Sunteți pe pagina 1din 9

Curs nr.

CAPITOLUL 2
CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR PRIVIND FUZIUNEA ŞI
DIVIZAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

• Contabilitatea fuziunii societăţilor comerciale


¾ Consideraţii generale privind fuziunea societăţilor comerciale
¾ Tipuri de fuziuni
¾ Contabilitatea operaţiunilor de fuziune prin absorbţie
¾ Contabilitatea operaţiunilor de fuziune prin contopire
¾ Particularităţi în contabilitatea operaţiunilor de fuziune în condiţiile
folosirii metodei valorii nete contabile a societăţilor comerciale
¾ Fuziunea transfrontalieră
• Contabilitatea operaţiunilor de divizare a societăţilor comerciale
¾ Consideraţii generale privind divizarea societăţilor comerciale
¾ Aplicaţii privind contabilitatea operaţiunilor de divizare a societăţilor
comerciale

2.1. Contabilitatea fuziunii societăţilor comerciale


După unii autori1, fuziunea este considerată forma clasică a restructurării, iar după alţi
2
autori , ea reprezintă una din formele concentrării de capitaluri (economic, tehnic, uman) în
vederea supravieţuirii sau dezvoltării a două sau mai multe entităţi pe piaţa concurenţială.
Spre deosebire de celelalte forme de concentrare, fuziunea are drept consecinţe: crearea unei
noi societăţi cu personalitate juridică distinctă, reunirea patrimoniului societăţilor participante
şi nu transferul de lichidităţi ori active imobilizate la societăţile aflate în diferite forme de
asociere.

2.1.1. Consideraţii generale privind fuziunea societăţilor comerciale


Fuziunea reprezintă o combinare de întreprinderi3. Dispoziţiile juridice în legătură cu
fuziunile diferă de la stat la stat dar, de obicei, printr-o astfel de operaţiune se înţelege
combinarea unor întreprinderi în care:
a) activele şi pasivele uneia din societăţi sunt transferate celeilalte, iar prima societate
este dizolvată;
b) activele şi pasivele ambelor societăţi sunt transferate unei terţe societăţi şi amândouă
societăţile iniţiale sunt dizolvate.

1
Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 607
2
Pântea, I.P., Managementul contabilităţii româneşti, vol. II, Editura Intelcredo, Deva, 1998, p. 689.
3
Acest termen nu este prezentat explicit în reglementările româneşti. Norma internaţională de raportare
financiară nr. 3 Combinări de întreprinderi (IFRS 3) defineşte combinările de întreprinderi ca reprezentând
gruparea unor întreprinderi separate într-o singură entitate economică prin fuzionarea sau prin obţinerea
controlului asupra activelor nete şi asupra activităţilor altei întreprinderi. În IFRS 3 se identifică un singur tip de
combinări de întreprinderi: achiziţia unei întreprinderi adică o combinare prin care una dintre societăţi –
dobânditorul – preia controlul asupra activelor nete şi asupra activităţilor unei alte întreprinderi – societatea
achiziţionată – în schimbul transferului către foştii acţionari ai acesteia din urmă a unor alte active, al asumării
unor datorii sau în schimbul emisiunii unor acţiuni.

1
Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 actualizată4 stabileşte, la alin. 1 al art. 238
următoarea definiţie: fuziunea este operaţiunea prin care:
a) una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă
totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii
societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei
plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate
(plata este numită sultă); sau
b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea
patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii
lor de acţiuni la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum
10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.
În prima variantă este vorba de fuziunea prin absorbţie, ce se caracterizează prin
faptul că una din societăţile care fuzionează îşi continuă funcţionarea ca persoană juridică
(este vorba despre societatea absorbantă), în timp ce o altă întreprindere sau mai multe
(absorbite) îşi vor transmite patrimoniile (activele şi pasivele) către absorbantă, ele încetîndu-
şi existenţa ca persoane juridice. Cea de-a doua variantă corespunde fuziunii prin contopire,
care presupune dispariţia juridică a firmelor care fuzionează şi apariţia alteia noi care preia
patrimoniile celor dispărute.
Fuziunea se poate face şi între societăţi de forme diferite. De asemenea, fuziunea poate
fi efectuată chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca acestea sa nu fi
început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma lichidării.
Fuziunea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru
modificarea actului constitutiv al societăţii. Dacă în urma fuziunii se înfiinţează o nouă
societate, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de legea 31/1990 pentru forma de
societate convenită.
Operaţiunile specifice fuziunii pot fi sistematizate astfel:
- pentru fuziunea prin absorbţie: la societatea absorbantă are loc o creştere de capital
prin aport în active şi în datorii; la societatea absorbită se consemnează dizolvarea şi
atribuirea de acţiuni ale absorbantei către acţionarii sau asociaţii absorbitei;
- pentru fuziunea prin contopire: la noua societate se consemnează constituirea prin
aporturi în active şi în datorii, în timp ce la societăţile care dispar se înregistrează dizolvarea
şi atribuirea de acţiuni sau părţi sociale ale noii societăţi către acţionarii sau asociaţii celor
dispărute.
În baza hotărârii adunării generale a acţionarilor fiecăreia dintre societăţile care
participă la fuziune, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune, care va
cuprinde:
a) forma, denumirea şi sediul social ale tuturor societăţilor implicate în fuziune;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii;
c) condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă;
d) data de la care acţiunile sau părţile sociale emise ca urmare a fuziunii dau
deţinătorilor dreptul de a participa la beneficii şi orice condiţii speciale care afectează acest
drept;
e) rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în
numerar;
f) cuantumul primei de fuziune;

4
*** Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale actualizată în urma modificărilor realizate de Legea nr.
302/2005, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 164/2006, Legea nr. 441/2006, Legea nr. 516/2006, OUG nr. 82/2007,
OUG nr. 52/2008 (publicată în MOF nr. 333 din 30/04/2008) şi Legea nr. 284/2008 (publicată în MOF nr. 778
din 20/11/2008)

2
g) drepturile conferite de către societatea absorbantă deţinătorilor de acţiuni care
comportă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare în afară de acţiuni sau
măsurile propuse în privinţa acestora;
h) orice avantaj special acordat experţilor numiţi de către judecătorul-delegat pentru a
examina proiectul de fuziune şi a întocmi un raport scris către acţionari5, precum şi membrilor
organelor administrative sau de control ale societăţilor implicate în fuziune;
i) data la care au fost aprobate situaţiile financiare ale societăţilor participante, care au
fost folosite pentru a se stabili condiţiile fuziunii;
j) data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sunt considerate din punct de vedere
contabil ca aparţinînd societăţii absorbante.
Proiectul de fuziune, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la
oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie a
societăţii care încetează a exista în urma fuziunii, despre modul cum a hotărît să stingă pasivul
său. Proiectul de fuziune vizat de judecatorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al
Romaniei, pe cheltuiala parţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei judecatorului
delegat sau cererii parţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor sedinţelor în care adunările
generale extraordinare urmeaza a hotărî asupra fuziunii.
Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune au dreptul la o protecţie adecvată a
intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanţă este anterioară datei publicării
proiectului de fuziune şi care nu este scadentă la data publicării, poate face opoziţie. Opoziţia
suspendă executarea fuziunii până la data la care hotărîrea judecătorească devine irevocabilă,
în afară de cazurile în care societatea debitoare face dovada plăţii datoriilor sau oferă garanţii
acceptate de creditori ori încheie cu aceştia un acord pentru plata datoriilor.
În cazul unei fuziuni, deţinătorilor de valori mobiliare, altele decât acţiuni, care conferă
drepturi speciale, trebuie sa li se acorde în cadrul societăţii absorbante drepturi cel puţin
echivalente cu cele pe care le deţineau la societatea absorbită, cu excepţia cazului în care
modificarea drepturilor în cauza este aprobată de o adunare a deţinătorilor de astfel de titluri
ori individual de către deţinătorii de astfel de titluri sau a cazului în care deţinătorii au dreptul
de a obţine răscumpărarea titlurilor lor.
Administratorii societăţilor care participă la fuziune trebuie să întocmească un raport
scris detaliat, în care să explice proiectul de fuziune şi să precizeze fundamentul său juridic şi
economic, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor; raportul trebuie să descrie, de
asemenea, orice dificultăţi speciale apărute în realizarea evaluării.
Cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să se
pronunţe asupra proiectului de fuziune, organele de conducere ale societăţilor care iau parte la
fuziune vor pune la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, la sediul societăţii, următoarele
documente:
a) proiectul de fuziune;
b) raportul scris întocmit de către organele de conducere;
c) situaţiile financiare anuale şi rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciţii
financiare ale societăţilor care iau parte la fuziune;

5
Acest raport va preciza daca rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale este corectă şi rezonabilă. Raportul
va indica, de asemenea, metoda sau metodele folosite pentru a determina rata de schimb propusă, va preciza dacă
metoda sau metodele folosite sunt adecvate pentru cazul respectiv, va indica valorile obţinute prin aplicarea
fiecăreia dintre aceste metode şi va conţine opinia experţilor privind ponderea atribuita metodelor în cauza
pentru obţinerea valorii reţinute în final. Raportul va descrie, de asemenea, orice dificultăţi deosebite în
realizarea evaluării. Fiecare dintre aceşti experţi desemnaţi are dreptul de a obţine de la oricare dintre societăţile
care participa la fuziune sau la divizare toate informaţiile şi documentele relevante şi de a face toate investigaţiile
necesare.

3
d) situaţiile financiare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de-a treia luni
anterioare datei proiectului de fuziune, dacă ultimele situaţii financiare anuale au fost
întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult de 6 luni înainte de aceasta dată;
e) raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului financiar;
f) raportul experţilor desemnaţi pentru a analiza proiectul de fuziune;
g) evidenţa contractelor cu valori depăşind 10.000 lei fiecare şi aflate în curs de
executare.
Administratorii societăţii absorbite răspund civil faţă de acţionarii sau asociaţii acelei
societăţi pentru neregularităţile comise în pregătirea şi realizarea fuziunii sau divizării.
În cel mult două luni de la expirarea termenului de opoziţie sau, după caz, de la data la
care fuziunea poate fi efectuată, adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî
asupra fuziunii.
Fuziunea produce efecte:
a) în cazul constituirii unei societăţi noi, de la data înmatriculării în registrul comerţului
a noii societăţi;
b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărîrii ultimei adunări generale care a aprobat
operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul parţilor, se stipulează că operaţiunea va
avea efect la o alta dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent
al societăţii absorbante, nici anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al
societăţii sau societăţilor ce îşi transfera patrimoniul.
Nici o acţiune sau parte socială la societatea absorbantă nu poate fi schimbată pentru
acţiuni/părţi sociale emise de societatea absorbită şi care sunt deţinute:
a) de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în
nume propriu, dar în contul societăţii; sau
b) de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în
nume propriu, dar în contul societăţii.
Procedura de fuziune se desfăşoară în timp în următoarele şase etape succesive:6
1. prima etapă constă în pregătirea operaţiunii prin întocmirea proiectului de fuziune,
care după întocmire este semnat de reprezentanţii legali ai societăţilor ce fuzionează;
2. a doua etapă este cea în care are loc vizarea şi publicarea proiectului de fuziune;
acest proiect este depus, împreună cu declaraţia de stingere a pasivului la Biroul
Unic, unde este înregistrată fiecare societate, după care el trebuie vizat de
judecătorul delegat la Oficiul Registrul Comerţului; judecătorul delegat trebuie să
numească unul sau mai mulţi experţi care trebuie să-şi dea avizul asupra fuziunii;
3. după publicarea proiectului de fuziune în Monitorul Oficial începe a treia etapă,
aceea de asigurare a opozabilităţii faţă de terţi; depunerea opoziţiei se poate face la
Oficiul Registrul Comerţului de către orice creditor al societăţii care fuzionează
pentru o creanţă anterioară publicării;
4. a patra etapă a procesului de fuziune se concretizează în adoptarea hotărârii privind
fuziunea de către adunarea generală extraordinară a fiecăreia din societăţile
implicate în fuziune;
5. în cea de-a cincea etapă trebuie să se realizeze pregătirea documentelor pentru
înscrierea în Registrul Comerţului a menţiunii privind fuziunea; este vorba de
redactarea actelor adiţionale la actele constitutive ale societăţilor participante în care
se va înscrie, după caz menţiunea de majorare a capitalului social (în cazul fuziunii
prin absorbţie) sau înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţilor nou
constituite (în cazul fuziunii prin contopire);
6. ultima etapă constă în radierea din Oficiul Registrul Comerţului a societăţilor
comerciale care îşi încetează existenţa ca persoane juridice, însă, fără lichidare.
6
Tiron, T.A., Combinări de întreprinderi. Fuziuni şi achiziţii, Editura Accent, Cluj Napoca, 2005, p. 143

4
2.1.2. Tipuri de fuziuni
Practica operaţiilor de fuziune a pus în evidenţă o diversitate a acestora. În aceste
condiţii, se poate realiza o clasificare a fuziunilor din mai multe puncte de vedere, şi anume:
a) În funcţie de modalitatea juridică de realizare7, deosebim:
ƒ fuziunea prin reunire sau contopire (fuziunea creare) este rezultatul operaţiunii
prin care două sau mai multe societăţi comerciale se asociază pentru constituirea
unui nou ansamblu economic prin transmiterea integrală a patrimoniului
societăţilor care fuzionează către societatea care se constituie;
ƒ fuziunea prin absorbţie denumită şi fuziune statutară8 este operaţiunea prin
care o societate achiziţionează integral o altă societate care dispare iar acţionarii
acesteia primesc în schimbul aportului lor titluri ale societăţii cumpărătoare.
Denumirea de statutară este dată de faptul că operaţiunea se realizează în
conformitate cu prevederile statutului firmei care realizează încorporarea;
ƒ fuziunea ca mijloc de restructurare internă este o modalitate prin care
grupurile se restructurează pentru a reduce numărul societăţilor componente sau
pentru lichidarea societăţilor rămase fără obiect de activitate ori pentru
eliminarea societăţilor care înregistrează pierderi.
b) Dacă se are în vedere raportul dintre societăţile implicate în operaţiunea de
fuziune, deosebim următoarele tipuri:
ƒ fuziunea orizontală presupune implicarea unor societăţi concurente care, de
regulă, produc acelaşi produs;
ƒ fuziunea verticală se realizează între societăţi comerciale partenere de tip
furnizor- client;
ƒ fuziunea congenerică implică participarea unor societăţi comerciale care prin
obiectul lor de activitate sunt complementare;
ƒ fuziunea conglomerat se realizează între societăţi comerciale din ramuri de
activitate diferite, scopul fiind diversificarea activităţii cu riscuri minime.
c) Din punct de vedere economic se poate realiza o clasificare tradiţională
distingându-se:9
ƒ fuziunile-anexări- caracterizate prin supremaţia unei societăţi asupra alteia şi
constau în transferuri de putere şi control prin mutaţii patrimoniale. Din punct de
vedere juridic, acestui tip îi corespunde fuziunea prin absorbţie;
ƒ fuziunile-combinări – caracterizate prin alianţa dintre două sau mai multe
entităţi distincte în scopul creării unei noi entităţi. Acestui tip de fuziune îi
corespunde din punct de vedere juridic fuziunea prin contopire;
ƒ restructurările interne-au ca obiect remodelarea juridică a puterii în cadrul unui
grup fără a schimba controlul dominant şi modificarea organizării interne pentru
a face faţă imperativelor creşterii economice.
d) Dacă avem în vedere motivaţiile care stau la baza fuziunii, distingem următoarele
categorii:10
ƒ fuziunea dezvoltare- realizată din motive economice poate avea loc între
societăţi din aceeaşi ramură sau din ramuri diferite;

7
Matiş, D., Contabilitatea operaţiunilor speciale, Editura Intelcredo, Deva, 2003, p. 107
8
Tiron, T.A., Op. cit., p. 145 şi Hurduzeu, G., Achiziţii de firme pe piaţa de capital, Editura Economică,
Bucureşti, 2002, p. 25
9
Toma, M., Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune şi divizare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003, p. 12
10
Matiş, D., Op. cit., p. 7

5
ƒ fuziunea salvare- se bazează pe motive juridice sau financiare şi realizează
pentru a evita falimentul sau lichidarea unor societăţi gestionate defectuos dar
care dispun de tehnologie avansată şi de dotare superioară;
ƒ fuziunea realizată din motive cu caracter social- vizează, după caz, evitarea
şomajului sau sprijinirea dezvoltării unor sectoare care se confruntă cu situaţii de
criză.
Potrivit legii societăţilor comerciale republicată, noţiunea de fuziune este una
generică, iar absorbţia şi contopirea sunt modalităţi de realizare a fuziunii.11

2.1.3. Contabilitatea operaţiunilor de fuziune prin absorbţie


Din punct de vedere contabil, întreprinderile româneşti implicate în operaţiunile de
fuziune se supun cu prioritate reglementărilor cuprinse în OMFP 1376/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de
fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau
excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora.

2.1.3.1. Etapele fuziunii


Conform actului normativ mai sus menţionat, în cazul fuziunii prin absorbţie,
operaţiunile presupun parcurgerea următoarelor etape:
a) Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de datorii ale societăţilor
comerciale care fuzionează, precum şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării,
efectuate cu această ocazie.
b) Întocmirea situaţiilor financiare înainte de fuziune de către societăţile comerciale
care urmează să fuzioneze. Pe baza bilanţului întocmit înainte de fuziune se determină activul
net contabil, potrivit formulei:
Activ net contabil = Total Active - Total Datorii
c) Evaluarea globală a societăţilor şi determinarea aportului net. Pentru evaluarea
societăţilor intrate în fuziune se poate folosi una dintre următoarele metode: metoda
patrimonială sau metoda activului net, metoda bursieră, metoda bazată pe rezultate (valoarea
de rentabilitate, valoarea de randament, valoarea de supraprofit), metode mixte şi metoda
bazată pe fluxul financiar sau cash-flow-ul. Valoarea globală a societăţii stabilită printr-una
dintre metodele menţionate, reprezintă valoarea aportului net de fuziune al fiecărei societăţi
intrate în fuziune. Conform normei româneşti, pe baza acestei valori se stabileşte raportul
(rata) de schimb∗.
Valoarea activului net contabil este egală cu valoarea aportului net numai în cazul în
care s-a folosit metoda patrimonială de evaluare globală a societăţii. În cazul în care cele două
valori nu sunt egale, la societatea absorbită sau intrată în contopire, diferenţele sunt
recunoscute ca elemente de cîştiguri sau pierderi din fuziune, astfel: dacă valoarea aportului
net este mai mare decît activul net contabil, diferenţa este recunoscută ca profit. În situaţia
inversă, diferenţa este recunoscută ca pierdere. Recunoaşterea se poate realiza fie prin
conturile 6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital şi 7583 Venituri
din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital, iar pe această bază în contul 121 Profit sau

11
Tiron, T.A., Op. cit., p. 142

Acest lucru reprezintă, credem, o exagerare, în sensul că, într-un mediu economic normal, raportul de schimb
se stabileşte, de regulă, prin negocieri între părţile implicate în fuziune; de exemplu, fuziunea se poate realiza ca
urmare a unei oferte publice de cumpărare sau de schimb, ceea ce înseamnă că preţul de cumpărare a acţiunilor
s-ar putea să nu aibă nici o legătură cu valorile globale ale celor două întreprinderi.

6
pierdere, fie la rezultatul reportat, cont 117 Rezultatul reportat. Şi această precizare a normei
româneşti este, după părerea noastră, exagerată, în sensul că fuziunea devine, în fapt, un fel de
vânzare cu bucata sau în bloc a activelor firmei absorbite. Or, în realitate tranzacţia este mai
degrabă una între absorbantă şi acţionarii sau asociaţii absorbitei, decît una între absorbantă şi
absorbită. În aceste condiţii, fuziunea n-ar trebui să conducă la apariţia de venituri şi cheltuieli
la absorbită – activitatea în sine a activelor acesteia, privite în bloc, continuă, fără să se facă
factură cu ocazia transferului de proprietate. În măsura în care valorile atribuite activelor şi
datoriilor absorbitei pentru nevoile fuziunii sunt diferite de valorile lor nete contabile, nu
apare nici o problemă în a fi predate la nişte valori şi a fi preluate la alte valori12.
d) Determinarea raportului (ratei) de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale,
pentru a acoperi capitalul societăţilor comerciale absorbite. În cadrul acestei etape se
efectuează:
i) determinarea valorii contabile a acţiunilor sau a părţilor sociale ale societăţilor
comerciale care fuzionează, prin raportarea aportului net la numărul de acţiuni sau de
părţi sociale emise13;
ii) stabilirea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale, prin raportarea
valorii contabile a unei acţiuni ori părţi sociale a societăţii absorbite la valoarea
contabilă a unei acţiuni sau părţi sociale a societăţii absorbante, raport verificat şi
aprobat de experţi.
e) Determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale de emis pentru
remunerarea aportului net de fuziune. Această etapă presupune:
i) determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale ce trebuie emise de societatea
comercială care absoarbe, fie prin raportarea capitalului propriu (activului net) al
societăţilor comerciale absorbite la valoarea contabilă a unei acţiuni sau părţi sociale a
societăţii comerciale absorbante, fie prin înmulţirea numărului de acţiuni ale societăţii
comerciale absorbite cu raportul de schimb;
ii) majorarea capitalului social la societatea comercială care absoarbe, prin înmulţirea
numărului de acţiuni care trebuie emise de societatea comercială care absoarbe cu
valoarea nominală a unei acţiuni sau a unei părţi sociale de la această societate
comercială;
iii) calcularea primei de fuziune, ca diferenţă între valoarea contabilă a acţiunilor sau a
părţilor sociale şi valoarea nominală a acestora.
e) Înregistrarea în contabilitatea societăţilor a operaţiunilor efectuate cu ocazia
fuziunii.

2.1.3.2. Aspecte juridice şi fiscale privind fuziunea prin absorbţie


Din punct de vedere juridic, fuziunea prin absorbţie determină o serie de efecte dintre
care reţinem :14
¾ încetarea personalităţii juridice a societăţilor absorbite ;
¾ transmiterea patrimoniului societăţilor absorbite către societatea absorbantă ;
¾ atribuirea de acţiuni sau părţi sociale ale societăţii absorbante către acţionarii

12
De altfel, în OMFP 1.376/2004 se recunoaşte că, în situaţia în care activul net este considerat egal cu valoarea
globală a firmelor implicate în fuziune, înregistrările în contabilitatea absorbitei presupun doar închiderea
conturilor de activ, de datorii şi a celor rectificative rămase cu sold, prin intermediul contului 892 Cont bilanţ de
închidere, în timp ce preluarea aceloraşi conturi se face la absorbantă, prin intermediul contului 891 Cont bilanţ
de deschidere. Totuşi, şi folosirea acestor conturi este, credem, inutilă, în măsura în care punem în funcţiune
contul 456 Decontări cu asociaţii şi acţionarii privind capitalul.
13
Valoarea contabilă a unei acţiuni/părţi sociale se poate obţine şi prin raportarea activului net contabil la
numărul de acţiuni/părţi sociale.
14
Tiron, T.A., Op. cit., p. 148

7
societăţilor absorbite ;
¾ majorarea capitalului social al societăţii absorbante.
Operaţiunile de fuziune sunt reglementate juridic, în principal, de Legea societăţilor
comerciale nr. 31/ 1990 republicată, în care sunt prevăzute condiţiile generale de validitate şi
de efectuare a fuziunii, intervenţia instanţei judecătoreşti, opoziţia creditorilor sociali,
condiţiile de formă şi publicitate şi alte aspecte. Între aspectele juridice semnificative
prevăzute de reglementările în vigoare ale operaţiunilor de fuziune, în general, şi a celor de
fuziune prin absorţie, în special, reţinem următoarele:15
9 fuziunea se poate face şi între societăţi cu forme juridice diferite ;
9 fuziunea determină modificarea actului constitutiv original pentru fiecare din
societăţile implicate în fuziune, cu respectarea condiţiilor de formă şi publicitate ;
9 fuziunea nu poate deveni operantă decât după 3 luni de la data publicării
operaţiunii în Monitorul Oficial ;
9 societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este reţinută de obligaţiile societăţii
pe care o absoarbe;
9 data cu privire la încheierea formalităţilor de fuziune, registrele şi documentele
care nu mai sunt necesare se vor prelua de un asociat desemnat de majoritatea
voturilor, care are obligaţia de a păstra aceste documente timp de 5 ani.
Dacă avem în vedere raporturile dintre societatea absorbantă şi societăţile absorbite în
ceea ce priveşte drepturile reciproce de capital, fuziunea prin absorbţie se poate încadra în una
din următoarele situaţii :
A. nici una dintre societăţile participante la combinare nu deţine titluri de capital în
capitalul celeilalte societăţi;
B. societatea absorbantă deţine acţiuni sau părţi sociale în capitalul societăţii absorbite;
C. societatea absorbită deţine acţiuni sau părţi sociale în capitalul societăţii absorbante;
D. societăţile care fuzionează deţin reciproc acţiuni sau părţi sociale, una în capitalul
celeilalte.
În principiu, implicaţiile fiscale ale operaţiunilor de fuziune sunt prevăzute de Codul
fiscal şi vizează aspecte legate de: impozitul pe profit, impozitul pe dividende, pierderea
fiscală şi taxa pe valoarea adăugată.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune,
divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea
unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora conţine referiri
exprese la tratamentul fiscal al operaţiunii de fuziune prin absorbţie pentru cele două categorii
de societăţi, şi anume:
a) pentru societatea absorbită prevederile sunt următoarele:
¾ veniturile apărute la societatea absorbită din transferul activelor (contul 7583
Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital) sunt venituri
neimpozabile, iar cheltuielile apărute la descărcarea gestiunii (contul 6583
Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital) sunt cheltuieli
nedeductibile;
¾ societatea absorbită trebuie să transmită societăţii absorbante valoarea fiscală a
fiecărui element de activ şi pasiv transferat.;
¾ reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior
dedusă la determinarea profitului impozabil se include în veniturile impozabile
ale societăţii absorbite, cu excepţia situaţiei în care societatea absorbantă preia

15
Ibidem, p. 149

8
provizionul sau rezerva respectivă16;
¾ societatea absorbită are obligaţia să depună declaraţia de impunere şi să
plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării
existenţei la registrul comerţului.
b) societatea absorbantă trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
¾ dacă societatea absorbită a avut pierdere fiscală la data fuziunii, atunci
absorbanta nu poate recupera această pierdere din profiturile fiscale proprii;
¾ societatea absorbantă trebuie să cunoască aceste evaluări fiscale deoarece în
calculul impozitului pe profit nu poate folosi decât aceste valori (ca şi cum
fuziunea nu ar fi avut loc), fără să ia în considerare valorile atribuite cu ocazia
fuziunii17;
¾ în situaţia în care societatea absorbantă nu cunoaşte valoarea fiscală pe care
activele şi pasivele transferate au avut-o la societatea absorbită, valoarea fiscală
a activelor şi pasivelor respective, pentru societatea absorbantă este zero;
¾ în situaţia în care valoarea rezervei legale, rezultată în urma operaţiei de fuziune,
depăşeşte o cincime din capitalul subscris şi vărsat al societăţii absorbante,
diferenţa nu se tratează ca venit impozabil atîta timp cât această rezervă se
menţine la valoarea rezultată;
¾ valoarea corespunzătoare diminuării rezervei legale reprezintă venit impozabil,
reconstituirea ulterioară a rezervei nefiind deductibilă la determinarea profitului
impozabil.
În realizarea practică a fuziunii prin absorbţie putem întâlni situaţii mai mult sau mai
puţin particulare precum:
¾ fuziune prin absorbţie, cu valori globale pozitive la părţile implicate, cu sau fără
sultă;
¾ fuziune prin absorbţie, cu activ net contabil negativ (şi valoare globală negativă)
măcar la una din părţile implicate;
¾ fuziune prin absorbţie în care absorbanta deţine acţiuni la absorbită sau absorbita
deţine acţiuni la absorbantă ori fiecare deţine acţiuni la cealaltă, cu sau fără
sultă;
În toate situaţiile, dacă evaluarea globală a întreprinderilor care fuzionează conduce la
valori diferite de activele nete contabile corectate ale aceloraşi întreprinderi, este posibilă
apariţia unui fond comercial. De asemenea, la evaluarea făcută cu ocazia fuziunii este posibil
să se pună în evidenţă valori juste diferite de valorile nete contabile ale unor active şi datorii
identificabile, ba chiar este posibilă apariţia, după fuziune, a unor active care nu erau prezente
în bilanţ.

16
Printre rezervele anterior deduse avem: rezerva legală de 5% din profitul contabil brut până ce aceasta va
atinge 20% din capitalul social vărsat, rezervele constituite ca urmare a aplicării facilităţii fiscale privind
neimpunerea unei părţi din profitul impozabil, rezerve din reevaluare.
17
De exemplu, mijloacele fixe preluate de absorbantă de la absorbită se vor amortiza fiscal pe duratele rămase la
absorbită, aplicînd aceleaşi cote de amortizare la aceleaşi valori de amortizat. Poate apărea aici o diferenţă
importantă între amortizarea fiscală şi cea contabilă.