICTIVE (eul poetic, personajul, eroul, caracterul, tipul, autorul,
naratorul, naratarul, modalităţile de caracterizare ale lor, subiectul, fabula, construcţia);
4. STRATUL DEZBATERILOR METAFIZICE (etico-filozofice) include teme, motive,
laitmotive, probleme, idei artistice, stil, cronotop.

III. PARTICULAITĂŢILE STRUCTURII OPEREI LITERARE:

1. Structura artistică e ambiguă, polisemantică, multisemnificativă, mereu deschisă
către noi interpretări (George Călinescu susţine că aici contează mereu un nou
punct de vedere).
2. Structura artistică verbală are caracter sugestiv, explorează valenţele unui limbaj
conotativ.
3. Structura este impură. Valorile ei estetice vin către noi impregnate cu valenţe etice,
filozofice, soial-politice, dar dominantă în operă e valoarea estetică.