Legenda lui Sisif

Sisif traia in cetarea Corint, legenda spune ca el este

fondatorul şi regele acestei cetăţi. El a intarit comerţul şi
navigaţia, a îmbogăţit cetatea, dar zeii s-au suparat pe el din
cauza şireteniei lui. Sisif a reuşit să înşele până şi Moartea care
venise să-l ia: din acel moment pe pământ n-a mai murit
nimeni, până când Ares a eliberat Moartea şi i l-a dat pe Sisif.

Istetul erou a reuşit sa invinga Moartea a doua oara:

ultima lui dorinta înainte de a coborî în infern a fost sa-şi mai
vadă o dată soţia, pe Merope, căreia i-a poruncit să nu mai
aducă nici o jertfă zeilor. Persefona, suparata din cauza lipsei
de ofrande pe care o îndura de când Sisif se afla în infern, l-a
eliberat.
Autolicos, un talhar, putea transforma după voia sa tot
ce atingea şi putea să facă invizibil orice obiect. El a furat cate
una oile lui Sisif fără ca acesta să-i poată dovedi vinovăţia.
Şiretenia lui. Sisif a invins si cel mai mare dintre hoţi: el a
turnat plumb topit în copitele animalelor sale, incat să formeze
fraza:„M-a furat Autolicos”. Mergand si avand această
amprentă, oile furate l-au dat de gol pe vinovat.
Autolicos s-a declarat învins în faţa vicleniei lui Sisif si
i-a dat-o de soţie pe fiica sa, Anticleea. Din aceasta căsătorie s-
a nascut cel mai şiret dintre toţi eroii: Ulise al lui Homer.
Deşi a invins Moartea de 2 ori, în cele din urmă Sisif a
murit şi el, bătrân si slabit. În Hades a primit o pedeapsă
groaznica: doar cu ajutorul mâinilor şi picioarelor trebuia
să împingă un bolovan până în vârful unui munte dar, de
fiecare dată când mai avea puţin până în vârf, pietroiul îi
scăpa, rostogolindu-se la vale şi obligându-l să ia de la
capăt, ca un simbol al incapatanarii si opozitiei omului
împotriva propriului destin.