EUROREGIUNEA „CARPATICĂ”

Colaborarea în cadrul unei euroregiuni are în vedere crearea unor legături directe între
regiuni şi comunităţi aflate de o parte şi de alta a frontierelor de stat, în virtutea competenţelor
autorităţilor locale, aşa cum sunt definite în legislaţia naţională.
Pentru dezvoltarea optimă a euroregiunii sunt necesare a fi îndeplinite unele condiţii
cumulative: echilibru economic minimal, unitate de limbă şi cultură, similitudini în moştenirea
istorică. În implementarea acestor forme de organizare se urmăreşte: fructificarea relaţiilor
economice şi comerciale între părţile membre, favorizarea contactelor între colectivităţi umane
prin schimburi culturale, artistice, dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere pe diverse domenii:
transport, mediu, comunicaţii, sănătate, etc. Aceste activităţi presupun însă o solidă susţinere
fiananciară, acest rol revenindu-i Uniunii Europene, prin proiecte finanţate prin intermediul
fondurilor structurale, dar şi comunităţilor locale, prin fonduri publice sau private (fundaţii,
ONG-uri, întreprinderi).
Un rol important îl are şi Consiliul Europei, prin „documentele sale în materie de
cooperare transfrontalieră, precum şi prin activitatea Conferinţei Permanente a Puterilor Locale
şi Regionaleale Consiliului Europei (înfiinţată în 1975 şi transformată în 1994 în Congresul
Puterilor Locale şi Regionale din Europa). Tot în 1975 Comunitatea Europeană a lansat două
instrumente de politică regională, unul financiar şi altul politic: Fondul European de Dezvoltare
Economică şi Regională (FEDER) şi Comitetul de Politică Regională (CPR).
(https://www.google.ro/?
gws_rd=cr&ei=zDqUoevOoneswbn4CoCQ#q=euroregiuni+in+care+romania+este+partener).
Atât Uniunea Europeană, cât şi Consiliul Europei au implicaţii directe în dezvoltarea
politicilor regionale, însă există o diferenţă de finalitate între cele două instituţii: UE vizează în
principal aspectul economic, în timp ce Consiliul Europei pune accent pe domeniul cultural şi
dezvoltarea instituţională.

„Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 120/1998 pentru ratificarea de către România a

Convenţiei-cadru europene asupra cooperării transfrontaliere a colectivităţilor sau autorităţilor
teritoriale, adoptată la Madrid, la 21 mai 1980, constituie cadrul legislativ de desfăşurare a
acţiunilor de cooperare transfrontalieră de către autorităţi şi comunităşi locale din ţara noastră.”
(https://www.google.ro/?
gws_rd=cr&ei=zDqUoevOoneswbn4CoCQ#q=euroregiuni+in+care+romania+este+partener).
România este parte şi la Cartea europeană a autonomiei locale, ratificată în ţara noastră prin
legea 199/1997.

Prezentare generală

Euroregiunea Carpatică (ERC) funcţionează în baza Acordului privind înfiinţarea unei

asocieri inter-regionale „Euroregiunea Carpatică” şi Statutului Asociaţiei inter-regionale
„Euroregiunea Carpatică”.
Euroregiunea a fost înfiinţată la Debreţin (Ungaria), la 14 februarie 1993 în cadrul unei
reuniuni a miniştrilor de externe şi a reprezentanţilor administraţiilor locale din Polonia, Ucraina
şi Ungaria, cuprinzând zonele de frontieră a 5 ţări: Polonia, Slovacia, Ungaria, Ucraina şi
România. Ţara noastră „a aderat” în 29 aprilie 1997, iar astăzi are incluse în acest teritoriu 7
judeţe: Bihor, Botoşani, Harghita, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Suceava.
Euroregiunea are o populaţie de peste 16 milioane locuitori, o suprafaţă de 161.192 km 2
şi cuprinde:
 5 judeţe din Ungaria: Borsod-Abaúj-Zemplen, Hajdu-Bihar, Heves, Jasz-Nagykun-
Szolnok, Szabolcs-Szatmar-Bereg;
 2 regiuni din Slovacia: Košice (cu 11 districte), Prešov (cu 13 districte);
 1 voievodat din Polonia: Voievodatul Carpaţilor de Jos (Wojewodztwo Podkarpackie);
 4 regiuni din Ucraina: Cernăuţi, Ivano-Frankivsk, Liov, Transcarpatia;
 7 judeţe din România.
Organismul de conducere al euroregiunii îl reprezintă Consiliul Euroregiunii Carpatice,
compus din reprezentanţi ai statelor membre şi condus de un preşedinte. Consiliul, cuprinzând
câte 3 membri din fiecare ţară, are rol de decizie asupra strategiei Euroregiunii şi asupra
problemelor de interes de la nivelul acestui teritoriu.
 Fiecare stat membru are un Secretariat Naţional, cel al părţii române fiind asigurat din
anul 2000 de Consiliul Judeţean Maramureş, care începând cu aprilie 2002 reprezintă şi
Secretariatul Internaţional al euroregiunii. În cadrul ERC funcţionează şi 5 Comisii de Lucru,
compuse din experţi ai celor 5 state, coordonate de câte un stat membru:
 Comisia pentru Turism şi Mediu – Polonia
 Comisia pentru Dezvoltarea Comerţului – România
 Comisia pentru Prevenirea Dezastrelor Naturale – Slovacia
 Comisia pentru Infrastructură Socială – Ucraina
 Comiia pentru Dezvoltare Regională – Ungaria

Acţiuni

o Stabilizarea relaţiilor de bună vecinătate;

o Promovarea cooperării interregionale între membrii ei;
o Organizarea cu regularitate a a unor conferinţe, reuniuni în vederea soluţionării unor
probleme comune în domenii ca: economie, cultură, protecţia mediului, sănătate, turism,
etc.;
o Deschiderea unor noi puncte de trecere a frontierei între statele membre ERC;
o Obţinerea statutului de membru al Asociaţiei Regiunilor Frontaliere Europene;
o Coordonarea strategică a Asociaţiei Universităţilor din ERC;
o Cooperarea cu alte organizaţii şi structuri internaţionale, etc.

Proiecte

 Euroregiunea Carpatică a fost beneficiara unei finanţări împreună cu

Euroregiunea Main – Rin (Olanda, Germania, Belgia) pentru un proiect de dezvoltare lansat la
începutul anului 1998. Obiectivele acestui proiect urmăreau un schimb de experienţă în domenii
de interes pentru ambele structuri de cooperare şi îmbunătăţirea infrastructurii tehnice a
Secretariatului Euroregiunii Carpatice şi a secretariatelor naţionale. Un rezultat important al
acestui demers a constat în eleborarea unui Concept cadru de dezvoltare a Euroregiunii
Carpatice;
 Şi în perioada 2002 - 2003 partea română a colaborat cu Euroregiunea Main –
Rinla un proiect pe tema mediului. Prima etapă realizată în România, demarată în vara anului
2002, a constat într-o misiune de identificare. Au avut loc vizite pe teren şi întâniri (Baia Mare şi
Suceava) între specialişti olandezi şi români, pentru identificarea problemelor existente în
domeniul protecţiei mediului. A doua etapă s-a desfăşurat în Olanda, în noiembrie 2002, având
loc un seminar la care au participat 14 reprezentanţi români. Etapa a treia s-a desfăşurat în iunie
2003 la Baia Mare şi Nyiregyhaza, având loc un schimb de experienţă între specialişti olandezi,
români şi maghiari. Ulterior 7 experţi români au efectuat un stagiu de o săptămână în Ungaria, cu
ocazia realizării seminarului de evaluare (decembrie 2003);
 În perioada 22 iulie – 4 august 2002 a avut loc la Baia Mare o manifestare a
Zilelor Culturii în Euroregiunea Carpatică, în cadrul căreia s-a desfăşurat o tabără internaţională
de pictură, o expoziţie de artă plastică, un salon de carte, un târg de artizanat, un simpozion cu
tema „Interferenţe culturale în Euroregiunea Carpatică”, un concurs gastronomic, si un festival
folcloric;
 Comisia de Lucru a Cooperării Economice şi Dezvoltării Regionale a avut un rol
important în coordonarea unui sistem de informaţii în ceea ce priveşte legile comerciale între
regiuni, dar şi la înfiinţarea „Carpathian Euroregion Barter Center”. Această iniţiativă a dus la
soluţionarea multor probleme privind comerţul transfrontalier;
 S-a încercat o cooperare a universităţilor din Europa de Vest cu cele din SUA în
cadrul Asociaţiei Universităţilor Euroregiunii (înfiinţată în 1994); un efect obţinut în acest sens îl
reprezintă Centrul pentru Reforma Administraţiei Publice de la Universitatea din Ujgorod –
Ucraina, centru creat cu ajutorul universităţilor americane. Astfel de centre încearcă să insufle
ideea de cooperare transfrontalieră între tineri prin stabilire de contacte între şcoli din diferite
zone ale euroregiunii;
 În anul 2003 s-a iniţiat proiectul pentru construirea drumului expres Baia Mare –
Voja (judeţul Szabolcs-Szatmar-Bereg, Ungaria), astfel reşedinţa noastră ar lua parte la reţeaua
de autostrăzi europene;
  Începând cu 2004 ERC este parte activă la programul internaţional „Politici de
prevenire a inundaţiilor” (FLAPP), iniţiat de Euroregiunea Maas – Rhine, în cadrul căruia au loc
conferinţe tematice în diferite localităţi europene, partenere.

„Fundaţia Carpatică, ce derulează o serie de proiecte relevante în Euroregiune, a avut în

perioada 1- 4 iunie 2005, la Budapesta, întâlnirea Consiliului de Administraţie, pe agenda căruia
au fost:
• aprobate proiectele pentru programul IRCD (Dezvoltarea Comunităţilor Rurale în Euroregiunea
Carpatica):
- RO/05/001/IRCD Centrul Regional de Resurse CENRES – Suceava; "Iniţiativa Econet"
−20 000 USD;
- RO/05/003/IRCD Fundaţia Baltagul "Dezvoltare pe termen lung in micro-regiunea
Obcinele Bucovinei" – 40 000 USD;
• decernate premiile Fundaţiei, între care Premiul „Carpathian Leader of the Year" −
recunoaşterea eforturilor depuse pentru cultivarea participării civice şi dezvoltarea economică a
comunităţii locale.” (www.agentia.org/.../EUROREGIUNI)

Acţiuni important pentru ERC au avut loc şi în anul 2006:

 participare la proiectul “Politici de prevenire a inundaţiilor” (FLAPP) – Irlanda de Nord,
Marea Britanie, 5 - 7 aprilie;
 participare la proiectul „Logo East în domeniul apelor şi administraţiei” − Haga,
Olanda, 27 martie - 8 aprilie; participanţi: Sistemul de Gospodărire a Apelor Maramureş,
Direcţia Ape Someş − Tisa din Cluj;
 vizita de lucru a primarilor din Maramureş în judeţul Szabolcs-Szatmar-Bereg −
Ungaria, 31 mai - 1 iunie;
 parteneriat la proiectul “Interactive Forum of Experts on Transportation in the
Carpathian Euroregion”;
 parteneriat la proiectul “Co-operation along the EU’s Eastern External Border Regions in
the Carpathian Euroregion.

Concluzii
 Cu siguranţă implicarea în astfel de proiecte din cadrul ERC reprezintă atât pentru
România cât şi pentru Maramureş o oportunitate de afirmare, de realizare a unor strategii de
dezvoltare, dar şi creare de noi pârghii interregionale.
Consider că aceste proiecte, care au un rol hotărâtor şi un scop bine definit la nivel
macro, ar fi mai bine susţinute şi ar beneficia de o mai mare popularitate dacă la acestea ar
contribui şi „cei mici”, pentru că orice performanţă are la bază educaţia – şcoala. Desigur că sunt
multe domenii de acoperit şi nu puţine lacune, dar cred că în primul rând ar trebui să ne axăm pe
educaţia şi mentalitatea noastră. Pentru a deveni oameni competenţi, aceştia trebuie să se
dezvolte într-un mediu adecvat, care ţine pasul cu tehnologia, însă România nu putem spune că e
un exemplu în acest sens. De aceea, toate aceste schimburi de experienţă între diferite şcoli,
universităţi, din medii şi culturi diferite pot fi determinante în acest sens, însă ar fi şi mai bine
dacă aceste programe ar fi mai uşor de accesat şi mult mai cunoscute.
Nu trebuie să neglijăm potenţialul, resursele şi capacitatea noastră, ca ţară membră a
ERC, întrucât, dacă ştim să ne organizăm şi suntem bine instruiţi, putem măcar să îmbunătăţim
situaţia existentă.

Bibliografie
1. http://www.tradecarp.com
2. http://www.wikipedia.org
3. http://www.scribd.com