Particularitatile romanului realist-balzacian/tema si viziunea

1. Contextul aparitiei
Publicat in anul 1938, spre sfarsitul perioadei interbelice,
romanul „Enigma Otiliei” este unul dintre cele patru romane
scrise de George Calinescu.
2. Incadrarea intr-o anumita categorie/curent literar
Specia care ii apartine opera este romanul datorita amplorii
si complexitatii actiunii care se desfasoara pe mai multe planuri
narative, conflictului complex, personajelor numeroase si a
realizarii unei imagini ample asupra vietii.
Este un roman realist de tip balzacian prin: tema familiei,
motivul mostenirii si al paternitatii, obiectivitatea perspectivei
narative, construirea personajelor in relatie cu mediul in care
acestea traiesc, personaje tipice, veridicitatea, tehnica detaliului
semnificativ, absenta idealizarii.
Depaseste insa realismul clasic prin elemente ce tin de
modernitate (tehnici folosite in constructia personajului Otilia
Marculescu, comportamentismul, pluriperspectivismul, procesele
psihice deviante).
3. Tema
Prin tema, romanul este balzacian si citadin; o fresca a
burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea
prezentand istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si
maturizarea tanarului Felix Sima, care, inainte sa isi faca o cariera,
traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.
O prima scena semnificativa temei o reprezinta cea din
capitolul I, in care Felix Sima soseste in casa unchiului sau,
 Costache Giurgiuveanu. Aceasta scena dezvaluie tipologiile de
personaje si prefigureaza conflictele majore ale romanului. Dupa
ce Otilia il conduce pe Felix la intrarea in incapere, acesta face
cunostinta cu cele trei personaje aflate la masa de joc: Aglae, sora
lui Costache, Aurica, fiica Aglaei si Pascalopol. Felix este
intampinat cu ostilitate de celalalte personaje, fiind lasat singur cu
geamantanul greu in mana. Momentul in care Pascalopol ii ofera
un inel Otiliei anticipeaza casatoria celor doi din final.
O alta scena semnificativa temei o reprezinta cea in care se
relateaza primul atac de apoplexie a lui mos Costache, cand
intreaga familie Tulea, in frunte cu Aglae, ocupa militareste casa,
temandu-se ca Felix sau Otilia si-ar putea insusi banii batranului
pe care acesta refuza sa ii depuna la banca.
4. Titlul
Prin raportare la titlul initial al romanului, „Parintii Otiliei”,
acesta reflecta ideea balzaciana a paternitatii pentru ca fiecare
dintre personaje determina cumva soarta Otiliei, ca niste
„parinti”. Autorul schimba titlul din motive editoriale si
deplaseaza astfel accentul de la tema specific realista a
paternitatii la misterul prin care se caracterizeaza
comportamentul protagonistei.
5. Perspectiva narativa
Perspectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator
obiectiv, omniscient si omniprezent, care nareaza la persoana a
III-a si care stie tot ceea ce se petrece in planurile actiunii, atat in
plan exterior cat si interior. Viziunea narativa este din spate,
intrucat naratorul stie mai multe decat personajele,
comportandu-se ca un demiurg al textului, iar focalizarea este
 predominant externa. Acestei instanțe narative i se adaugă
personajul reflector Felix Sima prin intermediul caruia sunt
prezentate celelalte personaje. In text apare si o viziune
auctoriala, autorul nereusind sa se detaseze de personajele sale,
ci pozitionandu-se uneori in spatele acestora, asa cum dovedeste
limbajul uniformizat.
6. Compozitia
Romanul este alcatuit din 20 de capitole, actiunea fiind
construita pe mai multe planuri narative, urmarind destinul mai
multor personaje: Otilia, Felix, membri clanului Tulea, Stanica
Ratiu, etc.
7. Simetria incipit-final
Simitria incipit-final se realizeaza prin descrierea strazii Antim
si a casei lui mos Costache din perspectiva lui Felix, in momente
deferite ale existentei sale (in adolescenta si aproximativ zece ani
mai tarziu), dar si prin reluarea in final a replicii lui mos Costache
de la inceputul romanului („Aici nu sta nimeni”).
8. Exprimarea opiniei
In opinia mea, romanul „Enigma Otiliei” este unul modern, in
ciuda tehnicilor realiste preluate de la Balzac si a crearii unor
personaje clasice, atingandu-si scopul de a zugravi ideea
destinului marcat de paternitate prin relatiile dintre personaje si
situatiile cu care se confrunta acestea.

In concluzie, „Enigma Otiliei” de George Calinescu ramane o

creatie reprezentativa pentru viziunea despre lume a unui autor
care si-a propus sa umple golul din istoria noastra literara prin
recurgere la metoda balzaciana.