Dacia Literară

Literatura paşoptistă

Inceputurile literaturii romane moderne se situază in cel deal doilea patrar al sec.
XIX-lea, limitele politice conventionale ale perioadei fiind, pe de o parte, miscarea
condusa de Tudor Vladimirescu 1821 sau tratatul de pace de la Adrianopol 1829 si pe de
alta parte Unirea principatelor 1859.
Civilizaţia şi cultura din ţările române încep să se orienteze spre Occident. Cauze:
- criza Imp Otoman;
- trezirea conştiinţei naţionale, într-un context mai larg, European.
Etapa cuprinsă între 1830 – 1860, în mijlocul căreia s-a declanşat Revoluţia de la 1848
(amplă mişcare populară de emnancipare socială şi naţională) este cunoscută în literatura română
sub denumirea de perioada paşoptistă.
Funcţia lit nu mai rămâne decât aceea de a răspândi cultura, incluzând acum noi valenţe:
transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului naţional, educatia morală, mesianismul
social.
Punerea în acord cu evoluţia lit europene se manifestă prin faptul că operele scriitorilor
paşoptişti vor fi create în spiritual esteticii romantice, adică în spiritual curentului lit dominant în
Europa acelei vremi.
Scriitorii paşoptişti provin, de obicei, din clasele de sus. Educaţi în Apus, influenţaţi de
ideile Apusului, vorbind şi scriind franţuzeşte, tineri şi plini de élan, paşoptiştii încearcă, pt prima
dată la noi, o sincronizare cu Europa Occidentală, chiar dacă la început este una mimetică. Ei sunt
grăbiţi să ardă etapele, să răspundă cerinţelor timpului, fiind deopotrivă scriitori, istorici şi
oameni politici.
Gustul este comun, toţi sunt romantici, iar Parisul devine polul intelectualităţii româneşti.
Temele, motivele sau conceptele literare cultivate în Franţa ajung rapid la modă şi în Principate.
Chiar dacă romantismul este cur lit dominant, în paralel cu el se manifestă tendinţe clasice,
preromantice şi realiste.
Literatura paşoptistă se inspiră din:
- trecutl istoric;
- frumuseţile ţării;
- folclor;
- descrierea realităţilor sociale;
- satirizarea viciilor orânduirii feudale.
Printre scriitorii paşoptişti, menţionăm: Costache Negruzzi, Vasile Cârlova, Ion Heliade
Rădulescu, Andrei Mureşanu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri
etc.
Un rol foarte important îl are revista „Dacia Literară” 1840 (doar trei numere), înfiinţată la
Iaşi de Mihail Kogălniceanu, revistă în care s-au afirmat primii noştri scriitori moderni.
În primul număr al revistei, M. Kogălniceanu publică articolul „Introducţie” în care
prezintă principalele idei care stau la baza acestei reviste:
- conbaterea imitaţiei şi a traducerilor mediocre;
- interesul pentru o lieratură naţională prin stimularea scrierilor originale;
- operele să se inspire din istoria ţării, din frumuseţile ei, din folclor;
- realizarea unei limbi unitare;
- afirmarea unei critici litarare obiective („vom critica cartea, iar nu persoana”);
- scriitorii sunt datori să contribuie prin operele lor la împlinirea idealului tuturor
românilor : Unirea Principatelor.
Tot în primul număr al acestei reviste este publicată prima nuvelă istorică din literatura
română, „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi.
 Junimea

Este o grupare culturală înfiinţată la Iaşi, în 1863, iniţiată de tineri intelectuali: Petre Carp,
Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Jacob Negruzzi, având mentor (şef) pe Titu Maiorescu.
Pentru a promova ideile Junimii, se înfiinţează la Iaşi revista „Convorbiri literare”.
În prima etapă, activitatea se desfăşoară la Iaşi. Mihai Eminescu îşi publică în paginile
revistei operele sale de maturitate., dar şi Creangă sau Slavici.
În a doua etapă, revista este mutată la Bucureşti. Va avea un caracter polemic, cu preocupări
universitare.
Obiective:
- răspândirea spiritului critic;
- încurajarea literaturii naţionale;
- crearea şi impunerea valorilor naţionale;
- educarea oamenilor prin prelecţiuni populare;
- unificarea limbii române literare.

Junimea si Convorbiri literare

I. Constituirea Societatii Junimea
Societatea Junimea a fost infiintata la Iasii,in iarna anului 1864,din initiativaa unor tineri carturari(Petre
P.Carp,Vasile Pogor,Teodor Rosetti,Iacob Negruzzi),colegi de generatie,stransi in jurul lui Titu
Maiorescu,la putin timp de la intoarcerea lor de la studii din strainatate.Primele intalniri au avut loc cu
prilejul unor”prelectiuni populare”(conferinte pe teme
literare,arta,religie,drept,morala,educatie,invatamant),tinute la Universitatea din Iasi,pentru educarea
publicului roman,pe care Titu Maiorescu le initiase la 9 februarie 1864.
II.Programul Societatii Junimea
Junimea a reprezentat cea mai importanta miscare literara romaneasca,prin care se
produce in cultura autohtona o schimbare radicala de mentalitate.Activitatea Societatii
Junimea s-a desfasurat in mai multe etape.
1. Cea dintai,”etapa ieseana”,este cuprinsa anii 1863,anul intemeierii,si 1874,anul in
care T.Maiorescu se muta la Bucuresti.
In anul 1864,Societatea Junimea adopta un program prin care isi stabilea principiile ce ii vor calauzi
activitatea culturala:
 orientarea literaturii spre specificul national:
 promovarea specificitatiii esteticului;sustinerea principiului de autonomie a
artei(arta pentru arta);promovarea valorii estetice”
 organizarea,la Iasi, a unei serii de prelegeri publice(“prelectiuni populare”);
 orgganizarea,cu regularitate,in casa lui Vasile Pogor,a unor lecturi din opere
autohtone,productii originale ale junimistilor,urmate de discutii;
 achizitionarea unei tipografii,cu ajutorul careia sa se tipareasca manuale
scolare,carti de stiinta si literatura si,mai ales,editii stintifice,”cu note explicative si
index”,ale tuturor cronicilor si istoriografilor romani;
  abordarea problemelor limbii si ale ortograiei,combatand tendinta latinizanta de
promovare a ortografiei etimologice;
 alcatuirea unei antologii cu cele mai valoroase poezii autohtone,de la poetii
Vacaresti pana la Vasile Alecsandri.
 Societatea Junimea discuta si o multitudine de probleme filozofice,juridice si
sociale,polemizand cu multi dintre contemporani.Societatea isi creeaza puternice
adversitati,deoarece contemporanii dezaprobau tendinta membrilor societatii de a pune in
discutie toate aspectele culturale ale vremii si de a le critica foarte sever.Din aceste
polemici se naste un program general al Junimii,constand in cmbaterea “directiei de
astazi din cultura romana”si afirmarea necesitatii unei “directii noi”,adica a unor
schimbari profunde in toate planurile culturii;combaterea formelor fara fond,respingerea
elemtelor de impostura si artificialitate rezultate din procesul de import grabit al tiparelor
civilizatiilor occidentale.
2. A doua etapa din existenta Junimii se situeaza intre anii 1874-1885.Dupa mutarea
lui T.Maiorescu la Bucuresti,sedintele Junimii se tin la Iasi,cat si la Bucuresti,in locuinta
ui T.Maiorescu.In 1885,societatea se muta in capitala,o data cu plecarea din Iasi a celor
mai multi dintre junimisti.
In aceasta etapa,principala activitate a Junimii a fost lectura operelor
originale.Atractia exercitata de cenaclul junimist era atat de mare,incat veneau sa citeasca
multi dintre scriitorii de valoare ai vremii.Astfel,Alecsandri citeste Fantana
Blanduziei,Despot-Voda si Ovidiu,Caragiale O noapte furtunoasa,Eminescu citeste cele
mai mlte dintre poeziile sale ntume,iar Al.Macedonski este prezent cu poemul Noapte de
decemvrie.
Alaturi de literati,la sedintele Societatii Junimea au participat numerosi lingvisti,istorici,savanti din
diferite domenii,discutand problemele majore ale culturii si stiintei.
Prin intreaga ei activitate,Societatea Junimea a fost considerata cel mai de seama
cenaclu si cea mai importanta societate culturala din istoria literaturii romane.
III. Trasaturile junimismului
 Societatea Junimea si revista Convorbiri literare au creat un anumit mod de a
intelege cultura,fenomenul primind,in ansamblu,numele de spirit junimist.Sintetizate de
Tudor Vianu,trasaturile caracteristice ale acestui spirit au fost umatoarele:
1) Inclinatia spre filozofie.Intelectualii foarte cultivati,toti junimistii au fost oamei cu
o pregatire filozofica,la curent cu evolutia stiintei sia literaturii.
2) Spiritul oratoric.Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei
anterioare,care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.Cuvantarle junimistilor
se caracterizeaza printr-un sever control al expresiei.Ei creeaza un nou stil oratoric
,caracterizat prin rigurozitate si laconism.
3) Clasicismul.Junimistii au incurajat promovarea literaturii clasice,intelegand prin
aceasta atat literatura ce apartinea curentulu clasic propriu-zis,cat si operele
contemporane ce intruneau prin valoarea lor artistica elementele clasice.
4) Ironia.Junimistii cultivau umorul si ironia.Ei aveau convingerea ca nu se poate
construi nimic pe o baza noua fara a distruge mai intai,cu ajutorul ironiei,prejudecatile si
ideile gresite.Una dintre tintele ironiei lui Maiorescu a fost”betia de cuvinte”.
5) Spiritul critic.Junimistii au fost partizanii spiritului critic in cultura,adica ai acelei
atitudini care nu admite nimic decat sub rezerva discutiei si a argumentatiei temeinice.In
studiul intitulat In contra directiei de astazi in cultura romana ,Titu Maiorescu a facut
observatia ca,de la 1821 incoace,dezvoltarea tarii s-a realizat prin preluarea de la alte
civilizatii europene a unor “forme”(adica a unor institutii sociale sau culturale) ce nu ar
corespunde “fondului”,adica spiritului traditional,felului de viata de la noi.Observatia
maioresciana a devenit celebra sub numele”forme fara fond”.
4. Titu Maiorescu
Critic literar si estetician inzestrat.S-a nascut la Craiova.Fiul profesorului ardelean Ion
Maiorescu,dupa parerea lui Tudor Vianu,un remarcabil politician.Maiorescu incepe
studiile la Craiova,le continua la Brasov si,datorita unei burse a Episcopiei Blajului,la
Viena(1851-1858).Absolvent pe locul intai,urmeaza ursurile Facultatii de Filozofie din
Berlin,continuate cu studii in litere si in drept la Paris(1860-1861).Intors in tara,devine
rector al Universitatii din Iasi(1863),unde activeaza pana la 1874.Intemeiaza Societatea
Junimea (1864)si revista Convorbiri literare(1867).\
Titu Maiorescu si-a lasat amprenta asupra uneia dintre cele mai stralucite perioade din
lieratura romana:epoca junimista.Odata Constituita Societatea Junimea,criticul avea sa
fie mentorul acesteia,imprimandu-I un spirit de seriozitate in abordarea problemelor
literare,lingvistice,filozofice sau istorice si un discernamant in judecata estetica a
creatiilor literare.Spirit multilateral,Titu Maiorescu a scris mai multe studii care se
clasifica astfel:
i. Studii de critica a culturii-din prima etapa a activitatii Societatii Junimea
“In contra directiei de azi in cultura romana”(1868) in care se formuleaza combaterea
formelor fara fond.
ii. Studii de estetica
“O cercetare critica asupra poezie iromane de la 1867”(din prima etapa)-un mic
tratat de poetica(poetica=teoria poeziei)in care criticul isi propune sa raspunda la
intrebarea ce este poezia.Acest studiu este impartit in doua parti:prima este Conditiunea
materiala a poeziei care se refera la forma poeziei,iar a doua este Conditiunea ideala a
poeziei care este dedicata continutului(fondului de sentimente pe care trebuie sa-l
transmita poezia sau temele pe care trebuie sa le accepte lirica).
“Comediile d-lui Caragiale”(1885-din a doua etapa)-un studiu in care il apara pe
Caragiale de acuzatia de imoralitate,criticul dezbate doua probleme esentiale din punct de
vedere estetic:
 raportul arta-realitate-faptul ca arta e datoare sa reflecte
realitatea asa cum e=mimesis
 problema moralitatii in arta si a efectului de chatarsis pe care-l
urmareste opera artistica prin contemplare.
iii. Studii de literatura aplicata=critica literara
 “Directia noua in poezia si proza romana”(1872)
 “In laturi!”(1886)
 “Poeti si critici”(1886)-studiu dedicat lui Alecsandri la sfarsitul activitatii sale
literare
 “Eminescu si poeziile lui”(1889)
La acestea se mai adauga recenzii si rapoarte academice dedicate lui Octavian Goga,Mihail
Sadoveanu,Ioan Bratescu-Voinesti.
iv. Studii de limba(probleme de vocabular si ortografie)in care combate scrierea cu alfabet
chirilic,scrierea etimologizanta si abuzul de neologisme.
 “Limba romana in jurnalele din Austria”(1868)
  “Betia de cuvinte”(1873)
 “Neologismele”(1881)

În societate Titu Maiorescu era un mentor,lansând şi susţinând nume care s-au înscris în
istoria literaturii .
În ceea ce priveşte problemele limbii,Maiorescu a închegat un sistem ortografic raţio-
nal prezentat în "Despre scrierea limbei române",articol în care criticul luptă împotriva
publiciştilor ardeleni şi bucovineni,continuitori ai tradiţiilor latinizate.O altă problemă
lansată de Titu Maiorescu este "Teoria formelor fără fond".Zoe Dumitrescu Buşulenga
consideră că această teorie are un "dublu tăiş".Teoria se referea la ideea că :instituţiile
împrumutate din alte părţi,din alte culturi,nu pot dăinui ca forme,"nu pot trăi decât dacă
cresc din rădăcini autohtone".
În privinţa folclorului criticul junist vede în folclor temelia pe care se poate înălţa o
cultură durabilă,plină de specific naţional.Începând cu Titu Maiorescu critica literară
capătă rigoare,deşi uneori ea era prea aspră("Intră cine vrea,rămâne cine poate"),
prea judecătorească ,dar a fost necesară "într-un moment de creştere al litraturii".
În calitate de critic,Titu Maiorescu a fixat terminologia de specialitate în critică şi
estetică;analizele pe care le-a făcut operelor lui Eminescu,Caragiale,Sadoveanu,Goga vor
fi exacte şi pertinente(adevărate),dar în teoriile generale estetice el va rămâne într-un
tărâm depăşit,acela al "artei pentru artă".
Tudor Vianu atrage atenţia asupra justeţii judecăţilor lui Maiorescu şi asupra
nuanţelor pe care criticul ştia să le pună în caracterizarea unor autori atât de diferiţi ca
valuare.
Cât despre "O cercetare critică asupra poeziei de la 1867" :"Poezia,ca toate artele este
chemată să exprime frumosul spre deosebire de ştiinţă care se ocupă de adevăr."
Ideea:deosebirea între artă şi ştiinţă,rolul poeziei şi al ştiinţei.
În concepţia lui Maiorescu,"ideea sau obiectul exprimat prin poezie este întotdeauna
un simţământ sau o pasiune şi niciodată o cugetare exclusiv intelectuală".
Ideea:ideea din poezie este reprezentată de sentimente.
"Limba este materia primă a literaturii,aşa cum piatra sau bronzul pentru sculptură,
culorile pentru pictură,sunetele pentru muzică".
Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu există cuvinte poetice şi nepoetice.Unele
trezesc imagini sensibile,altele nu.