Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Inginerie Medicală

ŞTIINŢA MATERIALELOR
BIOCERAMICE

Curs 3
CIMENTURI DENTARE
(BIOLIANŢI DENTARI)
Definiţie
 Biolianţii dentari sunt materiale care se
rigidizează şi se întăresc, prin amestecarea
unui component solid (pulbere fin măcinată)
cu un component lichid.
o sistemul liant dobândeşte rezistenţă mecanică.
 Reacţiile care conduc la rigidizare şi întărire
sunt procese complexe (reacţii de tip acid-
bază, hidratare - hidroliză, policondensare
etc).
 Sunt caracterizate de biocompatibilitate.
 Clasificare
1. In functie de mecanismul de
rigidizare şi întărire:
 cimenturi ce se întăresc prin
reacţii de tip oxid-acid sau bază-
acid (ex: glassionomer,
zincofosfatic, silicofosfatic etc);
timpul de priză este de 4 (5) -
10min;
 cimenturi ce se întăresc prin
reacţii de tip hidratare-hidroliză
(ex: silicatic, aluminos); timpul
de priză este de aprox. 10 min.-
1h dacă conţine adaosuri
acceleratoare.
 Clasificare
2. In funcţie de natura componentului lichid:
 biolianţi anorganici (minerali) - componentul lichid este un
lichid anorganic:
 acid ortofosforic partial neutralizat cu ZnO și Al(OH)3 în
cazul lianţilor fosfatici (ex: zincofosfatic, silicofosfatic)
 apa sau amestec de apă cu adaos accelerator de priză
(CaCl2, Bi2O3, LiF etc) în cazul lianţilor silicatici şi
aluminatici;
 cimenturi organo-minerale - componentul lichid este un acid
organic (policarboxilic ca de exemplu acrilic sau în amestec
cu monomeri ai acestuia de tip itaconic, maleic sau tartric)
sau un duplex de acid organic cu o rașină de tip metacrilic
(ex: glassionomeri sau hibrizi).
 Clasificare
3. În funcție de domeniul de utilizare:
 cimenturi pentru umplerea sau izolarea canalelor dentare sau
cimenturi edodontice - cimenturi cu rezistente mici (sau
medii) (ex: calciofosfatic, zincofosfatic, silicatic, aluminos
etc);
 cimenturi pentru fixarea coroanelor dentare sau a
implanturilor - cimenturi cu rezistențe mari (ex:
glassionomer);
 cimenturi folosite pentru umplerea cariilor dentare -
cimenturi cu rezistențe mari (ex: glassionomer);
 cimenturi pentru mineralizarea unor carii dentare incipiente -
cimenturi cu rezistențe mari (ex: silicofosfatic,
glassionomer).
Componentul solid Componentul lichid
Exemplu:
Exemplu: Acid ortofosforic parţial neutralizat
ZnO, sticlă alumino-silicatică sau
ciment silicatic, aluminos, Acid poliacrilic sau copolimeri ai acestuia
fosfaţi de calciu Apă
cu eventuali acceleratori de priză (CaCl2, Bi2O3, LiF)

PASTA (vascozitate)

CIMENT DENTAR

GIC,
silico-fosfati
 Proprietăți
 Biolianții dentari nu pot conţine elemente toxice
(ex: conţinutul de As, Pb trebuie sa fie mai mic de 2
ppm).
 În timpul reacţiei dintre componenţii solid-lichid sau
dintre ciment-salivă nu trebuie sa se degaje
substanţe gazoase.
 Cimenturile dentare nu trebuie sa aibă miros sau
gust neplăcut.
 Proprietăți
 În mod obişnuit reacţia pulbere-lichid este exotermă.
o În momentul aplicării temperatura pastei de ciment trebuie sa
fie mai mică de 45°C pentru lucrări de umplere sau izolare,
respectiv mai mică de 60°C pentru lucrări de cimentare a
coroanelor sau punţilor dentare .
 Biolianţii întăriţi trebuie să fie biocompatibili cu
ţesuturile vii (în special pulpa dentară).
Proprietăți
 Viscozitatea pastei proaspete de ciment şi
capacitatea acesteia de a curge şi a pătrunde
în cele mai mici neregularităţi din cavitatea
dentară care se tratează;
o această proprietate influenţează şi capacitatea
liantului întărit de a adera mecanic la ţesutul
dentar.
 Capacitatea pastei de a se rigidiza şi întări
într-un timp adecvat (de exemplu scurt
pentru cele de fixare) şi de a dezvolta
rezistenţe mecanice bune.
 Proprietăți
 Contracţia în timpul întăririi trebuie sa fie cât
mai mică.
 Solubilitatea liantului întărit trebuie să fie cât
mai mică, altfel influenţează negativ durabilitatea
materialului.
 Conductibilitatea şi dilatarea termică a
biolianţilor dentari întăriţi trebuie să fie cât mai
apropiată de cea a ţesutului dentar.
 Proprietăți
 Sunt materiale care nu sunt toxice sau iritante
pentru ţesutul dentar sau cavitatea bucală.

o Efectul iritant apare când:

 sunt aplicaţi în cavitatea dentară şi pH-ul pastei de ciment
este încă acid;
 cu cât fluiditatea pastei este mai mare cu atât este mai scăzut pH-ul;
 creşterea temperaturii liantului la 37°C determină o
accelerare a reacţiei chimice dintre componentul solid si cel
lichid, ceea ce determină creşterea pH-ului şi a vâscozităţii.
 Proprietăți
 În mod normal valorile rezistenţei mecanice dezvoltate de
lianţii dentari sunt mai mici comparativ cu cele ale
amalgamurilor sau ale porţelanurilor folosite pentru
coroanele dentare sau implanturi.
 Mai mult, aderenţa la ţesutul dentar poate fi imperfectă,
datorită în special contracţiei care poate să apară în
procesul de întărire.
 În plus, cimentul dentar întărit are o anumită solubilitate
în saliva.

Din această cauză durabilitatea lianților

dentari este de maximum 15 - 20 ani.
 Etape

Aplicarea pastei Rigidizarea pastei

Lichid
+ Lucrabilitate buna Priza
solid

3- 4 minute 4 - 10 minute
90 sec.
Cimentul de tip oxid-acid sau cimentul aluminos

10- 15 minute 60-90 minute

Cimentul de tip silicatic
Etape
 Dacă timpul de lucrabilitate şi priza sunt prea
scurte, pasta îşi pierde fluiditatea în
momentul aplicării şi matricea liantă care se
formează va avea tensiuni interne și
cimentul devine friabil.
 Daca timpul de lucrabilitate şi priza sunt prea
lungi, acest fapt determină o prelungire a
tratamentului medical.
 În plus, componentul lichid nereacţionat
(acid) va coroda suprafaţa cavităţii dentare şi
aceasta va putea produce iritarea ţesutului
moale adiacent dintelui.