Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Agresivitatea Cauzele Agresivitatii Si M
Agresivitatea Cauzele Agresivitatii Si M
diminuare a acestuia
· Agresivitatea;
· Formele agresivității;
· Sursele agresivității;
· Concluzii și recomandări;
· Bibliografie.
INTRODUCERE
Conform definiţiei din dicţionar, agresivitatea este un comportament destructivşi violent orientat
spre persoane, obicte sau spre sine. Există şi o agresivitate calmă, nonviolentă dar întotdeauna
agresivitatea semnifică atac, ofensivă, ostilitate, punere în primejdie sau chiar distrugere a
obiectului ei. Agresivitatea se găseşte şi la animale dar acestea o fac sub imperiul nevoii de hrană,
nu ca omul care o face din tendinţa competitivă.
Agresivităţii i-a fost acordată o origine ereditară sau instinctivă, dar această teză a fost contrazisă,
observându-se atât la animale cât şi la om că agresivitatea este un rezultat al învăţării, al modelării
comportamentului în funcţie de mediul de dezvoltare. Dar, unii cercetători au descoperit o aşa zisă
genă a agresivitaţii, care se transmite de la tată. Să fie oare acesta motivul pentru care suntem
agresivi, dar acele persoane care sunt paşnice, nu au această genă a agresivităţii? Mediul de
dezvoltare îşi pune şi acesta o amprentă serioasă asupra comporatmentului, de exemplu un copil
creşte într-o familie în care mama şi tatăl sunt ambii alcoolici, se ceartă şi se bat. Probabilitatea ca
acest copil să aibă acelaşi comportament când va deveni adult este foarte mare. Acesta va avea un
comportament agresiv faţă de lumea ce-l înconjoară fiindcă a fii violent şi destructiv faţă da el şi
faţă de ceilalţi este modul lui de a-şi exprima frustarea ce a acumulat-o pe parcursul vieţii.[4]
Agresivitatea se poate spune ca este o forma particulara, care poate avea o semnificatie
psihologica si socio-patologica .Ea reprezinta o forma specifica a comportamentului deviant,
deoarece este o conduita umana sau actiune sociala diferita de cea normala, de ordin non-
normativ(opus modelului normativ), in cazul indivizilor asociali bolnavi psihic, pentru care nu
exista reguli. In circumscrierea sferei notiunii de comportament agresiv(sau agresivitate) un element
important il constituie definirea comportamentului.
Deci, autorii evidentiaza ca principala functie a comportamentului este aceea de relationare intre
individ si mediul sau.
Din punct de vedere social, comportamentul deviant (agresiv) capata valente importante in raport
cu mediul ambiant, cu artificialiazarea nevoilor si reducerea posibilitatilor de satisfacere a unora din
trebuintele naturale ( miscare, contactul cu altii etc.).
Agresivitatea sau conduita agresiva, ca modalitate de producere, este un act care prin natura sa
explica aspecte care se proiecteaza pe planuri diferite.
Emil Durkheim respinge ideea predispozitiei psihologice sustinand un determinism social. O alta
dimensiune a fenomenului este de ordin etic. Conduita agresiva, ca fapt antropologic, se incadreaza
in toate planurile mentionate anterior.[1]
Caracteristicile agresivității și comportamentului agresiv
Agresivitatea nu înseamnă violenţă. Deşi de foare multe ori comportamente agresive sunt
confundate cu comportamentele violente, acestea prezintă diferenţe fundamentale. Violenţa se
exprimă prin dorinţa clară de a vătăma, de a face rău, însă acest lucru se poate face şi fără
agresivitate, fără ca iniţiatorul să dea dovadă de comportament agresiv. De exemplu, otrăvirea unei
persoane, este într-adevăr un act agresiv, dar nu implică violenţă.
Dat fiind faptul că agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte
complex, o încercare de tipologizare este foarte dificilă. Criteriile cele mai frecvente după care se
poate clasifica agresivitatea sunt:
- Agresivitatea directă, care are efecte directe asupra persoanei agresate, şi agresivitatea
indirecta, în cazurile în care pot apare intermediari între agresor şi persoana agresată,
victimă a comporta-mentului agresiv
Sursele agresivității
Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei categorii:
Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza anumite frustrari. La randul lor acestea se pot
constitui in sursa de manifestare a agresivitatii. Destul de frecvent este agresiv, nu este orientata
asupra sursei. ci redirectionata catre o alta tinta. Teoria a fost supusa unor revizii, a. i. L.
Berkonvitz, sustine ca frustrarea produce doar o anumita stare de pregatire emotionala pentru
agresare.
· Teorii Comportamentiste.
Agresivitatea este un comportament social invatat- autor Albert Bondura.
Agresivitatea se invata prin:
a) direct- prin recompensare (pedepsirea) unor comportamente
b) prin observarea (imitarea) unor modele de conduita ale altora, iar aceste metode fiind intalnite
in:
* familie- parintii copiilor violenti, ai celor abuzati, maltratati provin din familii in care s-a
utilizat pedeapsa fizica;
* mediul social- in comunitatile in care metodele de conduita agresiva sunt acceptate,
admirate, valorizate, agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii.
* exista o exagerare cu privire la rolul mass-mediei, datele statistice arata ca principalii
factori sunt modele familiare si cele sociale apropiate.
1) factori ce tin de individ, de conduita lui, de reactivitatea lui comportamentala
2) factori ce tin de familia individului
3) factori ce tin de mass-media
Ex. 1) Cercetarile din psihologia sociala demonstreaza ca predispuse spre agresivitate sunt
persoane irascibile si extrem de competitive.
Atacul sau provocarea fizica sau verbala atrage de cele mai multe ori rapuns agresiv.
- durerea fizica si morala- cresterea agresivitatii. Alti factori: caldura (temp. inalte coreleaza cu
manifestari agresive), aglomeratia (apare in calitate de agenti stresanti si duce la cresterea
agresivitatii..)
Ex. 2) -Mariajul instabil si divortul.
-istoria propriei vieti a parintilor- parintii care-si ?aleuzeaza? copiii au fost supusi la randul
lor unui tratament similar de catre proprii parinti sau au fost in mare masura vegheati emotional
decatre acestia.
-atitudine parentala in raport cu cresterea copiilor. Parintii aluzivi privesc copiii ca pe o
modalitate de a-si satisface propriile nevoi, aspiratii, solicitandu-i pe acestia sa interprinda actiuni
ce depasesc posibilitatile si abilitatile lor fizice si psihice. Acesti parinti intampina dificultati in a
stabili legaturi empatice cu proprii lor copi. Ei privesc copilul ca pe o marioneta ce trebuie sa fie
dresata la orice mica batere.
-tulburari psihice si de personalitate- Parinti care-si maltrateaza copiii suferade afectiuni
psihice.[2]
MODALITĂŢI DE PREVENIRE ŞI REDUCERE A AGRESIVITĂŢII
Catharzisul
Modalităţi de descărcare a tensiunii emoţionale şi de reducere a tensiunii către conduita agresivă:
– consumarea tendinţei agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor ( teoriea dezvoltată de S.
Freud)
-angajarea în acţiuni violente efective, dar fără consecinţe antisocial:practicarea unor sporturi
Pedeapsa
– pedepse instituţionalizate: sancţiuni juridice
– pedepse neinstituţionalizate: cele din cadrul familiei
Reducerea efectelor învăţării sociale
– Trebuie evitat contactul copilului cu modele de conduită agresivă
– În munca educativă, trebuie insistat pe direcţia realizării unor „frâne agresivo-inhibitive” care să-l
ferească din interior de angajarea în confruntări de natură agresivă.
3. Invata-l sa faca fata dezamagirii. De multe ori, agresivitatea la copii apare datorita faptului ca nu
au invatat sa faca fata dezamagirii si tristetii.
6. Invata-l ca are voie sa simta orice, dar nu sa faca orice. Furia, ura, dispretul si alte emotii negative
sunt perfect normale si apar in multe situatii din viata fiecaruia dintre noi. Felul in care ii invatam
pe copii sa exprime aceste emotii este esential in prevenirea sau combaterea agresivitatii in randul
copiilor. Este bine sa il inveti pe copil inca de la cele mai mici varste diferenta dintre emotia pe care
o simte si actiunea pe care decide sa o realizeze. Atunci cand este furios, poate ca prima tendinta
este sa faca rau cuiva. Invata-l sa foloseasca aceasta energie intr-un alt fel (de ex. : sa loveasca o
perna, sa depuna un efort fizic) si sa isi exprime emotiile intr-un mod constructiv.
7. Acorda atentie comportamentelor pozitive. Multi parinti acorda atentie mai multa copiilor atunci
cand acestia au un comportament nedorit. Lectia pe care o invata copiii in acest caz este aceea ca
este nevoie sa faca ceva gresit pentru ca parintii sa le acorde atentie. Pe de alta parte, parintii se
obisnuiesc sa observe doar comportamentele nedorite ale copiilor si sa le sanctioneze. De aceea,
este important sa recompensezi actiunile pozitive ale copilului inca de la cele mai mici varste si sa
te asiguri ca petreci suficient timp impreuna cu el.
8. Chiar daca exista neintelegeri intre parinti, incearca sa nu-l faci martor pe copil martor la
aceste conflicte. Chiar daca va aude ridicand tonul unul la celalalt, discuta ulterior cu el. Evita sa ii
formezi o imagine a unei familii extrem de fericite daca nu sunteti asa. Poti sa-l asiguri ca,
indiferent de problemele existente intre adulti, dragostea ta pentru copil ramane la fel de mare.
9. Ajuta-l sa isi foloseasca energia intr-un mod pozitiv. Daca fiul sau fiica ta dispune de energie in
exces, incurajeaza-l sa practice un sport.
10. Incearca sa descoperi impreuna cu psihologul sau consilierul care sunt evenimentele si traumele
care au contribuit la aparitia agresivitatii. Astfel, vei putea elimina situatia care l-a determinat pe
copil sa se comporte violent.
Cercetarile sociologice asupra violentei domestice i-au condus pe anumiti specialisti la concluzii
elocvente si cercetari pertinente in legatura cu manifestarile agresivitatii in viata de
familie."Cresterea gradului de informare si constientizarea asupra implicatiilor nocive ale
comportamentului violent in mediul familial a atras atentia autoritatilor si a determinat luarea din
partea acestora a unor masuri oficiale in privinta reglementarii conduitei in spatiul familiei. Astfel,
au fost introduse o serie de reforme la nivelul sistemului juridic, al sistemului medical, al unor
institutii capabile sa intervina operativ in cazuri de criza familiala ori sa previna aceste cazuri."[1]
Primul pas pentru reducerea violentei in familie este definirea sociala a comportamentului
violent (sub orice forma s-ar manifesta acesta) drept problema care necesita corectie. Pe de o parte,
atitudinea toleranta fata de formele de violenta in familie creeaza un mediu propice pentru
manifestarea acestora. Pe de alta parte, acest mediu are efecte si la nivel de masurare stiintifica a
fenomenului: acesta este subestimat nu pentru ca oamenilor le-ar fi frica sau rusine sa vorbeasca
despre ceea ce se intampla in familiile lor, sau numai din aceste motive, ci si pentru ca oamenii nu
definesc anumite violente drept fapte care, in ancheta, pot fi considerate drept abuzuri, infractiuni.
"Modelele de abordare ale violentei domestice urmeaza doua tendinte majore: promovarea
modelului drepturilor omului si redefinirea violentei domestice ca problema de sanatate publica. In
baza primului model mentionat, serviciile si progeamele vor fi centrate pe interventia imediata, in
vederea tratarii traumelor individuale si sociale create de violenta domestica. Serviciile dezvoltate
in acest context vor fi:
a) servicii de interventie in criza - servicii sociale care ofera victimelor violentei domestice
consiliere in criza, suport imediat si informatiile necesare contactarii altor servicii dupa depasirea
fazei acute a crizei;
d) sfat juridic;
In ceea ce priveste cel de-al doilea model de abordare a violentei in familie, acesta este centrat pe
activitatea de prevenire, si, prin urmare, dezvolta urmatoarele servicii:
c) consiliere premaritala.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:
Agresivitatea și violența sunt realități care se regăsesc de-a lungul întregii istorii umane,
indiferent de epocă și de gradul de dezvoltare al civilizației omenești.
Precum s-a mai enunțat anterior, conchidem agresivitatea ca fiind orice formă de conduită orientată
cu intenție către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri,
distrugeri și daune.
Din punct de vedere practic, putem interpreta manifestarea agresiunii ca sistem care inter-
relaționează următoarele componente: Agresorul, Mediul în care se produce agresiunea și Persoana
agresată. Astfel se face necesară remedierea comportamentului agresiv pe cât la agresor, prin
indentificarea cauzelor individuale ale agresivității, evitarea motivelor de criză, stabilirea regulilor
clare de comportament, precum și aceeași încurajare și evitarea etichetării, pe atât a persoanei
agresate, aceasta fiind – totodată – și cea mai flexibilă componentă a sistemului (având de partea
sa resursele conștientizate prin pregătire psihologică și reacția ca deprindere antrenată sistematic.
BIBLIOGRAFIE: