Prin rezerve, în analiza economică se subînţelege, posibilităţile nefolosite

sau noi apărute pe baza utilizării tehnicii şi tehnologiilor noi de organizare a

procesului de producţie (muncii).
În practica analitică se utilizează un sistem larg de rezerve atît interne, cît şi
externe, care trebuie să fie evidenţiate pe parcursul analizei economice şi
mobilizate pe viitor - ca posibilitatea de îmbunătăţire a rezultatelor obţinute sau
de înlăturare asupra cheltuielilor sau timpului neutilizat neefectiv.
De regulă, toate rezervele interne se desting după 5 criterii (convenţional)
ce ne dă posibilitatea să înţelegem mai bine esenţa lor.
1. După caracterul lor, se deosebesc:
 rezerve ce evidenţiază eficienţa utilizării elementelor de producţie (forţa
de muncă; fondurile fixe şi resursele materiale)
 rezervele ce evidenţiază posibilitatea lichidării pierderilor sau
cheltuielilor neproductive (supraconsumurilor).
2. După perioada de mobilizare, există:
 rezerve curente (care pot fi mobilizate pe parcursul unui an de activitate
sau mai de curînd, şi nu necesită cheltuieli adăugătoare financiare)
 rezerve de perspectivă (pentru mobilizarea cărora sînt necesare alocaţii
adăugătoare de resurse, şi mobilizarea lor pe viitor ocupă o perioadă mai
mare de un an pînă la 5 ani).
De regulă, rezervele de perspectivă necesită calcule adăugătoare şi mărimea lor se determină
ca diferenţa dintre rezervele maximal-posibile şi cele curente.

3. După modul de descoperire, se desting:

 rezerve evidente (care-şi găsesc reflectarea în baza datelor din diferite
dări de seamă). Ca ex: - numărul mediu scriptic de salariați programat
constituie 900, iar efectivul alcătuieşte numai 820, atunci diferenţa de 80
persoane (820 – 900) prezintă rezervă.
 rezerve ascunse (descoperirea cărora necesită un calcul suplimentar). Ca
ex: - numărul mediu scriptic de muncitori programat este 900, ceea ce
constituie 100%, iar efectiv - 910, programul de producție a fost
supraîndeplinit - 103,5%. Abaterea absolută +10 persoane. Însă, dacă
recalculăm numărul mediu scriptic de muncitori, atunci obţinem 931
persoane (900 x 103,5%). Ca rezultat, rezerva de creștere suplimentară
a volumului producției fabricate pe baza numărului mediu scriptic de
salariați constituie 21 persoane (910 – 931) .
4. După locul de formare, rezervele se împart în:
 rezerve la locul de muncă (echipă; secţie şi în total pe entitate).
În practica analitică, pot fi întîlnite şi alte criterii de clasificare a rezervelor, însă
în toate cazurile ele sunt convenţionale, deoarece una şi aceeaşi rezervă poate adera
la mai multe criterii concomitent.