Reformele lui Solon

Solon (640-560 î.Hr.) celebrul om de stat, era fiul lui Execestides, un nobil ce avea
legături cu casa Medontizilor. El însuşi era cunoscut pe scena politică şi se adresa
publicului în versuri. Numeroase fragmente din poeziile sale au fost ulterior citate pentru
a oferi aluzii la problemele din Atica şi la paşii făcuţi de el pentru a le îndrepta. Solon
este totodată un patriot fervent neînduplecat în ce priveşte moralitatea politică. El dă
dovadă de o indignare specifică unui profet evreu, dar are mai mult simţ practic în
politică. Într-o perioadă de tensiuni crescînde, el era un moderat convins. Îi critică pe cei
bogaţi pentru egoismul şi indiferenţa lor faţă de adevăratele interese ale statului, dar îi
atacă şi pe cei săraci pentru extravaganţa cererilor lor. Solon a pus la punct un cod
legislativ care împărţea cetăţenii Atenei în 4 clase, pe baza averii, fiecare avînd
responsabilităţi şi prerogative politice proprii. Aceasta modera puterea aristocraţiei, care
se baza numai pe dreptul naşterii. Codul prevedea şi aducerea acasă a atenienilor care
fuseseră vînduţi ca sclavi peste hotare. Se pare că Solon a creat un nou consiliu care
pregătea ordinea de zi pentru adunarea cetăţenilor, atacînd astrfel poziţiile consiliului
tradiţional, Areopagul. Solon a înlocuit ,, Legile draconice“ cu un cod de legi mai puţin
aspre, care a rămas baza legilor clasice de mai tîrziu. Prima schimbare pe care a făcut-o
Solon a fost aceea de a înlocui originea cu bogăţia ca posibile criterii pentru obţinerea
unei funcţii. Solon le-a dat şansa tuturor cetăţenilor de a obţine o funcţie pe baza avuţiei
lor. O tradiţie spune că Solon a schimbat procedura alegerii arhontelui prin combinarea
unei alegeri preliminare a 40 de candidaţi, zece din fiecare trib, cu o selecţie finală prin
tragere la sorţi. Marea importanţă a principalului arhonte ( arhonte-conducător ) în
perioada care urmează măreşte posibilitatea ca arhonţii să fie aleşi direct de către
Adunarea poporului. Solon a înfiinţat, de asemenea, şi un tribunal al poporului, Heliaia,
care reprezenta Adunarea poporului ca organism judiciar în acelaşi fel în care ,,comitia
centuriata“ de la Roma judeca diferite cazuri. Ulterior, istoricii au văzut în Heliaia
precedentul pentru tribunalele poporului din perioada democraţiei ateniene complet
dezvoltate, cînd toate deciziile judiciare ajungeau de la magistraţi la juraţi.