Sunteți pe pagina 1din 8

CURSUL VII

ETICA ACADEMICĂ ȘI PROBLEMELE EI SPECIFICE

Etica academică
În literature de specialitate se întâlnesc multe variante ale definițiilor eticii academic, cât
și caracterizări diversificate ale acesteia.
Etica academică reprezintă un domeniu care se găsește la granița dintre etica cercetării
științifice, managementul eticii în spațiul academic și deontologia profesională a cadrului
didactic sau a cercetătorului. Cu toate că preocupările ce pot fi restrânse la domeniul luat în
discuție sunt departe de a fi considerate de dată recentă - discuțiile/dezbaterile pe acestă temă
sunt confirmate încă de la începuturile perioadei moderne, acestea fiind legate în principal de
corelația obligațiilor/datoriilor profesorilor și studenților - în ultima perioadă de timp (20-25 de
ani) se constată o intensificare și autonomizare semnificative a acestora, cauzate cu precădere
nevoii de a răspunde întrun mod cât mai concret și correct unui sistem de cerințe promovate în
demersul finanțării cercetării științifice, cât și din partea opiniei publice.1
Printre aceste definiții se numără cea dată de Lobkowicz N., 1984, conform căruia etica
academică este rezultatul aplicării eticii în general la o situație considerată specială
corespunzătoare unei anumite profesii, respectiv instituției/organizației academice în care se
defășoară profesia. Autorul citat, afirmă că pentru formularea corectă a unei definiții referitoare
la etica academică se impune existența unei caracterizări obiective a comunității academice.
Universitățile, sun considerate spații publice de învățământ în care profesorii, pe lângă activitatea
didactică, sunt implicați activ în activitatea de cercetare, de pe poziția oamenilor de știință.
Conceptul de universitate obligă profesorii, indiferent de funcția didactică pe care o au, să
acționeze nu numai în direcția formării unor specialiști bine pregătiți sub aspectul cunoașterii
teoretice și applicative pentru anumite profesii, cât și în cea a educării lor, în sensul formării
comportamentelor și atitudinilor positive în rândul studenților, punând la dispoziția acestora o
perspectivă obiectivă asupra posibilităților și limitelor ființei umane.2
Socaciu E., 2017, autor roman, susține că etica academică este fundamentată pe
elementele specifice eticii unei profesii, respectiv cele ale eticii cercetării științifice. 3 Pentru
îndeplinirea misiunii sale, comunitatea academică elaborează, pe baza legislației în vigoare, și
aplică totodată un set de norme etice ca răspuns la cerințele și așteptările exprimate de societate
față de această comunitate referitoare la formarea studenților. În acestă perspectivă,
responsabilitatea publică a instituțiilor de învățământ superior în demersul formării
comportamentului și atitudinii studenților este evidentă, însă trebuie făcută distincția între ceea
ce presupune pregătirea etică a viitorilor specialiști (profesori, medici, ingineri, avocați, ș.a.m.d.)
și pregătirea etică a studenților ca membri ai comunității academice. În acest context este
necesară diferențierea între etica profesională și etica activității în sala de curs sau
seminar/laborator/practică a profesorului și cea a studenților cărora le împărtășește cunoștințele

1
Bică, D., Moica, Sorina, Harpa, Elena, Albu, S., Ban Andreea, (2018), Formarea de comportamente și atitudini
adecvate din punct de vedere deontologic în munca intelectuală a studenților - Etică și integritate academică, pg. 5,
disponibil pe http://icadsi.upm.ro/wp-content/uploads/Etica_integritate_acad_curs.pdf.
2
Lobkowicz, N. (1984). The academic ethic: Politics and academic citizenship. Minerva, 22 (2),
3
Socaciu, E. (2017). Fundamente ale eticii academice, în L. Papadima (coord), Deontologie academică, București,
Universitatea din București, pg 9-13, apud Gubăr Gabriela, (2019), Etică academic și elemente de didactică a
acesteia - www.researchgate.net/publication
sale, ceea ce presupune „angajarea maximă” a celor din urmă „în procesul de învățare” 4.
Învățarea prin experiență conduce la personalizarea și legitimitatea procesului didactic
tradițional în spațiile amintitite, asigurând studenților oportunitatea de a lua în considerare , ca
puncte de reper pe de o partea, dimensiunea social, iar pe de altă parte pe cea de natură
economică a problemelor etice. Astfel, ca urmare a acestui demers, studenții vor deveni
beneficiarii, prin reflecție și comunicare/dialog, a modalităților prin care sunt învățați să
gândească în perspectiva deciziilor corespunzătoare eticii în general și ale celei academice în
special.5
Compartiv cu acestă, etica profesională face trimitere către prelungirea eticii
corespunzătoare fiecărei zi la nuanțele practicii profesionale. Aceasta este fundamentată de
sistemul valorilor și credințelor care orientează cactivitățile și acțiunnile unuui anumit grup de
profesioniști prin concordanță cu relațiile stabilite între aceștia și clienții cărora li se adresează6.
Etica profesională este considerată o disciplină reflexivă şi critică, care se găsește granița
dintre conținutul filosofiei moralei și eticile particularizate ale diverselor categorii de profesii.
Problema centrală a introducerii eticii în profesii, deşi există deja legi, se datorează faptului că
legea acţionează de obicei după ce s-a produs încălcarea ei. Practicile etice sunt de graniţă şi se
presupune că ar trebui să acţioneze preventiv7
Probleme specifice eticii academice
Problemele specifice eticii academice acoperă o paletă largă de domenii, putând să ia
forme legate de etica profesională, de etica cercetării științifice, de etica relațiilor între studenți și
între studenți și pofesori, de etica activităților desfășurate în sala de curs și/sau
seminari/laboratoare/lucrări practice. În literatura de specialitate se vorbește despre „specificul
moral al vieții academice, care este dat de respectarea unor valori morale precum libertatea
academică, autonomia intelectuală a cercetătorului sau de acceptarea diversității de opinii” 8
Problemele etice referitoare la în sala de curs și/sau seminari/laboratoare/lucrări practice
vizează atât comportamentul cadrului didactic universitar, cât și pe cel al studenților. Se pune în
acest caz în discuție raportul între autoritate, putere și deontologie. Sintetizăm în tabelul de mai
jos caracteristicile raportului între autoritate și putere, așa cum sunt ele formulate de Vocila, A,
2010.9
Tabel 1. Aspecte ale raportului între autoritate și putere (Vocila A., 2010)
Nr. Autoritatea Puterea
crt.
1 O relație prin care o persoană sau grup acceptă ca Este șansa cuiva de a impune
legitim faptul că acțiunile sale pot să fie ghidate propria sa voință în relațiile sociale
de o instanță superioară..
4
Couch, S., Dodd, S. (2005), Doing the Right Thing: Ethical Issue in Higher Education, in Journal of Family and
Consumer Sciences, 97 (3), 2., apud Gubăr Gabriela, (2019), Etică academic și elemente de didactică a acesteia -
www.researchgate.net/publication
5
Ibidem
6
Erich, L.,C., Cranston, N., Kimber, M., Starr. K. (2012). (Un)ethical practices and ethical dilemmas in universities:
academic leaders` perceptions , International Studies in Educational Administration, 40(2), pp. 99-114, apud Gubăr
Gabriela, (2019), Etică academic și elemente de didactică a acesteia - www.researchgate.net/publication
7
Airaksinen, T., (1998), Professional Ethics, In Encyclopedia of Applied Ethics, vol. 3, Academic Press, 1998,
pg.671-682
8
Socaciu, E. (2017). Fundamente ale eticii academice, în L. Papadima (coord), Deontologie academică, București,
Universitatea din București, pg 12, apud Gubăr Gabriela, (2019), Etică academic și elemente de didactică a acesteia
- www.researchgate.net/publication
9
Vocila, A, (2010). Etică și deontologie. Pregătește-te din timp, cursul 7-https://andreivocila.wordpress.com
2 Este produsul unei investituri de atribuții și de Legitimitatea ei este definită de o
încredere. investitură structural-funcțională.
3 Legitimitatea ei se bazează pe recunoașterea Este expersia unilaterală a
dreptului de dispoziție. dreptului de dispoziție, fără a
presupune cu necesitate
recunoașterea.
4 Acceptarea ei se bazează pe convingere până la Acceptarea ei are ca rezervă
capăt. constrângerea.
5 Acceptarea ei are la bază tradiția, charisma, sau Poate fi imorală; este morală doar
un fundament raționallegal(fundamente prin dacă cel care o deține este
excelență morale). împuternicit cu autoritate.

Elementul central din punct de vedre moral al unei relaţii de autoritate este reprezentat
de faptul că aceasta este întemeiată la nivelul persoanelor egale din punct de vedere al drepturilor
și obligațiilor ce le revin, libere unele față de altele, cu aceleaşi drepturi la propria existenţă,
precum şi la cel care vizează dezvoltarea personalităţii. Cu toate acestea, relaţia de autoritate
„produce un dezechilibru între individul care, în temeiul profesiunii sale, porunceşte, dă
directive, ordine, dispoziţiuni și celălalt care execută, se supune; unul dobândeşte puterea,
celălalt, în virtutea puterii primului, îşi îngrădeşte libertatea.” 10Aplicând aceste cracteristici în
domeniul academic, la contextul relației dintre profesor - ca exponent al autorității și student se
pot indentifica câteva aspecte specifice, și anume:
 autoritatea profesorului este de natură didactică și are drept fundament puterea
discursului său. legitimitatea didactică a profesorului este conferită de competențele
certificate prin documentele obținute ca urmare a studiilor de specialitate, cât și prin cele
psiho-pedagogice absolvite.
 manifestarea relațiilor dintre purtătorul autorității, în persoana cadrului didactic, și colegi
are loc pe orizontală, sau pe vertical cu reprezentanții managementului universitar,
respectiv cu studenții.
 relația profesorului cu deținătorul puterii (președinte de senat, rector, prorector, decan,
director de department) în cadrul managementului universitar se concretizează prin faptul
că ultimul realizează transmiterea sarcinilor, îndrumarea, controlul și evaluarea
îndeplinirii acestora, acordă sancţiuni, și recompense, aprobă promovări, aplică
retrogradări.
 relația între purtătorul de autoritate, în persoana profesorului, și studenți se concretizează
în furnizarea de cunoștințe și informații, formarea competențelor, abilităților și
atitudinilor conform cvurriculei universitare, în procesul de evaluare a acestora, respectiv
în cel de exersare a lor, proces specific orelor de seminar, laborator, lucrări practice,
practică de specialitate sau pedagogică.
Problematica relațiilor care se stabilesc între autoritate, putere și deontologie aduce în
discuție și aspectele mai sensibile ale eticii grijii care ar trebui să se reflecte, cu precădere, în
activitatea cadrului didactic universitar, activitate desfășurată în sala de curs/seminar/laborator a
ș.a.m.d.. Astfel, etica grijii, despre care am amintit în alt curs, ar trebui să fundamenteze sistemul
relațiilor care se stabilesc între cadrul didactic din învățământul superior și studenții săi.11 Autorii
10
Vocila, A, (2010). Etică și deontologie. Pregătește-te din timp, cursul 8-https://andreivocila.wordpress.com
11
Erich, L.,C., Cranston, N., Kimber, M., Starr. K. (2012). (Un)ethical practices and ethical dilemmas in
universities: academic leaders` perceptions, in International Studies in Educational Administration, 40(2), pp. 99-
citați consideră că, în contextul activității didactice universitare a cadrului didactic, o predare
bună din punct de vedere al eticii grijii, trebuie să fie în concordanță cu natura morală a acesteia
bazată pe cinste, respect și grijă, veridicitatea și corectitudinea cunoștințelor și informațiilor
transmise, anagajamentul personal de a fi corect și just în relația cu studenții, 12 iar
responsabilitatea mutuală trebuie să reprezinte unul dintre principiile necesare guvenării acestei
relații.13 Un exemplu semnificativ de ignorare a eticii grijii în cadrul acestei relații poate să fie
considerat cel al omiterii corespondenței dintre cerințele etice exprimate în mod explicit în cadrul
activităților din sala de curs/seminar/laborator de către cadrul didactic universitar și valorile
implicite dovedite ca urmare a manifestării comportamentul său în timpul activităților la clasă.
Una dintre problemele majore care poate defaovoriza relația dintre cadrul didactic
universitar și student este reprezentat de conceptul de înșelăciune academic din partea
studentului, abordat în marea majoritate a studiilor, articolelor care au drept subiect etica
academică.
Prin realizarea legăturii dintre înșelăciunea cademică și principiul integrității academice,
autori români și străini prezintă în lucrările lor forme comune ale necinstei academice, printre
care:14
 utilizarea în mod necoresponzător a materialelor didactice sau a ajutorului neautorizat al
unei a treia părți - studentul își însușește, citește sau valorifică în scris răspunsurile
colegului la teste, lucrări; folosește neautorizat materiale scrise, echipamente care conțin
mesaje digitale în timpul examenelor/colocviilor/verificărilor;
 înșelătoria academică pasivă, manifestată prin utilizarea de materiale scrise oferite de un
cu scopul de a fi copiate;
 practicare plagiatului și a formelor acestuia;
 lucrul în echipă segmentat - prezent atunci când cadrul didactic așteaptă ca fiecare
student, membru al echipei, să dobândească o înțelegere globală a unui subiect/temă în
totalitatea sa, iar studentul transmite acestuia doar partea realizată de el, fără a demonstra
că a înțeles global problematica;
 disimularea, manifestată printro eroare voită/conștientă din partea studentului cu scopul
obținerii unor avantaje: asumarea de note mai mari, promovarea de
examene/colocvii/verificări apelând la substituirea de persoane;
 apelarea la minciună și manipulare, folosirea de informații false care de regulă implică o
anumită stare emoțională: probleme inexistente legate de sănătate, de familie;
 prezentarea în nume personal a unor teme de casă (eseuri, referate, raportări, ș.a.m.d.)
realizate parțial sau integral de alți colegi;
 acoperirea lipsei unui/unor coleg/colegi care nu este/sunt prezent/prezenți la momentul
desfășurării activităților didactice;
 comercializarea unor eseuri, referate, lucrări de licență sau disertație.
114.
12
Op.cit
13
Couch, S., Dodd, S. (2005), Doing the Right Thing: Ethical Issue in Higher Education, in Journal of Family and
Consumer Sciences, 97 (3), 2., apud Gubăr Gabriela, (2019), Etică academic și elemente de didactică a acesteia -
www.researchgate.net/publication
14
Sousa R.N., Conti, V.,K., Salles, A.,A., Mussel, I.,C.,R. (2016). Academic dishonesty: effects on the ethics
education of health professionals, Revista de Bioetică, 24(3), 459-468; Șercan, E., (2017). Deontologia academică.
Ghid practic, București: Editura Universității din București, apud Gubăr Gabriela, (2019), Etică academic și
elemente de didactică a acesteia - www.researchgate.net/publication
Studiile efectuate cu privire la acest subiect evidențiază și alte probleme referitoare atât la
comportamentul studenților cât și al cadrelor didactice universitare, printer acestea regăsind-se:15
 fenomentul de bullying manifestat de către cadrul didactic universitar față de studenți,
concretizat în amenințări cu privire la procesul de evaluare. Acest fenomen este prezent
de regulă în cazul studenților care nu sunt de accord cu îndeplinirea anumitor
sarcini/cerințe nejustificate solicitate de către profesor;
 manifestarea favoritismului față de o anumită categorie de studenți, de regulă cei
apropiați cadrului didactic, care beneficiază de o evaluare preferențială, neconformă cu
standardele communicate în mod oficial;
 hărțuirea sexual;
 misoginismul;
 absența eticii profesionale, respectiv a eticii grijii la nivelul relațiilor dintre cadru didactic
și studenți. Această lipsă se manifestă, de cele mai multe ori, prin refuzul cadrului
didactic de a aborda împreună cu stutentul/studenții subiectul notei/notelor acordate, dar
și prin manifestarea unei încrederi exagerate în notele date de către un un cadru didactic
cu mai puțină experiență, sau prin lipsa de confidențialitate în discuțiile purtate de
profesor și studenții.
 darea și luarea de mită, primirea de foloase necuvenite pentru promovarea examenelor,
colocviilor și verificărilor;
 consumul de băuturi alcoolice în timpul programului;
 persuasiunea în cazul orientării studenților către anumite cursuri sau cadre didactice ce
îndrumă lucrări de licență, master sau doctorat;
 folosirea neadcvată a timpului destinat procesului didactic prin angajarea în discuții care
nu au nimic comun cu tematica cursului/seminarului/lucrărilor practice;
 minciună și manipulare, utilizarea unei informații false, discuții ale cadrului didactic în
fața studenților cu privire la activitatea sau integritatea unui membru al corpului
profesoral;
Dintro altă perspectivă, înșelăciunea academică pare a reprezenta o obișnuință în cadrul
dimensiunii cultural academice, fiind specifică multor medii de învățare tributare unor așa-zise
abordări tradiționale. De exemplu, sunt medii de învățare în care studenții nu obișnuiesc să-și
ascundă faptele, ci mai degrabă se mândresc cu acestea în cercul de prieteni, iar cei care nu sun
de acord cu o asemenea atitudine sunt stigmatizați, eliminați, marginalizați. Acestea sunt motive
care, în situațiile pedagogice și condițiile instituționale, fac ca înșelăciune academică să devină o
preocupare permanentă a cadrelor didactice universitare, ca parte a demersului zilnic consacrat
activității și acțiunilor de formare/modelare/remodelare a comportamentului și atitudinii studenți-
lor. Argumentul este deosebit de important și puternic sub aspectul etic și pedagogic al
problematicii, cu efecte immediate dar, mai ales pe termen lung: „problema este că ceea ce
învață (n.n.studenții) în domeniul moralității se va manifesta în comportamentul lor, ani după ce
au absolvit instituția”.16

15
Mureșan, V. (2009). Managementul eticii în organizații, București: Editura Universității; Erich, L.,C., Cranston,
N., Kimber, M., Starr. K. (2012). (Un)ethical practices and ethical dilemmas in universities: academic leaders`
perceptions, in International Studies in Educational Administration, 40(2), pp. 99-114.
16
Sousa R.N., Conti, V.,K., Salles, A.,A., Mussel, I.,C.,R. (2016). Academic dishonesty: effects on the ethics
education of health professionals, Revista de Bioetică, 24(3), 459-468, pg. 463
Etica cercetării științifice17
Una dintre ramurile eticii academic, tratate în mod special și cuprinde o problematică
diversificată, o reprezintă comportamentul și atitudinea etică din punctual de vedre al cercetării
științifice - pe scurt etica cercetării științifice.
Cerințele care trebuie avute în vedre în tratarea eticii cercetării științifice sunt legate de:
originalitatea cercetării, dialogul științific, munca în echipă, redactarea corectă a lucrărilor
științifice. Astfel, o cercetare originală reprezintă „un răspuns propriu, ancorat în studiul
literaturii actuale, respectând standardele metodologice ale disciplinei”18
Originalitatea articolelor/lucrărilor științifice poate fi adusă în discuție și recunoscută ca
urmare a scopului declarat al unei cercetării, a sintezei cu privire la stadiul cunoașterii consecință
a studierii literaturii de specialitate, a tehnicilor, procedurilor, metodelor utilizate pe parcursul
derulării cercetării, a rezultatelor obținute pe baza prelucrării și interpretării datelor și
informațiilor înregistrate, cât și din punct de vedere al experienței persoanei/persoanelor
implicate în desfășurare cercetării.
Dialogul științific este rezultatul citării corecte a surselor bibliografice consultate. Stilul și
ordinea citării autorilor și lucrărilor lor, preluarea de paragrafe, ș.a.m.d., pot să difere în funcție
de cercetare și agrementul celor implicați. Astfel, spre exemplu, citările autorilor pot fi realizate
în ordinea alfabetică, în funcție de anul apariției, de contribuția autorilor și importanța acesteia în
economia elaborării articolului/lucrării, ținând cont de poziția pe care aceștia o au în colectivul
de autori (prim-autor, coordonator al cercetării, ș.a.m.d.). În scopul realizării unei cercetări
științifice, respectiv a articolelor/lucrărilor pe baza rezultatelor obținute sunt considerate
comportamente care nu respectă etica cercetării următoarele: includerea în colectivul de autori a
unor persoane de notorietate, fără știrea acestora, pentru a crește artificial valoarea lucrării, sau
publicarea unor lucrări efectuate de studenți, masteranzi, doctoranzi, fără știrea acestora și fără a
li se recunoaște meritele., falsificarea de date și prezentarea acestora ca fiind adevărate.19
Lliteratura de specialitate definește plagiatul ca fiind „actul de a folosi munca altcuiva
fără recunoaștera adecvată sau utilizarea neautorizată, neacceptată a ideilor altcuiva ca și cum ar
fi cunoștințe originale sau commune.”20
Pentru același termen, Dicționarul explicativ al limbii române reține: „copi21ere, însușire,
în întregime sau în parte, a ideilor altora pentru a le prezenta drept creații personale”
Din punctul de vedere al cercetătorilor authtoni, urmare a analizei și sintezei încercărilor
de a defini plagiatul prezente în literatura de specialitate, bazate pe ideea furtului de cuvinte și
idei, termenul luat în discuție exprimă:
 „plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație
intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei
opere proprii” (Membrii Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Cercetării
și Inovării, Șercan E.,2017);22

17
Gubăr, Gabriela, (2019), Etică academic și elemente de didactică a acesteia, pg. 12-14-
www.researchgate.net/publication
18
Papadima, L., coord. (2017), Deontologie academică. Curriculum cadru, București, Universitatea din București,
pg. 15
19
Ibidem,, pg. 15-24
20
Thomas, A., Zyl, A.,V. (2012). Understanding of and attitudes to academic ethics among first-year university
students, in African Journal of Business Ethics. 6(2), 143-155
21
https://dexonline.ro/definitie/plagiat
22
Șercan, E., (2017). Deontologia academică. Ghid practic, București: Editura Universității din București, pg. 23
 plagiatul se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din
punct de vedere deontologic (Șercan E., 2017; Sandu D., 2017).23
 plagiatul complet, constă în transcrierea literală a unui text întreg, fără citarea sursei,
plagiatul parțial, când cineva copiază anumite fraze sau paragrafe din surse diferite și
plagiatul conceptual, când cineva adoptă anumite concepte sau teorii ca fiind ale lui.24

Tabel 2. Formele de plagiat (Șercan E., 2017, pp. 29-36)


Nr. Formele Trasături esențiale
crt. plagiatului
1 Plagiat „Plagiatorul își însușește cuvintele, ideile sau munca de creație a unei
intenționat alte persoane cu bună știință”.
2 Plagiat „când studenții nu reușesc să-și însușească regulile de citare sau nu le
neintenționat interpretează în mod corect”.
3 Plagiat de tip „Preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt a muncii unei alte persoane,
copypaste fără citare corectă, prin atribuirea sursei și utilizarea ghilimelelor”.
4 Plagiat prin „preluare de conținut dintr-o singură sursă, asupra căruia se fac
citare parțială intervenții minimale. Textul preluat nu este plasat între ghilimele“.
5 Plagiat prin „când cuvintele cheie sau unele porțiuni din propoziție sau frază sunt
parafrazare înlocuite cu cuvinte sau expresii sinonimice, sursa originală nefiind
menționată”.
6 Plagiat prin „când porțiuni din propoziție sau frază sunt preluate din mai multe
mixare surse și sunt folosite în așa fel încât să se potrivească”.
7 Plagiat prin Autoplagiat
reciclare
8 Plagiat hibrid „Combină sursele citate corect cu propoziții, fraze, paragrafe copiate,
fără referire la sursa originală”
9 Plagiat prin „combină propoziții, fraze, paragrafe întregi din surse diferite care nu
confuzie sunt atribuite”
10 Plagiat mascat Presupune „folosirea unor referințe inexistente sau inexacte despre
autorii lucrărilor...când se încearcă acoperirea plagiatului, nu prin
citarea autorului din care a fost preluată informația, ci prin citarea
autorului citat de acesta” (citarea la mâna a doua).
11 Plagiat de tip Autorul citează corect sursa originală, utilizează ghilimele, dar
agregat lucrarea nu conține nicio contribuție originală, fiind o înșiruire de
citate

Conform lui Thomas, A. Zyl, 2012, studenții apelează la palgiat de cele mai multe ori
datorită faptului că nu au cunoștințe despre sau nu înțeleg care sunt regulile impuse de citare. O a
doua cauză a utilizării plagiatului întrun mod compact de către studenți este legată de ușurința
prin care se intră în posesia informațiilor ca urmare a accesării Internetului, cât și a
competențelor și abilităților digitale ce cracterizează generațiile actuale, care consideră anumite
23
Șercan, E., (2017). Deontologia academică. Ghid practic, București: Editura Universității din București; Sandu,
D., (2017). Spre o diagnoză integrată a plagiatului, Contributors, 20 martie 2017. Disponibil la
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/spre-o-diagnozaintegrata-a-plagiatului/.
24
Sousa R.N., Conti, V.,K., Salles, A.,A., Mussel, I.,C.,R. (2016). Academic dishonesty: effects on the ethics
education of health professionals, Revista de Bioetică, 24(3), 459-468, pg. 460
reguli de comportare ale trecutului istorie, drept pentru care nu mai sunt înțelese sau nu mai sunt
acceptate.