Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROGRAMA
PENTRU
MUZICĂ
(Educaţie muzicală / Educaţie muzicală specializată: muzică instrumentală, artă
vocală, muzică de cameră / Studii teoretice / Ansambluri muzicale vocale şi
instrumentale)
- Bucureşti -
2004
Notă de prezentare
Prezenta tematică pentru concurs vine în ajutorul cadrelor didactice, pentru a preîntâmpina eventualele
disfuncţionalităţi determinate de pregătirea lor iniţială, pentru a actualiza cunoştinţele de specialitate şi de pedagogie,
de a le racorda pe toate acestea la probleme reformei învăţământului din România.
Prezenta programă, temele de specialitate servesc personalităţii creatoare, competenţelor specifice profesiei în
conformitate cu unităţile de competenţă pentru profesia de cadru didactic. (»).
În elaborarea curriculumului de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul curricular,
tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică.
Ca o noutate, curriculum orientează întregul demers didactic dinspre audierea concertului, vizionarea
spectacolului sau a substituentelor (muzicală, teatrală) spre formarea, dezvoltarea şi aprofundarea deprinderilor şi
cunoştinţelor specifice demersurilor artistice.
Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artisticcare vor desfăşura
activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte din învăţământul preuniversitar.
Prezenta programă urmăreşte:
- consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de educaţie
muzicală generală, educaţie artisticăspecializată, coregrafie, arta actorului;
- actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de
realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate;
- corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum naţional al actualei reforme în învăţământ;
- rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ – predare, învăţare, evaluare la diferite
specialităţi, ţinând cont de ciclurile curriculare I – II, III – VI, VII – IX, X – XII, dar şi de nivelul aptitudinilor
artistice ale elevilor;
- dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi
curriculare.
- valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare
structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să
faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;
- dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului
set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor
oferite de rezultatele evaluării.
Datorită caracterului preponderent practic al disciplineelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că
are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. Acesta este un
argument în plus pentru ca toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, să susţină înaintea probei scrise şi o
probă practică.
Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a
personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor artist, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa
educativă a exemplului personal. Astfel profesorul de educaţie artistică sau de educaţie artistică specializată
produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se
astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative ale cadrelor
didactice.Totodată, proba practică constituie o garanţie a profesionalismului în învăţământulu artistic.
Programa de faţă cuprinde teme de specialitate din programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar, din
programa de definitivat din învăţământul superior, precum şi teme din didactica generală aplicată la metodica
specialităţii.
Examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două
probe:
a) probă practică atât pentru disciplina educaţiei muzicală cât şi pentru educaţie artistică specializată (
conform anexei la Metodologie)
b) probă scrisă
Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.
(») „Competenţe pentru profesia de cadru didactic” Ministerul Educaţiei Naţionale, 1999 (competenţe în plan
teoretic, operaţional şi creator).
EDUCAŢIE MUZICALĂ
Discipline de specialitate:
Teoria superioară a muzicii
Istoria muzicii universale şi româneşti (culte, laice, bisericeşti şi populare)
Estetică muzicală, forme şi analize muzicale,elemente de folclor muzical
Didactica specialităţii
Teoria muzicii
-elemente constitutive;
4. Sistem modal: caractristici, exemple din literatura muzicalã, posibilitãţi de abordare în interpretarea vocala si
instrumentalã în procesul de educaţie muzicalã:
scãri prepentatonice:
-pentatonice, pentacordice;
-hexacordice;
-heptacordice.
caracteristici
raporturile dintre diferitele tonalitãţi în cadrul creaţiei muzicale ca mijloace ale expresiei stilistice sau tematice;
modulaţia în muzica sec.XVII-XIX-exemple;
6. Agogica si dinamica muzicalã-importanţã, exemplificãri.
7. Ornamentele muzicale si utilizarea lor în diferite stiluri muzicale-exemple.
Bibliografie
- sã ofere posibilitatea candidatului de a-şi manifesta opţiunile, aprecierile pentru valorile artei muzicale clasice,
moderne, contemporane, de avangardã pentru problema kitsch-lui muzical (plan creator);
- sã facã dovada stãpânirii unui repertoriu muzical necesar predãrii-învăţãrii (competanţa în plan operaţional).
2.-Barocul muzical: estetica înnoirii de limbaj muzical, genuri si forme; genurile vocal-instrumentale ca expresie a
stilului baroc; reprezentanţi, exemple.
- Preclasicismul muzical: genuri şi forme în muzica instrumentală concertantă, organizãri tonale ale muzicii,
reprezentanţi, exemple.
3.Clasicismul muzical:caracteristici, genuri, forme, înnoiri de limbaj în creaţia şcolii vieneze, exemple.
4.Romantismul muzical: caracteristici,orientãri estetice, genuri si forme, înnoiri de limbaj în creaţia compozitorilor,
tematica, exemple.
5.Evoluţia spectacolului de operã ca gen, orientãri estetice. Mari cântãreţi de operã (strãini si români).
6.Curente si orientãri stilistice în muzica sec.XX: înnoiri de limbaj, concepţii stilistice, tehnici de creatie, exemple.
7.Muzica uşoarã a sec.XX (dela tango la vals, rock si muzica tehno) valoare şi kitsch: exemple, impact în plan social,
cultural pe plan scurt, mediu si lung a promovãrii sau ignorării “muzicii noi”.
8.Muzica bizantinã pânã în sec.XIX: caracteristici, şcoli de renume şi reprezentanţii lor, importanţa pentru ora de
educaţie muzicală.
9.Muzica româneascã de facturã cultã în sec.XIX: caracteristicile limbajului, genuri abordate, tematica, reprezentanţi,
exemple, importanţã.
10.Etapa modernã a muzicii româneşti (sec.XX): orientãri si direcţii de creaţie, genuri abordate, caracteristica
formelor, probleme ale utilizãrii folclorului muzical în creaţie, înnoiri în limbaj, tematicã, reprezentanţi de la G.D.
Kiriac la G.Enescu si reprezentanţii şcolilor de compoziţie din Bucureşti, Cluj si Iasi.
Mîrza T. si Szenik I. Nicola R. “Curs de folclor” partea a II-a 1965 Conservatorul Gh. Dima Cluj
Toduţã S. ”Formele muzicale ale barocului” vol. I-II, Editura muzicalã 1969, 1979
Ştefănescu I. Istoria muzicii universale vol. I.IV, Fundaţia Culturală Română, 1995-2002
Brumariu L, Constantinescu G., Petrescu H - Manual clasele IX-XII – Istoria muzicii şi formele muzicale, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985
2. Analiza principalelor forme muzicale (liedul, rondoul, variaţiunea, allegro-ul de sonată fuga).
Bibliografie selectivă
Bughici D. - Forme şi genuri muzicale, Editura Muzicală . Bucureşti 1980
Dicţionar de termeni muzicali Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984
Berger, G.W. – Estetica sonatei clasice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981.
Berger, G.W. – Estetica sonatei romantice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983.
Berger, G.W. – Estetica sonatei contemporane, Ed. Muzicală, Bucureşti,
1985.
Berger, G. W. – Moduri şi proporţii, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1979
Buciu, D. – Elemente de scriitură modală, Ed. Muzicală, Bucureşti,
1983.
Ciortea, T. – Cvartetele lui Beethoven, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986.
Herman, V. – Formele muzicale ale clasicilor vienezi, Lito
Conservatorul „G. Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman, V. – Formele muzicii medievale europene, Lito Conservatorul
„G.Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman, V. – Originile şi dezvoltarea formelor muzicale, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1982.
Niculescu, St. – Reflecţii despre muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980.
Toduţă, S. – Formele muzicale ale barocului (vol. I - III), Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1960-1979.
Berger, G.W. – Ghid pentru muzica instrumentală de cameră, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1965.
Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1970.
Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I - V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-
1977.
Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1979.
Vieru, A – Cartea modurilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1978
FOLCLOR MUZICAL
Bibliografie selectivă
DIDACTICA DISCIPLINEI
Prin tematica generoasă ce acoperă întreaga paletă a problematicii muzicii, programa îşi propune :
-sã dea posibilitatea candidatului sã dovedeascã în ce masurã cunoaşte si stãpâneşte terminologia reformei
curriculare pentru educaţia muzicalã, competenţa sa în plan operaţional,precum şi capacitatea de evaluare corectă a
relaţiei dintre programă şi manuale;
-sa orienteze pregătirea candidatului înspre didactica aplicată specifică educaţiei muzicale în care să se deplaseze
accentul de pe transmiterea de informaţii pe formarea şi crearea de atitudini de dezvoltare a imaginaţiei elevilor, în
care evaluarea să reprezinte o activitate vie, axată pe practica muzicală;
-sã pună în valoare măsura în care candidatul stãpâneşte repertoriul (cântece, piese instrumentale, audiţii) pentru
clasele I-XII pe etape de educaţie muzicalã (componenta operaţionalã) corespunzator specificului catedrei la care
este încadrat candidatul.
1.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din
didactica educaţiei muzicale: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã si la decizia şcolii, obiectivele cadru
pentru claselel I-IX, competenţele pentru clasele X-XII, obiective de referinţã activităţi de învăţare, standarde de
performanţã si descriptorii de performanţã pentru educaţia muzicalã, arii curriculare, cicluri curriculare.
- formarea şi dezvoltarea gândirii autonome şi critice prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale;
- formarea şi dezvoltarea gustului estetic, al atitudinii reflexive asupra valorilor artistice în viaţa individului şi a
societăţii;
- pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public prilejuită de diferite evenimente .( serbări şcolare,
spectacole ocazionale, concursuri etc.)
b. proiectarea unităţilor de învăţare prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Model de proiectare
pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente.
c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educaţie
muzicală: procedee de predare a ritmurilor, măsurilor, cântecului după auz, iniţiere instrumentală, audiţie muzicală
activă ;
a) clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale, a caracterului său
practic ( cântecul, piesa instrumentală, audiţia jocul, exerciţiul, elemente de limbaj muzical).
-mediul sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii auzului muzical timbruri, ritmuri, tempouri, intensitãţi, sensul
melodiei etc.) ;
- corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică, educaţie fizică, etc) ;
- tipuri de relaţii
Bibliografie
Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Consiliul Naţional pentru Curriculuum Ghid metodologic pentru aplicarea
programelor şcolare din aria curriculară Arte pentru clasele I-a a XII-a., Bucureşti 2002
Bârzea C. – Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti 1995
Brunner J. – Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti 1970
Ionescu M. – Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Călin M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995
Cristea S. – Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului, Bucureşti, EDP, 1994
Csire Iosif “Educaţia muzicalã din perspectiva creativitãţii” Editura Univ. Muzicã Bucureşti 1998
Piaget, J Psihologia copilului, EDP. Bucureşti 1980
Gârboveanu Maria, “Stimularea creativitãţii elevilor în procesul de învãţãmânt”, E.D.P., 1981
Delion Pavel “Însuşirea limbajului muzical” Revista de pedagogie, XXX, 1981
Ivãşcanu Aurel “Cântecul-factor predominant al educaţiei muzicale” Educatie prin artă si literaturã, E.D.P.,
Bucureşti 1978
Zoicaş Toma Ligia “Audiţia muzicalã-modalitãţi de valorificare si instruirea muzicalã” E.D.P., Bucureşti
1972
Zoicaş Toma Ligia “Pedagogia muzicii si valorile folclorului” Editura Muzicalã 1987
Motora Ionescu Ana şi Dogaru A. ”Îndrumãtor pentru predarea muzicii” clasele V-VIII, E.D.P., Bucureşti
1983
Ilea Anca ş.a. Metodică pentru şcoli normale. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990
Munteanu Gabriela “Metodica educaţiei muzicale pentru gimnaziu si liceu” Editura Sigma 1999
Muzică instrumentală
Artă vocală ( Canto)
Muzică de cameră
Disciplinele:
Istoria muzicii universale şi româneşti
Forme şi analize muzicale
Estetică muzicală
Didactica specialităţii
3. Barocul muzical: estetica înnoirii de limbaj muzical, genuri si forme; genurile vocal-simfonice ca expresie a
stilului baroc; reprezentanţi, exemple.
- Preclasicismul muzical: genuri, forme, organizãri tonale ale muzicii, reprezentanţi, exemple.
- reprezentanţi de frunte ai preclacismului muzical: A. Corelli, A. Vivaldi, D. Scarlatti, A. Scarlatti, J. Ph.
Rameau, J.S. Bach, G.Fr. Händel etc.
4. Opera în secolul al XVIII-lea:
- opera seria şi opera buffa;
- conturarea formelor lirico-dromatice naţionale (singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera
buffă italiană, opera engleză The Beggar’s opera);
5. Clasicismul muzical:
-orientarea dominantă a gândirii artistice austro-germane în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea.
- estetica clasicismului – trăsături generale;
- genuri, forme şi limbaj în creaţia compozitorilor clasici vienezi: J. Haydn, W.A. Mozart şi L. v. Beethoven.
6. Romantismul muzical:
- principii estetice şi de creaţie în romantism. Genuri, forme şi limbaj în creaţia compozitorilor romatici;
- culturi muzicale în epoca romantică.
7. Orientări estetice şi stilistice în muzica europeană la pragul dintre sec. al XIX-lea şi al XX-lea:
- impresionism, expresionism, neoclasicism, neoromantism etc.
8. Culturi muzicale în secolul XX (franceză, germană, italiană, engleză, rusă, cehă, poloneză, română, ungară,
spaniolă etc.).
9. Tendinţe creatoare în muzica contemporană.
1. Geneza şcolii muzicale naţionale – rezultat firesc al imperativelor social-politice ale epocii:
- realitatea românească şi inspiraţia folclorică – factori determinanţi ai identităţii naţionale.
- locul şcolii noastre naţionale în contextul muzicii universale.
2. Clasicismul muzical românesc:
- genuri, forme şi limbaj în creaţia compozitorilor: A. Flechtenmacher, G. Musicescu, Ed. Caudella, C.
Porumbescu, G. Dima, I. Mureşianu, G. Stephănescu, C. Dimitrescu.
3. Muzica românescă modernă – etapă importantă în afirmarea idealurilor patriotice:
- direcţiile dominante şi reprezentanţii lor: D.G. Kiriac, I. Vidu, A. Castaldi, A. Alessandrescu, M. Jora, I.N.
Ottescu, D. Cuclin, S. Drăgoi, M. Negrea, P. Constantinescu şi aportul lor la dezvoltarea muzicii româneşti.
4. George Enescu – strălucit mesager al artei sonore româneşti.
5. umanismul şi patriotismul artei sale;
6. trăsături stilistice definitorii în contextul valorificării creatoare a cântecului popular.
7. Muzica românească contemporană:
8. rolul artei muzicale în societate.
9. dezvolatarea artei interpretative, componistice şi a muzicologiei.
ESTETICA MUZICALĂ
2. Analiza principalelor forme muzicale (liedul, rondoul, variaţiunea, allegro-ul de sonată fuga).
Bibliografie selectivă
Ştefănescu I. Istoria muzicii universale vol. I.IV, Fundaţia Culturală Română, 1995-2002
Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970.
Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I - V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977.
Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1979.
Bughici D. - Forme şi genuri muzicale Editura Muzicală . Bucureşti 1980
***Dicţionar de termeni muzicali Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984
Tatarkiewicz,W - Istoria esteticii, vol. I-IV, Ed. Meridiane, 1978
Avesalon, I. – Metodica predării şi studiului instrumentelor de suflat şi percuţie, Lito, Conservatorul “C.
Porumbescu”, Bucureşti, 1980
Barta, C. – Curs de metodica predării şi a studiului instrumentelor de coarde (cu arcuş), Lito, Conservatorul “G.
Dima”, Cluj Napoca, 1987 (ed. a II-a revizuită)
Bălan, Th.. – Principii de pianistică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1966
Bejat, M. – Ce este talentul?, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967
Ciocan, D. – Probleme de semiotică muzicală, în: Studii de muzicologie, vol. XXI, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1988
Iliuţ, V. – O carte a stilurilor muzicale, Ed. Acad. de Muzică, Bucureşti, 1996
Nemescu, O. – Capacităţile semnatice de muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983
Bentoiu, P. – Imagine şi sens, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974
Iliuţ, V. – De la Wagner la contemporani, vol I şi II, Ed. U.C., Bucureşti, 1996
Vancea, Z. – Creaţia muzicală românească, sec. XIX-XX, Ed. Muzicală Bucureşti, 1989
Erbiceanu, C. – Scrisori, vol. I şi II, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1989, 1992
Grove‘s, G. – Dicţionary of Music and musicians, Ed. Blom, London, 1994
Popa, A. – Pianofortele în oglinda timpului său , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1994
Răducanu, D.M. – Metodica studiului şi predării pianului, Lito Conservatorul George Enescu, Iaşi, 1977
Răducanu, D.M. – Principiile de didactică instrumentală, Ed. Moldova, Iaşi, 1994
Şchiopu, M. – Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti, 1995
Dufrene, M. – Fenomenologia experienţei estetice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976
Ionescu-Arbore, A. – Interpretul teatrului liric, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984
Apostol, P. – Trei meditaţii asupra culturii, Ed. Dacia, Cluj, 1970
Neuhaus, H.G. - Despre arta pianistică, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966
Bîrcă, A. – Sistematizare în predarea scrierii muzicale, E.D.P., Bucureşti, 1970
Bianu, V.V. – Vioara. Istorie, construcţie, verniu, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957
Costin, M. – Vioara, maeştrii şi arta ei, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1964
Gieseking, W. – Aşa am devenit pianist, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987
Hegyasi, Z. – Vioara şi constructorii ei, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962
Ionescu, C. – Psihologia muziicii (vol. I), Ed. Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Bucureşti, 1982
Long, M. – La pian cu Claude Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1968
Long, M. – La pian cu Gabriel Faure, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970
Plett, E. – Ştiinţa textului şi analiza de text, Ed. Univers, Bucureşti, 1983
Tănăsescu, Dr. – Probleme de înţelegere şi redarea textului pianistic beethovenian, Revista “Muzica”, nr. 12/1970
Iarosevici, Gh. – Metodica predării studiului instrumentelor cu coarde, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962
Geantă, I., Manoliu, G. – Manual de vioară, vol.I, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1971
Minei, I., Pitiş, A. – Tratat de artă pianistică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982
Minei, I., Pitiş, A. – Teoria comportamentului pianistic, Ed. Sf. Gheorghe Vechi, Bucureşti, 1997
Cumpătă, D. – Elemente de metodică a studiului şi predării instrumentelor cu coarde, Ed. Academiei de Muzică,
Bucureşti, 1997
Urmă, D. – Acustică şi muzică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
Brumariu L, Constantinescu G., Petrescu H - Manual clasele IX-XII – Istoria muzicii şi formele muzicale, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985
*** - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate
în cadrul universităţilor, academiilor facultăţilor de artă, colegiilor universitare.
DIDACTICA SPECIALITĂŢII
-sã dea posibilitatea candidatului sã dovedeascã în ce masurã cunoaşte si stãpâneşte terminologia reformei
curriculare pentru educaţia muzical-instrumentală, competenţa sa în plan operaţional, precum şi capacitatea de
evaluare corectă a relaţiei dintre programă şi manuale/partituri;
-sa orienteze pregătirea candidatului înspre didactica aplicată specifică educaţiei muzicale în care să se deplaseze
accentul de pe transmiterea de informaţii pe formarea şi crearea de atitudini de dezvoltare a imaginaţiei elevilor, în
care evaluarea să reprezinte o activitate vie, axată pe practica muzicală;
-sã pună în valoare măsura în care candidatul stãpâneşte repertoriul (cântece, piese instrumentale, audiţii) pentru
clasele I-XII pe etape de educaţie muzicalã (componenta operaţionalã) corespunzator specificului catedrei la care
este încadrat candidatul.
1.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din
didactica educaţiei muzicale: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã si la decizia şcolii, arii curriculare, cicluri
curriculare.
b. proiectarea lecţiei de instrument/artă vocală prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Model de
proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai
eficiente ( organizarea studiului individual, )
d) clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei de instrument/artă vocală, a
caracterului său practic (piesa instrumentală, audiţia, jocul, exerciţiul, elemente de limbaj muzical).
e) piesa vocală/instrumentala:
-mediul sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii auzului muzical timbruri, ritmuri, tempouri, intensitãţi, sensul
melodiei etc.) ;
- repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activã cu muzicã de genuri şi stiluri diferite;
- corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică educaţie vizuală, design,
scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc) ;
- tipuri de relaţii
Bibliografie
STUDII TEORETICE
Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată
Şcoli şi licee de artă
Discipline:
Teoria muzicii
Armonie
Istoria muzicii universale şi româneşti
Estetică muzicală
Forme şi analize muzicale
Didactica specialităţii
Temele pentru teoria muzicii sunt comune cu cele de la Educaţie muzicală, iar temele de istoria muzicii,
estetică muzicală şi forme şi analize muzicale sunt comune cu cele de la Muzică instrumentală, Artă vocală (canto) şi
Muzică de cameră
ARMONIE
- 6
4 de pasaj
- 6
4 de schimb
- 6
4 de întârziere
Bibliografie
Buciu Dan, Armonia tonală, vol I Editura Conservatorului de Muzică Bucureşti, 1989
Turk Hans Peter Curs de armonie tonală, vol. I Conservatorul Gh. Dima, Cluj 1975
Didactica specialităţii
-sã dea posibilitatea candidatului sã dovedeascã în ce masurã cunoaşte si stãpâneşte terminologia reformei
curriculare pentru educaţia muzical-instrumentală, competenţa sa în plan operaţional, precum şi capacitatea de
evaluare corectă a relaţiei dintre programă şi manuale/partituri;
-sa orienteze pregătirea candidatului înspre didactica aplicată specifică educaţiei muzicale în care să se deplaseze
accentul de pe transmiterea de informaţii pe formarea şi crearea de atitudini de dezvoltare a imaginaţiei elevilor, în
care evaluarea să reprezinte o activitate vie, axată pe practica muzicală;
-sã pună în valoare măsura în care candidatul stãpâneşte repertoriul (cântece, piese instrumentale, audiţii) pentru
clasele I-XII pe etape de educaţie muzicalã (componenta operaţionalã) corespunzator specificului catedrei la care
este încadrat candidatul.
1.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din
didactica educaţiei: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã si la decizia şcolii, arii curriculare, cicluri curriculare.
b. proiectarea lecţiei prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Model de proiectare pentru desemnarea
activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente ( organizarea studiului
individual, )
c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a disciplinei: procedee
de predare liniei melodice, a ritmurilor, măsurilor, din textul muzical, audiţie muzicală activă;
- clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei (audiţia, exerciţiul, elemente de
limbaj muzical).
- tehnica vocală necesară redării juste melodico-ritmice, a textelor muzicale, funcţie de capacitatea elevilor.
- mediul sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii auzului muzical timbruri, ritmuri, tempouri, intensitãţi, sensul
melodiei etc.) ;
- repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activã cu muzicã de tipuri, genuri şi stiluri diferite;
- corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică educaţie vizuală, design,
scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc) ;
6. Evaluarea:
- tipuri de relaţii
Bibliografie
Teoria muzicii
Armonie
Istoria muzicii universale şi româneşti
Estetică muzicală
Forme şi analize muzicale
Didactica specialităţii
Temele pentru teoria muzicii sunt comune cu cele de la Educaţie muzicală, iar temele pentru armonie, istoria
muzicii, estetică muzicală, forme şi analize muzicale sunt comune cu cele de la Educaţie muzicală specializată
Didactica specialităţii :
Temele sunt comune cu temele de la Educaţie muzicală specializată
Bibliografia este comună cu cea de la Educaţie muzicală specilaizată