Opera literara “Ion” de L.

Rebreanu este un roman realist

de tip obiectiv apartinanad prozei interbelice, fiind apreciat
drept o mare constructie epica, o "epopee a taranului
roman", Ion este romanul unui destin individual, asa cum
insusi autorul precizeaza.
Ca orice roman, “Ion” este o specie a genului epic in proza, de
mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe
planuri narative, cu o intriga ampla si complicata.Personaje
numeroase, de diverse tipologii , dar bine individualizate, sunt
argumentate in conflicte puternice.
Titlul romanului este dat de numele personajului principal,
realizat prin tehnica baso-reliefului, acesta dominand intreaga
lume din jurul sau. Firul principal al actiunii se tese in jurul
eroului, flacaul chipes, voinic, inteligent, si vrednic, dar
sarac, Ion al Glanetasului, care din setea de a se imbogati isi
sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa, insa
saraca, si se casatoreste cu Ana, fata uratica, fiica unui
bogatas al satului, Vasile Baciu.
Tema romanului este o monografie a realitatilor satului
ardelean de la sfarsitul secolului al XX-lea, ilustrand
evenimente importante din viata omului, obiceiuri legate de
marile moment din viata omului (nasterea, nunta,
inmormantarea), relatii sociale generate de diferentele
economice (stratificarea sociala),sau cultural(universul
taranilor.universul intelectualitatii rurale),relatii de familie.
Tema centrala,posesiunea pamantului, este dublata de tema
iubirii.
Incipitul, simetric finalului, se realizeaza pin descrierea
drumului care intra si iese din satul Pripas,loc al actiunii
romanului.Drumul are semnificatia simbolica a destinului
unor oameni,acesta separand viata reala a cititorului de
viata fictionala a personajelor din roman. Asadar, incipitul
este relevant,descrierea caselor ilustreaza conditia sociala a
locuitorilor, iar “ crucea stramba pe care este rastignit un
Hristos cu fata spalacita de ploi” anticipeaza tragismul
destinelor. De asemenea, finalul prezinta descrierea
aceluiasi drum, dupa incheierea evenimentelor, drum care
se pierde in “ soseaua mare”, inscriind destinul individual al
personajelor in marele destin universal.
Romanul este alcatuit din doua parti opuse
complementare: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”, si
este structurat pe 13 capitole, desfasurate pe 2 planuri
principale legate intre ele.Primul plan narativ prezinta viata
comunitatii rurale din satul Pripas, iar al doilea plan prezinta
lumea intelectualitatii din Ardeal, lume reprezentata de
familia invatatorului Herdelea si de preotul Belciug. Un prim
conflict este cel social, bazat pe lupta pentru pamant dintre
Ion si Vasile Baciu.Acestui conflict I se adauga cel national
dintre intelectualitatea romanilor si cea a ungurilor.Al treilea
conflict este unul psihologic, pe care il traieste Ion, ce
trebuie sa aleaga intre dragostea adevarata si setea pentru
bogatie.
Actiunea romanului incepe cu “Glasul pamantului”, unde
se fixeaza timpul si spatiul in care vor avea loc
evenimentele, intr-o zi de duminica,in satul Pripas, cand toti
locuitorii se aduna la hora traditionala.Ion o iubea pe
Florica,fiica lui Maxim Oprea, “fata cea mai frumoasa din

Pripas”,dar saraca. Ana insa avea “locuri şi case şi vite

multe”, așa că el îi face curte acesteia, spre disperarea lui

Vasile Baciu, tatal fetei, care dorea sa o marite cu George a
Tomii. Hotararea lui Ion de a o lua la joc pe Ana cea
bogata, desi o place pe Florica cea saraca,
marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile
Baciu, tatal Anei, si confruntarea verbala cu Ion,
pentru ca “sarantocul” umbla sa-i ia fata promisa
altui taran bogat George Bulbuc, constituie intriga
romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora,
in fata satului, va starni dorinta de razbunare a
flacaului, care la randul sau il va face de rusinea
satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a obtine
pamantul ca zestre.
Intre timp, Laura Herdelea il iubea pe Aurel, insa parintii il
simpatizau pe Pintea. Deoarece Aurel nu dadea niciun semn
ca ar dori sa o ia pe Laura de sotie, aceasta accepta cererea
in casatorie a lui Pintea, familia Herdelea primind in scurt
timp o scrisoare de la Laura, prin care aceasta isi exprima
fericirea ce o simte alaturi de Pintea.
Ion il forteaza astfel pe Vasile Baciu sa accepte
casatoria. La nunta cu Ana, Ion isi da seama ca tot
pe Florica o iubeste. In plus, el nu-i cere acte socrului
pentru pamant si simtindu-se inselat, incep scenele
de o cruzime rara,Ion aparand un caracter
dezumanizat,femeia primind atat loviturile tatalui,
cat si ale sotului ei, ajungand un fel de aratare care
bate soseaua de la casa lui Vasile Baciu la cea a lui
Ion. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre Ion si
Vasile, in care „biata Ana nu este decat o victima
tragica”. Curand, Ana se spanzura, iar Petru,fiul lor,
nu mai supravietuieste multa vreme, lucru care nu ii
trezeste regrete sau constiinta vinovatiei lui Ion, in
ei vazand doar garantia proprietatii pamanturilor.
 Nimic nu-l opreste din drumurile lui dupa Florica,
maritata acum cu George, astfel ca deznodamantul
este previzibil. Intorcandu-se acasa, George il
loveste de treo ori in cap cu sapa pe Ion. A doua zi,
acesta este gasit mort, iar George recunoscandu-si
vina, este arestat si dus la inchisoare, intreaga avere
a lui Ion revenind bisericii.
Asadar,”Ion”, roman de inspiratie rurala,
caracterizat de verosimilul intamplarilor, reprezinta
asa cum afirma criticul literar Nicolae Manolescu “o
fresca a Ardealului”, descriind povestea personajului
vrajit de vocatiunea obscura, inradacinata pentru
pamant, ghidat fiind de instincte si de dorinta de
parvenire, Manolescu vazand in Ion “victima mareata
a fatalitatii biologice.