1. Sistemul rutier ( 2.2.2.1), trotuarele şi parapeţii (2.2.2.

2) podurilor
metalice de şosea cu platelaj metalic.
2.2.2.1 Sistemul rutier
In cazul platelajelor metalice, sistemul rutier are o alcatuire mai simpla,
hidroizolatia fiind inlocuita cu o protectie metalica inoxidabila. Doua variante de
sistem rutier sunt aratate in fig 2.13 si fig 2.14.

Cand platelajele sunt realizate dintr-o table de otel si o dala de beton de grosime
redusa(fig 2.15), acestea conlucrand prin intermediul elementelor de legatura,
sistemul rutier are o alcatuire identical celui prezentat in paragraful 2.2.1.1

2.2.2.2 Trotuarele si parapetii

La podurile pentru autostrazi, unde trotuarele lipsesc, se prevad parapet de
siguranta incastrati in consola platelajului(fig 2.16)
In cazul podurilor de drumuri de categorie inferioara, se prevad spatii pentru
trotuare care se amenajeaza la nivelul carosabilului si se limiteaza prin parapetii
de siguranta (fig.2.17) sau se amenajeaza trotuare denivelate fata de suprafata
carosabila prevazute cu bordure, parapetul de siguranta interior nemaifiind
obligatoriu(fig 2.18 si 2.19)
2. Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie (2.2.2.3) şi guri de
scurgere (2.2.2.4) la podurile metalice de şosea cu platelaj metalic.

2.2.2.3. Dispozitivele pentru acoperirea rosturilor de dilatatie

In cazul suprastructurilor cu platelaj ortotrop, care se realizeaza de regula pentru
deschideri foarte mari(peste 100 m)), dispozitivele pentru acoperirea rosturilor
de dilatatie trebuie sa asigure deformatii mari ale capetelor suprastructurii, din
care cauza solutiile constructive folosite sunt cele de tip pieptene(fig 2.20) sau de
constructive speciala(fig 2.21).
2.2.2.4. Gurile de scurgere
Grosimea platelajului si a sistemului rutier in cazul podurilor cu platelaj metallic
fiin mica, se adopta guri de scurgere de forma speciala cu palnia de evacuare din
 teava rotunda sudata de table platelajului, rama gratarului aplicata pe platelaj si
sudata de acesta si gratar. Un detaliu de gura de scurgere este aratat in fig 2.22.

3. Calea podurilor metalice de CF fără platelaj (2.3.1).

2.3.1 Calea podurilor metalice fara platelaj

In acest caz calea reazema direct pe elementele structurii de rezistenta, pe
lonjeroni(fig 2.23) sau pe grinzile principale, in lipsa lonjeronilor(fig 2.24)
In fig 2.23a este aratata sectiunea transversal de pincipiu a unei suprasctructuri
cu grinzi principale cu inima plina calea jos, iar in fig 2.23b a unei suprastructuri
cu grinzi principale cu zabrele calea jos.
Avantajele unei astel de cai, in principal, constau in faptul ca: are o greutate
proprie mica, nu necesita o intretinere complicate, traversele amortizeaza socul
transmis de rotile materialului rulant la suprastructura.
Dezavantajele constau in faptul ca avand o alcatuire diferita de calea curenta care
este realizata cu prism de ballast, are rigiditate diferita in comparative cu acesta
din urma si intrerupe continuitatea lucrului masinilor de intretinere a caii.
La o astfel de cale, sinele se prind de traverse printr-o prindere clasica cu placa de
prindere. Prinderea traverselor de talpile superioare ale lonjeroanilor sau
grinzilor principale se face conform detaliilor din fig 2.25. Lumina intre traverse
este de maxim 40 cm la cai ferate cu ecartament normal.

Pentru a avea siguranta ca traversele reazemape talpile lonjeronilor sau grinzilor

principale, si nu stau suspendate, gurile din platbandele sau cornierele in care se
monteaza buloanele e fixare vor fi ovalizate pe vertical. Traversele de regula nu
se cherteaza in dreptul talpilor pe care reazema. Se admite in cazul podurilor cu
calea in curba o chertare de maxim 2-3 cm pentru obtinerea suprainaltarilor mici,
pentru supraianltari mari se folosesc traverse cu inaltime variabila ori lonjeroni
sau grinzi cu talpile superioare pozitionate la cote diferite(fig 2.26).
In cazul cand talpile superioare ale lonjeronilor sau grinzilor principale au inaltime
variabila, completarea diferentei de inaltime se face cu placate metalice montate
suv traverse(fig 2.27).
Daca talpile superioare ale lonjeronilor sau grinzilor principale au latime mare,
pentru a evita incovoierea locala a semitalpii de catre traversa, se foloseste o
rezemare prin intermediul unui dispozitiv de centrare(fig 2.28).
Cand este necesar sa se asigure deplasarea long independent a tablierului si caii,
asezarea traverselor pe talpile lonjeronilor sau grinzilorprincipale se face prin
intermediul unor dispositive speciale(fig 2.29)
Orice tip de orindere care se adopta trebuie sa transmita centric reactiunile
traverselor la lonjeroni sau grinzile principale.
La podurile de cale ferata, sinele se prevad cu dispositive pentru gidarea rotilor
deraiate(contrasine), care se monteaza pe pod sip e o lungime de 20.00m de o
parte si de alta a podului(fig 2.30), pe pod aceste dispositive au alcatuire speciala
pentru a avea greuate proprie redusa(fig 2.31), pe terasament pot avea si alta
alcatuire(Sine de cai ferate).
 Fig. 2.28. Dispozitiv de centrare a rezemarii traverselor

Fig.2.29. Dispozitiv pentru asigurearea deplasarii logitudinale a traverselor

Fig. 2.30. Dispozitia contrasinelor pe pod

Contrasinele se monteaza la toate podurile in aliniament cu lungime mai mare sau egala cu 10 m si la
toate podurile in curba cu lungimea mai mare sau egala cu 5m.
 Fig.2.31. Dispozitia contrasinelor pe pod

4. Calea podurilor metalice de CF cu platelaj metalic

2.3.2.1. Calea podurilor cu platelaj metallic

Sectiunea transversala a suprastructurii in acest caz este o sectiune pi sau casetata.

2.3.2.1.1 Rezemarea directa a caii

Solutia este prezentata in fig. 2.32 si are avantajul ca are greutate proprie foarte redusa, dezavantajul
principal constand in faptul ca amortizeaza intr-o mica masura socul transmis la suprastructura de
incarcarile mobile.

2.3.2.1.2. Rezemarea indirecta a caii

Platelajul are forma unei cuve, in care se aseaza prismul de ballast al caii, acesta avand aceeasi
conformatie ca in cale curenta ( sine rezemate pe traverse de beton), solutia prezentand avantaje
importante:
 Fig. 2.32. Rezemarea directa a caii

-prismul de ballast repartizeaza incarcarile concentrate transmise prin soc, pe o suprafata mare a
platelajului(se elimina solicitarea locala care apare in cazul rezemarii directe);

-amortizeaza socul transmis la suprastructura de incarcarile mobile;

-elasticitatea caii in cale curenta si pe pod nu difera mult;

-intretinerea caii pe pod se face cu aceleasi utilaje care intretin calea curenta;

Solutia prezinta dezavantajul substantial insa, de a avea o greutate proprie foarte mare in
comparative cu solutiile de cale rezemata direct.

In fig. 2.33. care este aratata o solutie de cale cu prism de balast. Protectia anticoroziva se face prin
metalizare.

5. Calea podurilor metalice de CF cu platelaj din beton (2.3.2).

2.3.2.2 Calea podurilor cu platelaj din beton

Ca si in cazul platelajului metalic, platelajul din beton armat este realizat sub forma unei cuve de balast
(fig. 2.34).

Prezenta dalei de beton reclama o hidroizolatie, care presupune un stratde mortar de egalizare ca
support al acesteia, iar peste hidroizolatie un strat de beton armat cu plasa de sarma ca protective a
hidoizolatiei.
 Fig. 2.32. Rezemarea directa a caii

Fig. 2.34. Cale pe prism din balast la poduri cu platelaj din beton

6. Dispozitive de racordare a căii (2.3.4) şi guri de scurgere (2.3.5) la

podurile metalice de CF
2.3.4. Dispozitivele de racordare a caii

La poduri de cale ferata aceste dispositive sunt mai simple, pentru ca ele trebuie doar sa nu permita caderea balastului
din prismul de balast bancheta cuzinetilor.
 La podurile cu calea rezemata pe traverse de lemn, racordarea se face cu ajutorul unui opritor de balast montat pe
coronamentul zidului de garda al culeei, care impiedica caderea balastului din spatele culeei. (fig. 2.37)

Opritorul de balast este realizat dintr-un profil cornier cu aripi egale sau neegale ancorat in zidul de garda cu ancore din
otel-beton.

Spatiul Δ intre zidul de garda si consola lonjeronului se ia cca. 50mm, daca aparatul de reazem al
suprastructurii este fix; daca aparatulde reazem este mobil se tine cont in plus de deplasarile capatului
suprastructurii, ca urmare a deformatiilor din temperatura.

La podurile cu platelaj metalic, cu rezemarea directa sau indirecta a sinei, opritorul de balast se
realizeaza ca in fig. 2.38 sau 2.39. O alcatuire asemanatoare celei din figura 2.39. o are opritorul de
balast si la suprastructurile cu platelaj din beton cu rezemarea indirecta a caii.

Fig. 2.37. Opritor de balast la poduri cu calea rezemata pe traverse

 Fig. 2.38. Opritor de balastla poduri cu calea rezemata direct

Fig. 2.39. Opritor de balast la poduri cu calea pe prism de balast

 Fig. 2.40. Gura de scurgere a apelor la poduri cu calea rezemata direct pe platelaj

2.3.3 Gurile de scurgere

La suprastructurile cu platelaj metalic cu rezearea directa a caii, gaurile de scurgere se amenajeaza

conform fig. 2.40., iar cand rezemarea se face pe prism de balast, in cuva din beton, conform fig.2.41.

Fig.2.41. Gura de scurgere a apelor la poduri cu calea rezemata pe prism de balast

7. Alcătuirea constructiva a platelajelor din beton (3.1.1) la podurile
metalice de şosea.

3.1.1. Platelajele din beton

Platelajele din beton sunt realizate sub forma unei dale dinbeton armat cu armature obisnuita sau
pretensionta. Ca mod de punere in opera a betonului, dala poate fi turnata monolit sau prefabricate.
Principalul dezavantaj al platelajelor din beton il constituie greutatea proprie mare. Rezemarea
platelajului pe elementele tablierului metalic se face in diferite variante, functie de alcatuirea
constructive a tablierului. In zona reazemelor dala poate fi realizata cu sau fara vute.

La suprastructurile cu lonjeroni si antretoaze, rezemarea dalei se poate face numai pe

lonjeroni(fig.3.1), sau pe lonjeroni si antretoaze (fig 3.2)

In primul caz platelajul este o dala continua. Armatura de rezistenta se dispune in sens transversal
podului. In al doilea caz, calculul dalei se face functie de valoarea raportului la/lb. Daca la/lb este mai mare
sau egal cu 2, rigiditatea la incovoiere a dalei in lungul suprastructurii este mica, rezemarea pe
antretoaze nu are effect asupra starii de solicitare a dalei si acestea se calculeaza la fel ca dala
suprastructurii din gih. 3.1. Daca rigiditatile la incovoiere pe cele doua directii (longitudinala si
transversala) sunt comparabile, in dala rezulta solicitari pe ambele directii si armatura determinata prin
calcul se dispune corespunzator.

Fig. 3.1. Rezemarea platelajelor pe lonjeroni

 La suprastructurile cu antretoaze, dar fara lonjeronni, rezemarea dalei se face pe antretoaze, avand
de-a face cu o dala continua in lungul suprastructurii (fig. 3.3), iar armature de rezistenta a dalei se
dispune in sens longitudinal. In sfarsit, la suprastructurile alcatuite din doua sau mai multe grinzi
principale (fig. 3.4.), la care grinzile caii lipsesc, iar legaturile intre grinzile principale sunt asigurate de un
system de contravantuiri vertical ca se poate considera ca indeplineste rolul de antretoaze, platelajul
reazema pe talpile grinzilor principale (solutia se preteaza numai la podurile cu calea sus).

In sfarsit, la suprastructurile alcatuite din doua sau mai multe grinzi principale (fig.3.4.), la care
grinzile caii lipsesc, iar legaturile intre grinzile principale sunt asigurate de un sistem de contravantuiri
verticale care se poate considera ca indeplineste rolul de antretoaze, platelajul reazema pe talpile
grinzilor principale (solutia se preteaza numai la podurile cu calea sus).

Fig. 3.2. Rezemarea platelajelor pe lonjeroni si antretoaze

 Fig. 3.3. Rezemarea platelajelor pe antretoaze

Fig.3.4. Rezemarea platelajeor pe grinzile principale

Platelajul se calculeaza ca o dala simplu rezemata cu console (fig.3.4.a) sau ca o dala continua cu
console (fig. 3.4.b), armatura de rezistenta dispunandu-se transversal podului.

Solutiile prezentatein fig. 3.1÷3.3. se intalnesc la podurile matelice executate in urma cu cca. 40÷50
de ani, cand rezemarea dalei pe talpile grinzilor se facea fara impiedica lunecarea dintre cele doua
elemente ( in realitate exista o oarecare conlucrare datorita capetelor de nit inglobate in beton si a
frecarii dintre dala si grinda, dar aceasta este neglijata).

In cazul suprastructurilor din fig.3.4. a, b, conlucrarea dala-grinzi este posibila si indicate, dala de beton
aducand un aport substantial la capacitatea portanta a grinzilor principale, fiind solicitata la
compresiune din incovoiere, stare de eforturi foarte convenabila betonului,cu exceptia suprastructurilor
cu grinzi continue, la care dala in zona reazemelor intermediare este solicitata la intindere din
incovoiere, efor ce poate fi insa preluat prin dispunerea de armature longitudinala sa prin crearea unei
stari de eforturi initiale favorabile dalei, prin diferite procedee (precomprimarea longitudinala a dalei pe
zona momentelor negative din grinzi, denivelarea fortata a reazemelor grinzii, etc.). Aceasta este defapt
solutia care se foloseste in momentul de fata pentru suprastructurile metalice cu platelaj din beton,
conlucrarea dala-grinzi atenuand dezavantajul rezultat ca urmare a greutatii mari a acestui tip de
platelaj.
 Calculul unei astfel de dale presupune doua etape, corespunzatoare celor doua functii principale
pe care aceasta le indeplineste:

-functia de dala incovoiata in sens transversal podului de incarcarile locale - incarcarea permanenta data
de greutatea proprie a dalei si greutatea caii si incarcarile utile – solicitare din care rezulta armature
necesara dispusa in sens tranversal;

-functia de talpa superioara a grinzilor principale, ca urmare a asigurarii conlucrarii cu acestea, actionata
in sens longitudinal de partea de eforturi ce-I revine acesteia din eforturile totale ale grinzilor principale.

Eforturile in dala din functia de saiba orizontala solicitata la incovoiere din actiunile orizontale
transversale podului – presiunea vantului, forta centrifuga la poduri in curba – se neglijeaza.

Calculul dalei ca talpa superioara a grinzilor principale va fi dezvoltat in cadrul calcului

suprastructurilor podurilor cu grinzi principale cu sectiune compusa otel-beton nde se vor analiza si
detaliile contructive ce asigura conlucrarea dala-grinzi.

8. Alcătuirea constructiva a platelajelor metalice (3.1.2) la podurile

metalice de şosea.

Fig.3.14. Platelaj metalic din profile Zores

Fig. 3.15. Platelaj metalic din table curbate

O solutie folosita destul de putin au constituit-o platelejele din gratare metalice, avand o greutate
proprie redusa prin disparitia sistemului rutier, dar fiind proprie numai circulatiei pe pneuri (fig. 3.16.).
 Fig. 3.16. Platelaj metalic tip gratar

La structurile actuale, platelajul metalic se realizeaza sub forma unei placi plane cu grosimea de 10-
20mm care, pentru marirea rigiditatii la incovoiere, se intareste cu nervure longitudinale si transversal
dese sudate unilateral, intregul ansamblu formand asa numitul platelaj ortotrop (fig. 3.17.). Placa
metalica indeplineste rolul de talpa superioara a acestor nervure, dar indeplineste si functia de talpa
superioara a grinzilor principale ale suprastructurii, fiind solicitata complex ca urmare a acestor functii.
Calculul ei va fi dezvoltat in cadrul suprastructurilor de poduri cu platelaj ortotrop.

Fig.3.17. Platelaj metalic ortotrop pentru poduri de sosea

9. Alcătuirea constructiva a platelajelor din beton (3.2.1) la podurile
metalice de CF
3.2.1. Platelaje din beton

Solutia este relativ noua si consta dintr-o dala din beton armat in conlucrare cu grinzile principale,
avand forma unei cuve de balast, care constituie suportul pentru calea formata din sine, traverse de
beton, prism de balast (fig.3.18.)

Fig. 3.18. Calculul platelajelor din beton la poduri CF cu rezemarea indirecta a caii

Incarcarile concentrate (rotile vehiculelor de cale ferata) se repartizeaza prin intermediul

traverselor, prin plane de 45 de grade, pana la suprafata mediana a dalei din beton rezultand o incarcare
uniform distribuita atat in sens transversal cat si in sens longitudinal podului. In sens longitudinal
aceasta sitributie uniforma a incarcarilor concentrate este mult mai putin exacta, depinzand in principal
de rigiditatea caii, distanta dintre traverse si grosimea prismului de balast sub talpa traverselor. De
asemenea in decat sens transversal, distributia poate fi neuniforma daca incarcarile utile nu se
distribuie egal la cele doua sine ale caii sau ca urmare a aactiunii unor forte orizontale transversal
suprastructurii, de exemplu forta centrifuga. Toate aceste inexactitati insa nu modifica esential
solicitarea locala a platelaajului si de aceea se considera o sidtributie uniforma longitudinal si transversal
podului.

Dala se calculeaza la incarcari locale ca o placa simplu rezemata pe grinzile principale.

Calculul se face pentru o latime de 1m de placa, corespunzator acestei latimi considerandu-se

incarcarile permanente g si utile p.
p-incarcarea pe roata locomotive convoiului de calcul;

b1- latimea de repartitie prin traverse a incarcarii P;

d-distanta dintre doua osii consecutive ale locomotive.

In calculul eforturilor din incarcari utile se are in vedere coerficienul dinamic pentru calea pe prism
de balast.

Analiza solicitarii dalei in lungul suprastructurii se face o data cu cea a grinzilor metalice, aceste doua
elemente formand impreuna o structura compusa otel-beton.

10. Alcătuirea constructiva a platelajelor metalice (3.2.2) la podurile

metalice de CF
3.2.2. Platelaje metalice

La podurile vechi se intalneau destul de rar platelaje din profile Zores fixate pe lonjeroni, in care se
montau traversele caii (fig. 3.19.). Solutia suferea prin faptul ca profilele Zores erau supuse coroziunii
accelerate, deoarece formau cutii de apa.

Fig.3.19. Platelaj metalic pentru CF din profile trapezoidale compuse

La structurile modern, platelajele metalice se realizeaza sub forma unei placi plane intarita cu
nervure longitudinale si transversa (fig. 3.20.), pe care calea reazema direct (vezi fig.2.32.) sub forma
unei cuve metalice, de asemenea intarite, caz in care calea reazema indirect prin intermediul unui prism
de balast(vezi fig. 2.33.).

La platelajele metalice cu rezemarea directa a caii, incovoierea locala (intre nervure) a placii metalice
nu se produce, deoarece sinele sunt plasate in dreptul inimii grinzilor principale (la poduri cu calea
simpla- fig. 2.32.), sau in dreptul inimii grinzilor principale si a lonjeronului ( la poduri cu cale dubla -fig
3.20.). Eforturile platelajului rezulta in acest caz ca urmare a conlucrarii lui cu lonjeronii, antretoazele si
grinzile principale, din functia de talpa superioara a acestor elemente. Avem si aici de-a face cu calculul
unui platelaj ortotrop.
 Fig. 3.20. Platelaj metalic ortotrop pentru poduri de CF

Platelajul metalic tip cuva, se calculeaza considerand distributia incarcarilor ca in cazul celor din beton,
eforturile in elementele componente ale platelajului determinandu-se prin metodele de rezolvare a
platelajelor ortotrope.

11. Alcătuirea constructivă (4.1.1) şi calculul (4.1.2) grinzilor căii

podurilor metalice de şosea

4.1.1. Alcatuirea constructive a grinzilor caii podurilor metalice de sosea

Suprastructurile cu alcatuirea de principiu data in fig 3.1÷3.3., se intalnesc la podurile ce au fost

construite pana acum 40-50 de ani, de aceea nu se va insista in a prezenta multe detalii constructive,
desi acestea au fost realizate in foarte multe variante. Trebuie precizat ca in aproape toate cazurile, ca
mijloc de imbinare s-au folosit niturile.

Sectiunile transversal utilizate atat pentru lonjeroni cat si pentru antretoazele acestor suprastructuri,
sunt cele prezentate in fig 4.2., mai putin profilul laminat normal “I” care s-a folosit, datorita capacitatii
portante reduse la incovoiere, numai pentru lonjeroni.

Fig. 4.2. Sectiuni transversal pentru lonjeroni si antretoaze

Un detaliu important îl constituie îmbinările lonjeron - antretoază si antretoaza – grinda
principala.
Prinderea lonjeron-antretoaza este de regula o prindere la nivel (talpa superioara a
lonjeronului la acelasi nivel cu talpa antretoazei) asigurandu-se (fig.4.3) sau nu (fig. 4.4)
continuitatea talpilor lonjeronilor prin eclise de continuitate, lonjeronii calculandu-se ca
grinzi continue rezemate pe antretoaze, respectiv grinzi simplu rezemate pe acestea.

Prinderea antretoază - grinda principală prezintă o mare diversitate,depinzândîn

principal de tipul constructiv al grinzilor principale (grinzi cu inimă plina sau grinzi
cuzăbrele, grinzi cu perete simplu sau dublu, pod cu calea sus sau jos). Prinderea este
prevazuta in ranfort, mai ales in cazul podurilor cu calea jos, fara contravantuiri la partea
superioară. în scopul realizării unor semicadre transversale rigide. Exemplul din fig 4.5
se refera la prinderea unei antretoaze de grinda principala cu inima plina a unui pod cu
calea jos.

Suprastructurile nituite, dupã cum se poate observa din detaliile desenate, au oalcãtuire
foarte complicatã, cu consum mare de material şi manoperă, greu de intretinut. Din
aceste motive, in momentul de fata, asa cum s-a precizat in pragrafele 3.1.1 si 3.1.2,
solutiile folosite pentru suprastructurile metalice pe sosea sunt suprastructurile cu
platelaj din beton în conlucrare cu grinzile principale (fig. 3.4. şi 4 1.). sau cele cu
platelaj ortotrop (fig. 3.1.7.). Suprastructurile mentionate se executä sudate, doar
îmninärile de şantier sunt nituite sau cu şuruburi. Soluțiile eliminadezavantajele
enumerate la suprastructurile în totalitate nituite. Pentru acestea se vor damai departe
detailiile de alcãtuire a lonjeronilor şi antretoazelor.

Legaturra între grinzile principale ale unei suprastructuri, in cazul cand lipsesc grinzile
căii, cu ajutorul contravantuirilor, este aratata in fig. 4.6. (vezi şi fig. 3.4.).

Barelo de contravântuire se pot realiza din corniere (fig. 4.6 a), dar o soluție des folositä
in ultimul timp o constituie barele din țeavä rotundä (fig. 4.6.b). O secțiune orizontalä a
nodului inferior al contravântuirilor din fig. 4.6.a este arătatä in fig. 4.7.

În scctiunea de reazem, contravântuirile verticale au o dezvoltare mult mai puternică,

rigla de la talpa inferioară trebuind sä fie capabilă sã preia greutatea tablierului in timpul
operației de ridicare a acestuia cu prese, pentru verificarea, rectificarea sau înlocuirea
aparatelor de reazem (fig. 4.8.).
Pentru structurile din fig. 4.1., detaliul prinderii antretoazã - grindä principalä poate fi
rezolvat ca in fig. 4.9.

La suprastructurile cu platelaj ortotrop, lonjeronii şi antretoazele au secțiunetransversală

diferită de cele întălnite până acum.

Lonjeronii sunt, dupa rigiditatea la torsiune, de douä feluri:

- lonjeroni nerigizi la torsiune (lonjeroni deschişi).

- lonjeroni rigizi la torsiune (lonjeroni închişi).
În fig. 4.10. sunt date câteva secțiuni, din cele mai des utilizate, pentru lonjeronideschişi:

-
lonjeroni din platbandã (fig 4.10.a):

- lonjeroni din platbandä cu bulb (fig. 4.10.b).

- lonjeroni din profil I laminat tăiat (fig. 4.10.c):

- lonjeroni din profil comier cu aripi neogale (fig. 4.10.d).

Lonjeronii trec continuu prin inima antretoazelor, lãțimea fantelor de trecere fiind cu 1
mm mai mare decat lätimea inimii lonjeronilor. Prin sudarea lonjeronilor de inima
antretoazelor cu cordoane de sudură de colt bilaterale, inima lor este solicitată normal la
directia de laminare, existând pericolul apariției fisurilor lamelare, de accea decupajul
inimii antretoazelor se modifica astfel încât prinderea inimii lonjeronilor sä sefacã
unilateral (fig. 4. 11.).

Toate sudurile dc colț vor fi întoarse pentru a exita concentrarile de eforturi careconduc
la o comportare la obosealã necorespunzătoare.

İn fig. 4.12. sunt date câteva secțiuni pentru lonjeroni închişi.

Lonjeronii cu secțiune închisä se executä din tablă de 6 - 8 mm grosime, îndoita la rece.

Secțiunile in formă de covatä (fig. 4.12.b) şi in formă de U (fig. 4.12.c) sunt mai puțin
utilizate, deoarcce zonele îndoite la rece sunt mari, oțelul pe aceste zone este ecruisat,
iar cordoanele de sudura corespunzãtoare acestor porțiuni nu sunt de bunä calitate.
Soluția curent folositä este secțiunea trapezoidală (fig. 4.12.a).
Distantele între axele lonjeronilor se consideră in mod obişnuit între 250 - 400 mm in
zona carosabilä şi maxim 1000 mm in zona trotuare1or, când lonjeronii sunt cu sectiune
deschisä și între 300 - 750 mm in zona carosabilã şi 1000 - 1200 mm in zona trotuarelor,
când lonjeronii sunt cu secțiune închisä.

Antretoazele podurilor cu platelaj ortotrop se realizează in secțiunc ‘I’ la care talpa

superioară este de fapt platelajul suprastructurii (fig. 4.13.)

Distanta între antretoaze este 1000 - 3000 mm,cand lonjeronii au secțiuine deschisă şi
3000 - 6000 mm cand au sectiune închisă.

4.1.2. Calculul grinzilor căii podurilor metalice de sosea

Vorbind la modul general despre calculul podurilor metalice, o parte importantă a

acestui calcul fiind calculul eforturilor in elementele de rezistență ale suprastructurii.
trebuie să arätãm ca o suprastructură de pod este o structura spațiala, formată din
elementele principale de rezistențä - platelaj, lonjeroni, antretoaze, grinzi principale,
contravântuiri - cu legături între ele tip articulație, încastrare sau încastrare elasticä.

Calculul care dă rezultate apropiate de comportarea reală a suprastructurii este un calcul

spațial, în care suprastructura este încărcată cu acțiunile verticale și orizontale grupate
pe grupari de acțiuni, ținând cont de compatibilitatea lor. Pentnru o reuşită catmai
deplină (un calcul cât mai exact), este necesar ca modelul static ales pentru calcul să
reprezinte cât mai fidelsuprastrura in cauză,foarte importantă fiind considerarea
legaturilor între elementele modelului, ca și a legăturilor exterioare ale acestuia, cât mai
apropiate de cele reale. Modelul astfel obtinut, este de regulă multiplu static
nedeterminat și nu poate fi rezolvat decat folosind programe de calcul automat. Pentru
încărcările mobile se poate rezolva modelu1 pentru o încercare unitară așezată in diferiit
pozitii,. rezultând linii de influență pentru diferitele eforturi.
Un calcul mai simplu se poate face, împărțind suprastructura în sisteme plane formate
din elementele conținute în planele respective, de exemplu tălpile grinzilor principale,
contravântuirile orizontale, lonjeronii și antretoazele cuprinse în planul orizontal de la
nivelul căii, luându-se în considerare în acest caz conlucrarea plană a elementelor
suprastructurii.

În sfarșit, ca1cu1u1 cel mai simplist presupune considerarea elementelor suprastructurii

separat, fiecare fiind actionat de reacțiunile date de elementul pe care-l susține, conform
legăturilor considerate. În general, eforturile calculate neconsiderând conlucrarea
elementelor suprastructurii sunt mai mari decât cele reale, acest lucru explicand de ce la
structuri de poduri vechi, creşterea încărcărilor utile în timp nu a dus la creșteri ale
eforturilor unitare în elementele componente ale suprastructurii pe cât era de aşteptat,
conlucrarea acestora fiind favorabilă.

Pentru structura din fig. 4.14 se schițeaza calculul grinzilor cai la încărcările verticale,
fără considerarea conlucrării, admitand următoarele ipoteze:

- platelajul în dreptul lonjeronilor centrali, în lungul acestora , este articulat;

- lonjeronii și antretoazele sunt grinzi simplu rezemate pe antretoaze respectiv pe
grinzile principale.
Lonjeronii sunt solicitați de reacțiunile date de platelaj, iar antretoazele solicitate de
reacțiunile lonjeronilor.

Notăm cu RIi,. Rji.,...Rni , reacțiunile date de platelaj pe lonjeronii suprastructurii din

incacările transmise prin rotile i ale convoiului ce solicită podul (fig. 4.14.). Se
dimensionează lonjeronul pentru care reacțiunile din convoi sunt cele mai mari (sa
presupunem ca este lonjeronul j cu rcacțiunileRji), acestea poziționându-se diferit în
lungul lonjeronului, după cum se dorește calculul momentului incovoietor maxim sau
fortei taietoare maxime (fig. 4.15)

Pentru calculul eforturilor in antretoază,convoiu1 se poziționează in secțiune transversală

astfel încat să se obțina reactiunile maxime pe lonjeronii marginali sau centrali, după cum
se doreşte forța tăietoare maximă sau momentul încovoietor maxim in antretoază. Cu
încărcările Rji ale fiecarui lonjeron, se calculează reacțiunile Rj transmise la antretoaza
considerată și se determina apoi efortul dorit în antretoază (fig. 4.16.), pozitia convoiului
în sens longitudinal podului fiind cea corespunzătoare obținerii reacțiunilor Rj maxime.

Dacă lonjeronii au asigurată continuitatea in dreptul antretoazelor, eforturile lonjeronilor

(Mj, Tj) ca și reacțiunile pe antretoaze (Rj) se determină cu ajutorul liniilor de influientă
pentru lonjeronii grinzi continue.
Un calcul mai complex, dar mai exact. se poate face considerand rețeaua plană de grinzi
formată din lonjeron, antretoaze şi grinzile principale, rețea pe care reazemã platelajul
prin intermediul lonjeronilor. Considerand rezemarea platelajului pe lonjeroni un reazem
simplu liniar (dezvo1tat pe toatä lungimea lonjeronilor), se poate determina starea de
solicitare in reteaua de grinzi considerând legaturile între grinzile rețelei de tip reazem
simplu, rezultând ca singurele necunoscute reacțiunile verticale din noduri (fig. 4.17.a),
sau de tip articulație, rezultand 3 necunoscute in nod (fig. 4.17.b), dar deoarece s-a
constatat că influența rigiditãții la rotire a nodurílor asupra distributiei eforturilor in
structurä poate fi neglijatä, momentele Mjx şi Mjz pot fi neglijate.

In cazul când nodul de intersecție este de tip încastrare rezulta 6 necunoscute. Rezolvarea
rețelei de grinzi se poate face prin calcul automat, determinând pentru o încărcare unitarä,
suprafețe de influențä pentru necunoscute, pe care se poziționează incarcarile verticale in
poziția cea mai defavorabilă. La acțiuni in planul rețelei (acțiuni orizontale pe
suprastructura podului), aceasta se comportä ca un cadru.

Calculul lonjeronilor şi antretoazelor suprastructurilor cu platelaj ortotrop se va

abordaincapitolul VII.

12. Secţiuni transversale ale barelor grinzilor cu zăbrele (8.3).

Se vor analiza in cele ce urmeaza sectiunile la care solidarizarea
elementelor componente ale acestora se realizeaza prin sudura si care se folosesc on momentul de fata
la alcatuirea barelor grinzilor cu zabrele, avand o forma foarte simpla.

Forma sectiunii barelor grinzilor cu zabrele depinde de functia pe care o indeplineste

fiecare bara in parte ( talpa superioara sau inferioara, montant, diagonala) si de natura efortului axial
din bara respectiva ( intindere sau compresiune).

Pentru barele talpilor superioare se folosesc sectiunile din fig. 8.6.

 Sectiunile deschise ( fig. 8.6.a si b) se folosesc la deschideri mici ale grinzilor principale. In
cazul b) se pot adopta platbenzi orizontale la nivelul inferior al sectiunii daca spatial necesar accesului in
interiorul sectiunii in timpul montajului si pentru revizie si intretinere este mai mare de 120mm.
Sectiunile casetate se folosesc pentru deschideri mari, in cazul sectiunilor foarte late platbanda
orizontala superioara se pozitioneaza inclinat ( fig. 8.6.d) pentru a Evita stagnarea apei si deci
accelerarea coroziunii.

Pentru barele talpilor inferioare se folosesc curent sectiunile din fig. 8.7.

Observatiile facute pentru sectiunile talpilor superioare sunt valabile si in cazul sectiunilor
talpilor inferioare. Un detaliu caruia trebuie sa I se asigure o atentie deosebita este imbinarea perete
vertical- platbanda orizontala superioara ( detaliul A). Aceasta imbinare se realizeaza cu sudura de
adancime, pozitionand platbanda orizontala cu minimum 2-3 mm deasupra muchiei peretelui vertical,
facilitand in felul acesta scurgerea apelor. Pentru zabrele se adopta sectiunile din fig. 8.8.
 Dimensiunile generale ale sectiunii talpilor ( fig. 8.6 si 8.7. ) se determina folosind
relatiile approximative. Se folosesc doua seturi de formule:

-formulele lui Shaper:

- Formulele lui Hartmann

-
L-deschiderea grinzii cu zabrele, in m.
Bt, ht- rezulta in cm.

Latimea sectiunii zabrelelor trebuie sa se coreleze cu latimea bt a sectiunii barelor

talpilor, astfel incat sa fie posibila prinderea intre aceste bare in noduri prin intermediul
guseelor, asa dupa cum vom vedea mai departe.
La alcatuirea sectiunii barelor grinzilor cu zabrele trebuie sa se tina cont de cateva
reguli:

-pe toata lungimea grinzilor, inaltimea ht si latimea bt a barelor se pastreaza constante;

-sporul de sectiune de la o bara la alta se va obtine pastrand in general constanta latimea

platbenzilor care compun sectiunile, marind grosimea acestora, sporul de grosime dandu-se in exteriorul
sectiunii;
 -latimea platbenzilor va fi sufficient de mare ca sa permita innadirea lor cu eclise si cel
putin un sir de nituri sau suruburi , innadire necesara in sectiunile unde se plaseaza rosturi de montaj;

-raportul latime /grosime pentru platbenzile barelor comprimate va fi ales astfel incat sa
impiedice voalarea acestora;

-pentru reducerea influentei eforturilor secundare in bare, ca urmare a rigiditatii

nodurilor, se recomanda ca raportul l/e>= 10 ( l- lungimea teoretica a barei, e-distanta maxima de la
centrul de greutate al sectiunii la fibra cea mai departata);

-sporul de sectiune de la o bara la alta a talpilor se va face astfel incat centrul de grautate
al sectiunilor barelor sa se modifice cat mai putin, pentru o cat mai buna centrare a barelor talpilor pe
axa teoretica a grinzilor cu zabrele;

-sectiunea barelor va fi astfel alcatuita incat sa nu formeze cutii de apa;

-innadirile intre platbenzi de grosimi diferite se fac cu sudura de adancime cap la cap, cu
prelucrarea muchiilor in V, Y, X si clasa de calitate I pentru barele intinse si II sau III pentru barele
comprimate.

13. Alcătuirea nodurilor grinzilor cu zăbrele (8.4).

Prinderea barelor in nodurile grinzilor cu zabrele se face prin intermediul guseelor, care pot fi gusee
intercalate sau gusee applicate.

Barele talpilor sunt continue in noduri, iar de guseele prinse de aceste talpi se prind,
folosind nituri sau suruburi de inalta rezistenta, diagonalele si montantii. Principiul de realizare a
nodurilor in cele doua variante de gusee amintite mai sus, se va ilustra pentru nodul A al grinzii cu
zabrele din fig. 8.9.

-nod cu gusee intercalate ( fig. 8.10. si 8.11.).

 Guseele se intercaleaza cu peretii sectiunii talpii prin decuparea acestora pe lungimea
corespunzatoare latimii guseelor, asigurandu-se continuitatea cu cordoane de sudura de adancime.
Montantul se introduce intre gusee si se prinde cu nituri sau suruburi, latimea montantului fiind egala cu
latimea bt masurata la interiorul talpii data de formulele 8.1. sau 8.2. Pentru o montare usoara a
montantului, acesta se poate realiza cu latimea mai mica , astfel incat sa se poata introduce intre gusee
si montant doua fururi cu grosimea de ( 8-10 ) mm ( fig. 8.11.).
-nod cu gusee aplicate ( fig. 8.12.);
 Solutia prezinta avantajul unei mai usoare montari, dar prinderea guseelor de talpi cu nituri sau
suruburi produce slabiri pe sectiunea acestora.

In continuare se vor da detalii pentru alte cateva noduri ale grinzii din fig. 8.9. alcatuite in solutia
cu gusee intercalate sudate.

-nodul B ( fig. 8.13.)

-nodul C ( fig. 8.14. )

 Daca sectiunea talpii superioare nu este prevazuta cu cele doua platbande orizontale
inferioare, montantul se poate duce pana la partea superioara a sectiunii talpii, prinderea facandu-se
prin intermediul guseelor sau direct de talpa, daca inaltimea acesteia este suficienta pentru a dispune
numarul necesar de nituri sau suruburi pentru prinderea montantului ( fig. 8.15.).

-nodul D ( fig. 8.16.).

 -nodul E ( fig. 8.17.)

In cazul nodului E, inaltimea guseelor va fi cel putin egala cu inaltimea antretoazei de

reazem a suprastructurii, pentru a permite prinderea acesteia de grinzile principale

Prinderea diagonalelor cu sectiune casetata de gusee se face modificand sectiunea

acestora in zona de prindere, astfel incat sa se asigure pentru niturile sau suruburile de prindere spatiul
necesar montarii. Se utilizeaza doua variante:
 -transformarea sectiunii casetata intr-o sectiune “ dublu T “ ( fig. 8.18.a si b):

-decuparea unei platbande a sectiunii casetate pentru a facilita accesul in interiorul casetei ( fig.
8.19.) :

Decupajul permite montarea niturilor sau suruburilor plasate in pozitiile mai greu accesibile.

Decupajul se poate duce dincolo de primul rand de elemente de prindere, in acest caz
slabirea sectiunii platbenzii decupate se suplineste prin ingrosarea ei ( fig. 8.20.).
 La alcatuirea grinzilor cu zabrele trebuie avute in vedere cateva reguli:

-alcatuirea unei grinzi cu zabrele se face astfel incat centrele de greutate a barelor sa se
suprapuna in elevatie si sectiune transversala cu axa teoretica a grinziicu zabrele. Suprapunerea in
sectiune transversala este posibila deoarece toate barele au o axa de simetrie verticala. Suprapunerea in
elevatie este posibila pentru bare care nu sunt contiunea in noduri ( diagonale, montanti). In cazul
barelor talpilor, care sunt continue in noduri, acest lucru nu mai este posibil decat daca centrul de
greutate pentru toate barele are aceiasi pozitie pe inaltimea sectiunii. Cum de regula, ca urmare a
modificarii ariei sectiunii de la bara la bara, pozitia centrului de greutate este variabila exista doua
posibilitati :

-se concentreaza pe axa teoretica a grinzii bara cea mai solicitata, pentru celelalte
bare rezultand excentricitati, deci momente incovoietoare suplimentare ( fig. 8.21.);
 -se pozitioneaza toate barele unei talpi excentric fata de axa teoretica a grinzii cu zabrele astfel
incat excentricitatea pentru fiecare bara sa fie cat mai mica ( fig. 8.22.);
 -prinderea la noduri a barelor se face adoptand distante minime intre nituri sau suruburi pentru a
realiza o lungime de prindere cat mai mica, deci gusee de dimensiune cat mai mici. Daca numarul de
nituri sau suruburi este mare, se reduce acest numar marind capacitatea portanta a elementelor de
prindere prin marirea diametrului acestora sau adoptand prinderea cu eclise cu furura;

-se va folosi pentru elementele de prindere o gama de diameter cat mai reduse, de preferat un
singur diametru;

-alcatuirea constructiva a grinzilor cu zabrele va fi astfel incat sa fie permisa revizia si

intretinerea oricarei zone a grinzilor;

-innadirea platbandelor se face in afara nodurilor, pe lungimea barei mai putin solicitata.

14. Rosturi de montaj la grinzile cu zăbrele ale podurilor metalice.

Alcătuire (8.5) şi calcul (8.87).
Grinzile cu zabrele se executa in uzina sub forma de subansambluri liniare complet sudate, pe santier
acestea asamblandu-se dupa schema geometrica a grinzilor prin continuizare cu ajutorul rosturilor de
montaj. Rosturile de montaj se plaseaza de fapt numai pe conturul grinzilor cu zabrele, barele din
interiorul acestui contur, montantii si diagonalele fiind, fieacare in parte, elemente independente, deci
de lungime redusa, nefiind necesara tronsonarea lor. Rosturile de montaj pe lungimea talpilor, se
plaseaza astfel incat sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

-rosturile de montaj se plaseaza astfel incat tronsoanele rezultate sa aiba lungime de maxim 18-
20 m si greutate redusa, care sa le faca cat mai manevrabile.
 -rosturile se plaseaza pe barele mai putin solicitate, in afara dar in apropierea nodurilor;

-rosturile de montaj se plaseaza daca este posibil simetric fata de mijlocul grinzilor cu zabrele.

In fig. 8.23. este aratat modul de amplasare a rosturilor de montaj pentru o grinda cu zabrele
trapezoidala.

Un rost de montaj presupune intreruperea tuturor elementelor componente ale barei in

aceiasi sectiune, continuitatea pe santier asigurandu-se cu eclise simple sau duble pentru fiecare
platbanda si nituri sau suruburi. Se recomanda innadirea cu eclise duble, numarul necesar de elemente
de prindere in acest caz reducandu-se. In fig. 8.24. este aratata alcatuirea rostului de montaj al talpii
inferioare a grinzii din fig. 8.23.
8.8.7.Calculul rosturilor la montaj:
Considerandrostul de montaj din fig 8.24,calculul sauconsta in a stabilipentrufiecare
element interrupt al barei,dimensiunileecliselor de innadiresinumarul de
elementenecesarprinderii.Pentruplatbanda Pb1 de exeplu,ariaexlisei de innadire se determina
cu conditia:

Se impunecliselor din conditia de gabarit a sectiunii,rezultandgrosimilenecesare ale

acestora.
Numarul de elementeintreeclisele E1 siplatbanda Pb1 de determina la partea de
solicitareaxiala N1, cerevineplatbenzii P1 din solicitaretotala N:

15. Alcătuirea (8.7) guseelor grinzilor cu zăbrele

Dimensiunile unui guseu in planul acestuia, rezulta din conditia ca sa permita dispunerea tuturor
elementelor de imbinare ( nituri sau suruburi) rezultate pentru barele ce se prind de guseul respective.
Numarul elementelor de imbinare pentru fiecare bara in parte se determina functie de efortul capabil
sau efortul efectiv al barei.

Forma in plan a guseelor trebuie sa fie cat mai simpla, cu cat mai putine laturi,
neadmitandu-se unghiuri interioare intre laturile consecutive ale unui guseu mai mari de 180* (grade).

Guseele aplicate pe talpi si prinse cu nituri sau suruburi se executa fara racordari cu
arce de cerc intre laturi ( fig. 8.28.).
 Guseele intercalate sudate, pentru reducerea concentrarilor de eforturi la
imbinarea cu talpile grinzilor, se racordeaza cu arce de cerc, respectandu-se dimensiunile din fig. 8.29.

Grosimea guseelor se alege functie de eforturile din zabrelele grinzii, astfel incat ele
sa poata prelua aceste eforturi si in plus, sa asigure o capacitate portanta a niturile care prind barele in
noduri, astfel incat sa nu rezulte un numar mare de nituri care va duce la dimensiuni mari ale guseelor.
In cazul guseelor intercalate sudate grosimea lor nu poate fi mai mica decat cel mai gros dintre peretii
verticali ai talpilor in care se intercaleaza guseele.

16. Contravȃntuiri – elemente generale (9.1).

9.I. Elementegenerale

Contravantuirile sunt elementelecomponente ale suprastructuriiunui pod metalic care

asiguralegăturaintregrinzileprincipale ale acesteia. Prinacestelegaturi se realizeazăurmătoarele:

-creștereacapacitățiisuprastructurii de a preluaefectulfortelororizontalentransversalepodului:
presiuneavantului, forța de șerpuire. forțacentrifuga. Grizileprincipaleimpreuna cu
antretoazelecaii,candaceasteaexista,formeaza in plan orizontal un sistem care capatadeformatiimari la
solicitarea de incovoiere in plan orizontal a suprastructuriiprodusa de
forteleamintitemaisus,numitaactiuneadirecta,daca se are in vedere ca
legaturileintreantretoazesigrinzileprincipale in plan orizontal sunt considerate articulatii (fig
9.1.a).Princompletareasistemului din fig 9.1.a cu bare suplimentare(fig 9.1.b) se formeaza un
sistemmultmai rigid care
estecapabilsapreiaforteleorizontale.Sitemulastfelrezultatformeazacontravantuirileorizontale(se
mainumescsicontravantuirilongitudinale,finddispuse in lungulsuprastructurii);

Fig 9.1 Deformareasuprastructurii in plan orizontal

-nedeformabilitateasuprastructurii in sectiuneatransversalasiasigurareauneirepartitii a
incarcarilor vertical intregrinzileprincipale( fig 9.2).Sistemul de bare format poartanumele de
contravantuiriverticale (se mainumescsicontravantuiritransversale),prinrigiditatealui mare in plan
vertical asigurand nedeformabilitat estructurii, facand in aceelasi timp o repartitie favorabila a
incarcarilor la grinzile principale;

-reducerea lungimii de flambaj a talpilo rcomprimate ale grinzilor principale: deci asigurarea
stabilitatii acestora in plan orizontal (fig 9.3);
 Fig 9.2 Infulent acontravantuirilor verticale asupra repartitiei incarcarilor

Fig 9.3 Reducerealungimii de flambaj a talpilorcomprimate

-asigurarea conlucrarii intre diferitele elemente componente ale suprastructurii, care impreuna
cu contravantuirile orizontale si verticale formeaza de fapt un sistem spatial nedeformabil.

17. Dispoziţia contravȃntuirilor la podurile cu calea sus (9.2.2)

9.2.2 Poduri cu calea sus
La poduri cu calea sus se pot dispunetoateceletreitipuri de contravantuiri(fig 9.7.)
La suprastructurile cu grinzi cu inimaplina cu
inaltimemica,neexistandspatiunecesarmontariicontravantuirilorverticale,acestea se inlocuiesc
cu antretoazece pot asiguranedeformabilitateasuprastructurii.Contravantuirileorizonatele se
pot plasa in pozitiemedianaintretalpilesuperioareestemaimare,antretoazele se inlocuiesc cu
contravantuiriverticalepropriu-zise,iarcontravantuirileorizontale se plaseaza la
nivelultalpilorsuperioare ale grinzilorprincipale (fig 9.9).
Fig 9.7 Suprastructuri cu calea sus cu contravantuiriorizontale
la ambeletalpisicontravantuiriverticale

Fig 9.8 Suprastructura cu calea sus cu o

singuracontravantuireorizontala

Fig 9.9 Suprastructura cu calea sus cu contravantuiri

orizontale la nivelultalpilorsuperioaresi
contravantuiriverticale
La suprastructurile la care la nivelulcaiiexista un element cu rigiditate mare la plan
orizontal(cazulpodurilor cu platelajortotrop),contravantuirileorizontale la nivelulcaii nu sunt
necesare,eforturiletransversalefiindpreluate de acel element(fig 9.10.a).Cand
sectiuneatransversala a suprastructuriiestecasetata se reunta la ambelecontravantuiriorizontale
(fig 9.10.b)

Fig 9.10 Dispozitiacontravantuirilor la suprastructuri cu platelajortotrop

18. Prinderea contravȃntuirilor în noduri (9.2.6).

9.2.6 Pierdereabarelorcontravantuirilor in noduri

Barelecontravantuirilor se prind de gusee care se dezvolta din talpilegrinzilorprinciape de care

se prindprinsudaresauprinnituire,bareleprinzandus-e de guseeprinnituire.In fig 9.17
estedetaliatnodul A al contravantuirilor de la talpileinferioare ale grinzilor cu zabrele.
In loculguseului de contravantuire din fig 9.17 intercalat in talpasiprins de aceasta cu
sudura,sepoatefolosiguseuprins cu sudura de buzaplatbenziiorizontaleinferioare a
talpiisauaplicat pe talpasiprins cu nituri (fig 9.18).

Nodul B al contravântuirilor de latalpilesuperioare ale grinzilor cu zabrele se realizează in

aceeașimanieracu nodul A,
riglelecontravantuirilorsuperioareavândinsasectiunemultmaiputernicădecâtdiagonalele de
contravantuirepentru a forma impreuna cu grinzileprincipale cadretransversalerigide (fig. 9.
19).In plus prindereariglelor de grinzileprincipale se face curanfort.