Mercurianu Petre-Octavian

Anul II, seria 2, grupa 6

Caracterizarea lui Clément Mathieu si a directorului Rachin

În primul rând, țin să vă mărturisesc faptul că am plâns la acest film, vreau să vă mulțumesc în
mod explicit pentru această recomandare cinematografică.

Plecând de la laitmotivul acestui film, “Action et réaction”, avem în fața noastră două fețe ale
aceleași monede, și anume, profesorul Clément Mathieu, care este un exemplu pozitiv pentru
conceptul de profesor, și directorul Rachin, un individ lipsit de scrupule, pentru care copiii și
internatul sunt un simplu mod de a primi afirmare din punct de vedere social.

Un aspect interesant este felul în care evoluția sa ca profesor este una graduală. În momentul în
care ajunge la Fond de l'Étang (un nume reprezentativ, de altfel, pentru felul în care decurge
procesul educațional), este intimidat de prezența directorului Rachin și de modul în care acesta se
raportează la copii, pentru acest aspect fiind reprezentativ momentul în care Mathieu se
conformează cererii directorului de a alege un nume la întâmplare din catalog.  Ce am apreciat
foarte mult este felul în care a reacționat în momentul în care directorul a intrat în sala de clasă,
în urma agitației produse de către copiii care, luându-i geanta domnului profesor, încep să o
arunce de la unul la altul. Alegerea de a nu le crea probleme și de a ascunde adevăratul motiv
pentru care îl apucase de mâna pe Le Querrec a fost primul pas în stabilirea unei relații elevi-
profesor, acest gest arătând faptul că Mathieu nu are de gând să le creeze neplăceri.

În acest film, criteriul pedagogic și cel profesional se împletesc atât de bine, încât nu le pot trata
separat. În acest sens, avem de-a face cu o dedicare totală din partea lui Mathieu față de elevii
săi, iar acest fapt este creionat de căutarea și de găsirea acelor calități care îi diferențiază pe
copii, exact ca secvența testării tonalităților copiilor. A descoperit în interiorul lor o pasiune
comună, pe care o individualizează și încearcă să o dezvolte. Cazul special, reprezentat de Pierre
Morhange, are rolul de a reliefa posibilele eșecuri sau nereușite care pot apărea în procesul
educațional, băiatul evitând în prima instanță să cânte, deși posedă o voce de-a dreptul
încântătoare. De asemenea, este fascinant felul în care pentru Mathieu, elevii săi devin acel
declic necesar pentru a începe din nou să facă muzică, acest lucru fiind dovada clară că procesul
educațional nu dezvoltă numai elevii, ci și pe profesorii acestora.

În ciuda apariției elementului perturbator, Mondain, care, prin acțiunile sale, îl determină pe
director să desfiinteze corul, profesorul Clément are o calitate care trebuie să existe în fiecare
pedagog, și anume, perseverență. Reușește să țină lecțiile de muzică în dormitorul copiilor,
departe de urechile directorului, dând dovadă de ingeniozitate și de spirit luptător, capabil să riște
o posibilă sancțiune din partea tiranului Rachin.

Atracția pe care o are profesorul față de Violette, mama lui Pierre Morhange, poate părea imorală
la prima vedere, însă, dacă alegem să înțelegem această atracție ca provenind dintr-o empatie și o
admirație crescută față de eforturile pe care le depune, ne-am putea schimba părerea. Invitația de
a-l recomanda pe Pierre directorului Conservatorului din Lyon nu ascunde un alt scop în afară de
dorința de a-l vedea pe tânăr atingându-și adevăratul potențial, efort care, vizionând finalul
filmului, ne putem da seama că s-a transformat în ceva concret.
Mercurianu Petre-Octavian
Anul II, seria 2, grupa 6

Un alt moment care mi-a atras atenția este interpretarea muzicală dedicată Contesei, și mai ales,
acordarea solo-ului lui Pierre, chiar dacă cu câteva zile înainte profesorul i-a spus faptul că
oricine poate fi înlocuit. Cuvintele și acțiunile profesorului au o însemnătate mare nu doar pentru
elevii săi, ci și pentru privitor. În cazul în care greșim, putem fi înlocuiți cu ușurință de cei care
nu ne consideră valoroși, însă putem fi la fel de bine iertați și puși în valoare de persoana
potrivită, și consider că acesta este rolul profesorului.

Concluzionând, în ceea ce îl privește pe profesorul Clément Mathieu, avem un individ care, deși
se consideră un muzician eșuat, are totuși voința și dorința de a vedea că elevii din fața sa sunt la
fel de capabili să reușească în viață ca orice alți elevi ai unei alte școli, atenția, dedicarea și
implicarea lui fiind vitale pentru reușită. Secvența de final este reprezentativă pentru ceea ce ar
trebui să însemne succes pentru un profesor, aprecierea și respectul copiilor rezumându-se la
avioane de hârtie în care sunt scrise mesaje de mulțumire, cât și la un moment muzical al corului
de copii, rezultatul muncii profesorului devenindu-i propria mulțumire sufletească.

În privința directorului Rachin, avem de-a face cu cealaltă față a monedei “Action et réaction”.
Este un om ce se folosește de funcția sa pentru a primi aprecierea din partea superiorilor săi, face
acțiuni necaracteristice unui cadru didactic normal (dacă îmi puteți permite o completare, normal
la cap), izolarea fiind o metodă de coerciție atât de negativă și care ar putea avea efecte grave pe
termen lung în ceea ce privește dezvoltarea emoțională a copilului. Este foarte atent la aparențe,
costumul este veșnic bine aranjat, barba de asemenea, o scenă semnificativă pentru atenția să
estetică fiind scena în care își scurtează firele de păr din orificiul nazal, în esență fiind un om
preocupat numai de propria-i persoană. Scena din final suprinde în mod cuprinzător caracterul
abject pe care îl are, în urma incendiului, singurul lucru pe care îl are în vedere este pierderea
unei promovări profesionale, neapreciind faptul că domnul profesor Mathieu, împreună cu
Maxence, au salvat copiii. Se poate vorbi despre o justite divină, lipsa lui de dorință în a fi
directorul internatului cu adevărat și de a avea un comportament adecvat sunt “răsplătite” cu
concedierea acestuia.