MINISTERUL EDUCAȚIEI, CUTURII ȘI CERCETĂRII REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT ,,B.P.HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DE ECONOMIE, INGINERIE ȘI ȘTIINȚE APLICATE
DEPARTAMETUL DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Proiect
la disciplinele
„Analiza activității economico-financiară, Contabilitatea în comerț,
Proiect pe specialitate în entități și Practicum la contabilitatea
financiară”
„Probleme și soluții privind evidența și analiza activelor circulante”

Elaborat:
Butmalai Valentina C1801
Tricolici Marinela C1801
Porumb Ion C1801
Coordonat:
Vicol Iulia, lector universitar

CAHUL 2020
 Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................3

1. Semnificația activelor circulante în activitatea întreprinderilor...........................................4

1.1 Evidența contabilă a stocurilor..............................................................................................5

2. Analiza utilizării activelor circulante....................................................................................12

3. Politici de gestiune a stocurilor...............................................................................................15

3.1 Metode de control a stocurilor.............................................................................................16

4. Sugestii pentru o bună gestionare a activelor circulante.....................................................17

Bibliografie:..................................................................................................................................19

2
Introducere
Activitatea unei întreprinderi se bazează permanent pe consumul de resurse financiare
materiale, umane și de active, gestionarea cât mai eficientă a acestora ducând la poziționarea
financiară favorabilă a întreprinderii, făcând din aceasta o întreprindere competitivă.
Cu cât economia s-a dezvoltat mai mult cu atât necesitatea și interesul de a deține și
gestiona cât mai bine aceste bunuri ale întreprinderii a crescut. Autorul Lucian Bușe susține că:
„în condițiile economiei de piață, fiecare întreprindere, indiferent de dimensiune, sector de
activitate sau formă de proprietate, trebuie să se adapteze în permanență la cerințele mediului în
care își desfășoară activitatea, să-și îmbunătățească performanțele economico-financiare și
capacitatea concurențială în raport cu alte întreprinderi”.
Activele, indiferent de forma lor, reprezintă unul dintre factorii importanți de producție ai
unei întreprinderi. Modul în care acestea sunt procurate și gestionate într-o întreprindere
reprezentând un interes deosebit atât pentru entitățile economice de la nivel național cât și
internațional.
Evoluția activelor într-o întreprindere depinde în primul rând de gradul de complexitate al
activității desfășurate, dar și de tipul activității: activitate ce are ca scop producția de bunuri sau
activitate ce are ca scop prestarea de servicii.
Eficiența activității antreprenoriale în mare parte este determinată de calitatea gestionării
activelor circulante. Managerii sunt stimulați să descopere noi resurse și mobilități în a gestiona
activitatea întreprinderilor pentru a evita cât mai mult posibil situațiile de regres. Reținerea
mijloacelor bănești prea mult sub formă de stocuri și creanțe reduce din lichiditățile întreprinderii
atât de necesare pentru finanțarea noilor cicluri operaționale.
Scopul cercetării este de a reflecta semnificația activelor circulante în activitatea
întreprinderilor, iar obiectivele acestei lucrări sunt:
 Analiza utilizării activelor circulante și care sunt mecanismele de îmbunătățire a
gestionării lor.
 Analiza smnificației activelor circulante în cadrul întreprinderi și a activității acesteia.
 Analiza evidenței contabile ce trebuie dusă pentru activele circulante.

3
1. Semnificația activelor circulante în activitatea întreprinderilor
Activele circulante reprezintă activele ce cuprind valorile economice sub forma stocurilor
de mărfuri și materiale, producție în curs de execuție, investiții financiare, creanțe, numerarul și
alte elemente de numerar. Acestea fac parte din activele întreprinderii, și caracterizează, prin
ciclu economic de exploatare, transformându-se permanent și impunându-și o singură dată
valoarea integrală și forma lor funcțională asupra producției.
Conform companiei de evaluări EVAL: Activele curente reprezintă active care nu sunt
deținute pentru a fi utilizate pe o baza continuă în activitățile unei entități.
Exemple sunt: stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, disponibilul în banca și
numerar. Deși, în mod normal, proprietatea imobiliara face parte din activele imobilizate, în
anumite circumstanțe, poate fi inclusă și în activele curente. De exemplu, terenul sau proprietatea
imobiliara construita și deținuta în stoc pentru vânzare. [3]
Indicatorii transformării activelor circulante dintr-o fază în alta este ieșirea acestora din
forma lor funcțională și schimbarea în altă formă. Astfel, întreprinderile cu fază mare de
aprovizionare, activele curente ce sunt sub formă de mijloace bănești, iau forma stocurilor de
mărfuri și materiale. În faza de producție mărfurile și materialele devin semifabricate și produse
finite. La etapa de livrare și desfacere a stocurilor, clienții preiau stocurile de produse finite și
semifabricate, astfel formându-se creanțele, care la rândul lor sunt decontate și se transformă
iarăși în mijloace bănești. Indicatorii particulari rotației activelor curente semnalează trecerea
activelor curente prin faze de circulație a acestora care formează ciclul operațional.
Astfel cu cât perioada de rotație a acestora este mai mică cu atât mai repede se încheie
ciclul operațional. În rezultat nivelul stocurilor se micșorează, creând astfel un proces de
producție neîntrerupt, accelerând rotația activelor.
Rata activelor circulante în total patrimoniu este recomandată de a fi de 25-30%, însă
specificul ramurii și a întreprinderilor poate dicta raportul active circulante și activele
imobilizate, tipic fiind cazul când activele sunt blocate în procesul de producție. Pe lângă
înghețarea mijloacelor bănești, valoarea neargumentat de mare a activelor circulante atrage după
sine și alte efecte negative, cum ar fi creșterea costurilor legate cu păstrarea și asigurarea
stocurilor de materiale și produse finite, dobânzi bancare pentru credite și împrumuturi de scurtă
durată, creșterea penalităților și amenzilor pentru datoriile față de furnizori. Aceste situații pot
condiționa stoparea procesului de producție din cauza lipsei surselor financiare, reducerea
cantității de producție, învechirea, deteriorarea și pierderea stocurilor, reducerea profitului și
rentabilității, insolvabilitate față de creditori, cum ar fi salariații, furnizorii și statul, declanșarea
unei situații de faliment.

4
1.1 Evidența contabilă a stocurilor

Intrarea materialelor la întreprindere are loc în urma procurării acestora, primirii ca aport
în capitalul statutar sau cu titlu gratuit, fabricării în secțiile auxiliare sau de bază, constatării ca
plusuri în urma inventarierii etc.
Înregistrarea materialelor se face în baza documentelor primare justificative, precum:
factura fiscală, acte de achiziție, bonuri de intrări etc. care sunt întocmite în modul
corespunzător. Reflectarea în contabilitate a materialelor fără de documente justificative nu se
admite.
Pentru ținerea evidenței contabile a materialelor este destinat conul de activ 211 „Materiale”.
În Debitul contului se reflectă valoarea de intrare a materialelor procurate, costul efectiv
al materialelor fabricate la întreprindere, valoarea realizabilă netă al materialelor obținute în
urma casării mijloacelor fixe și OMVSD, valoarea de piață al plusurilor constatate la
inventariere.
În creditul contului se reflectă valoarea de bilanț al materialelor ieșite din întreprindere,
valoarea materialelor consumate pentru necesitățile de producție și alte necesități ale
întreprinderii, valoarea materialelor constatate lipsuri la inventariere. Soldul contului este debitor
și reprezintă valoarea materialelor existente la sfârșitul perioadei de gestiune.
Pentru reflectarea intrării materialelor la întreprindere pot fi întocmite formulele:
• Intrarea materialelor ca urmare al procurării lor:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 521 ,,Datorii comerciale curente”
• Reflectarea TVA aferente procurării materialelor:
Debit 534 ,,Datorii față de buget”
Credit 521 ,,Datorii comerciale curente”
• Reflectarea intrării materialelor prin intermediul titularului de avans:
Debit 211 ,, Materiale”
Credit 226 ,,Creanțe ale personalului”/ 532 ,,Datorii față de personal privind alte
operațiuni”
• Primirea materialelor cu titlu gratuit:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 622 ,,Veniuri financiare”
• Primirea materialelor ca aport la capitalul statutar de la fondatori în momentul creării
întreprinderii:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 313 ,,Capital nevărsat”
5
• Fabricarea materialelor de întreprindere:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 811 ,,Activități de bază”/812 ,,Activități auxiliare”
• Reflectarea materialelor achiziționate prin schimb contra alte active:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 221 ,,Creanțe comerciale”
• Reflectarea plusurilor la inventariere:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”
• Obținerea materialelor în urma casării OMVSD în limita valorii rămase:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
• Obținerea materialelor în urma casării OMVSD peste limita valorii probabile rămase:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”
• Obținerea materialelor în cazul lichidării Mijloacelor fixe în limita valorii probabile
rămase: Debit 211 ,,Materiale”
Credit 123 ,,Mijloace fixe”
• Obținerea materialelor în cazul lichidării Mijloacelor fixe peste limita valorii probabile
rămase:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 621 ,,Venituri din operațiuni cu active imobilizate”
În momentul eliberării materialelor din depozitele întreprinderii se perfectează după caz
bonul de consum și fișa limită de consum, astfel, la ieșirea materialelor din depozit se întocmesc
formulele:
• Consumul de materiale pentru necesități productive:
Debit 811 ,,Activități de bază”/812 ,,Activități auxiliare”/821 ,,Costuri indirecte de producție”
Credit 211 ,,Materiale”
• Utilizarea materialelor în activitatea de comercializare:
Debit 712 ,,Cheltuieli de distribuire”
Credit 211 ,,Materiale”
• Utilizarea materialelor pentru necesități generale și administrative:
Debit 713 ,,Cheltuieli administrative”
Credit 211 ,,Materiale”
• Utilizarea materialelor în procesul de scoatere din funcțiune a Mijloacelor fixe:
6
 Debit 721 ,,Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit 211 ,,Materiale”
• Utilizarea materialelor în procesul procurării, creării sau îmbunătățirii activelor pe termen
lung:
Debit 112 ,,Imobilizări necorporale în exploatare”/121 ,,Imobilizări corporale în curs de
execuție”
Credit 211 ,,Materiale”
• Constatarea lipsurilor de materiale ca urmare a inventarierii:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 211 ,,Materiale”
OMVSD reprezintă activele a căror valoare unitară e mai mică de cât plafonul stabilit de
legislație, indiferent de durata de exploatare, sau cu o durată de serviciu mai mică de 1 an,
indiferent da valoarea unei unități.
În componenta OMVSD sunt incluse:
1. Instrumentele și dispozitivele cu destinație specială
2. Utilajul de schimb
3. Ambalajul tehnologic
4. Inventarul de producție și uz casnic
5. Îmbrăcămintea și încălțămintea specială
6. Dispozitivele de protecție, etc.
Evidenţa operațiilor cu OMVSD se perfectează în baza documentelor primare similare
stocurilor de materiale. Evidenţa analitică a OMVSD se ține pe obiecte, locuri de păstrare și
direcții de utilizare.
Pentru evidența OMVSD e destinat contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă
durată”. În debitul contului se reflectă:
• Valoarea de intrare a OMVSD procurate
• Costul efectiv al OMVSD fabricate la entitatea economică
• Valoarea OMVSD aflate în exploatare a căror valoare unitară nu depășește ½ din limita
stabilită de legislație.
În creditul contului se reflectă:
• Valoarea de bilanț al obiectelor ieșite din patrimoniul întreprinderii atunci când sunt date
în exploatare, casare, vândute, transmise cu titlu gratuit etc.
• Uzura decontată aferentă OMVSD ieșite.
Soldul contului este debitor și reflectă valoarea OMVSD la finele perioadei de gestiune.
În evidența analitică, contul 213 poate avea subcosturile:
7
• 213.1 „OMVSD în stoc”
• 213.2 „OMVSD în exploatare”
• 213.3 „Construcții provizorii (neprevăzute în lista cu titluri)”
Contabilitatea intrării obiectelor de inventar în depozite pe calea achiziționării, producției
proprii ori pe orice cale se organizează similar celei al materialelor, prin debitarea contului 213 și
creditarea conturilor 521, 226, 532, 521, 522, 622, 313, 544, 811, 812, 612 etc. în dependență de
sursa de proveniență.
OMVSD a căror valoare unitară e mai mică de cât ½ din plafonul stabilit urmează să fie
casate la cheltuieli sau consumuri pe măsură dării acestor obiecte în exploatare, respectiv,
consumul OMVSD sau darea în exploatare a lor, în contabilitate se va reflecta prin următoarele
formule contabile:
• Utilizarea OMVSD în activitatea de producție:
Debit 811 ,,Activități de bază”/812 ,,Activități auxiliare”/821 ,,Costuri indirecte de
producție”
Credit 213 ,,OMVSD”
• Utilizarea OMVSD în activitatea comercială:
Debit 712 ,,Cheltuieli de distribuire”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
• Utilizarea OMVSD pentru necesități generale și administrative:
Debit 713,,Cheltuieli administrative”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
• Utilizarea OMVSD în procesul de lichidare sau utilizare a mijloacelor fixe:
Debit 721 ,,Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
• Consumul OMVSD la procurarea sau crearea, instalarea imobilizărilor necorporale sau
mijloacelor fixe:
Debit 111,,Imobilizări necorporale în curs de execuție”/121,,Imobilizări corporale în curs
de execuție”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
• Constatarea lipsurilor de OMVSD în urma inventarierii:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
OMVSD a căror valoare unitară depășește ½ din plafonul stabilit de legislație se
decontează prin calcularea uzurii, ce se determină la darea în exploatare în mărime de 100% din
valoarea OMVSD diminuată cu valoarea probabilă rămasă.
8
 Pentru evidența sintetică a uzurii OMVSD se folosește contul 214 „Uzura obiectelor de
mică valoare și scurtă durată”. În debitul contului se reflectă calcului uzurii OMVSD. În creditul
contului se reflectă decontarea uzurii calculate aferentă OMVSD ieșite.
Calculul uzurii OMVSD a căror valoare unitară depășește ½ din limita stabilită de
legislație se contabilizează prin debitarea conturilor 811, 812, 821, 712, 713, 714, 721, 112, 121
și creditarea contului 214.
•Pe măsura scoaterii din funcțiune a OMVSD se recurge la casarea uzurii calculate, care
se reflectă în contabilitate prin formula:
Debit 214 ,,Uzura OMVSD” â
Credit 213 ,,OMVSD”.
Reflectarea bunurilor obținute în urma casării OMVSD în contabilitate are loc astfel:
• În limita valorii probabile rămase:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
• Peste limita valorii probabile rămase:
Debit 211 ,,Materiale”
Credit 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”
În cazul în care valoarea probabilă rămasă a OMVSD e mai mare ca valoarea materialelor
sau a deșeurilor obținute la scoaterea din folosință a acestora, diferența se înregistrează prin
formula:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”.
Producția în curs de execuție cuprinde producția ce nu a trecut prin toate fazele de
prelucrare, precum și bunurile terminate ce nu au trecut probele calitative și cantitative.
Contabilitatea producției în curs de execuție se ține în conul 215 „Producția în curs de
execuție”. El se debitează cu suma produselor și serviciilor în curs de execuție la finele perioadei
de gestiune și se creditează cu valoarea de bilanț a produselor în curs de execuție în curs de
gestiune. Soldul debitor reflectă valoarea produselor și serviciilor în curs de execuție la finele
perioadei de gestiune, astfel, obținerea producției în curs de execuție se reflectă în contabilitate la
costul efectiv al acesteia prin formula:
Debit 215 ,,Producția în curs de execuție”
Credit 811 ,,Activități de bază”/812 ,,Activități auxiliare”.
• Trecerea în componența consumurilor a producției în curs de execuție se înregistrează
prin formula:
Debit 811 ,,Activități de bază”/812 ,,Activități auxiliare”
9
 Credit 215 ,,Producția în curs de execuție” .
• Pentru plusurile de producție în curs de execuție constatate cu ocazia inventarierii se
utilizează formula:
Debit 215 ,,Producția în curs de execuție”
Credit 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”.
• Pentru reflectarea lipsurilor constatate în urma inventarierii este destinată formula:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 215 ,,Producția în curs de execuție”
• Decontarea pieselor aferente comenzilor anulate are loc prin formula contabilă:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 215 ,,Producția în curs de execuție”
• Reflectarea producției în curs de execuție distruse în urma unor evenimente excepționale
are loc astfel:
Debit 723 ,,Cheltuieli excepționale”
Credit 215 ,,Producția în curs de execuție” .
Producția în curs de execuție se evaluează la cost efectiv sau normativ.
Produsele reprezintă bunurile, lucrările și serviciile obținute în diferite faze ale procesului
de producție, destinate livrării, precum și consumului intern.
Contabilitatea produselor se ține în contul de activ 216 „Produse”. În debitul contului se
reflectă costul produselor fabricate la finele perioadei de gestiune. În creditul contului se reflectă
valoarea produselor ieșite. Soldul debitor reflectă valoarea produselor la finele perioadei de
gestiune.
• Fabricarea produselor se reflectă prin formula:
Debit 216 ,,Produse”
Credit 811 ,,Activități de bază”.
• Ieșirea produselor finite prin vânzare se reflectă prin formula:
Debit 711 ,,Costul vînzărilor”
Credit 216 ,,Produse”.
• Plusurile constatate la inventariere se reflectă în contabilitate în felul următor:
Debit 216 ,,Produse”
Credit 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”.
• Lipsurile constatate se reflectă prin următoarea formulă:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 216 ,,Produse”.

10
• Produsele distruse în urma calamităților naturale sau alte evenimente excepționale se
reflectă prin intermediul formulei contabile:
Debit 723 ,,Cheltuieli excepționale”
Credit 216 ,,Produse”.
Mărfurile sunt bunurile procurate în scopul revânzării lor. Pentru evidența mărfurilor se
utilizează contul 217 „Mărfuri”. Acest cont este un cont de activ și se debitează cu valoarea de
intrare a mărfurilor achiziționate și cheltuielile aferente procurării lor, iar se creditează cu
valoarea de bilanț a mărfurilor ieșite, astfel intrarea mărfurilor la întreprindere se reflectă prin
formulele contabile:
• Achiziționarea de la furnizori:
Debit 217 ,,Mărfuri”
Credit 521 ,,Datorii comerciale curente”,
concomitent cu
Debit 534 ,,Datorii față de buget”
Credit 521 ,,Datorii comerciale curente”
• Achiziționarea prin intermediul titularului de avans:
Debit 217 ,,Mărfuri”
Credit 226 ,,Creanțe ale personalului”/532 ,,Datorii față de personal privind alte
operațiuni”
• Primirea mărfurilor ca aport la capitalul statutar la înființarea întreprinderii:
Debit 217 ,,Mărfuri”
Credit 313 ,,capital nevărsat”
• Primirea gratuită:
Debit 217 ,,Mărfuri”
Credit 622 ,,Venituri financiare”
• Constatarea plusurilor la inventariere:
Debit 217 ,,Mărfuri”
Credit 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”
• Cheltuieli aferente procurării mărfurilor:
Debit 217 ,,Mărfuri”
Credit 544 ,,Alte datorii curente”/812 ,,Activități de bază”/531 ,,Datorii față de persinal
privind retribuirea muncii”/533 ,,Datorii pribind asigurările socoale și medicale
„
• Vânzarea mărfurilor:
Debit 711 ,,Costul vînzărilor”
11
 Credit 217 ,,Mărfuri”
• Constatarea lipsurilor la inventariere:
Debit 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 217 ,,Mărfuri”
• Pierderea mărfurilor ca urmare a evenimentelor excepționale:
Debit 723 ,,Cheltuieli excepționale”
Credit 217 ,,Mărfuri”
Pentru evidența mărfurilor la preț de vânzare e necesară utilizarea contului 831 „Adaos
comercial”. Organizarea contabilității mărfurilor e influențată de factori cum ar fi forma
circulației mărfurilor (cu ridicata sau cu amănuntul).
În cazul circulației mărfurilor cu ridicata: vânzarea se face pe baza documentelor primare
iar încasarea se realizează ulterior. Contabilizarea se efectuează la contul de evidentă a creanțelor
221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.
În cazul circulației cu amănuntul: vânzarea se face cu plata imediată în numerar,
utilizându-se contul 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”.
2. Analiza utilizării activelor circulante
Volumul activelor circulante depinde de mai mulți factori, intre care: nivelul
aprovizionării, producției, al cheltuielilor de producție și viteza de rotație. Creșterea acestora
atrage, în general, o sporire a activelor circulante. În ceea ce privește viteza de rotație menționăm
ca accelerarea acesteia influențează în sensul reducerii activelor circulante, având loc o eliberare
de fonduri ce pot fi folosite în alte direcții, iar încetinirea vitezei de rotație atrage după sine o
creștere a activelor circulante, o blocare de fonduri, reducând eficienta utilizării capitalului.
Pentru aprecierea situației și profitabilității activelor circulante, se pornește de la structura
acestora din bilanțul contabil. Se analizează nivelul și evoluția ratelor de structura ale activelor
circulante și ratele analitice precum și ratele de rotație ale activelor circulante.
Structura activelor circulante variază de la o firma la alta în funcție de specificul și
obiectivul de activitate.
 Rate de structura ale activelor circulante :
Rata activelor circulante - reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activelor din bilanțul
contabil și se calculează conform relației :
RAC = Active circulante/Total active*100
Pentru procesul managerial de decizie sunt operaționale ratele analitice ale activelor
circulante : rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata disponibilităților.
 Rata stocurilor – se determina ca raport intre valoarea stocurilor și activele totale sau
circulante astfel :
12
RST = Stocuri / Active circulante totale*100
Aceasta rata va fi mare la întreprinderile industriale și comerciale, și mică în sfera
serviciilor. Ea reflecta în mod direct durata ciclului de exploatare. La întreprinderile cu ciclul
lung de exploatare, rata stocurilor este ridicata și invers.
 Rata creanțelor – se calculează conform relației :
RCR = Creanțe/Active circulante totale*100
Mărimea ratei creanțelor comerciale este determinata de natura relațiilor întreprinderii cu
partenerii de afaceri și de termenele de plata acordate clienților săi.
 Rata disponibilităților – se poate calcula un grad net și un grad brut de asigurare cu
disponibilități.
Gradul net(Gn) = Disponibilități/ Active circulante totale*100
Se specializează ca un nivel al disponibilităților în proporție de 3-5% din activele
circulante, sau de 1-1.5% din activele totale asigura necesitățile financiare ale întreprinderii.
Gradul brut(Gb)= Disponibilități + Plasamente / Active circulante totale*100
Se apreciază ca un nivel al acestuia de 30% din activele circulante, sau 10% din activele
totale reprezintă o situație normala.
Creșterea eficientei utilizării activelor circulante corespunde accelerării vitezei de
parcurgere a stadiilor circuitului de capitaluri imobilizate, respectiv rapidității de realizare a
rotației. O viteza de rotație accelerata permite întreprinderii realizarea obiectivelor economice
propuse cu un volum de active circulante mai mic si, implicit, cu surse împrumutate mai mici.
Viteza de rotație a activelor circulante este un indicator calitativ al activității desfășurate
de întreprindere, reflectând eficienta acesteia.
Indicatorii de măsurare a eficienței utilizării activelor circulante sunt: [5]
i) Înzestrarea vânzărilor cu active circulante, lei.
Î𝑛𝑧𝑒𝑠𝑡𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 𝑐𝑢𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 = 𝑉𝑎𝑙. 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡.
𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 / 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
ii) Viteza de rotație a activelor circulante, ori.
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 / 𝑉𝑎𝑙. 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎
𝑎𝑐𝑡. 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
iii) Durata unei rotații sau a ciclului operațional, zile.
Durata unei rotații sau a ciclului operațional, zile. = Val. med a act
circulante* Nr zile calendaristice în perioada analizată / Venituri din vânzări
În concluzie, accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante trebuie urmărită în toate
fazele ciclului de exploatare: aprovizionare, producție și desfacere, deoarece orice creștere a

13
coeficientului de rotație atrage după sine reducerea corespunzătoare a duratei de rotație și orice
scădere a coeficientului de rotație echivalează cu majorarea duratei în zile a unei rotații.
Întrucat viteza de rotație reflectă mișcarea ansamblului de active circulante, conform
formulelor analizate, putem concluziona că se impune o analiză a rotației efectuate de diferitele
categorii de stocuri care să permită identificarea aspectelor pozitive sau negative ale activității
desfășurate de diferitele componente ale întreprinderii și adoptarea măsurilor necesare pentru
sporirea cifrei de afaceri și diminuarea stocurilor cu mișcare lentă sau fără mișcare.
În faza aprovizionării pot fi adoptate o serie de măsuri referitoare la desfășurarea ritmica
a procesului de achiziționare, constituirea unui stoc permanent de materii prime și materiale care
sa permită desfășurarea continua a procesului de producție, astfel încât sa crească volumul
producției, productivitatea muncii pe fondul diminuării costurilor și a accelerării vitezei de
rotație.
În acest sens, se impune o selecție a furnizorilor, încheierea la timp a contractelor,
respectarea acestora, determinarea optimului de stocuri (evitarea sub și supradimensionării
stocurilor), reducerea consumurilor specifice și a pierderilor tehnologice, eliminarea pierderilor
în timpul transportului, manipulării și depozitarii, diminuarea cheltuielilor de transport-
aprovizionare- depozitare.
În cadrul procesului de producție se poate acționa asupra costurilor și a duratei ciclului
de fabricație (dar nu în detrimentul calității). În acest sens, se impune organizarea
corespunzătoare a fluxurilor de producție, utilizarea capacitaților de producție la capacitatea
optima, dotarea cu utilaje performante specializate, îmbunătățirea procesului de organizare a
muncii, creșterea nivelului de calificare a personalului direct productiv, organizarea ciclului de
producție pe linii tehnologice automatizate, diminuarea timpilor de întreruperi și a celor pentru
activități auxiliare, aprovizionarea în condiții optime a locurilor de munca. De asemenea, trebuie
acționat în sensul creșterii nivelului calitativ al producției și al volumului acesteia, dimensionării
corespunzătoare a stocurilor de producție neterminata.
În faza desfacerii trebuie sa se acționeze în sensul transformării rapide a produselor finite
în disponibilități bănești. Aceasta operație este posibila daca se obțin produse finite superioare
din punct de vedere calitativ, cu desfacere asigurata, daca se diminuează perioada de timp
cuprinsa intre momentul finisării și cel al expedierii, se respecta clauzele contractuale, se
îmbunătățesc condițiile de manipulare, transport, se reduce perioada de decontare.
Accelerarea vitezei de rotație poate avea drept consecințe eliberări sau imobilizări de
resurse financiare. Eliberările de capitaluri blocate în active circulante pot fi absolute și relative,
ambele formând eliberarea totală.

14
 Eliberarea absolută se înregistrează atunci când întreprinderea prin accelerarea vitezei de
rotație își realizează obiectivele propuse cu un volum mai mic de active circulante. Capitalurile
eliberate pot fi utilizate de întreprindere în alte scopuri.
În concluzie fluxurile fizice de intrare și ieșire au în general un caracter de
discontinuitate. Ca urmare, în asigurarea desfașurării ritmice a ciclului de exploatare o
importanță deosebită o are existența stocurilor care reprezintă anumite cantități de resurse
materiale, produse sau mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului economic ce au drept
corespondent din punct de vedere financiar anumite fonduri. Deci, stocurile se exprima fizic și
valoric, iar din punct de vedere financiar, stocurile reflecta alocările de capital ce nu pot fi
recuperate pînă cînd acestea nu parcurg toate stadiile ciclului de exploatare și sunt valorificate.
3. Politici de gestiune a stocurilor
Decizia  cu privire la nivelul optim al activelor circulante, atît ca și suma totala cît și pe
elementele componente, nu este singura necesară în acest context. La fel de importantă este
politica de finanțare/gestiune al acestui nivel optim în condițiile în care apelul la surse de
finanțare diferite atat ca și cost cat și ca termene de utilizare implică niveluri de risc și
rentabilitate specifice.
Politicile utilizate pentru stabilirea nivelului activelor circulante și politicile de
finanțare/gestiune a acestora depind în bună măsură de înclinația către risc al fiecărui manager.
Astfel în ambele cazuri pot fi identificate trei tipuri de politici: politica agresivă ( ofensivă sau
restrictivă), politica echilibrată (intermediară) și politica defensivă(relaxata, conservatoare)
În funcție de opțiunile conducerii întreprinderii privind formarea stocului de materii
prime și materiale necesar pentru realizarea volumului de producție planificat, utilizăm cele trei
politici de gestiune a ciclului de exploatare:
Politica agresivă. Această politică presupune obținerea unei rentabilități înalte cu prețul
unor riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichidități și de insolvabilitatea întreprinderii.
Creșterea rentabilității, în acest caz, va fi favorizată de reducerea cheltuielilor de
depozitare, de reducerea pierderilor legate de deteriorarea fizică și/sau uzura morală a acestora.
În același timp, crește riscul de afaceri sau de blocaj al procesului de producție din cauza lipsei
de stocuri, crește probabilitatea pierderii vânzărilor.
Politica defensivă. Este practicată de conducătorii prudenți și propune obținerea unui
nivel de produse și servicii prin deținerea unor stocuri înalte. Adoptarea acestei politici elimină
riscul întreruperii procesului de producție, reduce riscul economic (de afaceri), dar rentabilitatea
poate să scadă ca urmare a creșterii cheltuielilor de depozitare, apare riscul legat de
necompetitivitatea produselor și, prin urmare, apariția stocurilor de produse finite, riscul de
insolvabilitate.
15
 Politica echilibrată. Presupune asigurarea ritmică a activității întreprinderii prin crearea
unui stoc curent de materii prime și materiale, nivelul căruia să corespundă punctului de
intersecție a costurilor provocate de lipsa de stoc cu costurile excesive legate de formarea
stocurilor peste necesitățile stricte ale exploatării. Această politică presupune sincronizarea
perfectă dintre perioada de scadență a activelor și a datoriilor pe termen scurt.
În concluzie, utilizarea fiecărui tip de politici de gestiune a stocurilor depinde de manager
și însuși întreprindere, fiind necesar de luat în considerare abilitățile acestuia. Pe baza unei
evaluări cuprinzătoare a mărimii, compoziției și structurii activelor circulante, un manager
financiar poate dezvolta o politică cuprinzătoare de gestionare. Lipsa unuia sau a altui tip de
active circulante reprezintă întotdeauna unele riscuri pentru companie, pe care trebuie să le
asigure prin crearea de rezerve. O strategie (politică) corect aleasă pentru gestionarea activelor
circulante va permite să se compenseze aceste riscuri, oferind o justificare pentru mărimea
stocurilor de asigurări. Aceasta va determina valoarea cerințelor minime de stoc necesare, limita
de creanțe, soldul optim al fondurilor din conturile companiei.
Astfel, esența și scopul politicii de gestionare operațională a activelor circulante constă,
pe de o parte, în determinarea nivelului suficient și a structurii raționale a acestui tip de active și
în stabilirea structurii optime a finanțării acestora, pe de altă parte.

3.1 Metode de control a stocurilor

Un stoc mare asigură o cadenta foarte bună o operațiilor interne, dar implică imobilizări
banești care pot deveni inadmisibile. Categoriile de stocuri existente în unitățile tipice de
producție industrială sunt de diverse tipuri. Rațiunea fiecărui tip fiind determinată în esență de
utilizarea lui finală. Deoarece stocurile reprezintă investiții,controlul acestora trebuie făcut într-
un mod riguros. Gestiunea stocurilor presupune și controlul asupra integrității, suficienței
acestora. Astfel, în acest context, este eficientă utilizarea metodelor de control a stocurilor:
I. Metoda ABC constă în clasificarea stocurilor în trei grupe, în funcție de importanța
lor, de complexitatea aprovizionării și de gravitatea lipsei de stoc, de alte criterii, după cum
urmează:
În grupa “A”, se includ elemente puține la număr, dar valoroase. În practică, s-a
constatat că ponderea acestora în total stocuri este de 10%, în timp ce valoarea lor constituie
circa 70% din valoarea totală a stocurilor. Lipsa acestor elemente generează rupturi ale 2
procesului de producție. De exemplu: cafea, zahăr pentru SA “Bucuria” sunt elemente
importante; pentru SA “Zorile”, fabrică de încălțăminte, elementul important de stoc este pielea
și/sau înlocuitor de piele, etc.

16
 În grupa “B”, se includ elementele mai puțin importante atât numeric, cât și valoric,
ponderea lor în total stocuri de materii prime și materiale fiind de 20%.
În grupa “C”, includ elemente cel mai puțin importante. Ele sunt multe la număr, circa
70% din numărul elementelor existente în stocuri, dar dețin doar 10% din valoarea stocului
existent. Aprovizionarea se poate face o singură dată în cantitatea necesarului anual, iar lipsa
acestor elemente de materii prime și materiale poate fi înlocuită cu altele, ori lipsa lor nu
provoacă întreruperi ale procesului de producție. Un exemplu elocvent poate servi umplutura de
caramele (magiun de mere, de prune, sau de vișină, etc., care, cu ușurință, se pot înlocui
reciproc).
II. Metoda celor două recipiente. Această metodă presupune aranjarea elementelor din
stoc în două recipiente: unul este considerat stocul curent, celălalt – stoc de siguranță. Când
primul recipient se golește, se face o nouă comandă și se trece la folosirea elementelor din cel
de-al doilea recipient. Această metodă este eficientă în cazul întreprinderilor de comerț cu
amănuntul, dar și pentru unele întreprinderi din industrie, cum ar fi nasturii pentru secția de
confecții, cuiele pentru secția de asamblare, etc.
III. Metodele computerizate de control a stocurilor – se utilizează de companiile
mari, care dețin stocuri de zeci sau chiar sute de mii de elemente, iar utilizarea lor este direct
proporțională cu volumul vânzărilor. Pe măsură ce rata de utilizare pentru un anumit stoc începe
să scadă, managerul stocurilor trebuie să facă ajustări în direcția reducerii stocului optim de 3
comandat pentru a evita apariția stocurilor de materii prime și materiale moral uzate și,
corespunzător, imobilizarea de resurse financiare în aceste stocuri. și invers, creșterea cererii
pentru anumite produse, va genera o creștere a necesarului de stocuri pe anumite elemente.
Putem concluziona că managerul stocurilor va trebui, în acest caz, să purceadă la
modificarea stocului optim de comandat în direcția majorării acestuia. Un control riguros asupra
stocurilor are ca efect evitarea cheltuielilor suplimentare de deținere a unor stocuri prea mari și
neutilizabile, evitarea uzurii morale a acestora, evitarea imobilizărilor de capital și reducerea
riscului de nerecuperare a capitalului investit în stocuri, accelerarea vitezei de rotație a stocurilor,
degajarea unei trezorerii pozitive. Toate acestea, la rândul lor, vor contribui la creșterea
profitului și, corespunzător, la creșterea valorii de piață a întreprinderii. [6]
4. Sugestii pentru o bună gestionare a activelor circulante.
Pentru gestionarea eficientă a activelor circulante, este necesar ca valoarea lor să fie cât
mai mică posibil, dar în același timp suficientă, pentru a asigura un ciclu de producere
neîntrerupt și de calitate. Rezervele de optimizare a activelor circulante relevă din analiza duratei
fiecărei faze ale ciclului operațional. Vorbind la nivel general, pentru o activitate eficientă
întreprinderile trebuie să atragă atenția la următoarele aspecte :
17
 • Accelerarea vitezei de rotaţie a creanţelor pentru a condiţiona reducerea ciclului
financiar şi a reduce necesităţile în fondul de rulment net.
• Reducerea datoriile curente pentru sporirea capacității de plată a entității, deoarece din
punct de vedere a capacităţii de plată curente şi a lichidităţii, sporirea dinamică a acestora este
nefavorabilă pentru entitate.
• De asigurat o marjă de siguranţă, adică depășirea mărimii activelor circulante asupra
mărimii datoriilor curente. Această marjă reprezintă, în sine, fondul de rulment net.
• De menținut mărimea indicatorilor lichidității maximal apropiată de mărimea teoretică,
deoarece nivelul insuficient al acestora poate cauza un şir de consecinţe negative precum:
reducerea fondului de rulment net în comparaţie cu normativul acestuia, iar majorarea excesivă
a coeficienţilor reflectă o structură iraţională a activelor întreprinderii, când o parte de mijloace
sunt oprite în stocuri anormale şi nejustificate, care nu aduc venit.
Stocarea materialelor: Pentru îmbunătățirea activității depozitelor de materiale este
nevoie ca fiecare material să fie păstrat conform cerințelor specifice de păstrare, aprovizionarea
să aibă loc continuu, în dependență de un program stabilit de către secția de producere ținându-se
cont de evidența operativ-analitică, unde se înscrie cantitatea de material recepționat și furnizat
în producție, având drept scop de control a mișcării și prezenței materialelor în depozite. În cazul
când un material are un sold mare, iar în decursul perioadei de gestiune nu a avut utilizare destul
de mare a cantității acestuia, acesta poate fi inclus în grupa materialelor ce au o mișcare lentă.
Astfel rezultă că activele curente sunt pe o perioadă îndelungată blocate în stocuri de
materiale ce condiționează încetinirea rotației acestora. Pentru eficientizarea gestionării
stocurilor de materiale trebuie de adoptat o politică de aprovizionare bazată pe stocuri normate
sau "exact la timp", chiar dacă inițial va fi necesar de depus efort pentru disciplinarea
furnizorilor.
Procesul de producție: Cu cât procesul de producție este mai lung cu atât mai mult
activele circulante se vor reține sub formă de producție în curs de execuție. Procesul de gestiune
operativă a producției poate fi îmbunătățit în coordonare cu programul fabricării, cu toate acesta
trebuie să se facă legătură și cu graficul desfacerii producției. Supravegherea procesului de
producție constă în elaborarea măsurilor de prevenire și lichidare a devierilor de la programele
aprobate, care apar în timpul executării lor. Pentru gestionarea activității procesului de producție
se recomandă punerea în practică a controlului sistematic asupra lucrărilor, remedierea
desincronizării în procesul de producție și reglarea activității lucrătorilor.
Coordonarea activității secțiilor de producție garantează continuitate programului de
producție, fabricarea producției de calitate înaltă și sporirea productivității. O influență
semnificativă asupra reducerii duratei procesului de producție o are implementarea inovațiilor de
18
diferită natură: conceperea și proiectarea produselor, proiectarea secțiilor tehnologice, selectarea
materiei prime și materialelor, alegerea utilajului și tehnologiei, metodele de organizare și
motivare a muncii etc.
Stocarea produselor finite: Pentru îmbunătățirea activității de stocare a produselor finite
este nevoie de a utiliza un sistem a evidenței analitice de monitorizare operativ și eficient, care să
urmărească în orice moment starea procesului de stocare. Aplicarea unor metode de urmărire și
control ar permite menținerea stocului în anumite limite și ar preveni imobilizările. O altă
metodă recomandabilă pentru reducerea stocurilor de produse finite este politica comercială a
întreprinderii. În acest scop este recomandabil de a fabrica producția în baza comenzilor
solicitate de clienți. Astfel producția finită nu va fi depozitată în stoc dar imediat va fi livrată
clientului.
Încasarea creanțelor: Procesul de recuperare a creanțelor ar putea deveni mai eficient
dacă procedurile de colectare vor fi mai minuțios monitorizare și supuse unui control mai
riguros. Pentru un circuit economic mai rapid, cel mai eficient ar fi revizuirea și restructurarea
politicii de recuperare a banilor din plata clienților, prin achitarea prealabilă sau acordarea
reducerii de prețuri. Condițiile de desfacere necesită o reformă, astfel să fie executată o livrare
uniformă a volumelor ieșite, și în rezultat o încasare cât mai rapid posibil contravalorii acestora.

Bibliografie:
1. Analiza activelor circulante – componenta de baza a patrimoniului agentului economic,
http://www.monitorul.fisc.md
2. Analiza-structurii-activului, http://www.contabilsef.md
3. SNC Stocuri, http://www.contabilsef.md
4. Active circulante și imobilizate, www.tradeville.eu
5. Țiriulnicova. N., Analiza rapoartelor financiare, Chișinău, ASEM, 2004
6. Note de curs ”Gestiunea activelor circulante”, https://fbculim.wordpress.com
7. Contabilitatea activului, http://www.legis.md

19