Sunteți pe pagina 1din 19

Rezumat..........................................

Error: Reference source not found


Rezolvarea problemelor..................Error: Reference source not found
Sunt fericit, mă simt groaznic !Error: Reference source not found
Nodurile...................................Error: Reference source not found
Tricouri care îţi dau încredere în tineError: Reference source not found
Oameni şi maşini.....................Error: Reference source not found
Elefantul şi palmierul..............Error: Reference source not found
Brainstorming..........................Error: Reference source not found
Cuvinte plăcute, animale prietenoaseError: Reference source not found
Haideţi să ne punem de acord! (Acordul de negociere)Error: Reference source not
found
Acordul negociat.....................Error: Reference source not found
Conflictele fac lumea să meargă înainteError: Reference source not found
4 etape în rezolvarea problemelorError: Reference source not found
Paşi către soluţionare...............Error: Reference source not found
Scenetă cu păpuşi din şosete....Error: Reference source not found
Jocuri situaţionale (simulare). .Error: Reference source not found
Scenarii de conflict..................Error: Reference source not found
Întrebări de autoevaluare................Error: Reference source not found

Rezumat

Lucrarea tratează procesul de rezolvare a problemelor, înţelegerea şi soluţionarea


conflictelor.

Se prezintă o serie de exerciţii care vizează:

Gândirea creatoare
Comunicarea ascultarea activă şi autoexprimarea
Cooperarea disponibilitatea şi aptitudinea de cooperare
Consolidarea încrederii autocunoaşterea pozitivă şi reacţia la valorile interioare ale
celorlalţi
Înţelegerea reciprocă Întrajutorarea – aprecierea reciprocă
Ce este conflictul?
Ce reprezintă conflictul de-a lungul întregii perioade de muncă şi viaţă?
Conflictul • • ca motivaţie
• • ca o contribuţie la clarificarea punctelor de
vedere şi a relaţiilor
• • ca factor care eliberează creativitatea
• • ca un imbold spre acord

1
Rezolvarea problemelor

Pentru cei care trăiesc în medii în care înţelegerea, cooperarea şi comunicarea


eficientă pot fi experimentate şi practicate, multe probleme se rezolvă „automat“.
Cu toate acestea, nimeni nu duce o viaţă total lipsită de conflicte.
Există numeroase moduri de rezolvare a problemelor, interesante şi de succes,
folosite cu tot mai multă eficacitate chiar şi în situaţii diferite.
Nu întotdeauna este nevoie să se explice aceste principii în detaliu. Pentru membrii
multor grupuri, însăşi participarea ca atare la activitatea grupului contează cel mai mult,
pe lângă discuţiile despre propriile descoperiri şi experienţe. Această trăsătură este
caracteristică pentru o comunitate ai cărei membri cooperează şi îşi acordă sprijin
reciproc.
Rezolvarea problemelor este numai partea vizibilă a aisbergului: cooperarea,
comunicarea şi dobândirea încrederii sunt, în esenţă, pilonii ascunşi pe care se sprijină
succesul rezolvării conflictelor.

Sunt fericit, mă simt groaznic !

Obiectiv: Să ne amuzăm!
Desfăşurare: Toţi participanţii stau pe scaune dispuse în formă de cerc. Unul se
întoarce spre vecinul lui şi spune: „Sunt fericit“, dar cu o expresie cât mai deprimată,
tristă pe faţă.
Sau spune „Mă simt groaznic“, dar zâmbeşte fericit. Lucrurile se repetă în cerc,
fiecare participant încercând să facă ceva aproape imposibil şi cei mai mulţi dintre
participanţi izbucnesc în râs.

Nodurile

Obiective: Relaxare, cooperare.

Desfăşurare: Membrii grupului stau în picioare, în cerc, cu braţele încrucişate în faţă.


Apoi, în tăcere, cu calm şi cu ochii închişi, participanţii încep să se apropie unul de altul
până când fiecare a atins două braţe. Conducătorul grupului verifică dacă toţi au atins
câte două braţe. Sarcina grupului este acum să „desfacă nodul“ şi să refacă cercul. Au

2
voie să se mişte oricum, să se târască pe sub braţe sau să treacă pe deasupra lor, dar
braţele nu trebuie desfăcute.

Tricouri care îţi dau încredere în tine

Obiective: Consolidarea identităţii de sine, ameliorarea deprinderilor de comunicare


şi de autoexprimare.

Desfăşurare: Se distribuie membrilor grupului foi de hârtie decupate sub forma unor
tricouri cu mânecă scurtă (T-shirt). Ei trebuie să deseneze pe aceste tricouri diverse
modele, care le exprimă cel mai bine personalitatea: despre ceea ce îi interesează, despre
numele lor, locuinţă, hobby-uri etc.

Stând în cerc fiecare comentează despre desenele de pe aceste tricouri.

Oameni şi maşini

Obiective: Cooperare, activitate fizică, relaxare.

Desfăşurare: Participanţii sunt împărţiţi în grupuri de câte 5-6 persoane. Fiecare grup
trebuie să aleagă o maşină, pe care o vor reprezenta prin corpurile lor, considerate, astfel,
părţile componente ale acesteia. Pot fi maşini existente în realitate (de exemplu: maşini
de tuns iarba, maşini de scris), dar pot fi şi inventate.

Cele mai bune „maşini umane“ au fost întotdeauna cele parţial existente şi parţial
inventate: copiii au desenat o maşină care face taie peştii în felii. Poate că o astfel de
maşină există chiar în vreo fabrică, dar cine a văzut aşa ceva vreodată?

Se acordă 5-10 minute pentru planificare şi exersare, apoi fiecare grup îşi prezintă
obiectul ales, iar celelalte încearcă să ghicească despre ce maşină este vorba.

3
Elefantul şi palmierul

Obiectiv: Exersarea cooperării.

Desfăşurare: Participanţii stau în picioare, în cerc, iar unul dintre ei se află în


mijlocul cercului.
Copilul care stă în mijloc arătă către cineva şi rosteşte fie „elefant“, fie „palmier“.
Copilul ales trebuie să reacţioneze la unul din cele două cuvinte, în aşa fel încât împreună
cu colegii din dreapta şi din stânga lui să poată forma copacul sau animalul.

Elefantul se formează astfel:


Copilul din mijloc îşi întinde mâinile paralel în faţă. Aceasta este trupului
elefantului. Copiii care se află de o parte şi de alta a lui ridică braţele din exterior
atingându-şi capul cu ele. Acestea sunt urechile elefantului.

Palmierul se formează astfel:


Copilul din centru stă drept şi îşi ridică mâinile deasupra capului. Cei doi copii
aflaţi în stânga şi în dreapta lui ridică braţele dinspre exterior în formă de semicerc –
acestea sunt ramurile.

Jocul continuă prin alegerea altor membri ai grupului, cât mai repede cu putinţă.
Grupurile de câte trei copii trebuie să formeze fie un elefant, fie un palmier, prin
cooperare imediată. Cu cât se dau instrucţiunile mai repede, cu atât jocul este mai dificil
şi mai amuzant.

Evident, grupul poate inventa alte forme, de exemplu: un ceainic (toarta, forma
rotundă, tubuleţul prin care curge ceaiul etc.)

Brainstorming

Obiectiv: Gândire creatoare, sprijin pentru găsirea soluţiilor.


Rechizite: un pachet de coli mari de hârtie, tablă de scris/şevalet, markere cu culori
vii, bandă adezivă pentru lipit pe perete.
Desfăşurare: Participanţii stau pe scaune formând un cerc. Problemele care formează
subiectul brainstorming-ului trebuie să fie formulate ca întrebări, de exemplu: „Cum se
pot împăca mai bine bătrânii cu tinerii?“

4
Dimensiunea grupului depinde de vârsta şi creativitatea membrilor.
În cazul grupurilor mari, este nevoie de un asistent sau de o persoană care să scrie.
Adesea, poate fi foarte folositor să se recurgă la umor în timpul aplicării tehnicii de
brainstorming. Iată un exemplu considerat clasic:
„Ce se poate face cu o cană cu apă?“
• • o cărămidă
• • o frânghie de uscat rufe făcută din sârmă?

În atmosfera veselă a atelierului de lucru se pot aplica principiile brainstorming-ului:


• • Ceea ce contează este cantitatea şi nu calitatea ideilor.
• • Lasă creierul să zburde liber!
• • Nu judeca pe nimeni. Să râzi împreună cu alţii, nu de alţii.
• • Ajutaţi-vă unul pe altul cu aceste idei; încurajaţi enunţarea de idei opuse
(contradictorii, chiar bizare).

Chiar dacă tema brainstorming-ului este uneori serioasă, regulile nu se schimbă; se


poate râde în voie, critica, dar nimeni nu trebuie să glumească, să fie ironic pe seama
cuiva sau pe vreo idee.

Cineva din grup scrie fiecare idee pe o bucată de hârtie. Munca se desfăşoară mai
rapid dacă se stabileşte un anumit scop, de exemplu: să se adune 20 de idei în 2 minute
sau în 5 minute să se completeze 2 coli de hârtie sau în 10 minute să se umple 5 coli etc.

Cuvinte plăcute, animale prietenoase

Obiectiv: Identificarea factorilor care determină o relaţie bună.

Rechizite: tablă de scris, markere, creioane, hârtie.

Desfăşurare: Participanţii se gândesc mai întâi la prietenie şi la prietenii lor. Apoi fac
împreună o listă de „cuvinte plăcute“ pe tablă. După aceea, sunt rugaţi să facă o listă de

5
animale care le plac. În acest moment, participanţii se împart în grupuri mici, fiecare
reprezentând animalul preferat.

Nu este permis să se utilizeze toate animalele de pe listă.


Este preferabil să se aleagă animalele cele mai cunoscute, dar lista trebuie să conţină
şi insecte, reptile şi alte animale mai puţin atrăgătoare.
Se formează apoi grupe în funcţie de animalele reprezentate. Aceasta se poate face în
felul următor: conducătorul distribuie participanţii în grupe de câte 2-6.
Dacă participanţii sunt independenţi, anumiţi copii mai timizi s-ar putea să aibă
nevoie de ajutor, dar majoritatea vor decide foarte repede în ce grup să meargă.

Următoarea sarcină va fi să enumere caracteristicile care îl fac pe respectivul animal


să fie atrăgător. După 5-10 minute, grupele îşi spun ideile, apoi fac împreună o listă pe
tablă.

Să presupunem că există 4 grupe: iepure, şoricel, delfin şi câine.


Unele dintre caracteristicile atrăgătoare vor fi comune pentru toate animalele, chiar
dacă alegerea nu s-a oprit asupra unui animal foarte plăcut. În acest fel, se pot sesiza
aspecte interesante ale prieteniei.

Dacă în faza iniţială animalele au fost folosite pentru a-i ajuta să stabilească factorii
unei relaţii bune, ulterior copiii vor reuşi să vorbească mai uşor şi cu mai puţină stângăcie
despre sentimentele lor.

PĂIANJENI, INSECTE, VIERMI


• • Fac toată munca murdară pe care nu
vrea să o facă nimeni.
• • Afânează pământul.
• • Este interesant cum se plimbă pe
pajişte.
• • Mănâncă toţi paraziţii, care altfel ne-ar
distruge toate legumele preferate.

Haideţi să ne punem de acord! (Acordul de negociere)

Obiectiv: Reconcilierea opiniilor contradictorii, divergente.

6
Rechizite: un obiect oarecare, coli de hârtie pentru fiecare participant, tablă de scris,
postere, fotografii, imagini, desene care pot fi aduse şi de participanţi.

Desfăşurare: După ce s-au fixat aceste imagini pe tablă, participanţii sunt rugaţi să
aleagă trei pe care le consideră cele mai frumoase, mai nostime şi mai interesante. După
ce se face alegerea, fiecare participant îşi caută un partener cu care să discute chestiunea.
După aceasta, perechile formează grupuri de câte 4 membri şi repetă aceeaşi acţiune.

Activitatea se va încheia atunci când un grup a căzut de acord asupra a 3 imagini sau
– dacă acest lucru nu este posibil din cauza numărului mare de participanţi – când un
grup de 4 membri şi-au comparat între ei imaginile alese şi, pe baza unui acord comun, au
stabilit ierarhia finală. Acest exerciţiu poate fi extins şi aprofundat prin următoarele.

Acordul negociat

Acest exerciţiu poate începe cu un brainstorming. Întrebarea „ce anume căutaţi la un


prieten?“ poate fi folositoare, deoarece conferă activităţii o notă suplimentară de
afectivitate. Orice alt subiect poate fi folositor, cu condiţia ca grupul să manifeste interes
pentru acesta. Dintre ideile şi gândurile care îi vin în minte, fiecare participant trebuie să
aleagă cinci pe care le consideră cele mai importante şi să le aşeze în ordinea preferinţei.
În acest moment, se formează grupe de câte 5-6 persoane şi fiecare grup îşi
elaborează propria listă de idei, ierarhizate după importanţă. Fiecare membru al grupului
trebuie să fie de acord cu lista.

Activitatea continuă cu discutarea listei sau se măresc dimensiunile grupului,


oferindu-se astfel posibilitatea de a se elabora şi alte liste. Exerciţiul se mai poate realiza
dându-se fiecărui grup o listă de trăsături pe care membrii grupului trebuie să le
ierarhizeze prin discuţie.

Prezentare şi discuţie:

În ce măsură lista ta personală diferă de lista finală a grupului?

Dacă diferă mult, eşti mulţumit de lista grupului?

În timpul discuţiilor şi al procesului de luare a deciziilor, în ce măsură membrii


grupului au ţinut realmente seama de opinia celorlalţi?

În ce măsură a participat toată lumea la luarea deciziei?

Decizia a fost luată în comun, sau cineva a dominat discuţia?

Divergenţele de opinii s-au atenuat ori s-au intensificat?

7
Ce metode aţi folosit în luarea deciziei finale? (vot, acord comun, experienţa celui
mai autoritar)

Care a fost opinia autoritară? S-a bazat pe cunoştinţe mai largi sau numai pe o
voce mai puternică?

Care sunt avantajele şi dezavantajele votului, ale acordului comun, ale dominaţiei
autoritare?

Dintre aceste metode, pe care anume o folosiţi în familie, la şcoală, la cluburi, în


politică etc.?

Grupurile pot primi aceste întrebări pe coli de hârtie. Le completează, apoi îşi
compară opiniile şi metodele de lucru cu răspunsurile date de celelalte grupuri.

Conflictele fac lumea să meargă înainte

Obiective: iniţierea unei dezbateri şi urmărirea modului în care participanţii


reacţionează la situaţii conflictuale (violenţa, discriminarea, furtul).

Rechizite: tablă de scris, coli de hârtie pentru vot şi un plic mai mare în care să poată
fi adunate colile de hârtie.

Desfăşurare: Conducătorul grupului cere opinia membrilor grupului despre un


anumit conflict.

De exemplu:
• • Ce este conflictul? Este inevitabil?
• • Este bun sau rău?
• • Când este folositor / distructiv?
• • Cunoaşteţi exemple de conflicte în societate?

Aranjaţi ideile într-un tabel.

În acest moment, grupul se axează pe probleme personale. Anonim, fiecare scrie pe o


foaie de hârtie ce înseamnă pentru el conflictul (de exemplu: cearta cu un prieten, cu

8
părinţii, cu fraţii/surorile, războiul). Apoi împăturesc colile de hârtie şi le predau
conducătorului.

În anumite grupe, mai ales dacă participanţii nu se cunosc dinainte, este de preferat
să nu se comunice celorlalţi problemele aşa cum au fost aşternute pe hârtie. Este bine
dacă problemele pot fi grupate pe categorii, de exemplu: familie, şcoală, relaţii umane,
imaginea despre sine etc. şi dacă aceste liste pot fi expuse.

4 etape în rezolvarea problemelor

Obiective: Dezvoltarea deprinderilor de a examina o problemă de viaţă şi de a


exprima sentimentele legate de aceasta. Uneori este indicată amânarea rezolvării.

Rechizite: tablă de scris pentru cele patru chestiuni; unele grupuri pot lucra foarte
bine cu coli de hârtie.

Pasul 1: Definirea
Trebuie să se înceapă cu definirea obiectivă a problemei, adică răspunsul la
întrebarea: „Ce s-a întâmplat?” sau „Care este, de fapt, problema?”. Definiţia trebuie
acceptată de toţi participanţii. Scopul primului pas este să se dezvolte obiectivitatea
membrilor grupului faţă de propria problemă.

Pasul 2: Exprimarea sentimentelor


Întrebarea „Ce părere aveţi despre această problemă?” se adresează fiecărui membru
al grupului. Se examinează în grup sentimentele celor implicaţi în problemă, chiar dacă
este vorba despre o problemă exterioară grupului Aici, scopul este să se descopere şi să se
accepte opiniile individuale şi, în acelaşi timp, să se asculte opiniile celorlalţi.

Pasul 3: Oferirea posibilităţii de alegere


Aici trebuie să formulăm următoarele întrebări: „Ce credeţi că ar fi trebuit sau aţi fi
dorit să se întâmple?” Se caută modalităţi de rezolvare a problemei. Propunerile din
această fază nu trebuie să fie judecate numai în funcţie de utilitatea lor practică. Scopul
este mai mult să se determine direcţia în care va trebui căutată soluţia.

Pasul 4: Definirea obiectivului

9
Spre final, se pune întrebarea: „Ce aţi putea face?” Ţinând seama de sentimentele
exprimate la pasul 2, precum şi de propunerile formulate la pasul 3, se aleg soluţiile
aplicabile în viaţa reală. Aceşti paşi mici, care nu necesită mare efort din partea nici uneia
din părţile implicate, restabilesc treptat încrederea între acestea, astfel încât se poate
stabili un anumit tip de cooperare.

Paşi către soluţionare

Descrierea problemei:
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
Cine este preocupat de problemă?
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………

Ce gândesc diferitele părţi implicate despre această problemă? Pe spatele colii de


hârtie de lucru scrie o listă cu cele mai importante sentimente:
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………

Brainstorming – „Tot ceea ce credem poate deveni adevărat“


Se scriu ideile fiecăruia pe o foaie de hârtie, apoi se transcriu numai primele trei,
considerate cele mai bune:
1.……………………………………………………………
………………………………………………………………
2.……………………………………………………………
………………………………………………………………
3.……………………………………………………………
………………………………………………………………

10
Cei mai mulţi oameni trebuie să îşi rezolve problemele fără a se consulta cu alţii.
Fiecare participant întocmeşte o listă a faptelor de zi cu zi care, după părerea sa, i-ar ajuta
pe cei în cauză să se simtă mai bine sau chiar să rezolve problema.

1.……………………………………………………………
………………………………………………………………
2.……………………………………………………………
………………………………………………………………
3.……………………………………………………………
………………………………………………………………

Ulterior:
Sfatul tău a fost urmat? ………………………………………………………………
………………………………………………………………

A ajutat la ceva? …………………………………………………………………

1. 1. Ce s-a întâmplat, de fapt? (Definirea problemei)


Obiectiv: Încurajarea participanţilor să exprime opinii critice, folosind un limbaj
moderat.

2. 2. “Cum ne-am simţi dacă…?”


Obiectiv: Descoperirea propriilor sentimente negative şi încercarea de a înţelege ce
simt ceilalţi.

3. 3. Oferirea posibilităţii de alegere şi definirea problemei


Obiectiv: stabilirea activităţilor şi paşilor care pot să ducă la rezolvarea problemei.

4. 4. Definirea obiectivului
Se elaborează un plan cu paşii pe care cele două părţi implicate pot să-i facă pentru a
soluţiona problema.

“S-ar putea să am o problemă” – situaţii care pot apărea în legătură cu activitatea


de mai sus:

Ai fost dat afară din clasă şi pedepsit pentru ceva ce nu ai făcut. Profesorul în
cauză îţi poartă pică de mai mulţi ani şi între voi există o tensiune. Simţi că nu mai
poţi îndura situaţia.

Prietenii tăi vor să te determine să faci ceva ce ştii că nu e bine şi te va distruge.


Nici măcar nu consideri că e amuzant. Cu toate acestea, prietenii continuă să stea pe
capul tău ca să te convingă. Le spui că sunt nişte proşti, iar pe de altă parte ei spun că
eşti un papă-lapte şi un laş.

11
Scenetă cu păpuşi din şosete

Obiectiv: Exprimarea problemelor şi, eventual, găsirea soluţiilor.

Rechizite: cât mai multe şosete, dacă se poate de culori diferite Fiecare persoană
trebuie să aibă cel puţin o şosetă. Pe şosete se lipesc bucăţi de bandă adezivă, care să
creeze o faţă. Se pot folosi în acest scop şi pungi de hârtie, creioane etc.

Desfăşurare: Participanţii formează grupe de 4-6 persoane şi se gândesc la o


problemă. De preferat să se gândească la o problemă cu care sunt familiarizaţi, adică
legată de şcoală sau de familie. Grupul trebuie, de asemenea, să dramatizeze povestea:
sceneta trebuie să includă şi o soluţie a problemei.

Conducătorul grupului urmăreşte activităţile grupurilor în faza pregătitoare şi


controlează dacă:
• • toată lumea participă la elaborarea scenetei;
• • grupul a ales o problemă potrivită;
• • sceneta conţine soluţia problemei.

După ce păpuşile au fost executate şi s-au făcut repetiţiile (aproximativ 20 minute),


grupurile prezintă una după alta scenetele. Publicul este format din grupurile care nu
joacă în momentul respectiv. După ce toate grupurile şi-au jucat sceneta, se discută
împreună problemele şi soluţiile acestora.

Discuţia trebuie să se refere la următoarele aspecte:


• • În ce măsură soluţia oferită este satisfăcătoare pentru toată lumea?
• • Cât de eficace este soluţia, cu alte cuvinte, va mai reapărea problema?
• • Are cineva o altă idee de rezolvare?

Jocuri situaţionale (simulare)

Obiectiv: Dezvoltarea empatiei (transpunerea în situaţia altuia).

Rechizite: variază în funcţie de grup: un pachet de cartonaşe cu numele diverselor


personaje – „tata“, „profesorul“ etc. – poate fi suficient. O altă posibilitate este ca fiecare

12
participant să primească un cartonaş pe care să fie un rezumat al problemei de rezolvat,
precum şi ceea ce simt cei implicaţi în problemă.

Desfăşurare: Participanţii formează grupe a căror mărime depinde de numărul celor


interesaţi în rezolvarea problemei. Dacă este nevoie, pot fi implicaţi şi alţi actori în
scenariu sau se poate oferi rolul de observator celor care nu au primit roluri.
Fiecare participant primeşte un rol şi se familiarizează cu sentimentele persoanei
întruchipate. Toţi sunt preocupaţi de problema prezentată şi de soluţiile cu care ar trebui
să fie de acord toţi membrii grupului.
Fiecare grup are 5 minute pentru a citi schiţa situaţiei şi pentru a distribui rolurile. Se
acordă apoi 10-15 minute pentru discutarea problemei şi pentru prezentarea jocului pe
roluri, în care se include soluţia. După aceea, grupul compară notiţele şi discută
problema.

Discuţia trebuie să se refere la:


• • Cum te-ai simţit în situaţia altcuiva, într-un cadru cu totul diferit de-al
tău?
• • Ce părere ai despre soluţia oferită?
• • Cum ai ajuns la această soluţie?
• • Crezi că aceste soluţii vor funcţiona şi în viaţa reală?
• • Faptul că a trebuit să joci rolul altcuiva ţi-a schimbat opinia?

Este foarte important ca situaţia să fie aleasă în aşa fel încât să corespundă
interesului, vârstei şi sexului membrilor grupului. Situaţiile se pot modifica, în aşa fel
încât să se iniţieze o dezbatere pe anumite probleme.

Scenarii de conflict

Obiectiv: Reacţia rapidă şi fermă la anumite situaţii conflictuale.

Rechizite: scenarii cu conţinuturi diferite, scrise pe coli de hârtie.

Desfăşurare: Scopul acestei activităţi este să stimuleze gândirea creatoare şi reacţia


imediată. Aici scopul nu este să se formuleze o soluţie pentru o anumită problemă, ci ca
participanţii să gândească în aşa fel încât să nu ajungă la un comportament ofensator.
Participanţii nu trebuie să fie încurajaţi „să se poarte ca de obicei“ sau neglijent în situaţii
care creează sentimente extreme. Umorul este adesea binevenit. Adulţii sunt, în general,
conştienţi de pericolul unui astfel de comportament, dar celor tineri trebuie să li se atragă
adesea atenţia asupra acestor situaţii.
Se formează grupuri mici şi fiecare grup primeşte un scenariu. Într-un anumit
interval de timp, trebuie să răspundă la întrebarea „Tu ce ai fi făcut”? La început se dau 5
minute pentru pregătirea răspunsului, dar mai târziu se poate renunţa la acest timp de
pregătire. Propunerile sunt discutate şi dezbătute. Ulterior, grupurile pot elabora situaţii
pentru alte grupuri.

13
Participanţii vor trebui să evite propuneri de felul: „Să chemăm poliţia!” sau „Să-l
trimitem la director!“. Aceste soluţii nu sunt recomandate, pentru că se transferă altcuiva
răspunderea.
Exemplu: Părinţii te aşteaptă să vii acasă la ora 11. Ai pierdut ultimul autobuz, aşa că
prietenul tău te însoţeşte până acasă, fiindcă este îngrijorat pentru tine. Tatăl tău deschide
uşa; este foarte furios pe prietenul tău, pentru că aţi întârziat aşa de mult.

14
Întrebări de autoevaluare

1. Ce înseamnă un conflict?
2. Care este rolul comunicării în rezolvarea conflictelor?
3. Ce demersuri pot fi făcute pentru consolidarea încrederii?
4. Care este rolul empatiei în prevenirea conflictelor?
5. Identificaţi diferite contexte de viaţă şi conflictele tipice care pot apare.
6. Cum pot membrii diferitelor grupuri să contribuie la evitarea, diminuarea sau
rezolvarea conflictelor?

Alte jocuri

Exercitii

Personaje de film

Faza 1

Deschiderea facuta de traineri - Fiecare participant va primi cite o bulina atasata pe spate,
care sa ilustreze personajul pe care va trebui sa il reprezinte. Personajele vor fi selectate
din Filme si piese de teatru celebre.

Faza 2

Din momentul in care participantii primesc bulinele pe roluri, nimeni nu mai are voie sa
comunice decit prin intrebari inchise.

Totul va fi filmat si fotografiat, pentru albumul de sfirsit. Albumul va consta in note


teoretice despre comunicare, fotografii si o caseta filmata a celor doua zile

Ciobanii si oitele

Exercitiu “outdoor” – unii participanti sint legati la ochi, iar ciobanul isi trimite ciinele
credincios, tot legat la ochi, sa aduca oitele dintr-o locatie mai departata, inapoi la cioban.
Sint doua echipe, cea care aduce toate oile prima, cistiga.

20 minute

15
Scavenger Hunt

Joc de descoperire a unor obiecte ascunse de echipa adversa intr-un perimetru prestabilit.
Implica indicii si trucuri, farse jucat intre cele doua echipe. Exercitiul este contra timp.

45 minute

Copacii

Exercitiu de negociere pe echipe – cumpararea unor copaci valorosi. Implica intelegerea


sistemelor de interactiune intre indivizi si echipe.

45 de minute

Podul

Implica construirea pe echipe a unui pod. Fiecare echipa are ca sarcina construirea unei
jumatati de pod. Se accentueaza pe importanta comunicarii continue si la obiect.

30 de minute.

Cursa cu obstacole

Echipe de cite doi – traditionala cursa in saci, roaba, trasul de fringhie.

20-30 minute

Paint ball shooting

Implica organizarea unui ‘razboi’ pe doua echipe, cu pusti cu vopsea. Implica alcatuirea
unei strategii, roluri asumate, comunicare si incredere in colegii de echipa.

60-90 minute.

16
Oul zburator

Echipele vor trebui cu materialele aflate la indemina, sa construiasca un aparat cu ajutorul


caruia sa lasa sa cada de la inaltime un ou crud. Echipa al carui ou aterizeaza cu bine, va
cistiga.

45 de minute.

The Barbecue Contest

Echipele se vor intrece in organizarea unui gratar din materialele pe care le au la


indemina (nu exista gratare specializate, doar chibrituri, carne si condimente, un cutit si
atit).

1 ora, in mod obisnuit seara

Music Awards

Fecare echipa va compune un scurt cintec despre colegi, si il va performa . Orchestrarea


este deasemenea un ‘rau necesar’ (percutie din cratite, etc).

45 minute

Ziua 2 - Duminica

09:00 – Feedback-ul primei zile – dezbatere

Exercitii

Cimpul minat

Pe un perimetru prestabilit, se deseneaza un careu din mai multe patrate. Numai trainer-ul
stie care din ele sint ‘minate’. Odata ce a calcat pe un patrat minat, respectiva persoana
ramine blocata acolo. Toti participantii sint legati la ochi, in afara de coordonatorii celor
doua echipe, care trebuie sa ii indrume pe participanti. Cine ajunge in partea opus a
perimetrului cistiga. Jocul se desfasoara in acelasi timp pentru ambele echipe, fiecare
echipa incepa din partea opusa celeilalte echipe.

45-60 minute

17
Avioanele

Doua sau trei echipe. Trebuie sa confectioneze prototipul unui avion, din hirtie. Odata ce
prototipul este ‘omologat’, echipele vor face concurs de aruncat avioane – echipa care
confectioneaza cele mai multe avioane cu performante notabile (zboara mult/ fac
acrobatii), cistiga.

45 de minute – o ora

Criza

Se provoaca o criza in organizatie. Scenariul crizei este gindit de o echipa impotriva


celeilalte. Criza este ‘simulata’, iar ‘adversarii’ pot interveni si complica criza initiala. Se
urmareste activitatea si dinamica unui grup in timpul unei crize si urmeaza o dezbatere pe
baza materialului filmat.

1 ora si jumatate

Compania

Participantii se impart in doua grupe.

Obiectivul este sa inventeze un produs (cit mai haios), sa il confectioneze din orice
materiale au la indemina, sa ii faca o strategie de promovare (eu le dau principiile), si
exercitiul culmineaza cu un spot ‘TV’ de 30-60 de secunde, in care participantii
promoveaza efectiv produsul, intocmai ca intr-un spot publicitar.

Aprox 1 ora

Satele

Implica o comunicare scrisa si verbala prin reprezentanti, in care toate satele trebuie sa
infiinteze o bursa de marfuri: fiecare sat are dreptul la o suma de bani, cu care poate
cumpara diferite produse. Aceste produse reprezinta capitalul de pornire.

Produsele vor fi cumparate in functie de importanta lor ca investitie intr-un negot


potential cu celelalte sate. Bursa de unde se cumpara/ se vind aceste produse va fi situata
pe un teren accidentat si cu obstacole.

18
Reprezentantul fiecarui sat va trebui sa faca, pina la bursa, o cursa contra cronometru.
Cine ajunge primul va avea statut preferential la cumpararea/ vinzarea respectivelor
produse. Daca exista reprezentanti care ajung in acelasi timp, vor trebui sa negocieze
pentru cumpararea/ vinzarea produselor. Comunicarea intre sate se face de cite ori se
simte nevoia, numai in scris. Satele pot ‘sabota’ comunicarea prin mesaje false sau
obstacole comunicative: zgomote, intreruperi, evenimente create ad-hoc (luarea unui
reprezentant ca prizonier).

Se pot forma coalitii intre sate.

Cistiga satele cu cel mai mare profit.

1,5 ore

19