CONTROLUL CALITATII MEDIULUI.

MODUL M2

PROIECT APLICAREA REGULILOR DE SANATATE SI

SECURITATE IN MUNCA

PROFESOR:LILIANA MUSCINA
ELEV:GABRIEL MARIN
CLS XII As

CUPRINS:

• LEGISLATIA MUNCII IN VIGOARE

• TIPURI DE INSTRUCTAJE PE PROTECTIVE A MUNCII
• TIPURI DE ACCIDENTE DE MUNCA
• NORME DE PRIM AJUTOR SPECIFICE

2
1 LEGISLATIA MUNCII IN VIGOARE
Toti lucratorii indiferent de meseria practicata si de specificul activitatii
desfasurate la locul de munca sunt expusi unor riscuri profesionale.

Acestea pot insa fi limitate cu ajutorul unor masuri pe care angajatorul

trebuie sa le ia, iar angajatul, sa le respecte, in acord cu legislatia in
vigoare.

3
Protectia muncii sau securitate si sanatate in munca se refera la sistemul
de masuri luate ca sa controleze riscurile de vatamare si imbolnavire a
lucratorului, ca urmare a activitatii sale profesionale.
Potrivit textului Legii 319/2003, Art 5, litera (n), securitate si sanatate in
munca inseamna “ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop
asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,
apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor
persoane participante la procesul de munca”.
Scopurile declarate ale protectiei muncii sunt mentinerea sanatatii si a
capacitatii de munca a lucratorului, prin atingerea unui nivel cat mai inalt de
siguranta a acestuia, la serviciu.
Numeroasele accidente, imbolnaviri profesionale si alte tipuri de
evenimente nedorite petrecute la locul de munca, de-a lungul timpului, si
soldate cu vatamarea fizica, emotionala sau psihica a lucratorilor sau chiar
cu moartea unora dintre acestia au impus crearea unui cadrul legal care sa
oblige la desfasurarea lucrului in conditii optime de siguranta.

Iar pe masura ce s-au stabilit norme de securitate si sanatate in munca, s-

au creat si sanctiuni atat pentru angajatorii care nu-si respecta obligatiile
legale in domeniu, cat si pentru lucratorii care ignora masurile de protectia
muncii impuse de angajatori.

Cadrul legal ce reglementeaza protectia muncii in Romania:

Reglementari importante privind protectia muncii contine Codul Muncii, adica

Legea 53/2003.
Mai avem insa in vigoare si alte 15 acte normative ale caror prevederi se refera 4
direct la sanatatea si securitatea in munca.
Printre cele cu efecte sesizabile asupra vietii profesionale a tuturor
romanilor care muncesc in tara se numara Legea 319/2006, ale carei
norme metodologice de aplicare s-au aprobat prin intermediul HG
1425/2006.
Actele normative care reglementeaza securitatea si sanatatea in munca:
• Legea 319/2006 - privind securitatea si sanatatea in munca publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei 646 din 26 iulie 2006;
• HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii 319/2006 ;
• HG 955/2010 pentru modificarea si completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor legii 319/2006;
• Legea 90/1996 - Legea protectiei muncii republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei 47 din 29 ianuarie 2001;
• Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei 740 din 10 octombrie
2002;
• OUG 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca,
actualizata si aprobata prin Legea 25/2004 ;
• Legea 245/2004 privind securitatea generala a produselor;
• Legea 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte;

• Legea 436/2001 pentru aprobarea OUG 99/2000 privind masurile ce

pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia
persoanelor incadrate in munca;
• Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati;
• Legea 320/2001 pentru aprobarea OUG 137/1999 privind
modificarea si completarea Legii 108/1999 pentru infiintarea si
organizarea Inspectiei Muncii;
• Legea 177/2000 privind modificarea si completarea Legii protectiei
muncii 90/1996 ;
• Legea 177/2000 privind modificarea si completarea Legii protectiei
muncii 90/1996 ;
• Legea 320/2001 pentru aprobarea OUG 137/1999 privind
modificarea si completarea Legii 108/1999 pentru infiintarea si
organizarea Inspectiei Muncii;
• Legea 177/2000 privind modificarea si completarea Legii protectiei
muncii 90/1996 ;
• Legea 155/2000 pentru aprobarea OUG 16/2000 privind ratificarea
unor conventii adoptate de Organizatia Internationala a Muncii;
• Legea 130/1999 privind unele masuri de protectie pentru persoanele
incadrate in munca;
• Legea 31/1991 , care stabileste durata timpului de munca sub 8
ore/zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite,
vatamatoare, grele sau
periculoase. 5
2. TIPURI DE INSTRUCTAJE PE PROTECTIE A MUNCII
Atunci cand lucratorii isi desfasoara in siguranta activitatea, angajatorul nu
are decat de castigat.
In primul rand, pentru ca productivitatea unitatii sale va creste, avand in
vedere ca toti lucratorii vor fi capabili sa isi indeplineasca sarcinile de
serviciu. Imaginea unitatii se va imbunatati si ea destul de repede, iar
cresterea numarului de clienti ar trebui sa fie o consecinta fireasca a
modului pozitiv in care ceilalti percep unitatea.
Respectarea normelor de protectia muncii va fi benefica si pentru buget,
care, pe termen lung, va avea de castigat, daca unitatea reuseste sa
previna accidentele de munca si imbolnavirile profesionale, spre exemplu,
in loc sa se confrunte cu consecintele aparitiei sau indesirii acestora. Nu in
ultimul rand, stiindu-se in

siguranta, lucratorii vor fi mai eficienti, iar fluctuatia de personal inregistrata

la nivelul unitatii va scadea.
Obligatiile angajatorului privind protectia muncii

Angajatorul are datoria de a le asigura lucratorilor cel mai sigur mediu de

lucru posibil. Pe de o parte limitarea posibilitatilor ca lucratorul sa fie
vatamat fizic de un utilaj sau de contactul cu o substanta, spre exemplu.
Tot de angajator tine si limitarea, pe cat posibil, a efectelor pe care
temperaturile extreme de la locul de munca le au asupra lucratorilor. Mai
exact, daca temperaturile la care se lucreaza sunt extreme (peste 37 de
grade Celsius, cu umiditate crescuta sau sub -20 de grade Celsius, cu vant
puternic), angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii au acces la lichide
cu care sa se hidrateze, ca alterneaza efortul dinamic cu cel static si ca au
program scurt, daca situatia o impune.
Tot de asigurarea unor bune conditii de munca tine si combaterea stresului la 6
locul de munca, aparut, de regula, din pricina ca cerintele postului nu se
potrivesc cu capacitatile si asteptarile lucratorului. Desi stresul nu este o
boala in sine, existenta sa la locul de munca l-ar putea imbolnavi pe
lucrator, asa ca, la acest moment, se discuta nu doar la nivel national, ci si
la nivel European, in vederea stabilirii de norme specifice mai eficiente
pentru combaterea sa.
Legile in vigoare stabilesc cine si ce sarcini trebuie sa isi asume, in vederea
asigurarii securitatii si sanatatii in munca.

Desemnarea responsabilului cu protectia muncii

Daca numarul de lucratori e mic, iar activitatile pe care acestia le

desfasoara nu sunt dintre cele mai periculoase, angajatorul s-ar putea
ocupa singur de activitatile specifice securitatii si sanatatii in munca.
Lamuriri ofera textul HG 1425/2006, emisa pentru aprobarea normelor
metodologice ale Legii 319/2006.
Art. 16. - (1)
„In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate
efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se
indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele
prevazute in anexa nr. 5.”
Cu alte cuvinte, nedesfasurand activitati incluse in anexa 5, lucratorul nu
este expus la substante cu potential toxic ridicat, nu lucreaza in medii foarte
periculoase (sub apa, in exploatatii miniere sau altele de foraj, pe santiere
cu risc de surpare, in industria metalurgica, in constructia de nave sau in
productia de bauturi distilate), nu fabrica si nu manipuleaza nici explozibili,
nici materiale pirotehnice si nici substante inflamabile, nu vine in contact cu
recipiente care sa contina gaze comprimate sau lichefiate, nu asigura paza
si protectie etc.
Art. 16. - (1)
„(b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu
regularitate in intreprindere si/sau unitate;
• angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si
continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un
document de absolvire a
programului de pregatire.” 7
Deci, pentru a putea sa managerieze singur problemele de protectia muncii,
angajatorul trebuie sa faca dovada ca a studiat:
• cadrul legislativ general referitor la sanatatea si securitatea in munca
• concepte de baza referitoare la sanatatea si securitatea in munca
• notiuni despre riscuri generale si prevenirea lor
• notiuni despre riscuri specific si prevenirea lor in sectorul
corespunzator activitatii intreprinderii si/sau unitatii
Daca insa numarul de angajati e mai mare de 9 sau activitatile
profesionale prezinta risc sporit pentru lucrator, angajatorul este obligat
sa desemneze unul sau mai multi responsabili cu activitatile de protectia
muncii, dintre lucratorii angajati, cu norma intreaga, in baza unui contract
individual de munca.
Desemnarea se face prin decizie scrisa a angajatorului. De regula, decizia
contine si o anexa in care sunt mentionate noile atributii ale responsabilului.
Responsabilul cu protectia muncii trebuie sa fie absolvent al unei forme
tehnice de invatamant, de preferinta superioara, si al unui curs de profil de
40 de ore.
De asemenea, potrivit prevederilor Legii 319/2006, angajatorul are obligatia
de a stabili cator lucratori le aloca sarcini privind securitatea si sanatatea in
munca.
Art. (22) din Legea 319/2006 :

„ (1) Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de

marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi
lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau
unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar
pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si
protectie conform fisei postului.”
In cazul in care unitatea are peste 250 de angajati sau lucratorii desfasoara
activitati prevazute in Anexa 5 a Legii 319/2006, deci unele cu risc sporit,
angajatorul este obligat sa infiinteze unul sau mai multe servicii interne de
prevenire si protectie. Functionarea acestora este, de asemenea,
reglementata de prevederile legii 319/2006.
Art. (24) din Legea 319/2006 :
„ (1) Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza in subordinea
directa a angajatorului ca o structura distincta.
• Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa
desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati
complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia
mediului.
• Angajatorul va consemna in regulamentul intern sau in regulamentul de
organizare si functionare activitatile de prevenire si protectie pentru
efectuarea
carora serviciul intern de prevenire si protetie are capacitate si mijloace adecvate. 8
Externalizarea serviciilor de protectia muncii
HG 1425/2006 mentioneaza si situatiile in care angajatorul este obligat sa
externalizeze serviciile de protectia muncii. Mai exact:
Art 16. din HG 1425/2006:
„In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de
prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru
efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15,
angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de
prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”
Cu alte cuvinte, atunci cand un angajator nu are capacitatea de a identifica
toate riscurile si, in consecinta, de a elabora un plan bine documentat
pentru limitarea acestora si nu poate asigura implementarea sa, in toate
fazele, inclusiv cea de instruire a personalului, se impune externalizarea
activitatilor de protectia muncii.
Atentie! Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie abilitat de
Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de
avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in
domeniul securitatii si sanatatii in munca. Aceasta comisie se reuneste la
nivelul Inspectoratelor Teritoriale de Munca.
Externalizarea serviciilor de asigurare a securitatii si sanatatii in munca
(ssm) nu il scuteste, insa, pe angajator de obligatiile sale in acest domeniu.
El este, in

continuare, dator sa le asigure lucratorilor sai cel mai sigur mediul de

munca posibil.
Evaluarea riscurilor la locul de munca
Aceasta evaluarea a riscurilor este primul pas in implementarea masurilor
de protectia muncii. Importanta sa este foarte mare pentru ca, bazandu-se
pe o evaluare potential incompleta, responsabilul cu protectia muncii ar
putea intocmi un plan ineficient de prevenire si protectie, iar securitatea si
sanatatea in munca a lucratorilor n-ar mai putea fi garantate, in ciuda
eforturilor.

Legea 319/2006 are doua prevederi cu privire la

evaluare: Art. 7 – (4)
„Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de
natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:
• sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv
la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor
chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
•9
• ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de
prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre
angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei
sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii
si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice”
Art. 12 – (1)
Angajatorul are urmatoarele obligatii:
• sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru
securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la
riscuri specifice”
Doua sunt modurile in care responsabilul cu protectia muncii poate face o
astfel e evaluare. Mai intai, poate efectua analiza cantitativa, cu check-list,
enumerand toate riscurile posibile si verificand existenta lor in unitate. Apoi,
poate face si o analiza cantitativa, in baza careia sa determine nivelul de
risc pe postul de lucru, totul in baza combinatiei intre gravitatea si frecventa
consecintei maxime previzibile a actiunii factorului de risc asupra
organismului uman.

Ca sa putem intelege cum se realizeaza, procedural, o evaluare a riscurilor,

trebuie sa facem diferenta intre intelesurile cuvintelorrisc si pericol, in
legislatia

muncii. Astfel, pericol se refera la orice factor care l-ar putea vatama sau
imbolnavi pe lucrator, in vreme ce risc desemneaza probabilitatea de
aparitie si gravitatea unei unei vatamari sau imbolnaviri a lucratorului, ca
urmare a expunerii la pericol.
Procedural, evaluarea riscurilor are urmatoarele 6 etape:

• identificarea pericolului;
• eliminarea pericolului, daca situatia o permite;
• analizarea pericolului, in cazul in care eliminarea sa nu e posibila;
• evaluarea riscului;
• adoptarea de masuri pentru limitarea posibilelor vatamari;
• monitorizarea continua a riscurilor.
Stabilirea, respectarea si evaluarea normelor de protectie a muncii 10
Distingem doua tipuri de norme de protectie a muncii.
Inainte de toate, exista normele generale, valabile la nivel national,
aplicabile si tuturor angajatorilor si lucratorilor, romani sau straini, care
desfasoara activitati pe teritoriul tarii noastre. Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale creeaza acest cadru general, in contextul caruia
stabileste apoi si norme specifice de protectia muncii.
Normele sunt revizuite periodic pentru a se stabili, la nivel de stat, daca
acestea mai sunt de actualitate sau ar trebui schimbate. Ministerul Muncii
colaboreaza cu Ministerul Sanatatii, care stabileste norme de sanatate in
munca, si cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, in vedera organizarii
pregatirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Standardele de securitate a muncii sunt elaborate in cadrul Comitetelor
Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia
de Standardizare din Romania.
Angajatorul trebuie sa elaboreze, la randul sau, instructiuni proprii de
securitate a muncii, pentru a detalia si particulariza prevederile normelor
generale, specifice si a standardelor de securitate a muncii.
Inspectorii de munca, angajati ai statului in cadrul Inspectiei Muncii, sunt cei
care verifica respectarea legislatiei de protectie a muncii.
Organizarea instruirilor pentru protectia muncii
Exista trei tipuri de instructaj pentru protectia
muncii.
• instructaj general
• instructaj la locul de munca
• instructaj periodic.
Toate sunt gratuite pentru lucratori, elevi aflati in practica sau vizitatori. De
organizarea acestor instructaje se ocupa fie seful compartimentului in care
urmeaza sa se desfasoare o activitate profesionala sau o vizita, fie o
persoana desemnata de conducerea unitatii, prin decizie.
Locul de desfasurare a instructajelor ar trebuie sa fie ori cabinetul de
protectia muncii, dotat cu programe de instruire si testare, pe meserii sau
activitati, ori un alt spatiu amenajat corespunzator.
Instructajul general. Este cel de care trebuie sa beneficieze toti lucratorii,
elevii aflati in practica si chiar vizitatorii unor sectoare de productie. Pentru
vizitatori, dar numai pentru ei, durata instructajului poate fi mai mica de opt
ore. Instructajul general se face de catre persoana desemnata de angajator
ori cu fiecare lucrator, elev sau vizitator in parte ori, atunci cand situatia nu
permite aceasta abordare, cu grupuri de cel mult 20 de persoane.

Instructajul la locul de munca. Va fi organizat de conducatorul direct al

compartimentului in care urmeaza sa se desfasoare activitatea si trebuie sa 11
dureze cel putin opt ore, in perioada de proba a lucratorului. Cei care
stabilesc durata si frecventa sedintelor de instructaj sunt seful
compartimentului respectiv si seful compartimentului de protectia muncii din
unitate. Acest tip de instructaj va include obligatoriu demonstratii practice
privind activitatea pe care lucratorul urmeaza sa o desfasoare si va contine
neaparat informatii legate de riscurile la care acesta se expune. De
asemenea, lucratorul va fi informat cu privire la masurile de prim ajutor, in
caz de accident. Admiterea lucratorului la locul de munca nu se va face
pana cand superiorul ierarhic al celui care a realizat instructajul confirma ca
noul lucrator si-a insusit toate cunostintele necesare de protectia muncii.
Instructajul periodic. Este organizat de seful unui loc de munca la
intervale de cel mult sase luni (sau chiar 12 luni pentru personalul tehnic si
administrativ). De instructaj periodic trebuie sa beneficieze toti lucratorii.
Mai des ar putea fi instruiti cei care muncesc intr-un sector de productie, cei
care au lipsit mai mult de 30 de zile lucratoare de la serviciu sau cei care
sunt reintegrati in activitate dupa un accident de munca. Se mai impun
instruiri periodice si la schimbarea unor procese tehnologice sau cand apar
modificari importante in legislatia care reglementeaza protectia muncii.
Dovada realizarii instructajului privind protectia muncii se face doar in baza
unor fise de instructaj , semnate de: cel instruit, de instructor si de
superiorul acestuia ierarhic, responsabil cu verificarea rezultatelor instruirii.
Furnizarea echipamentului pentru protectia muncii
Angajatorul este obligat sa stabileasca, in baza unei analize, daca lucratorii
sai au nevoie de echipamente individuale de protectie impotriva pericolelor
pe care el nu le-a putut elimina de la locul de munca, prin diverse mijloace
tehnice de protectie colectiva. Daca va constata existenta unor pericole, se
impune purtarea unor echipamente individuale de protectie, iar angajatorul
trebuie sa stabileasca si care sunt cele mai indicate, sa le procure si sa le
ofere, gratuit, lucratorilor.
Tot angajatorului ii revine sarcina de a-l informa, pe larg, pe lucrator cu
privire la echipamentele de protectie pe care i le-a pus la dispozitie si de a-i
schimba acestuia echipamentele pe care i le-a oferit, daca ele s-au
deteriorat din motive care nu tin de utilizarea lor gresita sau cu rea intentie.
Angajatorul trebuie sa intocmeasca si o lista cu echipamentele individuale
de protectie si sa o supuna atentiei comitetelor de securitate si sanatate in
munca din societate sau reprezentantilor sindicali ai lucratorilor, daca atfel
de forme de
exista.
organizare
Risca sanctiuni angajatorul care, desi nu ii asigura lucratorului echipament 12
individual de protectie, ii cere acestuia sa execute sarcini de serviciu in
timpul carora ar fi trebuit purtat echipamentul. De altfel, intr-o astfel de
situatie, lucratorul poate sa refuze sarcina de serviciu.
Pe langa drepturi, lucratorul are si o serie de indatoriri. Printre acestea:
• Sa foloseasca echipamentul de protectie primit, dar numai in scopul
in care i-a fost incredintat.
• Daca avariaza echipamentul din vina sa, sa il plateasca.
• Daca munceste fara sa se protejeze prin purtarea echipamentului, sa
suporte eventualele sanctiuni.
Masuri privind prevenirea si stingerea incendiilor
Angajatorul trebuie sa fie constant preocupat de prevenirea producerii unor
incendii in unitatea sa de lucru si de evacuarea in siguranta a lucratorilor, in
eventualitatea in care, totusi, focul ar izbucni.

Potrivit Legii 319/2006, angajatorul are mai multe obligatii in acest

sens. Art. 12 – (1) din Legea 319/2006
„a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii
intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;

• sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in

ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si
pompieri.”
Si dotarea spatiilor cu echipamentele de stingere a incendiilor este
obligatorie, prin lege, in baza H.G. nr. 1091/2006:
„(5.1) In functie de dimensiunile si destinatia cladirilor, de echipamentele pe
care acestea le contin, de proprietatile fizice si chimice ale substantelor
prezente si de numarul maxim potential de persoane prezente, locurile de
munca trebuie prevazute cu dispozitive corespunzatoare pentru stingerea
incendiilor si, daca este necesar, cu detectoare de incendii si sisteme de
alarma.”

Legea 307/2006 privind Prevenirea si Stingerea Incendiilor (PSI) il mai

obliga pe angajator si sa intocmeasca si sa afiseze, in unitate, schite
destinate evacurarii, in caz de izbuncnire a focului. Schitele se realizeaza:
pentru nivel (daca pe acesta
se afla, simultan, mai mult de 30 de persoane), pentru incapere (daca in acesta
sunt, simultan, mai mult de 50 de persoane) si pentru incaperile destinate cazarii, 13
indiferent cate persoane ar gazdui.

Obligatiile angajatorului in cazul unui accident de nunca

Accident de munca se numeste vatamarea violenta a organismului

lucratorului, precum si intoxicatia sa acuta profesionala, petrecute in timpul
procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care ii
provoaca acestuia fie

incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, fie

invaliditate, fie deces.
Înainte de toate, angajatorul este obligat, in baza articolului 181, alineatul 3
din Codul Muncii, sa asigure conditii pentru acordarea primului ajutor, in
cazul in care un lucrator ar suferi un accident de munca.
Codul Muncii prevede ca:

Articolul 253
„1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii
civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta
a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul
indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se

poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente”. 14

Angajatorul mai are, insa, si obligatii de natura birocratica, in urma
petrecerii unui accident de munca. Potrivit Legii 319/2006 , in caz de
accident de munca, angajatorul este obligat:
Art 12 – (1)
„c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate
de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor
profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de
munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu
reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de
lucratorii sai.”
Obligatiile angajatorului in cazul unui incident periculos de munca
Un incident periculos de munca este, potrivit legii, un eveniment neprevazut
si nedorit - o explozie, un incendiu, o avarie, un accident tehnic, producerea
unor emisii majore de noxe etc. - rezultat din disfunctionalitatea unei
activitati sau a unui echipament de munca sau din comportamentul
neadecvat al unei persoane de la locul de munca. Despre incident de
munca periculos vorbim doar atunci cand lucratorii nu au fost afectati, dar
ar fi putut fi, iar pagube materiale fie s-au inregistrat, fie se existau conditii
favorabile producerii lor.

Angajatorul are obligatia, intr-o astfel de situatie, sa inscrie incidentul

periculos in Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform
modelului prevazut in anexa nr. 16 din H.G. 1425/2006 cu modificarile si
completarile ulterioare.
Sanctiuni pentru angajator in cazul nerespectarii normelor de
protectie a muncii
Angajatorul care nu respecta legislatia de protectie a muncii se face vinovat
fie de una sau mai multe infractiuni, fie de una sau mai multe contraventii.
Codul Penal prevede, in articolele 349 si 350, pedepse pentru
infractiunile comise in domeniul protectiei muncii.
Art. 349. - (1)
„Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in
munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri,
daca se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca
sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”
Art. 350. - (1)
15
„Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite
cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se
creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de
imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amenda.
• Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza repunerea in functiune a
instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor
pentru care s-a luat masura opririi lor.
• Faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) savarsite din culpa se
pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”.
In conditiile in care angajatorul nu respecta prevederile legislatiei de
protectia muncii in vigoare – spre exemplu, nu intocmeste analiza de risc,
nu afiseaza schema de evacuare in caz de incendiu sau nu respecta
regulile de siguranta in lucrul cu substante periculoase - poate primi amenzi
cuprinsa intre 3.000 si
10.000 lei. Iar odata amendat, angajatorul va fi obligat si sa intre in
legalitate, rezolvandu-si problemele care tin de nerespectarea legislatiei
muncii.
In concluzie, putem spune ca statul roman are un pachet bogat de legi care
reglementeaza asigurarea securitatii si sanatatii in munca, iar aplicarea lor
este obligatorie, atat pentru angajat cat si pentru angajator. In cazul in care
inspectorii constata ca legile nu sunt respectate, angajatorul risca fie sa ia
amenda, fie chiar sa ajunga la inchisoare.

• TIPURI DE ACCIDENTE DE MUNCA

LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006 securităţii şi sănătăţii în muncă califica ca
si accidente de nunca:
Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea,
accident de muncă:
• accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului;
• accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau
de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară
sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
• accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în
timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
• accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
• accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni
întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol
care ameninţă avutul public şi privat;
• 16
• accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii,
dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice,
în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în
timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a
accidentatului;
• accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul
normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator
şi invers;
• accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice
sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de
muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
• accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau
de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice
alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică,
pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
• accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima
prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele,
dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de
protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se
afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la
ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
• accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a
avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul
normal spre şi de la aceste locuri;

• accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane

fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara
graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
• accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi
servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte
condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu
parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
• accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare
sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării
activităţilor aferente stagiului de practică;
• accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi
furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet
(electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
• dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în
împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
• accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se
facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul 17
să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în
muncă sau de circulaţie în vigoare.
Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările
produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în:
• accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3
zile calendaristice;
• accidente care produc invaliditate;
• accidente mortale;
• accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în
acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza
procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către
acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit
legii.

• NORME DE PRIM AJUTOR SPECIFICE

LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006 securităţii şi sănătăţii în muncă

SECTIUNEA a 3-a:
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav
si imminent
Art. 10. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
• sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii
intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
• sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in
ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si
pompieri.
18

• Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa

desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a
incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

• Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul

pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor
specifice intreprinderii si/sau unitatii.

Art. 11. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

• sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi
expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest
pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru
protectia lor;
• sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea
sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se
indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;
• sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista
un pericol grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive
justificate.
• Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de
munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa
fie protejati impotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru
acestia.
• 19
• Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si
iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci cand seful
ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa
aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu
mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de
pericol.

• Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin.

(3), cu exceptia situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau
dovada de neglijenta grava.