Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Actionari Hidraulice Carte
Actionari Hidraulice Carte
1.1.1. GENERALITĂŢI
Deoarece însă caracteristicile funcţionale ale acestor sisteme sunt date de instalaţia de
acţionare hidraulică, în mod curent ele poartă denumirea generală de sisteme de acţionare
hidraulică.
1
Instalaţia de comandă hidraulică cuprinde totalitatea elementelor constructive care
realizează transmiterea unei comenzi la un element al transmisiei hidrostatice. Comenzile pot
fi hidraulice, pneumatice, electrice, mecenice etc.
2
Întrucât montarea maşinilor agricole pe tractoare sau şasiuri autodeplasabile se poate face
în spate, în faţă sau lateral, este necesar ca instalaţiile de acţionare hidraulică ale tractoarelor
să fie prevăzute cu prize hidraulice dispuse în spate, lateral şi în faţă. În acest fel, pe lângă
faptul că circuitul uleiului pentru acţionarea motoarelor se scurtează, se îmbunătăţeşte şi
sistemul de legătură între sursa de energie şi motorul hidrostatic al organului acţionat.
Datorită faptului că maşinile agricole sau organele de lucru ale acestora capătă în timpul
funcţionării mişcări relative faţă de sursa de energie, este necesar ca legătura între prizele
hidraulice ale instalaţiei de acţionare hidraulică ( montată pe tractor) şi motoarele hidrostatice
(montate pe maşini sau organe de acţionat) să se facă prin conducte flexibile. În cazul
maşinilor agricole tractate, pe care sunt montate motoare hidrostatice pentru acţionarea şi
comanda organelor de lucru, conductele flexibile trebuie prevăzute cu dispozitive pentru
decluparea automată. Cu ajutorul acestora se evită ruperea conductelor în momentul când, în
mod incidental, în timpul lucrului se produce decluparea de la tractor a maşinii. Aceste
dispozitive asigură în acelaşi timp evitarea pierderilor de ulei şi a pătrunderii impurităţilor în
instalaţie
3
diferite instalaţii care acţionează automat asupra sertarului distribuitorului, modificându-i
poziţia. Sistemele se comandă cu comandă automată pot fi:
— cu comandă mecanică ; în acest caz, comanda acţionării se face automat prin
modificarea poziţiei sertarului distribuitorului, sub acţiunea forţelor care lucrează asupra
maşinii sau datorită modificării poziţiei acesteia (sau a organului de lucru ) faţă de cadrul
tractorului (sau cadrul maşini
4
1.2. SISTEME DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ
Pentru efectuarea întoarcerilor sau pentru pozoţia de transportt, este necesar ca organele
de lucru să fie ridicate deasupra planului de sprijin al roţilor la o înălţime ht , necesară pentru
asigurarea luminii de transport.
În cazul maşinilor de recoltat cereale, plante furajere, plante textileetc., anumite organe
de lucru ( aparate de tăiere ridicătoare de plante etc. ) trebuie să lucreze la o distanţă minimă
faţă de sol.
Cilindrul de lucru CH, cu acţiune dublă, este montat pe cadrul plugului (articulaţia 9),
5
iar tija pistonului acestuia acţionează asupra elementului 6-5, care este solidar cu osia 5-4 a
roţii din câmp. Mişcarea imprimată elementului 5-6 este transmisă prin elementul 3-7 la osia
roţii din brazdă 1-2 şi prin elementul 8-10 la osia roţii din spate 11-12.
În fig. 1.2 este reprezentată schema mecanismului de ridicare a brazdelor unei maşini de
semănat tractate.Tija pistonului cilindrului de lucru CH acţionează asupra braţului 2-3, rotind
axul de ridicare 3. Orin intermediul braţelor 3-4 şi al lanţurilor 5, mişcarea este transmisă
barelor-suport 6 ale brazdelor care se rotesc in jurul articulaţiei 7, efectuându-se astfel
ridicarea sau cobarârea brazdelor, în funcţie de sensul de deplasare a pistonului în cilindru.
Introducând ulei sub presiune în faţa pistonului cilindrului de lucru CH, acesta se
deplasează şi roteşte pârghia 2-3, iar o dată cu aceasta şi braţul 3-4. Prin intermediul tijei 4-7,
braţul 3-4 ridică paralelogramul împreună cu secţia cu organele de lucru.
6
În fig. 1.4 este reprezentată schema sistemului de acţionare hidraulică a mecanismului de
ridicare a secerătorii unei combine autodeplasabile şi a rabatorului acesteia.
Din rezervorul Rz, al instalaţiei de acţionare hidraulică a combinei, uleiul este aspirat de
pompa PH şi refulat prin distribuitorul D în cilindrul CH. pentru ridicarea secerătorii, uleiul
este refulat de pompă în faţa pistonului, iar uleiul din spatele pistonului este evacuat în
rezervor. Pentru coborârea seceratorii, se schimbă circuitul uleiului în instalaţie.
Prin deplasarea pistonului în cilindru, tija acestuia acţionează asupra braţului 2-3,
modificând astfel poziţia mecanismului patrulater 3-4-5-8. Elementul 5-8 al acestui patrulater
este format de cadrul secerătorii.
Tija pistonului cilindrului de lucru CHr, prin articulaţia 9 acţionează asupra braţului
suport, cilindrul fiind articulat de cadrul cecerătorii (articulaţia 6).
7
Pentru ridicarea rabatorului, uleiul debitat de pompa PH prin distribuitorul D este dirijat
în faţa pistonului cilindrului CHr. Coborârea rabaratorului se face prin greutate proprie,
cilindrul de lucru fiind cu simplă acţiune.
Ridicarea sau pogorârea plugului din fig. 1.5. Se face cu ajutorul cilindrului de lucru CH
acţionat de la instalaţia de acţionare hidraulică a şasiului. Pistonul cilindrului acţionează
supra pârghiei 2-3 a mecanismului de ridicare. Aceasta este rigidizată cu pârghiei 2-3 a
mecanismului patrulater 3-4-5-6, elementul 5-6 fiind însuşi cadrul plugului.
După cum rezultă şi din exemplele date, în general, mecanismele de ridicare şi coborâre
a organelor de lucru ale maşinilor agricole tractate sau purtate, în majoritatea cazurilor, sunt
acţionate cu cilindri de lucru conectaţi la instalaţia de acţionare hidraulică a tractorului.
Unul din rolurile principale ale acestor mecanisme este de a afecta ridicarea şi coborârea
maşinilor punctate.
În fig. 1.6. Este reprezentată schema sistemului de acţionare hidraulică a unui mecanism
de suspendare universal, cu prindere în trei puncte.
8
Maşina se cuplează de mecanismul de suspendare cu ajutorul triunghiului de prindere,
care constituie latura 5-6 (6') a mecanismului patrulater 4-5-6-(6')-9(9').
Schema unui mecanis de ridicare şi coborâre a maşinilor purtate, folosit la unele tractoare
viticole, este reprezentată în fig. 1.7.
9
Fig. 1.8. Schema mecanismului de ridicare şi coborâreunei maşini de săpat gropi
10
2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAȚIILOR
2.1 POMPE
11
2.1.1. POMPE CU ROȚI DINȚATE.
Pompele cu roți dințate sunt cel mai mult folosite la instalațiile de acționare hidraulică
ale mașinilor agricole și tractoarelor datorită simplitații constructive, compactitații și
siguranței în funcționare.Ele sunt pompe cu debit constant si pot fi clasificate dupa diferite
criterii. Se disting urmatoarele tipuri principale de pompe cu roți dințate: pompe cu angrenare
exterioară (fig.2.1, a, c și d) și interioară (fig.2.1,b) ; pompe cu dantura dreaptă,
Pompele cu roţi dinţate cu angrenare exterioară, cu 2 rotoare, sunt cel mai mult utilizate
datorită construcţiei foarte simple care constă dintr-o pereche de roţi dinţate,îngeneral cu
dinţi drepţi,având numărul de dinţi egali şi care este închisă intr-o carcasă.
Principiul de funcţionare al acestor pompe se poate urmari pe fig. 2.1, a. Cele două roţi
dinţate z1 şi z2 sunt montateîncarcasa 1 pe arborii 2 şi 3.Una dintre cele două roţi dinţate z1
12
de exemplu, este antrenată de către arborele său cu viteza unghiulară ɯînsensul săgeţii.
Arborele poate primii mişcarea direct de la un motor electric sau de la o sursă oarecare de
mişcare. Camera de aspiraţie A se găseşteînapropierea locului unde dinţii ies din angrenare,
iar camera de rulare R este dispusaînapropierea locului unde dinţii intrăînangrenare.La
rotirea angrenajului,încamera de aspiraţie se formează un volum suplimentar datorită
golurilor eliberate de dinţii ieşiţi din angrenare şi întrucat pompa este etanşă, acest volum se
umple cu ulei din rezervorul instalaţiei, sub acţiunea presiunii atmosferice. Uleiul din
golurile dinţilor este antrenat de cele două roţi ,încamera de refulare unde datorită
reintrăriiînangrenare a dinţilor, este trimis sub o anumită presiune în conducta de refulare a
sistemului hidrostatic.
Pompele cu roţi dinţate cu dinţi inclinaţi,deşi au unele avantaje sunt totuşi puţin raspândite
datorită randamentului volumic mic şi al dezavantajului cauzat de apariţia efortului axial.
Pompele cu roţi dinţate cu dinţiînV permit utilizarea mai bună a avantajelor înclinării
dinţilor si eforturile axiale se anuleaza.Randamentul volumic este insă mic,înspecial la
utilizarea lichidelor cu vascozitate mică.Tehnologia de fabricare e roţilor este mai complicată,
mai ales datorită necesitaţii ca angrenareasăse facă făra joc lateral intre flancurile
danturii.Datorită acestor dezavantaje,pompele cu roţi dinţate cu dinţiînV nu sunt utilizate la
instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole şi tractoarelor.Ele se
folosescînconstrucţi unor maşini,in cazul cînd se lucreaza cu debite mari 3000-5000 l/min şi
cu uleiuri cu vascozitate ridicată pana la 3000 E.
Dezavantajul pompelor cu roţi dinţate cu angrenare interioară constă în faptul că sunt mai
complicate din punctul de vedere al tehnologiei de fabricaţie,deoarece avand un profil special
al danturii, acesta nu poate fi executată cu scule obişnuite de danturare ceea ce duce la
marirea preţului de cost.Datorită acestui dezavantaj ele sunt mai rar folosite la instalaţiile de
acţionare hidrostatica ale maşinilor agricole şi tractoarelor,si numai atunci cand conditiile
impuse pompei sunt satisfacute de avantajele mentionate mai sus.
Pompele cu roţi dinţate cu mai multe rotoare se construiesc de obicei cu 3 roţi dinţate
(Z1Z2Za),roata centrală fiind conducatoare.Camerele de aspiraţie si de refulare suntînnumar
dublu(A1A2 şi respectiv R1 R2 ),şi sunt dispuseînmodul aratatînfig 2.1.c. Pompele cu 3 roţi
dinţate permit dublarea debitului,in comparaţie cu pompele cu 2 roţi,la dimensiuni de gabarit
13
mai mari de numai 1,5 ori.De aceea ele sunt folosite cu scopul obţinerii unor debite mai mari
precum şi pentru o mai buna echilibrare a presiuniilor radiale.
Pompele multiple cu roţi dinţate (fig 2.1.d)sunt formate din doua sau mai multe angrenaje
(z1-z2 şi z3-z4),montate pe doua axe comune inchise intr-o carcasă comuna şi antrenate de un
singur motor.Ele lucreaza ca două sau ai multe pompe simple,avand debite diferite si de
obicei sunt legateînparalel.Astfel de pompe multiple sunt folositeîninstalaţiile de acţionare
hidrostatica la care sunt necesare mai multe pompe cu debite diferite.
Pompele multi etanjate au într-o carcasă mai multe unitaţi active,producatoare de energie
hidraulică care sunt legateînserie.Ele nu se utilizeaza de obicei la instalaţiile de acţionare
hidraulică a maşinilor agricole.
înafara criteriilor menţionate mai sus, pompele cu roţi dintate se mai deosebesc intre ele şi
dupa tipul lagarelor utilizate,dupa modulîncare se realizează echilibrarea presiunilor
radiale,după modul de echilibrare a presiunilor frontale şi compensare a jocului frontal.
Lagărele de alunecare sunt avantajoase în cazul distanţelor mici intre centrele roţilor
dinţate şi deoarece au o capacitate relativ mare de încarcare,sunt folosite la pompele de
presiuni mari.Constructiv ele sunt formate dintr-o bucşă din material antifricţiune
montatăîncorpul pompei sau în capacele acesteia.Pentru economie de material neferos,uneori
bucşele de reazem sunt bimetalice,fiind executate din oţel,iar pe suprafaţa interioară se aplică
prin centrifugare, un strat subţire din bronz de plumb.
14
Fig. 2.2. Distribuția presiunii radiale pe periferia rotoarelor pompelor cu roți dințate
Din cele expuse rezultă importanţa pe care o are micşorarea eforturilor radiale şi
echilibrarea presiunilor.În acest scop, se iau diverse măsuri constructive.Astfel la unele
pompe, dechiderea unghiulară a camerei de refulare se micsorează, iar a camerei de asiraţie
se măreşte.La alte pompe se foloseşte descărcarea hidrostatica a rotoarelor ( fig. 2.3) , în acest
caz, în carcasă se prevăd canalele a ,b,c şi d de mărimi diferite.În canalele c şi d se aduce ulei
din camera de refulare,iar în camerele a şi b din camera de aspiraţie.În acest fel se realizează
o redistribuire a presiunilor radiale pe conturul rotoarelor care duce la o mai bună echilibrare
a acestor presiuni.
15
Fig.2.3 Schema descărcării hidrostatice a rotoarelor
Compensarea hidraulică a jocului frontal ( fig. 2.4) se poate realiza prin mijloace
constructive diferite;unele din acestea nu ţin seama de variaţia presiunii din jocul
frontal,altele ţin seama numai de distribuţia presiunii pe conturul rotorului,iar altele ţin
seama de variaţia presiunii lichidului din jocul frontal atat pe contur, cît şi în funcţie de
regimul de lucru.
Bucşele frontale 1,2,3 şi 4 ( fig. 2.4 ) sunt presate permanent pe feţele frontale rotoarelor z1
z2 de către uleiul sub presiune adus în spatele bucşelor prin conducta de refulare.Bucşele
frontale pot fi în acelaşi timp şi bucşe de reazem ale arborilor rotoarelor pompei,cum este
cazul la pompa reprezentată în( fig. 2.7 ).
Pentru înlaturarea efectelor dăunatoare ale lichidului cuprins între spaţiul dintre dinţi aflaţi
în angrenare se iau diferite masuri constructive,dintre care se foloseşte mai mult
executareaînpereţii frontali ai pieselor de etanşare,a unor canele prin care se uneşte spaţiul
cuprins intre dinţiîncamera de aspiraţie sau de refulare.Altă masură constăînexecutarea unor
orificii radialeîncorpul roţiilor dinţateînporţiunea dintre dinţi,care permit descarcarea
lichidului dintre dinţiiînangrenare.
16
Variatia debitului instantaneu al pompelor cu roţi dinţate este parabolică (fig. 2.6) Pereche
de dinţi aflatiînangrenare incepe refularea lichidului, din momentul cand contactul se
faceînpunctul A iar pe masura deplasarii punctului de contactînlungul liniei de angrenare ,
debitul creşte devenind maximînpunctul P , dupa care incepesăscadaînpunctul C .Variaţia
debitului este reprezentată prin arcul de parabolă a b c d numaiîncazul cand gradul de
acoperire este egal cu unitatea. Deoarece însă, aproape în exclusivitate, gradul de acoperire
este mai mare decât unitatea, intrarea în angrenare a unei perechi de dinţi se face în
momentul cand precedenta se aflăîncontact cu punctul B. Variaţia debitului instantaneu se
întrerupeînpunctul c corespuzător punctului B de pe linia de angrenare şi este deci
reprezentată de conturul a b c e (pe grafic reprezintă pasul unghiular). Cantitatea de lichid
corespunzătoare porţiunii c d e de pe curba de variaţie a debitului se recuperează sau
nu,înfuncţie de construcţia pompei.
δ= = ,
( ) [ ) ]
(
în care q max, q min, q med reprezintă debitul instantaneu maxim respectiv minim şi mediu.
17
Pompele cu roţi dinţate utilizate la instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor
agricole şi tractoarelor se construiesc cu rotoare având fiecare 6-20 dinţi. Deplasarea
unghiulară se alege ξ =0,5, ceea ce uşurează lucrările de proiectare şi fabricaţie sau se
stabileşte cu relaţia ξ = 0,2(30-z).
în care Qp este debitul nominal, în l/min deteminat în modul arătat în subcap. 1.8.
La stabilirea turaţiei rotoarelor, trebuie avută în vedere viteza minimă admisibilă, care
se stabileşteînfuncţie de vâscozitatea uleiului şi presiune.
sau în relaţia:
∗
Np= [kW], (2.12)
18
în care ηt este randamentul total al pompei, exprimat prin produsul dintre randamentul
volumic ηv şi randamentul mechanic ηm (ηt=ηv ηm ).
În fig. 2.7 este reprezentată construcţia pompi cu roţi dinţate FS-PR 1, de la instalaţia de
acţionare hidraulică a tractoarelor “ Universal 26” şi “Universal 27”. O construcţie
asemănatoare au pompele NŞ-16 B, NŞ-40 B şi NŞ-60 B, utilizate la tractoarele DT-20, -
MTZ, T-38, T-28, DT-54 A etc. Caracteristicile principale ale acestor pompe sunt date în
tabelul 2.1.
19
Pompa face parte din categoria celor cu compensarea jocului frontal. Ea se compune din
corpul 1, capacul 2, roata condusă 3 excutată monobloc cu arborele, roata conducatoare 5
executată de asemenea monobloc cu arborele motor; bucşele frontale 4, 11, 12 şi 13 care sunt
în acelaşi timp şi bucşe de reazem ale arborilor,şuruburilor 9 de prindere a capacului,
garniturile 10 din cauciuc cu secţiune rotundă, inelul de etanşare 8 montat cu ajutorul bucşei
7 şi şaibei crestale 6, sârmele elastic 14, garniture 15 din cauciuc cu secţiune rotundă şi
placuţa de descărcare 16.
20
rotindu-le în sensur diferite, cu unghiuri foarte mici (fig. 2.9, a). În consecinţtă bucşele ar lua
contact numai pe muchia de la un capăt al suprafeţei g, iar în lungul acestei suprafeţe jocul ar
creşte, ajungând maxim în dreptul muchiei de la capătul opus, ceea ce ar provoca uzura
rapidă şi neuniforma a spurafeţelor g ale bucşelor şi pierderi de ulei
Prin jocul astfel creat. Pentru a elimina acest neajuns, în bucşe sunt prelucrate câte 2
canale m (fig.2.8 ) în care se introduce două sârme elastic 1 (fig.2.9 , b) care se opun rotirii
bucşelor, asigurând contactul acestora după suprafeţele plane.
Uleiul din golurile dintre dinţi acţionează cu presiuni diferite asupra feţelor frontale E ale
bucşelor, în zona camerei de refulare presiunea este de 100 kgf/cm2 şi mai mult, iar în yona
camerei de aspiraţie este de 1 kgf/cm2 . O astfel de repartizare neuniformă a presiunilor pe
feţele frontale ale bucşelor din faţă poate duce la înclinarea acestora sper feţele frontale ale
roţilor din yona camerei de aspiraţie, şi prin urmare poate provoca uzura neuniformă a
acestora şi scurgeri de ulei.
Pentru echilibrarea presiunilor frontale şi deci a evitări înclinării bucşelor din faţă, în
camera C, în zona camerei de aspiraţie se montează în spaţiul dintre capacul 2 şi bucşelor 4 şi
11 placa de descărcare 16 şi inelul de entanşare 15. Acesta este executat din cauciuc, cu
secţiunea transversală rotundă, având diametru mai mare decât adâncimea camerei C. La
21
stângerea capacului pompei, cu ajutorul şuruburilor 9, inelul de cauciuc se comprimă,
presând bucşele pe suprafeţele frontale din zona camerei de aspiraţie şi astfel echilibrează
presiunea exercitată pe suprafeţele frontale ale bucşelor în zona camerei de refulare. Ca
urmare, suprafeţele frontale ale bucşelor se aşează uniform şi etanş pe suprafeţete frontale ale
roţilor dinţate.
Uleiul folosit la ungerea fusului arborelui conducător din bucşa din fată, împreună cu
scurgerile,pătrunde în spaţiul T, iar prin orificiul U din capacul pompei treceînspaţul V din
spatele bucşei din faţă a arborelui condus si prin gaura axiala X ajungeînspatiul M, de unde
este evacuat prin canalul L în camera de aspiraţie a pompei.
În fig. 2.10 este reprezentată construcţia pompei cu roţi dinţate FS-PR 3 care face parte din
instalaţia de acţionare hidraulică a tractoarelor U-650 şi U-651. Este o pompă multiplă
compusă din două angrenaje. Este constituita deci din două pompe unite intr-un ansamblu
comun. Prima pompă este a instalaţiei de acţionare hidraulică a mecanismului de suspendare,
iar a doua este pompa instalaţiei de acţionare hidraulică a servomecanismului de direcţie. În
ceea ce priveşte construcţia,pompele se aseamană având acelaşi principiu de funcţionare.
22
Fig.2.10. Pompa cu roți dințate FS-PR 3
Pompa cu roţi dinţate FS-PR 3 este compusă din corpul 1 al pompei instalaţiei de acţionare
hidraulică a mecanismului de suspendare, în care sunt montate rotorul conducător 3, rotorul
condus 15 şi bucşele 2, 4, 14, 16. Corpul pompei este inchis cu capacul 17 care este strâns
cu şuruburi.Pe arborele roţii conducătoare este montată roata dinţată de antrenare a pompei
18. Pompa instalaţiei de acţionare hidraulică a servomecanismului de direcţie este compusă
din corpul 6, centrat fată de corpul 1 prin ştifturile 5, rotoarele 8 şi 12 şi bucşele 7, 9,11 şi 13.
Îmbinarea arborelui conducător 8 cu arborele 3 al pompei instalaţiei hidrostatice se
realizează prin caneluri. Corpul 6 este închis cu capacul 10 strâns cu şuruburi.
Lateral, în corpul 6, este montată supapa pentru limitarea presiunii la valoarea nominală
în circuitul hidrostatic al servomecanismului de direcţie.
Conducta de aspiraţie este comună pentru ambele pompe, iar conductele de refulare sunt
separate.
Ungerea pompei se realizează chiar de catre uleiul de lucru care circulă prin interiorul
pompei. De asemenea, uleiul sub presiune din camerele de refulare este dusînspaţiile A şi
respectiv B, şi apasă asupra bucşelor 2 şi 16, respectiv 9 si 11, asigurând compensarea jocului
frontal. Principiul de funcţionare al sistemului de ungere a pompei si de compensare a
jocurilor frontale la pompa FS-PR 3 este asemănător cu cel de la pompa FS-PR 1, descris mai
sus.Înlăturarea efectelor cauzate de uleiul cuprinsînspaţiul dintre dinţii în angrenare se
realizeazăprin canale executate pe feţele frontale interioare ale bucşelor.
23
La unele tractoare şi maşini agricole prevăzute cu instalaţii de acţionare hidraulică
proprii(in general maşini agricole autodeplasabile), care funcţionează la presiuni de regim
mai mici, se utilizează pompe cu roţi dinţate fără compensarea jocului frontal (fig. 2.11).
O pompă cu roţi dinţate de acest tip este utilizată la instalaţia de acţionare hidraulică a
dispoyitivului de suspendare de la tractorul Zetor, fabricat de R.S.Cehoslovacă.
Pompa se compune din corpul 1,închis cu capacele laterale 2 si 11, montate cu ajutorul a
patru şuruburi 9(M10) stânse cu piuliţe hexagonale. În interiorul corpului se găsesc roţiile
dinţate 3 şi 6, având fiecare câte 11 dinţi. Roata dinţată 6 este presată si împănată pe arborele
conducător 8 iar roata condusă 3 este montată pe arborele 4 prin două rânduri de rulmenţi cu
ace,5. Fusurile arborelui 4 sunt fixate în capacele laterale ale pompei.Arborele conducător se
sprjină pe doi rulmenţi cu ace,10, montaţiîncapacele laterale,în care sunt presate două bucşe
7. Pe acest arbore este montată roata de antrenare 13, fiind imbinată cu pana 12.Pompa se
fixează pe un perete interior al rezervorului de ulei, cu ajutorul a două şuruburi care trec prin
găurile C. Canalul de refulare şi cel de aspiraţie sunt cilindrice si au diametrul de 14
mm,respectiv de 16 mm. Construcţia pompei este simplă şi ca atare costul ei este scăzut.
Pentru pompele cu roţi dinţate folosite la instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor
agricole şi tractoarelor, corpul si capacele laterale se execută din fontă cenusie Fc 25 STAS
568-61 sau din aliaje de aluminiu.
Roţiile dinţate se execută din oţeluri aliate cu crom sau crom-nichel pentru îmbunătăţire
(40C10 STAS 791-63) care după îmbunătăţire au duritatea de 52 ..56 HRC sau oţeluri de
cementare (16 MC10, 20 MC13 STAS 792-63), cementate şi călite pâna la duritatea de
59…62 HRC pe adâncime de 1 mm.
24
termic de îmbunătăţire.
Lagărele de alunecare ale pompelor sunt construite din bucşe de fontă cenuşie, fontă
antifricţiune, bronz sau aliaj de aluminiu.
Printre principalele condiţii tehnice ale pompelor cu roţi dinţate care lucrează la presiuni
mari ( p < 140 kgf/cm2) sunt: jocul radial al rotoarelor δr < 0,0015 De , jocul frontal al
rotoarelor 2δ < 0,02 mm ; săgeata maximă a arborilor să nu depăsească valoarea <
(0,00005 …0,0001), unde L este lungimea dintre lagăre ; dimensiunile fusului lagărelor de
alunecare să fieînraportul =1,5 …1,6 cu un joc diametral maxim δd (0,0015… 0,0025) ;
toleranţa dintre axele roţiilor dinţate TA < 0,02 mm , excentricitatea dintre suprafaţa vârfurilor
roţii dinţate si alezajul corpului pompei e < 0,01 mm; perpendicularitatea dintre axele roţiilor
dinţate şi ale arborilor şi suprafeţele frontale ale roţiilor să fie mai mică de 0,008 mm la o
rază de 50 mm; toleranţa lăţimii roţiilor să fie cuprinsăînlimitele de 0,035-0,045 mm (în
funcţie de mărimea lăţimii) şi să aibă valori negative.
25
2.1.2 POMPE CU PALETE CU DUBLĂ ACŢIUNE
Pompele cu palete cu dublă acţiune (fig 2.12) sunt pompe cu debit constant,care fără a avea o
răspândire aş de mare ca a pompelor cu roţi dinţate,sunt totuşi uneori utilizate la instalaţiilor
de acţionare hidraulică ale maşiniilor agricole,şasiurilor autodeplasabile şi tractoarelor. Ele se
construiesc de obicei pentru presiuni nominale de 50 – 75 kgf/cm2 şi debite nominale de 10 -1
000 l/min.
Aceste pompe sunt compuse din corpul(statorul) 1, a cărui suprafaţă interioară are o formă
special eliptică, arboreal de antrenare 2 pe care este montat rotorul 3,prevăzut cu locaşuri în
care pot culisa paletele 4.În capacele laterale ale statorului sunt prevăzute cavităţiile a, b,c şi d
dintre care a şi c comunică prin canalele interioare cu camera de aspiraţie,iar b si d comunică
cu camera de refulare.
Rotind rotorul în sensul săgeţii,paletele sunt presate pe suprafaţa interioară a statorului atât
datorită forţei centrifuge, cât şi presiunii uleiului adus sub palete din camera de refulare. Când
o paletă intră în zona cavităţii a, ea va incepe să iasă din locaşul său, astfel incât, între două
palete vecine care se găsesc în această zonă, spaţiul se va mări şi se va produce aspiraţia
uleiului.La intrareaînzona cavităţii b, spaţiul dintre cele două palete se va micşora şi se va
produce refularea uleiului. La intrareaînporţiunea cavităţii c spaţiul dintre cele două se va
mări din nou şi va avea loc o noua aspiraţie, iarînportiunea d, spaţiul dintre cele două palete
se va micşora şi va avea loc o nouă refulare. În acest mod la o rotaţie a rotorului acesta va
produce două aspiraţii A1 şi A2 si două refulari R1 şi R2.
Pentru a micşora cât mai mult frecarea dintre palete şi suprafaţa interioară a
statorului,capătul paletei exterior rotorului, este teşit sub un unghi de aproximativ 300. Un
contact mai bun între palete şi stator este asigurat şi prin înclinarea pe care o au paletele fată
de direcţia radială. Unghiul de înclinare α are valori cuprinse între 6 şi 130.
Unul dintre pereţii laterali ai pompei cu palete cu acţiune dublă este construit de obicei
sub forma unui disc mobil, presat axial de un arc pe suprafaţa frontală a rotorului cu palete,
asigurând astfel compensarea jocului frontal şi 2
26
Datorită dispunerii diametral opuse a cavităţiilor b şi d, forţele create de presiunea
uleiului vor acţiona diametral opus, astfel încât lagarele pompei vor fi descărcate de presiunea
uleiului.
c – grosimea paletei
z – numărul de palete
Din relaţia 2.13 se constată că debitul pompei cu palete cu dublă acţiune depinde atât de
turaţie,cât şi de diferenţa r2 – r1.Prin mărirea acestei diferenţe,se măreşte înălţimea de lucru a
paletelor şi ca atare debitul, dar aceasta duce la solicitarea organelor pompei datorită măririi
momentului de strângere a paletei sub acţiunea presiunii uleiului de sub paletă.Micşorarea
diferenşei r2 – r1 produce micşorarea solicităriilor pompei dar şi a debitului.
Debitul pompei cu palete cu dublă acţiune depinde de turaţia şi lăţimea rotorului. Uleiul
aspirat trebuie să treacă însă prin cavitătiile din pereţii frontali care comunică cu camera de
aspiraţie, şi deoarece viteza admisibilă a uleiului aspiratîncavităţi nu poate depăşii anumite
limite (ν = 150…200 cm/s, rezultă că valoarea maximă a debitului este limitată şi de
secţiunea cavitătiilor de aspiraţie.
La pompele cu palete cu acţiune dublă se iau de obicei urmatoarele valori : n = 2 000 ….3
000 rot/min; latimea rotorului b = 20…40 mm; grosimea paletelor c = 2…2,5 mm, numarul
de palete z = 12 ; înălţimea de lucru h = r2 – r1 se ia mai mică sau egală decât 0,4 din
înălţimea totală a paletei.
Randamentul acestor pompe este destul de bun. Pentru pompele care lucrează la presiuni
ale uleiului cuprinse între 40 si 60 kgf/cm2 , şi la debite de 14 - 25 l/min randamentul
volumic ην =0,8…0,9, iar randamentul mecanic ηm=0,55….0,85.
În fig. 2.13 este reprezentată construcţia pompei cu palete cu acţiune dublă de la instalaţia
de acşionare hidraulică a unui nivelator tractat.
27
Fig. 2.13 Pompe cu palete cu acțiune dublă
Pompa se compune din: corpul 1, statorul 2, capacul 3, peretele lateral mobil 4, care
este presat pe suprafaţa frontală a rotorului 6 de către arcul 5, paletele 7,arborele de antrenare
8. Poziţia corectă dintre corpul pompei stator şi peretele mobil este asigurată de ştifturile 9,
iar strângerea capacului şi statorului pompei se realizează cu ajutorul şuruburilor 10. Arborele
de antrenare este rezemat pe doi rulmenţi radiali, iar îmbinarea lui cu statorul se realizează
prin caneluri cu profil în evolventă.
Uleiul este aspirat prin canalul A şi prin cele două cavități practicateîncorpul pompei.
Umplerea spaţiilor dintre palete care ajungîndreptul cavităţilor de aspiraţie se face atât direct
din corpul pompei, cât şi prin partea opusă, prin găurile c executateînperetele mobil. Aceste
găuri comunică cu cavităţile g prin orificiile b1, b2, b3, practicateînstatorul pompei.
Refularea uleiului se face prin două cavităţi d existente în peretele mobil şi prin canalul R din
capacul pompei.
Uleiul refulatîncamera din capacul pompei pătrunde sub palete, în locaşurile din rotor,
prin cele 4 orificii e executateînperetele mobil şi prin degajarea inelară f prelucrată pe faţa
frontală a rotorului. În acest mod se asigură presarea paletelor pe suprafaţa interioară a
statorului.
Caracteristicile principale ale acestei pompe sunt : de: debitul nominal 17 l/min, turaţia
2 200 rot/min, presiunea nominală 55 kgf/cm2 , numărul de palete 12.
28
Materiale şi condiţii tehnice:
Rotorul pompelor cu palete se construieşte din oţel aliat cu crom şi molibden pentru
cementare (15 MoC12 STAS 791-63). Suprafeţele de contact cu paletele şi canelurilor
alezajului îmbinarea cu arborele de acţionare se cementează şi se călesc la duritatea de 60 -64
HRC.
Statorul se construieşte din oţel cu crom sau cromnichel (13 CN 35 STAS 791-63), se
cementează sau ceanurează şi se căleşte apoi până la duritatea de 60 – 64 HRC.
mici, şi pentru pompe cu debite nominale mai mari. Jocul lateral dintre rotor şi capace nu
trebuie să depăşească 0,03,iar lăţimea paletelor şi lățimea rotorului să se încadreze în
toleranţele ajustajului jc2.
29
Pompele cu pistoane axiale pot fi construite ca pompe de debit constant sau ca pompe de
debit variabil. Variaţia debitului se poate face prin modificarea unghiului de înclinare α al:
axei blocului cu cilindri (la pompele cu bloc basculant) tijei discului ( la pompele cu disc
basculant), sau axei discului fulant (la pompele cu disc fulant).
30
Pompele cu pistoane axiale cu disc fulant se compun din: blocul cilindrilor 5 care în
acest caz este fix, discul fulant care constă din rulmentul axial 2 pe care se sprijină pistoanele
3,arborele de antrenare 1, supapele de refulare 6 şi capacul 7. Pistoanele sunt în contact
permanent cu rulmentul datorită arcurilor 4, introduse în cilindri. Arborele de antrenare se
roteşte împreună cu rulmentul axial (discul fulant) şi acesta în urmă fulează datorită înclinării
fată de axa arborelui, obligând pistoanele să se deplaseze în cilindrii. La ieşirea pistonului din
cilindru,are loc aspiraţia uleiului prin gaura A şi canalul circular b, iar la intrarea pistonului în
cilindru acesta închide canalul b şi,compr imând uleiul, deschide supapa 6. Uleiul din cilindru
este astfel refulat în degajarea circulară α din capacul pompei şi evacuat prin canalul de
refulare R. Construcţia unor pompe cu pistoane axiale şi cu disc fulant diferă de cea descrisă
mai sus, datorită faptului că blocul cilindrilor se roteşte fiind acţionat de arborele pompei,iar
discul este fix. Aceste pompe sunt prevăzute cu distribuitor fix.
La unele pompe cu disc fulant, acţiunea arcurilor este înlocuită prin presiunea uleiului
debitat de o pompă auxiliară de joasă presiune.
Debitul teoretic al pompelor cu pistoane axiale este dat de suma debitelor furnizate de
pistoanele cilindrilor respectivi şi se calculează cu relaţia:
În care :
d – diametrul pistonului în mm
z – numărul de pistoane
În cazul pompelor cu disc fulant, dacă se consideră că punctul de contact ditre piston
şi disc este situat pe axa pistonului ( fig.2.16.) atunci cursa pistonului este dată de relaţia:
h = Dc tg α [mm] ,
în care :
Pulsaţia debitului este cu atât mai mare cu cât creşte numărul pistoanelor.
31
Pentru calculul aproximativ al puterii consumate de pompă, se poate considera că
asupra pistonului acţionează numai forţa F datorită presiunii uleiului (fig. 2.16) neglijându-se
astfel forţa arcului, forţele de inerţie şi forţele de frecare.
În care: F este forţa rezultată de presiunea uleiului asupra pistonului, în kgf, iar R are
semnificaţia notaţiei de pe fig 2.1
Din relaţia (2.16) rezultă că puterea consumată de pompă are un caracter pulsatoriu.
Pompele cu pistoane axiale utilizate în mod obişnuit în construcţiile de maşini şi utilaje
lucrează la presiuni nominale cuprinse între 70 şi 200 kgf/cm2 şi debite nominale cuprinse
între 20 şi 300 l/min. La instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole, pompele cu
pistoane axiale cu disc fulant lucrează până la presiunea nominală de 150 kgf/cm2, şi la debite
nominale mici, sub 50 l/min, numărul pistoanelor este de 7 -9 iar turaţia nominală este de cel
mult 3 000 rot /min.
În fig 2.17 este reprezentată construcţia unei pompe cu pistoane axiale cu disc fulant,
destinată instalaţiilor de acţionare hidraulică pentru diferite maşini agricole.
32
este asigurat de către arcurile 8. La rotirea arborelui de antrenare,rulmentul 5 deplasează
axial pistoanele care aspiră uleiul din camera A prin canalul circular b şi deschide supapa 9.
Uleiul refulat din cilindri pătrunde în degajarea c executată în capacul lateral 10 şi prin
orificiul d ajunge în camera de refulare R.
Se compune din patru elemente formate fiecare din câte un piston plonjor 1, o supapă
de aspirație 2 și o supapă de refulare 3. Canalele de aspirație, precum și cele de refulare ale
celor patru elemente sunt legate între ele. Pistoanele plonjoare sunt montate în cilindrii 4 și
execută o mișcare de dute-vino, produsă de două excentrice 5 fixate pe arborele de antrenare
6. Excentricele sunt decalate între ele cu 90 0 în vederea asigurării unui debit uniform. Pe
fiecare excentric este montată liber culisa 7 care se deplasează în interiorul cadrului 8, în
direcție perpendiculară pe axele celor două pistoane plonjoare de pe cadrul respectiv. Fiecare
33
excentric acționează deci cele două pistoane plonjoare dispuse coaxial.
În care :
e- excentricitatea
34
z- numărul de pistoane plonjoare
35
2.2 MOTOARE HIDROSTATICE
În construcția mașinilor agricole sunt folosite atat motoarele hidrostatice rectilinii, cât
și cele rotative.
Variația turației motoarelor hidrostatice rotative se poate realiza prin variația debitului
de ulei pompat în motor.
La mașinile agricole, cele mai răspândite motoare hidrostatice rotative sunt cele cu
pistoane axiale;acestea sunt utilizate în lanțuri cinematice de acționare a diferitelor organe de
lucru, la care arborele motor are o mișcare de rotație continuă. Motoarele hidrostatice cu
pistoane radiale, precum și cele cu palete se utilizează foarte rar la unele tractoare prevăzute
cu variatori hidraulici de turație.
În fig 2.20 este reprezentat un motor hidrostatic cu pistoane axiale de tipul motoarelor
AM-30 și AM-20, fabricate la firma Johann Bucher din Danemarca. El se compune din
urmatoarele elemente principale: blocul cilindrilor 1, pistoanele 2, carcasa ditribuitorului 5,
arborele distribuitor 6 arborele motor 9 discul de presiune 11, capacul cu flanșă 15.
36
Pistoanele în număr de nouă, sunt montate în cilindrii din blocul 1.Contactul lor
permanent cu discul de presiune este asigurat de către arcurile 3 care se sprijină în partea
posterioară pe pastilele 4 rezemate pe carcasa distribuitorului.
Arborele motor este rezemat pe rulmentul cu bile 14 și pe rulmentul cu ace 10, ambii
montați în blocul cilindrilor.Arborele are o construcție specială, permițând montarea discului
de presiune astfel încât axa acestuia să formeze cu axa fusurilor arborelui un unghi de 14030’.
Discul de presiune este montat pe arbore prin intermediul rulmentului radial cu role 12 și al
rulmentului axial cu role 13.
Arborele distribuitor este organul cel mai complicat din punct de vedere constructiv.
La capătul anterior este executată o degajare care pătrunde în preominența frezată la capătul
arborelui motor,realizând astfel transmiterea mișcării de rotație de la arborele motor la
distribuitor. În arborele distribuitor sunt executate patru canale axiale a,b,c și d (sectiunea C-
C) cu centrele dispuse concentric și închise la capătul posterior cu dopuri filetate. Două din
aceste canale a și b comunică prin găurile radiale e (secțiunea G-G) cu degajarea f din
carcasa distribuitorului care prin gaura h, este legată fie cu conducta de refulare a uleiului de
la pompă, fie cu conducta de scurgere a uleiului în rezervor. Celalalte două canale c și d,
comunică prin canale radiale i (secțiunea B-B) cu degajarea g din carcasa distribuitorului,
care prin gaura j este legată cu conducta de scurgere a uleiului la rezervor,fie cu conducta de
refulare a uleiului de la pompă.Canalele a,b,c,d comunică cu cilindrii pistoanelor prin
degajarea l executată in arborele distribuitor și prin orificiile m practicate în blocul cilindrilor.
Pentru ungerea suprafeței de frecare a arborelui distribuitor cu alezajul din blocul
cilindrilor,și a suprafeței frontale cu discul de frecare 7 montat în dopul filetat 8 în arborele
distribuitorului este practicat orificiul central n. Acesta comunică prin găurile înclinate
p(secțiunea D-D) cu degajările r de pe suprafața exterioară a arborelui distribuitor,realizând
astfel ungerea ajustajului format cu alezajul din blocul cilindrilor.Motorul hidrostatic cu
pistoane are sensul de rotație reversibil și funcționează astfel: pentru un anumit sesns de
37
rotație, uleiul sub presiune este
Caracteristicile tehnice ale motorului hidrostatic cu pistoane descris mai sus sunt :
turația nominală 2500 rot/min, debitul de ulei necesar la turația nominală 46,5 l/min, debitul
specific 18,6 cm3/1 rot, presiunea nominala la funcționarea intermitentă 250 kgf/cm3,
presiunea nominală la funcționarea continuă 150 kgf/cm3, randamentul total maxim 0,92,
puterea nominală la presiunea de 250 kgf/cm3 -23,1 CP, puterea la 150 kgf/cm3 și 2500
rot/min -14 CP, greutatea totală 8,45 kgf.
38
Motoarele hidrostatice oscilante au o utilizare curentă la mașinile agricole pentru
mecanismele reversibile( cu mișcare oscilantă), la plugurile reversibile. Din acest grup de
motoare hidrostatice sunt folosite motoarele cu paletă oscilantă (fig.2.21).
Motorul reprezentat în fig 2.22, utilizabil la plugurile reversibile, are unghiul de rotire
β = 180O. Carcasa 1 este închisă etanș cu două capace laterale. Arborele motorului se prezintă
sub forma unei bucșe canelate 3 care permite montarea ușoara pe arborele de rotire al
cadrului plugului. Paleta oscilantă 2 este monobloc cu bucșa canelată ceea ce duce la unele
dificultăți în fabricație. Pentru etanșarea bucșei și paletei sunt prevăzute manșetele de
etanșare 4 și 5.
39
Paleta are forma unui piston cu secțiunea transversală dreptunghiulară.Limitarea
oscilării arborelui se realizează cu piesa 5, de asemenea sub forma de piston dreptunghiular,
care este fixată la capacele laterale ale motorului prin bolțul 6. Paleta oscilantă 4 și piesa fixă
5 sunt prevăzute cu câte un inel de cauciuc dreptunghiular cu secțiunea transversală rotundă,
care asigură etanșarea acestor piese față de suprafața exterioară a arborelui și suprafața
interioară și pereții laterali ai carcasei. Introducerea și evacuarea uleiului în motorul
hidrostatic se face prin orificiile a și b prevăzute într-unul din capacele laterale.
40
Calculul motoarelor hidrostatice rotative este similar cu cel pentru determinarea
caracteristicilor pompelor respective, cudiferența schimbării unor semne.
MM = M HM - M P M (2.18)
Presiunea necesară pentru compensarea pierderilor interioare ale motorului p pi depinde de:
tipul motorului, presiunea și vâscozitatea uleiului de lucru, turația motorului.
41
Momentul de răsucire efectiv la arborele motorului hidrostatic este folosit la
învingerea momentului rezistent MRcreat de mecanismul care este acționat și la învingerea
momentului de inerție M i creat de accelerarea maselor antrenate și a motorului care-și
schimbă viteza:
M M = MR + M i (2.23)
În care : z – numărul de pistoane asupra cărora acționează uleiul sub presiune debitat de
pompă;
MM = l b p r [kgf*cm] (2.25)
43
și respectiv
F1= pmS ; F2= pm ( S –S1) (2.27)
- pentru cilindrul hidrostatic cu tijă bilaterală cu secțiuni diferite:
v1= ; v2 = (2.28)
F1= pmS ; F2= pm ( S –S1) (2.29)
În care :
Q- debitul uleiului care intră în motor
S- secțiunea pistonului
Pm- presiunea nominală a uleiului în motor
S1 S2 sunt secțiunile tijei pistonului.
După modul de prindere și funcționare,motoarele hidrostatice rectilinii pot fi:
fixe,oscilante sau libere.
Motoarele rectilinii fixe au cilindrii fixați rigid pe cadrul mașinii sau
dispozitivului de lucru. Fixarea cilindrului se poate face cu flanșă sau cu tălpi. Astfel
de motoare rectilinii se utilizează mai puțin la mașinile agricole,ele având o
răspândire mai mare la alte mașini.
Motoarele rectilinii oscilante se folosesc în cazurile în care capătul tijei trebuie
sa descrie o curbă în timpul funcționării.Aceste motoare au cea mai largă utilizare în
construcția mașinilor agricole. Cilindrul se fixează articulat de partea fixă a mașinii
sau dispozitivului respectiv, cu ajutorul unor ochiuri sau furci prevăzute pe capacul
din spate,iar tija pistonului este prevăzută cu un cap care permite fixarea articulației
la pârghia corespunzătoare a dispozitivului sau mecanismului de lucru (fig.2.27 a).
44
limitator mobil montat pe tija pistonului și cu o supapă de blocare a pistonului montată în
capacul din față al cilindrului. Motoarele fără reglarea cursei pistonului sunt utilizate mai ales
la dispozitivele cu acționare hidraulică pentru suspendarea mașinilor agricole purtate în
spatele tractorului.
Formele constructive ale motoarelor hidrostatice rectilinii pentru mașinile agricole
sunt variate; din acest punct de vedere se disting două categorii : motoare cu pistoane
obișnuite și motoare cu pistoane plonjoare. Cele mai utilizate sunt cele cu pistoane obișnuite.
În fig 2.28 este reprezentată construcția cilindrilor de lucru CF-1 CF-2 și CF-3.
Cilindrul de lucru se compune din: corpul cilindrului 10 capacul din spate 1 al cilindrului,
capacul din față 26,pistonul 5 inelele de etanșare a pistonului 6, garniturile pistonului 7,tija
pistonului 9,piulița 4 de fixare a pistonului, inelul de etanșare a pistonului 25 furca tijei
pistonului 21, bolțul furcii tijei 23, supapa 13, corpul supapei 18, conducta de ulei 11, inelul
de etanșare a conductei de ulei 12
dopul filetat 14, rontela elastică 2, inelul de etanșare a capacului din spate 3, rondelele 19,
placa limitatoare 20,cuiul spintecat 22,piulița fluture 24 , șuruburile de fixare 27.
Ca particularități constructive, se remarcă prinderea capacelor la corpul cilindrului,
care se realizează cu patru șuruburi lungi și patru piulițe prevăzute cu șaibe crestate precum și
etanșarea pistonului care se face cu inele de cauciuc cu secțiunea rotundă.
Cursa pistonului se reglează prin modificarea poziției limitatorului 20 pe tija
pistonului. În acest scop, se slăbește piulița fluture 24 se deplasează limitatorul în pozitia
necesară și se strânge apoi piulița fluture.Blocarea pistonului în poziția reglată se face cu
ajutorul supapei 13 care închide canalul b, care face legatura între camera B a cilindrului din
fața pistonului și orificiul 1 la care se montează conducta flexibilă. Sub acțiunea uleiului sub
presiune introdus în camera A a cilindrului din fața pistonului și orificiului 11 din capacul
26, pistonul se deplasează în sensul în care tija patrunde în cilindru. Când limitatorul vine în
contact cu supapa 13 acestaîncepe să se deplaseze până în momentul în care depășește
orificiul a practicat în corpul 15. După aceea, sub acțiunea, sub acțiunea presiunii uleiului
(întrucât trecerea este ștrangulată) caree ste evacuat din camera B a cilindrului din fața
pistonului, prin conducta 8 și orificiul a supapa este antrenată cu viteză mare și închide
canalul b. Ca urmare a opririi evacuării uleiului din cilindru se realizează blocarea pistonului.
Deplasarea supapei cu o viteză mai mare decât viteza pistonului este necesară pentru ca la
45
oprirea pistonului să existe o distanță între placa limitatorului 20 și capătul supapei, care să
permită apoi deschiderea supapei, la conducta pentru cursa inversă a pistonului.
46
Pentru deplasarea în sens invers a pistonului, uleiul sub presiune este dirijat prin
orificiul 1, iar conducta montată la orificiul 11 care comunică cu camera A, este pusă în
legătură cu rezervorul. Uleiul pătrunde deci prin orificiul 1 în canalul b și deplasează supapa
de pe scaunul ei până în poziția când i-a contact cu opritorul 20. În această poziție, însă uleiu
se poate scurge prin fața supapei spre conducta 8 și ajunge în camera B, împinge ușor
pistonul îndepărtând astfel limitatorul de corpul supapei. În această pozitie supapa lasă
complet deschisă comunicarea orificiului 1 cu camera B din fața pistonului.
Pe lânga cilindrii de lucru cu acțiune dublă pentru comanda la distanță, care sunt
normalizați și care au posibilitatea de reglare a cursei pistonului, la instalațiile de acționare
hidraulică ale unor masini agricole, mai ales ale celor autodeplasabile sau ale mașinilor
tractate,, sunt utilizați și cilindrii de lcru cu acțiune dublă fara reglarea cursei. Ca
particularități constructive se remarcă modul de montare al capacelor la corpul cilindrului
care se realizează prin înșurubarea acestora; etanșarea capacelor a pistonului și a tijei
pistonului se face cu inelele de cauciuc. Cilindrul de lucru este compus din : corpul
cilindrului 7, capacul din spate 3, capacul din față 11, inelul de etanșare 4, pistonul 6, tija
47
pistonului 8, bolțul de fixar 13, piulița de asigurare 5, bucșa pentru niplul de montare a
conductei 9, fundul corpului cilindrului 10, inelele de etanșare 14 și 15.
Cilindrul de lucru se compune din: coprul cilindrului 4 capacul din spate 1 sertarul
distribuitor 5, bolțul sertarului 6, maneta de comandă a sertarului 7 supapa 8, arcul supapei 9,
bucșa filetată 10, tija pistonului 11, capacul din față 12, bolțul tijei 13, pistonul 14, segmenți
15 manșeta pistonului 16, rondela de strângere a manșetei 17, plăcuța de asigurare 18,
șuruburile de fixare 19 și 20, șurubul special 21, bila de poziționare a sertarului 22, arcul
48
bilei 23, șuruburile de fixare a capcelor cilindrului 24, rondelele de asigurare 25, dopul filetat
26, dopul sertarului 27, dopul filetat 2, garnitura metalică 3.
Sertarul distribuitorului de ulei are trei poziții. Menținerea lui în fiecare poziție se
realizează cu ajutorul bilei 22 care împinsă de arcul 23, pătrunde în canalele tangențiale i
practicate pe suprafața exterioară a sertarului.
Când sertarul se află în poziția reprezentată în fig 2.30, uleiul sub presiune, debitat de
pompă, pătrunde prin orificiul axial din bolțul de fixare al cilindrului de unde, printr-un
orificiu radial trece în gaura a din capacul din spate. De aici prin canalele b, c,d, ale
sertarului, uleiul ajunge în canalele f și e din capacul din spate și pătrunde apoi în camera
cilindrului din fața pistonului. În acest mod se realizează deplasarea pistonului în sensul
ieșirii tijei din cilindru. Aerul din camera cilindrului din spatele pistonului este evacuat prin
două orificii g ale capacului din față.
La una din celelalte două poziții ale sertatului se realizează blocarea pistonului, ca
urmare a inchiderii circuitului de ulei. La cealaltă poziție, prin legarea camerei din fața
pistonului cu rezervorul se realizează deplasarea pistonului în sens invers, sub greutatea
proprie a mașinii purtate de tractor.
În fig 2.31 este arătată construcția cilindrului de lucru cu piston plonjor folosit la un
nivelator tractat. Este un motor hidrostatic rectiliniu cu acțiune simplă care lucrează la
presiunea nominală de 80 kgf/cm3,având cursa maximă de 250 mm. Se compune din corpul
cilindrului 2, capacul din spate 1,corpul plonjorului 3, flanşa cilindrului 4, inelul de siguranţă
5, şuruburile 6 prevăzute cu rondele crestate de siguranță, inelul de etanșare al corpului
cilindrului 7, ghidajul plonjorului 8, inelele de etanșare ale plonjorului 9,10 și 11 executate
din cauciuc pânzat rezistent la ulei, bucșa de presare 12, inelul de etanșare 13, capul exterior
al plonjorului 14, inelul opritor 15, inelul de sigurață 16, ungătorul 17, prezonul 18, rondela
de siguranță 19 și piulița 20 pentru strângerea bucșei de presare.
Pentru deplasarea forțată a plonjorului în sensul ieșirii din cilindru uleiul sub presiune
este introdus prin orificiul A din capacul 1. Cursa plonjorului se limitează cu ajutorului
inelului orpitor 15 care are rolul de a susține plonjorul la capătul său interior. Diametrul
inelului este cu 0,3- 0,5 mm mai mic decât diametrul interioar al cilindrului; este indicat ca
inelul să se execute din bronz. Ghidajul plonjorului se execută din fontă cenușie.
49
Capătul exterior al plonjorului și capacul cilindrului sunt prevăzute cu elementele
constructive corespunzătoare articulatiilor sferei.
F = ∑ R= Fe max + F i max + R p + R t + F r
(2.30)
F i max - forța de inerție care apare la pornirea sau la oprirea motorului hidrostatic;
50
F r - forța datorită rezistenței pe care o întâmpina uleiul în circuitul său spre rezervor.
51
Forța de frecare a segmenților metalici pe cilindru se poate calcula cu relația:
52
R p seg = πDb μs ( pm + ips) [kgf] (2.31)
i – numărul de segmenți.
D = 1,128 ∑ [cm] (
2.35)
Presiunea nominală din motorul hidrostatic pm se poate alege orientativ din tabelul 2.4 .
Pe baza calculului rezultat din relația (2.35) se alege diametrul interior al cilindrului de
lucru, tinând cont de valorile diametrelor țevilor din oțel fără sudură (2.5)
∑
S= (2.36)
53
Unde: pp presiunea de regim a pompei, iar Δp’ reprezintă suma pierderilor de presiune din
circuitul hidrostatic.
Q m= [l/min] (2.38)
54
Etanșarea asamplărilor fixe, ca de exemplu a capacelor și conductelor la corpul
motoarelor, se face cu garnituri din : preșpan, azbest, paronit, fibre, piele, cauciuc, materiale
plastice. La presiuni mari (250 kgf/cm2) se folosesc garnituri din aluminiu sau cupru cu
grosimea de 1,5 – 3 mm. Foarte mult sunt folosite etanșările cu inele de cauciuc sau materiale
plastice.
Manșetele asigură etanșarea numai intr-un singur sens, din care cauză, la motoarele
hidrostatice rectilinii cu acțiune dublă se folosesc două manșete montate opus.
În fig. 2.33 sunt arătate câteva exemple de montare a manșetelor cotite și în formă de
V pentru etanșarea pistoanelor și tijelor pistoanelor motoarelor rectilinii, iar în tabelele 2.6,
2.7, 2.8 sunt date dimensiunile acestor manșete.
55
frecare sunt mari.
56
O răspândire largă la asamblările cu mișcare de translație o au etanșările cu inele de
cauciuc cu secțiune rotundă, datorită avantajelor pe care acestea le prezintă prin
simplificarea construcției pistonului sau capacelor în care se montează și prin realizarea
etanșări în ambele sensuri.
57
În tabelul 2.9 sunt date dimensiunile inelellor de cauciuc cu secțiunea rotundă, cu
utilizarea curentă entru instaațiile cu acționare hidraulică de la mașinile agricole.
Aceste inele sunt standardizate STAS 5907-58 și se execută în două forme (fig.2.34)
forma A – cu inelul , arcul elicoidal în forma de brățară 2 și inelul de rigidizare 3 ; forma B –
cu inelul de cauciuc 1, arcul elicoidal în forma de brățară 2, închise întro carcasă metalică
compusă din: corpul 3, inelul elastic de strângere 4 și rondela elastică 5.
În tabela 2.10 sunt date dimensiunile principale ale inelellor de etanșare de forma A
și B.
Cilindrii motoarelor hidrostatice rectilinii se execută din oțeluri carbon OLT 35, OLT
45, OLT 55 (STAS 1881-61), ale căror caracteristici mecanice au fost date în tabelul 2.5.
58
Mai rar se folosesc oțelurile carbon pentru țevi OLT 32 și OLT 65 (STAS 2881-61).
Condițiile tehnice ale țevilor de calitate pentru construcții,trase la rece,percum și încercările
la care acestea sunt supuse sunt prescrise în STAS 405-56.
Țevile pentru cilindrii motoarelor rectilinii trebuie prelucrate în interior, astfel încat să
se obțină:
Pistonul se execută din fontă cenușie unori din oțeluri carbon de calitate ( STAS 880 -
60). Diametrul său trebuie să fie mai mic decât al cilindrului , astfel încât să existe un
joc de :
59
Capacul din spate al cilindrului, care este prevăzut cu ochi pentru fixarea acestuia,
precum și furca tijei pistonului se execută din oțeluri carbon de calitate pentru îmbunătățire:
OLC35, OLC 40, OLC 45, OLC 50, OLC 55 (STAS 880- 60).
La motoarele hidrostatice rectilinii cu piston plonjor corpul plonjorului se execută din
țeavă de aceeași calitate cu țevile pentru cilindrii.
2.3 DISTRIBUITOARE
60
ale distribuitorului și ajunge în fașa pistonului motorului hidrostatic MH, pe care-l deplasează
către dreapta; lichidul din camera din spatele pistonului este evacuat în rezervor.
Deplasând maneta în poziția II (fig.2.35 b) sertarul ocupă poziția neutră, iar orificile
de comunicare al distribuitorului cu motorul sunt închise, iar uleiul de la pompă se scurge în
rezervor.Pistonul motorului rămâne blocat în poziția respectivă.
Pentru inversarea sensului de mișcare a motorului se deplasează maneta în poziția III
(fig.2.35 c) și circuitul de curgere se schimbă, în sensul că lichidul de la pompă este trimis
prin canalele distribuitorului în spatele pistonului hidrostatic, iar camera din fața pistonului
este pusă în legătură cu rezervorul.
În fig 2.36 este prezentat schematic un distribuitor cu sertar rectiliniu cu trei poziții de
lucru, folosit curent la instalațiile de acționare hidraulică a mașinilor agricole, echipate cu
motor rectiliniu cu acțiune dublă. La poziția de ridicare ( fig. 2.36 a) sertarul permite
comunicarea între orificiul de presiune 1, prin care uleiul este debitat de la pompa PH, și
orificiul 2 la care este montată conducta de legătură dintre distribuitor si camera din fața
pistonului motorului hidrostatic M H . Totodată sertarul leagă circuitul dintre orificiul 5 al
conductei de evacuare la rezervor, și orificiul de comunicare cu camera din spatele pistonului
motorului hidrostatic. Orificiul 6 este închis.
61
Deplasând sertarul spre stânga se obține poziția neutră (fig.2.36 b) la care se închide
orificiul de presiune 1, uleiul de la pompa P H este trimis la rezervor prin orificiile 6 și 7. În
această poziție se închid și orificiile 2 și 3 care face legătura dintre distribuitor și camerele
motorului hidrostatic M H ceea ce provoacă blocarea pistonului acestuia. Deplasând în
continuare sertarul spre stânga se obține poziția de coborâre, în care se realizează legătura
dintre orificiul de presiune 1 și orificul 3, iar uleiul de la pompă trece în camera din spatele
motorului hidrostatic;totodată se obține comunicarea între orificiile 2 și 4 ceea ce permite
evacuarea la rezervor a uleiului din camera din fața pistonului. Orificiul 6 este dinou închis.
În fig 2.37 este reprezentat schematic un distribuitor cu trei poziții de lucru,destinat
instalațiilor de acționare hidraulică rectiliniu cu acțiune simplă.În poziția de ridicare
(fig.2.37, a) sertarul permite comunicarea dintre orificiul 1, la care ajunge uleiul de la pompa
P H, cu orificiile 2 pentru conducta de legătură dintre distribuitor și camera
dinfața pistonului motorului hidrostatic M H.
În această poziție, orificiul 3, care comunică cu rezervorul este innchis. Pentru poziția neutră
(fig.2.37, b) sertarul se deplasează spre dreapta , inchide orificul 2și permite comunicarea între
orificiile 1 și 3; uleiul este închis în camera motorului,iar pompa debitează uleiul în rezervor.
În fig. 2.38, a toate orificiile distribuitorului comunică intre ele, astfel încât, prin
orificiile 1, 4 și 5 se face legătura dintrepompa și rezervor, iar prin orificiile 2-4 , respectiv 3-
5 se face legătura între camerele motorului hidrostatic ,și rezervor. La deplasarea într-un sens
sau altul al sertarului distribuitorului se face legătura între pompa și una din camerele
motorului hidrostatic, camera cealantă fiind pusă în legătura cu rezervorul.
La poziția de ridicare (fig 2.39, a) sertarul permite trecerea uleiului din orificiul de
presiune 3 (în care vine uleiul de la pompa PH) spre orificul 2, la care se montează conducta
de legătură dintre distribuitor și camera de presiune a motorului hidrostatic M H.Pistonul
motorului execută mișcarea de ridicare, evacuând uleiul din camera de joasă presiunem prin
orificiile 1 și 6 ale distribuitorului, în rezervor.
62
63
Deplasând în continuare sertarul, se obține poziția de coborâre (fig. 2.39 c) în care
sertarul permite comunicarea între orificiile 3 și 1 respectiv 4 și 2.
Distribuitorul are trei sertare 1 permițând comanda individuală sau simultană a trei
cilindrii delucru cu acșionare dublă. Comanda sertarelor se face manual sau automat.
Deplasarea manuală se comandă de la manetele plasate în dreapta tabloului de bord al
tractorului, prin intermediul unor tije care sunt articulate la pârghii. Comada automată a
sertarului se realizează hidromecanic și constă în aducerea sertarelor dintr-o poziție de lucru
într-o poziție neutră la o anumită valoare a presiunii din circuit, la care se deschide supapa de
comandă 4, precum și cu mecanismul cu arcuri. Pentru funcționarea în poziție neutră sau
flotantă,distribuitorul este prevăzut cu supapa de trecere 7. Distribuitorul are și o supapă de
siguranță 9 care limitează cresterea presiunii uleiului, în cazul în care nu se produce
reducerea a sertarului din poziție de coborâre sau de ridicare în poziție neutră.
64
În fig 2.41 este reprezentată construcția unui distribuitor cu trei poziții cu comandă
mecanică. El poate fi folosit la diferite instalații de acționare hidraulică și mai ales la cele de
la sistemele automate de dirijare printre rândurile de plante ca, de exemplu, la combinele de
recoltat sfeclă. În această instalație, distribuitorul dirijează uleiul care vine de la pompă într-o
parte sau alta a motorului hidrostatic, în funcție de deplasarea palpatorului.
Corpul distribuitorului se compune din trei părți și anume: corpul camerei de evacuare
1, corpul sertarului 5 și corpul supapei de siguranță7. Cele trei părți sunt etanșate cu
garniturile 3 și 9 și sunt strânse cu șuruburile 8 cu piulițe. Capătul sertarului 12 care iese din
distribuitor este articulat la tija mecanismului palpatorului. El se etanșeză cu garnitura inelară
14, presată prin bucșa 15 și capacul 16. Strângerea capacului se face cu șuruburile 13.
Montarea corpului distribuitorului pe mașină se face prin intermediul șuruburilor 17.
65
În fig 2.41 este reprezentat sertarul în poziție neutră. Pistoanele lui închid canalele a și
b care, prin conductele ce se montează la distribuitor comunică cu cilindrul de lucru. Camera
de presiune d comunică cu camera de evacuare e. Uleiul de la pompă, care pătrunde în
camera d,este evacuat la rezervor prin camera e și conducta care se montează în locul dopului
de protecție 2.
66
Când sertarul este deplasat în sens invers(spre dreapta) se face legătura între canalul a
și camera e și între canalul b și camera d. Uleiul va circula în sens invers, iar pistonul
cilindrului de lucru se va deplasa și el în sens invers.Supapa de siguranță este compusă din:
corpul 18, arcul 20 rezemat pe bușon cu cap sferic,șurubul de reglare 19capacul 22 și contra
piulița 21.
Distribuitorul dirijează uleiul debitat de pompă spre una din camerele motorului sau
spre rezervor, în funcție de comanda primită de la volan, prin arborele 3. Legătura dintre
arborele de comandă 3 și sertarul distribuitorului este realizată prin discul de antrenare 4 și
pârghia 5. Această pârghie care pătrunde în furca 11, cuprizînd bolțul 8, poate oscila în
bucșa6 presată im motorul hidrostatic.
67
indicat ca atât corpul, cât și sertarul să se execute din acelașii material, pentru a evita
înțepenirile sau formarea unor jocuri mari în cursul variațiilor mari de temperatură.
Pentru sertare se aleg oțeluri de cementare aliate cu crom sau crom nichel (15 CO 7
sau 13 CN 23 STAS 791-63) care după cementare și călire trebuie să aibă duritate 60- 65
HRC.
Corpul distribuitorului trebuie sa fie rigid pentru a nu se deforma, ceea ce poate duce
la înțepenirea sertarului. Rugozitatea alezajului corpului și a sertarului nu trebuie să fie mai
mare de 0,2 mm.
Capacele distribuitoarelor se execută din fontă cenușie ( Fc 15 sau Fc 20) sau din
aliaje de aluminiu.
Distribuitoarele cu sertar rotativ sunt mai simple din punct de vedere constructiv decât cele cu
sertar rectiliniu. Ele se utilizează în general pentru debite mici ( 8 – 10l/min). Distribuitoarele
cu sertar rotativ (fig.2.44) sunt utilizate în foarte rare cazuri la instalațiile de acționare
hidraulică ale mașinilor agricole.
Uleiul de la pompa PH intră în corpul 1 prin orificiul 2 și prin canalul radial 4 din
sertarul 5, este dirijat spre conducta 6 de legătura cu camera din fața pistonului motorului MH,
realizându-se deplasarea acestuia spre dreapta. (fig.2.44, a). Uleiul din camera din spatele
pistonului este evacuat din cilindri prin conducta 7, orificiul 3, canalul radial 8 și orificiul 9,
spre rezervorul R.
Distribuitorul cu sertar rotativ din fig. 2.45 funcționează după schema din fig 2.44. El
se compune din corpul 1, închis cu capacul 3,sertarul 2 maneta 4 și fixatorul cu bilă 5.
Etanșarea tijei sertarului și a capacului se face cu garnituri.
68
Rotirea sertarului se poate face manual cu maneta 4 sau mecanic de la dispozitivul cu
acționare hidraulică,cu ajutorul furcii manetei 4.
69
Distribuitorul poate servii și la dirijarea uleiului numai în două motoare hidrostatice.
În acest caz, din orificiul uneia din secții se demontează racordul și supapa de reținere și se
astupă apoi cu dop filetat.
2.4 SUPAPE
Supapele fac parte din aparatajul instalațiilor de acționare hidraulică destinat scopului
de a crea, regla sau limita presiunea de lucru în circuitul hidrostatic. Ele se numesc și vlave
sau ventile și prin construcția și modul lor de funcționare se află intodeauna sub acțiunea unor
forțe ca : greutatea proprie, forta elementului elastic (arcului) presiunea activă a lichidului de
lucru.
70
Supapele de reținere au rolul de a permite lichidului de lucru să treacă într-un singur
sens, împiedicând scurgerea acestuia din instalațiile de acționare hidraulică în perioada când
pompa este oprită. Supapele de reținere S (fig 2.47 a) se montează de obicei în imediata
apropiere a pompei, fie pe conducta de aspirație, fie pe cea de refulare. Această supapă este
deschisă de uleiul sub presiune în timpul când se face ridicarea și se menține închisă în
poziția neutră a sertarului fiind apăsată pe scaunul ei, nu numai de forța arcului, ci de
presiunea uleiului din camera motorului hidrostatic.
Supapele de reținere trebuie să aibă o mare sensibilitate la închidere și deschidere, să
opună rezistentă minimă trecerii lichidului prin ele și să asigure o închidere emetică. De
aceea supapele de reținere se construiesc de obicei cu arc, dar arcurle acestora sunt slabe și au
deformație inițială mică.
71
principală. Supapa de trecere S este reglată la presiunea p s mai mică decât presiunea p1 din
conducta principală. Mărimea pesiunii p2 este determinată de forța arcului 8 și de diametrul
pistonului 2 al supapei.
P2 = Fa r c + yC (2.45)
72
73
74