Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.
Dintr-o peșteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară,
De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă… pântre iarbă să strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nălucirii; un mormânt se dezvelește,
O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc. Iese… vine către țărmuri… stă… în preajma ei privește… Râul înapoi se trage… munții vârful își clătesc.
Ascultați!… marea fantomă face semn… dă o poruncă…
Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde, crește, repetat din stâncă-n stâncă, Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.
Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit, Virtuți mari, fapte cumplite îți sunt ție cunoscute, Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, fragment
1. Găsește câte un sinonim contextual pentru cuvintele: nălucirii, te-a-ngrozit. 2. Prezintă rolul cratimei în structura mă-mpresoară. 3. Construiește un enunț în care să utilizezi o locuțiune/ expresie care să conțină verbul a trage. 4. Precizează două motive literare identificate în text. 5. Menționează două mărci lexico-gramaticale ale prezenței eului liric în textul dat. 6. Selectează două secvențe care conturează dimensiunea spațială a imaginarului poetic. 7. Explică rolul expresiv a două figuri de stil diferite. 8. Ilustrează, cu câte un exemplu din text, două trăsături ale genului liric. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, prima strofă a poeziei, prin evidențierea relației între ideea poetică și mijloacele artistice folosite. 10. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului, evidențiind două trăsături ale romantismului.