Tema 4. Documentarea ştiinţifică şi formele ei.

1. Procedura de documentare
2. Etapele interne ale documentării
3. Documentarea bibliografică
4. Metodologia căutării surselor bibliografice

1.Procedura de documentare bibliografică

Obiectul documentării științifice îl constituie informația științifică.

În condițiile societății contemporane, documentarea obține noi dimensiuni.
Are loc o adevărată explozie informațională: anual, apar peste 2 milioane de
articole, peste 200 mii cărți de specialitate și peste 300 mii rapoarte de cercetare.
Dar, sub impactul unui șir de factori, această explozie este urmată de o criză
informațională, factorii ei generatori fiind:
 accentuarea disparităților terminologice;
 necunoașterea posibilităților reale oferite de sistemul de informare-
documentare, uneori, chiar din propria instituție;
 publicarea repetitivă, care sporește artificial avalanșa de informații;
 uzura morală rapidă a informației.
Angajarea greșită în faza documentării poate prelungi cercetarea peste
limitele raționale. Totodată, calitatea ei denotă cultura științifică a cercetătorului
și cadrul teoretic al cercetării. Prin urmare, cunoașterea metodologiei informării,
documentării și examinării surselor bibliografice este absolut necesar pentru o
cercetare de calitate.
Studierea surselor bibliografice permite:
 evitarea cercetătorilor deja efectuate;
 convingerea în actualitatea temei;
 cunoașterea gradului de elaborare a temei;
 precizarea obiectivelor cercetării;
 elaborarea sintezei bibliografice.

1
 Pentru ca documentarea bibliograficăsă se transforme într-un proces eficient
de sistematizare a lucrărilor diferiților autori, se propune următoarea
consecutivitate a acțiunilor de cercetare:
 identificarea celor mai importante lucrări de
referință din domeniul cercetării;
 studierea lucrărilor selectate;
 evaluarea critică a bibliografiei selectate.

2.Etapele interne ale documentarii

Documentare are etapele sale interne si anume:
a) informarea asupra surselor;
b) culegerea surselor;
c) studierea surselor;
d) utilizarea surselor.
a) Informarea asupra surselor cuprinde următoarele operaţiuni principale:
 identificarea surselor existente pentru tema de cercetare;
 locul unde este depozitată şi posibilităţile de obţinere, de acces;
 conturarea unui program de continuare a informării şi pe parcursul
etapelor de cercetare care urmează documentării în ansamblu, până la încheierea
temei de cercetare si chiar după aceasta.
b) Culegerea surselor include activităţile de:
 obţinerea (procurarea) surselor);
 notarea (fisarea) surselor;
 examinarea sumară asupra surselor (cuprinsul acestora semnificaţia,
posibilitatea de folosire ulterioară etc).
c) Studierea surselor este etapa cu cel mai intens consum intelectual şi cu
cel mai mare consum de timp. Ea cuprinde, fără a intra aici în detalii specifice
fiecărei forme de documentare, următoarele activităţi mai importante:
 gruparea surselor documentare în mai multe clase în raport cu
conţinutul temei de cercetare si cu timpul disponibil pentru studiu;
 evaluarea globală a unor surse;
 studiul aprofundat al surselor din perspectiva nevoii de cunoastere a
literaturii de specialitate, a faptelor empirice, a ipotezelor si ideilor teoretice pro si

2
contra, a metodei de analiză si calcul etc. În acest scop se folosesc instrumente şi
tehnici specifice fiecărei forme de documentare asa cum vom vedea în paragrafele
următoare.
d) Utilizarea surselor în cadrul procesului de documentare se referă la:
 consemnarea sistematizată a informaţiilor unei surse ca bază de
comparaţie şi confruntare cu alte surse;
 interpretarea generală a surselor;
 pregătirea utilizării informaţiilor documentare în cadrul celorlalte
etape ale cercetării propriu-zise, definitivării structurii finale a lucrării în vederea
redactării etc;
Documentarea începe chiar din procesul alegerii temei (ca o informare
sumară) şi se continuă susţinut în procesul precizării obiectivelor cercetării; în fapt
documentarea, interesul pentru noi surse şi informaţii stiinţifice se păstrează intact
şi continuă în toate celelalte etape ale cercetării;
În procesul de documentare apar idei noi, ipoteze ce urmează să fie
verificate ulterior si chiar anticipaţii ale unor concluzii finale. În consecinţă,
aprecierea documentării ca fază pregătitoare a cercetării si creaţiei ştiinţifice nu
poate fi considerată nici ca o etapă auxiliară sau inferioară, dar nici ca o separare
absolută de celelalte etape de cercetare ştiinţifică;
Cu toate caracteristicile menţionate, documentarea ştiinţifică nu coincide, nu
se suprapune si nu poate fi confundată, în nici un fel, cu cercetarea ştiinţifică, cu
actul de creaţie, de incubare si de iluminare.
3. Documentarea bibliografică
Documentarea bibliografică este o componentă mai largă a procesului
cuprinzător de documentare ştiinţifică. Ea are o importanţă hotărâtoare în
cercetarea ştiinţifică deoarece ne dă posibilitatea ca, prin intermediul literaturii
despecialitate, tipărite şi netipărite, să cunoastem zestrea ştiinţifică, ceea ce au scris
alţi oameni de ştiinţă din cele mai vechi timpuri si până astăzi, din ţară şi din afara
ţării, ipotezele de lucru folosite pentru explicarea fenomenelor economice,
nmetodele de analiză şi calcul, concluziile şi teoriile lor ştiinţifice etc.

3
 Aceasta este funcţia particulară, specifică a documentării bibliografice în
ştiinţa economică.
Sursele de documentare bibliografică, după criteriul-gradul de originalitate
şi intermediere - se distribuie în următoarele:
1.documente primare;
2.documente secundare;
3.documente terţiare;
4.microformatele.
 Sursele primare
Sursele primare sunt sursele bibliografice în care informațiile
corespunzătoare au fost publoicatepentru prima dată: diferite rapoarte despre
cercetările efectuate, teze de doctorat, unele publicații guvernamentale,
documentație statistică, prospecte comerciale, standarte.
Rapoartele sunt cele ale organismelor internaționale (BM, FMI, PNUD),
academice (despre cercetările efectuate), guvernamentale (despre măsurele luate),
corporative (ale rezultatelor activității diferitelor unități economice), conjuncturale
(despre diferite piețe).
Rapoarte ale conferințelor științifice. Conferințele, de regulă, sunt dedicate
unei teme înguste, deși există și excepții. Informația despre ele poate fi găsită în
rubricile speciale ale revistelor de specialitate sau cu ajutorul instrumentelor
speciale de căutare, ca Index to Conference Proceedings. Unele conferințe au
propriile pagini web unde, sub formă de referat, este expus conținutul de bază al
dezbaterilor.
Tezele de doctorat. Fiecare teză de doctorat este unică, reprezentând un
izvor prețios de informații despre cercetările efectuate în domeniu și rezultatele
obținute. Accesul la eșe se efectuează prin biblioteci, schimb interbibliotecar și
instrumente specifice de căutare, cum ar fi Index to Theses.
Publicații guvernamentale sunt, de exemplu, regulamentele și actele
normative din „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, datele Registrului
Național, informațiile din cadrul Cadastrului Funciar al Republicii Moldova,
informațiile cu privire la activitatea anumitor departamente, ministere, agenții.
4
Documentația statistică furnizează date cu privire la viața economică, socială și
politică a unei țări sau regiuni, sau a lumii în ansamblu pe parcursul unei anumite
perioade de timp. Ea este acordată de instituții naționale – Biroul Național de
Statistică (Anuarul Statistic al Republicii Moldova, Buletin statistic trimestrial),
Banca Naţională a Republicii Moldova, - şi internaţionale EU ROST AT, OCDE,
FMI (World Tables), ONU (International Prade Statistics Yearbook) etc.

■ Sursele secundare

Sursele secundare sunt cele care oferă informaţii din sursele primare -
ziare, reviste, monografii, tratate, eseuri ştiinţifice.
Ziarele reprezintă o sursă bună pentru selectarea unei terne de cercetare în
baza informaţiilor despre dezbaterile şi măsurile luate pe marginea unei probleme.
însă, trebuie reţinut faptul că scopul materialelor publicate în ziare nu este unul
ştiinţific, ci trezirea interesului publicului larg de cititori, din care motiv informaţia
este expusă deseori interesant, simplu, dar neobiectiv, oglindind interesele unor
grupări private sau formaţiuni politice. De aceasta ne putem convinge comparând
interpretarea aceloraşi fapte în ziare diferite. Accesul la ziare este facil - prin
biblioteci şi Internet.
Revistele, prin periodicitatea lor mai rară. permit difuzarea unor texte mai
elaborate, cu reflecţii şi analize mai profunde, ce sporesc gradul lor de credibilitate.
Deşi majoritatea lor este publicată în formal tipărit, tot mai des ele apar în format
electronic şi pot fi găsite pe Internet.
Revistele se împart în reviste academice, profesionale şi ramurale. Revistele
academice, care conţin materiale selectate şi recenzate de colegii de redacţie
impunătoare, sunt foarte preţioase la elaborarea părţii teoretice, conceptuale a
cercetării. Revistele profesionale şi ramurale conţin, preponderent, material
informativ, dar şi unele articole. Aceste articole reflectă, de obicei, interesele
comunităţii profesionale şi ramurale şi sunt axate pe depistarea şi soluţionarea unor
probleme de ordin practic.

5
 Accesul la ele se face prin biblioteci, schimb interbibliotecar, Internet, web-
pagini ale diferitelor organizaţii.
Monografiile sunt destinate fie cercetătorilor academici, fie specialiştilor
profesionişti, materialul din ele fiind prezentat sub formă sistematizată, într-un
limbaj pur ştiinţific, cuprinzând un cerc de probleme mai larg decât cel expus în
reviste şi ziare. Accesul la ele este relativ uşor - prin biblioteci, schimb
interbibiiotecar şi Internet.
Eseuri ştiinţifice. Prezintă lucrări scrise într-o formă accesibilă şi pe cât
posibil literară, fiind destinate unui larg public cititor şi determinând cucerirea şi
mobilizarea opiniei publice pentru o anumită problemă. Cele mai izbutite lucrări
din această categorie sunt scrise de oameni de ştiinţă cu experienţă, care au
abilitatea de a explica simplu şi atrăgător cele mai complicate probleme.
■ Sursele terţiare
Sursele terţiare sunt destinate identificării surselor primare şi
secundare, sau familiarizării cu conţinutul acestora. Ele cuprind diferiţi indici
bibliografici, sinteze de referate, enciclopedii şi dicţionare, antologii.
De foarte marc folos sunt indicii bibliografici şi buletinele de informare.
care cuprind informaţii cu privire la publicaţiile apărute sau care or să apară într-o
perioadă determinată de timp într-un anumit domeniu de cunoaştere.
Sintezele de referate prezintă scurte rezumate ale conţinutului celor mai
importante articole, monografi şi culegeri. însă, în procesul elaborării sintezei
bibliografice, nu se cuvine a se limita la ele. Aceste surse sunt prea generale,
cercetarea necesitând obţinerea unor informaţii mult mai ample.
Antologiile cuprind texte reproduse cu exactitate .şi selectate pentru
caracterul lor reprezentativ într-un anumit domeniu.
Dicţionarele şi enciclopediile specializate suni lucrări de informare
ştiinţifică generală, care implică o clarificare terminologică şi conceptuală. Ele nu
prezintă rezultate ştiinţifice originale, ci acumulări existente în ştiinţă, clin care
cauză se mai numesc „lucrări de compilaţie".
Acestor trei categorii de surse bibliografice le corespund trei trepte de
6
deplasare a informaţiilor. Pc măsură ce informaţia se deplasează de la sursele
primare spre cele secundare şi, ulterior, spre cele terţiare, ele devin de ordin tot mai
general şi de o credibilitate tot mai mică, dar, în schimb, sunt mai accesibile. Pe de
altă parte, deoarece sursele secundare conţin informaţii din sursele primare, iar
sursele terţiare din cele secundare, publicarea lor necesită timp suplimentar,
informaţia, pe parcurs, fiind supusă deprecierii.
Studiul bibliografic începe cu consultarea surselor terţiare, ulterior trece la
manuale, monografii şi tratate, se prelungeşte cu cercetarea periodicelor şi
se finalizează cu studierea surselor primare.

4.Metodologia căutării surselor bibliografice

Tehnicile operatorii de cautare a surselor bibliografice cuprind doi paşi:

 delimitarea cuvintelor-cheie;
 determinarea parametrilor căutării.
Pentru delimitarea cuvintelor-cheie pot fi utilizate manualele. dicţionarele
şi enciclopediile, referatele, consultaţiile
conducătorului ştiinţific, dar şi metoda „arborelui importanţei relative". Această
metodă presupune descompunerea denumirii temei în părţi componente cu
detalierea lor ulterioară. Urmează un exemplu de aplicare a acestei metode:

7
 Strategii de sporire a competitivității firmelor

Competitivitate Strategii

Teoria Practica standartizări, strategii de

mediu competitive, evaluarea personalului, reglamentări calitate,
avantaj competitive, evaluarea producției, normative, strategii de
potential competitive evaluarea firmei asigurare personal,
informațională strategii
funcționale

Figura 1. Procedura de delimitare a cuvintelor-cheie prin

metoda „arborelui importanţei relative"

Cuvintele-cheie fiind delimitate, se trece !a căutarea surselor bibliografice în baza

anumitor parametri:
 limba (engleză, rusă. franceză):
 tipul surselor bibliografice (primare, secundare, terţiare ).
 domeniul de cercetare (de exemplu: finanţe, management);
 sectorul economiei (de exemplu: industria vinicolă);
 regiunea geografică (de exemplu: ţările CSI şi UE);
 perioada publicaţiilor (de exemplu: ultimii 10 ani);
Dacă sursele bibliografice nu se conţin în biblioteca universitară, se recurge la Internet,
mecanismul căutării, în linii generale, fiind următorul:

8
 Figura 2. Procesul de căutare în Internet
Deci, cea mai rapidă modalitate de acces la informațiile necesare este cunoașterea
adreselor web. Ele pot fi găsite în ghiduri prin Internet, în referințele bibliografice din reviste și
monografii, la bibliotecari. Dacă nu se cunosc adresele, se recurge la sistemele de căutare.
Sistemele obișnuite de căutare efectuează căutarea după cuvintele-cheie. Rezultat al
căutării poate fi o listă masivă de documente. Și, deoarece aceste documente nu au fost, în
prealabil, evaluate de nimeni, unele din ele pot să nu se refere la tema cercetării, iar altele să nu
fie de calitatea necesară.