Sunteți pe pagina 1din 22

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

CONCURSUL NAŢIONAL UNIC PENTRU OCUPAREA POSTURILOR


DIDACTICE DECLARATE VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR

PROGRAMA
PENTRU

MUZICĂ
(Educaţie muzicală / Educaţie muzicală specializată: muzică instrumentală, artă
vocală, muzică de cameră / Studii teoretice / Ansambluri muzicale vocale şi
instrumentale)

Aprobată prin O.M.Ed.C. nr.5287/15.11.2004

- Bucureşti -
2004

Notă de prezentare

Prezenta tematică pentru concurs vine în ajutorul cadrelor didactice, pentru a preîntâmpina eventualele
disfuncţionalităţi determinate de pregătirea lor iniţială, pentru a actualiza cunoştinţele de specialitate şi de pedagogie,
de a le racorda pe toate acestea la probleme reformei învăţământului din România.
Prezenta programă, temele de specialitate servesc personalităţii creatoare, competenţelor specifice profesiei în
conformitate cu unităţile de competenţă pentru profesia de cadru didactic. (»).
În elaborarea curriculumului de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul curricular,
tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică.
Ca o noutate, curriculum orientează întregul demers didactic dinspre audierea concertului, vizionarea
spectacolului sau a substituentelor (muzicală, teatrală) spre formarea, dezvoltarea şi aprofundarea deprinderilor şi
cunoştinţelor specifice demersurilor artistice.
Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artisticcare vor desfăşura
activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte din învăţământul preuniversitar.
Prezenta programă urmăreşte:
- consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de educaţie
muzicală generală, educaţie artisticăspecializată, coregrafie, arta actorului;
- actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de
realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate;
- corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum naţional al actualei reforme în învăţământ;
- rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ – predare, învăţare, evaluare la diferite
specialităţi, ţinând cont de ciclurile curriculare I – II, III – VI, VII – IX, X – XII, dar şi de nivelul aptitudinilor
artistice ale elevilor;
- dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi
curriculare.
- valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare
structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să
faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;
- dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului
set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor
oferite de rezultatele evaluării.

Datorită caracterului preponderent practic al disciplineelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că
are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. Acesta este un
argument în plus pentru ca toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, să susţină înaintea probei scrise şi o
probă practică.
Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a
personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor artist, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa
educativă a exemplului personal. Astfel profesorul de educaţie artistică sau de educaţie artistică specializată
produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se
astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative ale cadrelor
didactice.Totodată, proba practică constituie o garanţie a profesionalismului în învăţământulu artistic.
Programa de faţă cuprinde teme de specialitate din programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar, din
programa de definitivat din învăţământul superior, precum şi teme din didactica generală aplicată la metodica
specialităţii.
Examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două
probe:
a) probă practică atât pentru disciplina educaţiei muzicală cât şi pentru educaţie artistică specializată (
conform anexei la Metodologie)
b) probă scrisă
Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.
(») „Competenţe pentru profesia de cadru didactic” Ministerul Educaţiei Naţionale, 1999 (competenţe în plan
teoretic, operaţional şi creator).
EDUCAŢIE MUZICALĂ

pentru absolvenţi ai învăţământului superior de lungă durată şi de scurtă durată


Şcoli şi licee de cultură generală

Discipline de specialitate:
 Teoria superioară a muzicii
 Istoria muzicii universale şi româneşti (culte, laice, bisericeşti şi populare)
 Estetică muzicală, forme şi analize muzicale,elemente de folclor muzical
 Didactica specialităţii

Teoria muzicii

Programa îşi propune:


-sã sintetizeze cele mai importante teme ale cursului de teoria superioarã a muzicii, necesare praxisului muzical şcolar
care sã permitã candidatului sã realizeze corelaţii interdisciplinare, ca o unitate a competenţei de specialitate (plan
teoretic);
-sã ofere candidatului posibilitatea sã exemplifice cu elemente din literatura muzicalã recomandatã de curriculum de
educaţie muzicalã, oferind, în plan opţional, posibilitatea cunoaşterii competenţei lui de concretizare;

1. Sunetul muzical si calitatile lui. Semiografia muzicala traditionala si cea moderna.

2.Intervale muzicale: clasificare.Exemple din literatura muzicalã.

3.Ritmul muzical şi metrica muzicală:

-elemente constitutive;

-sisteme ritmice şi metro-ritmice ; clasificare în diverse culturi muzicale.

-exemple din literatura muzicalã

4. Sistem modal: caractristici, exemple din literatura muzicalã, posibilitãţi de abordare în interpretarea vocala si
instrumentalã în procesul de educaţie muzicalã:

 scãri prepentatonice:

-pentatonice, pentacordice;

-hexacordice;

-heptacordice.

-moduri populare românesti.

-sisteme sonore neotonale ,neomodale;

-moduri cu traspoziţie limitatã.

5.Sistemul tonal funcţional:

 caracteristici
 raporturile dintre diferitele tonalitãţi în cadrul creaţiei muzicale ca mijloace ale expresiei stilistice sau tematice;
 modulaţia în muzica sec.XVII-XIX-exemple;
6. Agogica si dinamica muzicalã-importanţã, exemplificãri.
7. Ornamentele muzicale si utilizarea lor în diferite stiluri muzicale-exemple.

Bibliografie

Giuleanu V.”Tratat de teoria superioară a muzicii”, Editura Muzicalã-Bucuresti 1986


Râpã C.”Teoria superioara a muzicii” Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima,Cluj 2000
Diaconu A.”Teoria superioara a muzicii” Iasi 1984 Lito Conservatorul G.Enescu
Alexandrescu D.”Curs de teoria muzicii”,vol.I,II,Editura Kity 1997
Buciu D. “Elemente de scriiturã modalã”Editura Muzicalã 1984
Urmã Dem.”Acustica muzicalã”Editura Didacticã si Pedagogicã 1982

ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI


(Culte laice, religioase şi populare)

Programa îşi propune prin temele de faţã:


- sã sintetizeze marile stiluri si culturi muzicale necesare abordãrii conţinuturilor programelor pentru clasele I-IX
(XII), ce va dezvolta competenţa de a comunica fluent si a opera cu o gândire sistematicã (plan teoretic)

- sã ofere posibilitatea candidatului de a-şi manifesta opţiunile, aprecierile pentru valorile artei muzicale clasice,
moderne, contemporane, de avangardã pentru problema kitsch-lui muzical (plan creator);

- sã facã dovada stãpânirii unui repertoriu muzical necesar predãrii-învăţãrii (competanţa în plan operaţional).

ISTORIA MUZICII UNIVERSALE

1.Cultura muzicalã in Renaştere: arta polifoniei corale, caracteristici, importanţã, exemple.

2.-Barocul muzical: estetica înnoirii de limbaj muzical, genuri si forme; genurile vocal-instrumentale ca expresie a
stilului baroc; reprezentanţi, exemple.

- Preclasicismul muzical: genuri şi forme în muzica instrumentală concertantă, organizãri tonale ale muzicii,
reprezentanţi, exemple.

3.Clasicismul muzical:caracteristici, genuri, forme, înnoiri de limbaj în creaţia şcolii vieneze, exemple.

4.Romantismul muzical: caracteristici,orientãri estetice, genuri si forme, înnoiri de limbaj în creaţia compozitorilor,
tematica, exemple.

5.Evoluţia spectacolului de operã ca gen, orientãri estetice. Mari cântãreţi de operã (strãini si români).

6.Curente si orientãri stilistice în muzica sec.XX: înnoiri de limbaj, concepţii stilistice, tehnici de creatie, exemple.

7.Muzica uşoarã a sec.XX (dela tango la vals, rock si muzica tehno) valoare şi kitsch: exemple, impact în plan social,
cultural pe plan scurt, mediu si lung a promovãrii sau ignorării “muzicii noi”.

ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI

8.Muzica bizantinã pânã în sec.XIX: caracteristici, şcoli de renume şi reprezentanţii lor, importanţa pentru ora de
educaţie muzicală.
9.Muzica româneascã de facturã cultã în sec.XIX: caracteristicile limbajului, genuri abordate, tematica, reprezentanţi,
exemple, importanţã.

10.Etapa modernã a muzicii româneşti (sec.XX): orientãri si direcţii de creaţie, genuri abordate, caracteristica
formelor, probleme ale utilizãrii folclorului muzical în creaţie, înnoiri în limbaj, tematicã, reprezentanţi de la G.D.
Kiriac la G.Enescu si reprezentanţii şcolilor de compoziţie din Bucureşti, Cluj si Iasi.

11.Genuri ale muzicii populare româneşti( vers, ritm, melodie).


Bibliografie

Cosma O. L: Hronicul muzicii româneşti vol I-IX

Berger W.”Estetica sonatei clasice”, Editura Muzicalã 1981

Iliuţ V.”De la Wagner la contemporani”, vol II, III, IV

“O carte a stilurilor”vol.I, Editura Academiei de Muzicã şi Editura Muzicalã 1996-1998

Brumaru A. Romantismul în muzică vol. I-II Ed. Muzicală, Bucureşti 1975

Mîrza T. si Szenik I. Nicola R. “Curs de folclor” partea a II-a 1965 Conservatorul Gh. Dima Cluj

Oprea Gh.”Curs de folclor” Editura Muzicalã 2002

“Pentatonica româneascã” Editura muzicalã 1998

Toduţã S. ”Formele muzicale ale barocului” vol. I-II, Editura muzicalã 1969, 1979

Ciobanu Gh. Studii de bizantinologie şi etnomuzicologie, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980

Ştefănescu I. Istoria muzicii universale vol. I.IV, Fundaţia Culturală Română, 1995-2002

Vasile V. ”Istoria muzicii bizantine” vol. I-II, Editura Interprint 1997

Manualele alternative pentru clasele VII-IX.

Brumariu L, Constantinescu G., Petrescu H - Manual clasele IX-XII – Istoria muzicii şi formele muzicale, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985

III. ESTETICĂ MUZICALĂ

1. Dialogul artelor în epoca contemporană

2. Aspecte ale relaţiei dintre compozitor, interpret şi public în epoca contemporană.

IV.FORME ŞI ANALIZE MUZICALE

1. Tipologia principalelor forme muzicale ( lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata).

2. Analiza principalelor forme muzicale (liedul, rondoul, variaţiunea, allegro-ul de sonată fuga).

3. Aspecte structurale ale muzicii în creaţia contemporană românească şi universală.

Bibliografie selectivă
Bughici D. - Forme şi genuri muzicale, Editura Muzicală . Bucureşti 1980
Dicţionar de termeni muzicali Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984
Berger, G.W. – Estetica sonatei clasice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981.
Berger, G.W. – Estetica sonatei romantice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983.
Berger, G.W. – Estetica sonatei contemporane, Ed. Muzicală, Bucureşti,
1985.
Berger, G. W. – Moduri şi proporţii, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1979
Buciu, D. – Elemente de scriitură modală, Ed. Muzicală, Bucureşti,
1983.
Ciortea, T. – Cvartetele lui Beethoven, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986.
Herman, V. – Formele muzicale ale clasicilor vienezi, Lito
Conservatorul „G. Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman, V. – Formele muzicii medievale europene, Lito Conservatorul
„G.Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman, V. – Originile şi dezvoltarea formelor muzicale, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1982.
Niculescu, St. – Reflecţii despre muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980.
Toduţă, S. – Formele muzicale ale barocului (vol. I - III), Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1960-1979.
Berger, G.W. – Ghid pentru muzica instrumentală de cameră, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1965.
Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1970.
Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I - V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-
1977.
Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1979.
Vieru, A – Cartea modurilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1978

*** - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate


în cadrul universităţilor, academiilor facultăţilor de artă, colegiilor universitare.

FOLCLOR MUZICAL

1. Folclorul, sursă de inspiraţie pentru creaţia muzicală cultă.


2. Elemente de structură a muzicii populare româneşti. Genuri şi repertorii.
3. Relaţia dialectică dintre creaţia populară şi cea cultă în societatea contemporană

Bibliografie selectivă

Alexandru, T. - Studii de folcloristică, organologie, muzicale, Ed. Muzicală,


Bucureşti, 1980, 1982.
Bîrlea, O. - Metode de cercetare a folclorului, E.D.P. Bucureşti, 1969
Brăiloiu, C. - Opere (vol. I-V), Ed, Muzicală, Bucureşti, 1967, 1969, 1974, 1979, 1981.
Ciobanu, G. - Izvoare ale muzicii româneşti (vol. I-II), Ed. Muzicală, Bucureşti 1976, 1978.

Brãiloiu C-tin “Opere” vol. I, II, Editura Muzicalã 1967-68

Comişel E.”Folclorul copiilor”, Editura Muzicalã 1982

Ciobanu Gh.”Culegerea si publicarea folclorului”, REF. nr.10

Oprea Gh, - Curs de folclor, Editura Muzicală, Bucureşti 2002


*** - Colecţii antologice şi monografice de cântece populare.
*** - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate
în cadrul universităţilor, academiilor şi facultăţilor de artă.

DIDACTICA DISCIPLINEI
Prin tematica generoasă ce acoperă întreaga paletă a problematicii muzicii, programa îşi propune :

-sã dea posibilitatea candidatului sã dovedeascã în ce masurã cunoaşte si stãpâneşte terminologia reformei
curriculare pentru educaţia muzicalã, competenţa sa în plan operaţional,precum şi capacitatea de evaluare corectă a
relaţiei dintre programă şi manuale;

-sa orienteze pregătirea candidatului înspre didactica aplicată specifică educaţiei muzicale în care să se deplaseze
accentul de pe transmiterea de informaţii pe formarea şi crearea de atitudini de dezvoltare a imaginaţiei elevilor, în
care evaluarea să reprezinte o activitate vie, axată pe practica muzicală;

-sã pună în valoare măsura în care candidatul stãpâneşte repertoriul (cântece, piese instrumentale, audiţii) pentru
clasele I-XII pe etape de educaţie muzicalã (componenta operaţionalã) corespunzator specificului catedrei la care
este încadrat candidatul.

1.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din
didactica educaţiei muzicale: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã si la decizia şcolii, obiectivele cadru
pentru claselel I-IX, competenţele pentru clasele X-XII, obiective de referinţã activităţi de învăţare, standarde de
performanţã si descriptorii de performanţã pentru educaţia muzicalã, arii curriculare, cicluri curriculare.

2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare- evaluare. Caracterul formativ-educativ al


procesului de învăţământ:

- lecţia de muzică; specificitatea acesteia

- formarea şi dezvoltarea gândirii autonome şi critice prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale;

- formarea şi dezvoltarea gustului estetic, al atitudinii reflexive asupra valorilor artistice în viaţa individului şi a
societăţii;

- pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public prilejuită de diferite evenimente .( serbări şcolare,
spectacole ocazionale, concursuri etc.)

3.Proiectarea în educaţia muzicalã-demers de organizare anticipatã a activitãţii didactice:

a. cunoaşterea programei ( lecturare “ pe orizontală”, asimilare) în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor


de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia.

b. proiectarea unităţilor de învăţare prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Model de proiectare
pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente.

c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educaţie
muzicală: procedee de predare a ritmurilor, măsurilor, cântecului după auz, iniţiere instrumentală, audiţie muzicală
activă ;

d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.

4. Metode şi mijloace didactice specifice:

a) clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale, a caracterului său
practic ( cântecul, piesa instrumentală, audiţia jocul, exerciţiul, elemente de limbaj muzical).

b) cântecul vocal/piesa instrumentala:

- criterii de selectare a repertoriului;


- tehnica vocală/instrumentală necesară redării juste melodico-ritmice a exemplelor muzicale, funcţie de
capacitatea elevilor.

c) audiţia muzicalã-act de educare a sensibilitãţii auditive, afective, de formare a capacitatăţii de selectare a


valorilor muzicale:

- locul audiţiei muzicale în lecţia de educaţie muzicalã, exemple ;

-mediul sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii auzului muzical timbruri, ritmuri, tempouri, intensitãţi, sensul
melodiei etc.) ;

- repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activã cu muzicã de genuri diferite;

- corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică, educaţie fizică, etc) ;

5. Creativitatea în lecţia de educaţie muzicalã ; modalitatăţi de dezvoltare a acesteia


- formarea gândirii critice, reflexive, autonome şi creative ; raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi
formarea competenţelor ;

6. Evaluarea în ora de educaţie muzicalã:

- tipuri de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală;

- eficienţa evaluării în procesul de învăţământ

7. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:

- caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor –elev

- tipuri de relaţii

Bibliografie

Ministerul Educaţiei Curriculum Naţional, , Bucureşti, 1999

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001

Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Consiliul Naţional pentru Curriculuum Ghid metodologic pentru aplicarea
programelor şcolare din aria curriculară Arte pentru clasele I-a a XII-a., Bucureşti 2002
Bârzea C. – Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti 1995
Brunner J. – Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti 1970
Ionescu M. – Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Călin M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995
Cristea S. – Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului, Bucureşti, EDP, 1994
Csire Iosif “Educaţia muzicalã din perspectiva creativitãţii” Editura Univ. Muzicã Bucureşti 1998
Piaget, J Psihologia copilului, EDP. Bucureşti 1980
Gârboveanu Maria, “Stimularea creativitãţii elevilor în procesul de învãţãmânt”, E.D.P., 1981
Delion Pavel “Însuşirea limbajului muzical” Revista de pedagogie, XXX, 1981

Ivãşcanu Aurel “Cântecul-factor predominant al educaţiei muzicale” Educatie prin artă si literaturã, E.D.P.,
Bucureşti 1978

Zoicaş Toma Ligia “Audiţia muzicalã-modalitãţi de valorificare si instruirea muzicalã” E.D.P., Bucureşti
1972

Zoicaş Toma Ligia “Pedagogia muzicii si valorile folclorului” Editura Muzicalã 1987
Motora Ionescu Ana şi Dogaru A. ”Îndrumãtor pentru predarea muzicii” clasele V-VIII, E.D.P., Bucureşti
1983

Ilea Anca ş.a. Metodică pentru şcoli normale. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990

Munteanu Gabriela “Jocul didactic muzical”Editura Academiei de Muzicã, Bucureşti, 1997

Munteanu Gabriela “Metodica educaţiei muzicale pentru gimnaziu si liceu” Editura Sigma 1999

Colecţia de manuale alternative, clasele I XII


Creţu C.-Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
Cristea S.-Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, 1998
Cucoş C.-Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi, 1995
Stanciu M.-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
Cerghit I.-Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980
Neacşu I- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990
Radu I.-Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia
Preda V.-Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj, 1999
xxx-Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 1993
Silverstone R.-Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
Geissler E.G.-Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti, 1997
xxx-Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979
Ionescu M.-Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj,1979
Radu I.- Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Iucu R-Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 2000
de Katele J.M.-L`evaluation, Bruxelles, 1986
Pavelcu V-Principii de docimologie, EDP, Bucureşti, 1968
Strungă C.-Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara 1999
Landsherre G-Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975
Stoica A.-(coord.)Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti,2001
Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000, 2001
I. T. Radu- Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP, 2001
Şchiopu -Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti, 1981
.xxx-Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995
Joiţa E.-Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998

EDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ

Muzică instrumentală
Artă vocală ( Canto)
Muzică de cameră

Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată.


Şcoli şi licee de artă

Disciplinele:
 Istoria muzicii universale şi româneşti
 Forme şi analize muzicale
 Estetică muzicală
 Didactica specialităţii

ISTORIA MUZICII UNIVERSALE

1. Antichitatea greacă; Cultura muzicală europeană în Evul mediu – trăsături generale.


2. Muzica în perioada Renaşterii:
- dezvoltarea limbajelor şi a formelor polifonice;
- înfloririrea muzicii polifonice laice;
- premise ale diversificării stilistice; madrigalul italian, chansonul francez şi liedul german;
- muzica instrumentală.

3. Barocul muzical: estetica înnoirii de limbaj muzical, genuri si forme; genurile vocal-simfonice ca expresie a
stilului baroc; reprezentanţi, exemple.

- Preclasicismul muzical: genuri, forme, organizãri tonale ale muzicii, reprezentanţi, exemple.
- reprezentanţi de frunte ai preclacismului muzical: A. Corelli, A. Vivaldi, D. Scarlatti, A. Scarlatti, J. Ph.
Rameau, J.S. Bach, G.Fr. Händel etc.
4. Opera în secolul al XVIII-lea:
- opera seria şi opera buffa;
- conturarea formelor lirico-dromatice naţionale (singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera
buffă italiană, opera engleză The Beggar’s opera);
5. Clasicismul muzical:
-orientarea dominantă a gândirii artistice austro-germane în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea.
- estetica clasicismului – trăsături generale;
- genuri, forme şi limbaj în creaţia compozitorilor clasici vienezi: J. Haydn, W.A. Mozart şi L. v. Beethoven.
6. Romantismul muzical:
- principii estetice şi de creaţie în romantism. Genuri, forme şi limbaj în creaţia compozitorilor romatici;
- culturi muzicale în epoca romantică.
7. Orientări estetice şi stilistice în muzica europeană la pragul dintre sec. al XIX-lea şi al XX-lea:
- impresionism, expresionism, neoclasicism, neoromantism etc.
8. Culturi muzicale în secolul XX (franceză, germană, italiană, engleză, rusă, cehă, poloneză, română, ungară,
spaniolă etc.).
9. Tendinţe creatoare în muzica contemporană.

ISTORIA MUZICII ROMÂNEşTI

1. Geneza şcolii muzicale naţionale – rezultat firesc al imperativelor social-politice ale epocii:
- realitatea românească şi inspiraţia folclorică – factori determinanţi ai identităţii naţionale.
- locul şcolii noastre naţionale în contextul muzicii universale.
2. Clasicismul muzical românesc:
- genuri, forme şi limbaj în creaţia compozitorilor: A. Flechtenmacher, G. Musicescu, Ed. Caudella, C.
Porumbescu, G. Dima, I. Mureşianu, G. Stephănescu, C. Dimitrescu.
3. Muzica românescă modernă – etapă importantă în afirmarea idealurilor patriotice:
- direcţiile dominante şi reprezentanţii lor: D.G. Kiriac, I. Vidu, A. Castaldi, A. Alessandrescu, M. Jora, I.N.
Ottescu, D. Cuclin, S. Drăgoi, M. Negrea, P. Constantinescu şi aportul lor la dezvoltarea muzicii româneşti.
4. George Enescu – strălucit mesager al artei sonore româneşti.
5. umanismul şi patriotismul artei sale;
6. trăsături stilistice definitorii în contextul valorificării creatoare a cântecului popular.
7. Muzica românească contemporană:
8. rolul artei muzicale în societate.
9. dezvolatarea artei interpretative, componistice şi a muzicologiei.

ESTETICA MUZICALĂ

1. Categoriile esteticii în întruchiparea muzicală.


2. Dialogul artelor în epoca contemporană.
3. Aspecte ale relaţiei dintre compozitor, interpret şi public în epoca contemporană.
4. Tendinţe inovatoare în arta sec. XX şi statutul operei de artă.

FORME şI ANALIZE MUZICALE

1.Tipologia principalelor forme muzicale ( lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata).

2. Analiza principalelor forme muzicale (liedul, rondoul, variaţiunea, allegro-ul de sonată fuga).

3. Aspecte structurale muzicale în creaţia contemporană românească şi universală.

Bibliografie selectivă

Berger, G.W. – Estetica sonatei clasice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981.


Berger, G.W. – Estetica sonatei romantice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983.
Berger, G.W. – Estetica sonatei contemporane, Ed. Muzicală, Bucureşti,
1985.
Buciu, D. – Elemente de scriitură modală, Ed. Muzicală, Bucureşti,
1983.
Ciortea, T. – Cvartetele lui Beethoven, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986.
Herman, V. – Formele muzicale ale clasicilor vienezi, Lito
Conservatorul „G. Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman, V. – Formele muzicii medievale europene, Lito Conservatorul
„G.Dima”, Cluj Napoca, 1978.
Herman, V. – Originile şi dezvoltarea formelor muzicale, Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1982.
Niculescu, St. – Reflecţii despre muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980.
Toduţă, S. – Formele muzicale ale barocului (vol. I - III), Ed. Muzicală,
Bucureşti, 1960-1979.
Berger, G.W. – Ghid pentru muzica instrumentală de cameră, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1965.

Ştefănescu I. Istoria muzicii universale vol. I.IV, Fundaţia Culturală Română, 1995-2002

Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970.
Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I - V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977.
Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1979.
Bughici D. - Forme şi genuri muzicale Editura Muzicală . Bucureşti 1980
***Dicţionar de termeni muzicali Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984
Tatarkiewicz,W - Istoria esteticii, vol. I-IV, Ed. Meridiane, 1978
Avesalon, I. – Metodica predării şi studiului instrumentelor de suflat şi percuţie, Lito, Conservatorul “C.
Porumbescu”, Bucureşti, 1980
Barta, C. – Curs de metodica predării şi a studiului instrumentelor de coarde (cu arcuş), Lito, Conservatorul “G.
Dima”, Cluj Napoca, 1987 (ed. a II-a revizuită)
Bălan, Th.. – Principii de pianistică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1966
Bejat, M. – Ce este talentul?, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967
Ciocan, D. – Probleme de semiotică muzicală, în: Studii de muzicologie, vol. XXI, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1988
Iliuţ, V. – O carte a stilurilor muzicale, Ed. Acad. de Muzică, Bucureşti, 1996
Nemescu, O. – Capacităţile semnatice de muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983
Bentoiu, P. – Imagine şi sens, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974
Iliuţ, V. – De la Wagner la contemporani, vol I şi II, Ed. U.C., Bucureşti, 1996
Vancea, Z. – Creaţia muzicală românească, sec. XIX-XX, Ed. Muzicală Bucureşti, 1989
Erbiceanu, C. – Scrisori, vol. I şi II, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1989, 1992
Grove‘s, G. – Dicţionary of Music and musicians, Ed. Blom, London, 1994
Popa, A. – Pianofortele în oglinda timpului său , Ed. Muzicală, Bucureşti, 1994
Răducanu, D.M. – Metodica studiului şi predării pianului, Lito Conservatorul George Enescu, Iaşi, 1977
Răducanu, D.M. – Principiile de didactică instrumentală, Ed. Moldova, Iaşi, 1994
Şchiopu, M. – Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti, 1995
Dufrene, M. – Fenomenologia experienţei estetice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976
Ionescu-Arbore, A. – Interpretul teatrului liric, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984
Apostol, P. – Trei meditaţii asupra culturii, Ed. Dacia, Cluj, 1970
Neuhaus, H.G. - Despre arta pianistică, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966
Bîrcă, A. – Sistematizare în predarea scrierii muzicale, E.D.P., Bucureşti, 1970
Bianu, V.V. – Vioara. Istorie, construcţie, verniu, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957
Costin, M. – Vioara, maeştrii şi arta ei, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1964
Gieseking, W. – Aşa am devenit pianist, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987
Hegyasi, Z. – Vioara şi constructorii ei, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962
Ionescu, C. – Psihologia muziicii (vol. I), Ed. Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Bucureşti, 1982
Long, M. – La pian cu Claude Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1968
Long, M. – La pian cu Gabriel Faure, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970
Plett, E. – Ştiinţa textului şi analiza de text, Ed. Univers, Bucureşti, 1983
Tănăsescu, Dr. – Probleme de înţelegere şi redarea textului pianistic beethovenian, Revista “Muzica”, nr. 12/1970
Iarosevici, Gh. – Metodica predării studiului instrumentelor cu coarde, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962
Geantă, I., Manoliu, G. – Manual de vioară, vol.I, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1971
Minei, I., Pitiş, A. – Tratat de artă pianistică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982
Minei, I., Pitiş, A. – Teoria comportamentului pianistic, Ed. Sf. Gheorghe Vechi, Bucureşti, 1997
Cumpătă, D. – Elemente de metodică a studiului şi predării instrumentelor cu coarde, Ed. Academiei de Muzică,
Bucureşti, 1997
Urmă, D. – Acustică şi muzică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
Brumariu L, Constantinescu G., Petrescu H - Manual clasele IX-XII – Istoria muzicii şi formele muzicale, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985
*** - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate
în cadrul universităţilor, academiilor facultăţilor de artă, colegiilor universitare.

DIDACTICA SPECIALITĂŢII

TEME COMUNE PENTRU MUZICĂ INSTRUMENTALĂ, ARTĂ VOCALĂ INTERPRETATIVĂ (


CANTO) ŞI MUZICĂ DE CAMERĂ

Prin tematica, programa îşi propune :

-sã dea posibilitatea candidatului sã dovedeascã în ce masurã cunoaşte si stãpâneşte terminologia reformei
curriculare pentru educaţia muzical-instrumentală, competenţa sa în plan operaţional, precum şi capacitatea de
evaluare corectă a relaţiei dintre programă şi manuale/partituri;

-sa orienteze pregătirea candidatului înspre didactica aplicată specifică educaţiei muzicale în care să se deplaseze
accentul de pe transmiterea de informaţii pe formarea şi crearea de atitudini de dezvoltare a imaginaţiei elevilor, în
care evaluarea să reprezinte o activitate vie, axată pe practica muzicală;

-sã pună în valoare măsura în care candidatul stãpâneşte repertoriul (cântece, piese instrumentale, audiţii) pentru
clasele I-XII pe etape de educaţie muzicalã (componenta operaţionalã) corespunzator specificului catedrei la care
este încadrat candidatul.

1.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din
didactica educaţiei muzicale: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã si la decizia şcolii, arii curriculare, cicluri
curriculare.

2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare.Caracterul formativ- educativ al


procesului de învăţământ:

- lecţia de instrument/artă vocală; specificul specificul acesteia;

- formarea şi dezvoltarea deprinderilor;

- etapele pregătirii unei lucrări muzicale( instrumentale sau vocale);

- formarea şi dezvoltarea memoriei muzicale a elevilor( instrumentişti/cântăreţi);

- organizarea şi îndrumarea studiului individual;

- pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public;

- pregătirea pentru performanţă;

- importanţa fişei psihopedagogice în activitatea de formare şi dezvoltare muzicală a elevului

3. Proiectarea lecţiei de instrument/artă vocală -demers de organizare anticipatã a activitãţii didactice:

a. cunoaşterea programei ( lecturare, asimilare)în perspective corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu


obiectivele/competenţele acesteia.

b. proiectarea lecţiei de instrument/artă vocală prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Model de
proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai
eficiente ( organizarea studiului individual, )

c. şi strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de


instrument/artă vocală: procedee de predare liniei melodice, a ritmurilor, măsurilor, din textul muzical, a tehnicii
instrumentale, audiţie muzicală activă;

d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.

4. Metode şi mijloace didactice specifice:

d) clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei de instrument/artă vocală, a
caracterului său practic (piesa instrumentală, audiţia, jocul, exerciţiul, elemente de limbaj muzical).

e) piesa vocală/instrumentala:

- criterii de selectare a repertoriului;

- tehnica vocală/instrumentală necesară redării juste melodico-ritmice, a textelor muzicale, funcţie de


capacitatea elevilor.

f) audiţia muzicalã-act de educare a sensibilitãţii auditive, afective, de formare a capacitatăţii de selectare a


valorilor muzicale şi personalităţii elevului:

- locul audiţiei muzicale în lecţia de instrument/artă vocală, exemple ;

-mediul sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii auzului muzical timbruri, ritmuri, tempouri, intensitãţi, sensul
melodiei etc.) ;

- repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activã cu muzicã de genuri şi stiluri diferite;

- corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică educaţie vizuală, design,
scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc) ;

5. Creativitatea în lecţia de instrument; modalitatăţi de dezvoltare a acesteia


- formarea gândirii critice, autocritice, reflexive, autonome ; raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi
formarea competenţelor.

6. Evaluarea în ora de instrument/artă vocală:

- tipuri de evaluare specifice evaluării în ora de instrument ;

- eficienţa evaluării în procesul de învăţământ ;

7. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:

- caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor –elev

- tipuri de relaţii

Bibliografie

Curriculum naţional Bucureşti 1999 ( ISJ)


Creţu C.-Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
Cristea S.-Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, 1998
Cucoş C.-Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi, 1995
Stanciu M.-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
Cerghit I.-Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980
Neacşu I- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990
Radu I.-Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia
Preda V.-Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj, 1999
xxx-Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 1993
Silverstone R.-Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
Geissler E.G.-Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti, 1997
xxx-Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979
Ionescu M.-Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj,1979
Radu I.- Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Iucu R-Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 2000
de Katele J.M.-L`evaluation, Bruxelles, 1986
Pavelcu V-Principii de docimologie, EDP, Bucureşti, 1968
Strungă C.-Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara 1999
Landsherre G-Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975
Stoica A.-(coord.)Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti,2001
Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000, 2001
I. T. Radu- Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP, 2001
Şchiopu -Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti, 1981
.xxx-Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995
Joiţa E.-Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998

STUDII TEORETICE
Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată
Şcoli şi licee de artă
Discipline:
 Teoria muzicii
 Armonie
 Istoria muzicii universale şi româneşti
 Estetică muzicală
 Forme şi analize muzicale
 Didactica specialităţii

Temele pentru teoria muzicii sunt comune cu cele de la Educaţie muzicală, iar temele de istoria muzicii,
estetică muzicală şi forme şi analize muzicale sunt comune cu cele de la Muzică instrumentală, Artă vocală (canto) şi
Muzică de cameră

ARMONIE

Scara generală muzicală. Portativul general.


Scriitura la 4 voci. Ambitusul vocilor. Conducerea (mişcările) vocilor.
Sistemul tonal-funcţional. Funcţiuni în tonalitate.
Acordul de trei sunete.
Trisonuri pe treptele principale.
Poziţiile melodice şi armonice (poziţia şi distribuţia acordurilor).
Cadenţe armonice.
Înlănţuirea severă:
- funcţiuni date
- basul dat
- sopranul dat
Schimbul de poziţie
Înlănţuirea liberă (renunţarea la mersul treptat sau/şi nota comună, dublarea /omiterea cvintei acordurilor, nerezolvarea
sensibilei în cadenţa finală)
Armonizarea anacruzei
Sextacordul:
- sextacordul propriu-zis
- sextacordul prin note melodice (aparent disonante): 6 prin nota de schimb, de pasaj, de întârziere
Cvartsextacordul:
- 6
4 de arpegiu

- 6
4 de pasaj

- 6
4 de schimb

- 6
4 de întârziere

Acordul de septimă de dominantă:


- introducerea acordului
- rezolvarea acordului
- răsturnările acordului
- aspecte atipice ale acordului
Acordul de nonă al dominantei:
- introducerea nonei
- rezolvarea acordului
- răsturnări
Trepte secundare:
- Treapta a II-a
- în stare directă
- în sextacord
- cu septimă
în răsturnări
- rezolvarea amânată a septimei
- Treapta a VI-a:
- în stare directă
- în sextacord
- cu septimă
în răsturnări
- Treapta a III-a:
- în major
- în minor
- în sextacord
- cu septimă
în răsturnări
- Treapta a VII-:
- în sextacord
- cu septimă
în răsturnări
Acordurile de septimă pe treptele I şi IV, în major
Secvenţe armonice diatonice
Majorul armonic
Minorul natural (eolic)
Note melodice efectiv disonante

Bibliografie

Buciu Dan, Armonia tonală, vol I Editura Conservatorului de Muzică Bucureşti, 1989

Negrea Marţian, Tratat de armonie, Ed. Muzicală, Bucureşti 1958

Paşcanu Alexandru Armonia, EDP, Bucureşti, 1982

Rameau J. PH. Tratat de armonie, facsimil, 1722

Turk Hans Peter Curs de armonie tonală, vol. I Conservatorul Gh. Dima, Cluj 1975

Didactica specialităţii

Prin tematică, programa îşi propune :

-sã dea posibilitatea candidatului sã dovedeascã în ce masurã cunoaşte si stãpâneşte terminologia reformei
curriculare pentru educaţia muzical-instrumentală, competenţa sa în plan operaţional, precum şi capacitatea de
evaluare corectă a relaţiei dintre programă şi manuale/partituri;
-sa orienteze pregătirea candidatului înspre didactica aplicată specifică educaţiei muzicale în care să se deplaseze
accentul de pe transmiterea de informaţii pe formarea şi crearea de atitudini de dezvoltare a imaginaţiei elevilor, în
care evaluarea să reprezinte o activitate vie, axată pe practica muzicală;

-sã pună în valoare măsura în care candidatul stãpâneşte repertoriul (cântece, piese instrumentale, audiţii) pentru
clasele I-XII pe etape de educaţie muzicalã (componenta operaţionalã) corespunzator specificului catedrei la care
este încadrat candidatul.

1.Cunoaşterea termenilor actuali din Curriculum Naţional si a unor termeni de specialitate din
didactica educaţiei: Curriculum Naţional, Curriculum de bazã si la decizia şcolii, arii curriculare, cicluri curriculare.

2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare.Caracterul formativ- educativ al


procesului de învăţământ:

- lecţia de educaţie muzicală specializată ; specificul acesteia;

- formarea şi dezvoltarea deprinderilor specifice disciplinei;

- formarea şi dezvoltarea memoriei muzicale a elevilor ( dacă este cazul);

- organizarea şi îndrumarea studiului individual;

- pregătirea pentru performanţă;

- importanţa fişei psihopedagogice în activitatea de formare şi dezvoltare muzicală a elevului

3. Proiectarea lecţiei -demers de organizare anticipatã a activitãţii didactice:

a. cunoaşterea programei ( lecturare, asimilare)în perspective corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu


obiectivele/competenţele acesteia.

b. proiectarea lecţiei prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru. Model de proiectare pentru desemnarea
activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente ( organizarea studiului
individual, )

c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a disciplinei: procedee
de predare liniei melodice, a ritmurilor, măsurilor, din textul muzical, audiţie muzicală activă;

d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.

4. Metode şi mijloace didactice specifice:

- clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei (audiţia, exerciţiul, elemente de
limbaj muzical).

- criterii de selectare a repertoriului de audiat;

- tehnica vocală necesară redării juste melodico-ritmice, a textelor muzicale, funcţie de capacitatea elevilor.

- audiţia muzicalã-act de educare a sensibilitãţii auditive, afective, de formare a capacitatăţii de selectare a


valorilor muzicale şi personalităţii elevului:

- locul audiţiei muzicale în lecţie, exemple ;

- mediul sonor ca premisã a formãrii si dezvoltãrii auzului muzical timbruri, ritmuri, tempouri, intensitãţi, sensul
melodiei etc.) ;
- repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activã cu muzicã de tipuri, genuri şi stiluri diferite;

- corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline ( literatură, educaţie plastică educaţie vizuală, design,
scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc) ;

5. Creativitatea în lecţia de instrument; modalitatăţi de dezvoltare a acesteia


- formarea gândirii critice, autocritice, reflexive, autonome ; raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi
formarea competenţelor.

6. Evaluarea:

- tipuri de evaluare specifice evaluării în ora de instrument ;

- eficienţa evaluării în procesul de învăţământ ;

7. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:

- caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor –elev

- tipuri de relaţii

Bibliografie

Curriculum naţional – Bucureşti, 1999 (I.S.J.)


Cristea S. – Dicţionar de termeni pedagogici, Bucureşti, 1998
Piaget, J. –Psihologia copilului, EDP. Bucureşti 1980
Planchard, E. Pedagogia şcolară contemporană, EDP, Bucureşti 1992
Bârzea C. – Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti 1995
Brunner J. – Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti 1970
Ionescu M. – Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Călin M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995
Cristea S. – Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului, Bucureşti, EDP, 1994
Creţu C.-Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
Cucoş C.-Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi, 1995
Stanciu M.-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
Cerghit I.-Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980
Neacşu I- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990
Radu I.-Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia
Preda V.-Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj, 1999
xxx-Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 1993
Silverstone R.-Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
Geissler E.G.-Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti, 1997
xxx-Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979
Ionescu M.-Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj,1979
Radu I.- Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995
Iucu R-Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 2000
de Katele J.M.-L`evaluation, Bruxelles, 1986
Pavelcu V-Principii de docimologie, EDP, Bucureşti, 1968
Strungă C.-Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara 1999
Landsherre G-Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975
Stoica A.-(coord.)Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti,2001
Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000, 2001
I. T. Radu- Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP, 2001
Şchiopu -Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti, 1981
.xxx-Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995
Joiţa E.-Eficienţa instruiii, EDP, Bucureşti, 1998
Bogdan Tiberiu,Iulian Nica:” Copii excepţionali” E.D.P., Bucuresti, 1970
Dragu Anca, ”Structura personalitãţii profesorului” I.P.C., 1996
Gârboveanu Maria, “Stimularea creativitãţii elevilor în procesul de învãţãmânt”, E.D.P., 1981
Huizinga Johan, “Homo ludens”, Univers, 1977
Ilea Anca, “Muzica. Metodica pentru şcoli normale” E.D.P., Bucuresti 1992
Ionescu C-tin, “Educaţia muzicalã” Ed. Muzicalã, Bucuresti, 1982
“Psihologia muzicii” Ed. Muzicalã, Bucureşti, 1984
De Landsheare G. “Evaluarea continuã a elevilor” E.D.P., Bucuresti, 1980
Munteanu Gabriela “De la didacticã la educaţia muzicalã” Ed. Fundaţia
România de mâine, Bucuresti 1997
Popescu Mihãieşti Al.”Învãţarea şcolarã” Rev. ”Învãţãmântul primar” nr. 1-2, Bucuresti, 1995

* * * - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate


în cadrul universităţilor, academiilor şi facultăţilor de artă.

ANSAMBLURI MUZICALE VOCALE ŞI INSTRUMENTALE


Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată
Şcoli şi licee de artă

Dirijat şi cânt coral


Dirijat ansambluri muzicale instrumentale/orchestrale

 Teoria muzicii
 Armonie
 Istoria muzicii universale şi româneşti
 Estetică muzicală
 Forme şi analize muzicale
 Didactica specialităţii

Temele pentru teoria muzicii sunt comune cu cele de la Educaţie muzicală, iar temele pentru armonie, istoria
muzicii, estetică muzicală, forme şi analize muzicale sunt comune cu cele de la Educaţie muzicală specializată

Teme de specialitate pentru Dirijat şi cânt coral


Dirijat ansambluri muzicale instrumentale/orchestrale:

- genuri şi forme reprezentative în muzica corală şi creaţia muzicală pentru ansambluri


instrumentale/orchestrale;
- tipurile de formaţii corale /ansambluri instrumentale/orchestrale şi criteriile de clasificare a acestora;
- lucrul în ansamblu( acordajul, respiraţia, exerciţiul);
- omogenitatea (atac, sonoritate, pronunţie, dicţie) element de bază pentru ansamblurile muzicale;
- criterii de alcătuire a programelor de concert.

Didactica specialităţii :
Temele sunt comune cu temele de la Educaţie muzicală specializată
Bibliografia este comună cu cea de la Educaţie muzicală specilaizată