Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea de Administrație Publică

Proiect privind lucrarea lui Thomas Kuhn

“Structura revoluțiilor științifice”

Totolan Andra-Diana
Grupa 6

București 2016

1
Cuprins

1. Ce este o revoluție științifică? Care sunt etapele realizării ei?........................................................3

2. Care este teza susținută de autor în cadrul lucrării?........................................................................3
3. Care este natura și necesitatea revoluției științifice?.......................................................................3
4. Definiți conceptele: paradigmă, comunitate științifică, știință normală, știință extraordinară,
probleme puzzle..............................................................................................................................4
5. Care este problematica lucrării?......................................................................................................4
6. Cum apar teoriile științifice?...........................................................................................................5
7. Cum caracterizați științele administrative având în vedere viziunea lui Kuhn?..............................5
8. Prezentați principalele paradigme și contribuția lui Thomas Kuhn în istoria științei......................5
9. Bibliografie.....................................................................................................................................6

2
Ce este o revoluție științifică? Care sunt etapele realizării ei?
În secolele XV - XVII în știință au avut loc o serie de transformări profunde care au înlăturat treptat
ansamblul de concepte mai mult sau mai puțin științifice, atât antice cât și medievale, permițând
întemeierea științei moderne. Transformările radicale care au avut loc în domeniul științei în secolele
menționate reprezintă revoluția științifică.
Periodizarea Revoluției științifice este destul de aproximativă. Aceste transformări care o caracterizează
apar încă din timpul renașterii timpurii, ating apogeul în secolul al XVII-lea și se sfârșesc, în Anglia,
odată cu nașterea revoluției industriale și începutul epocii victoriene.

Care este teza susținută de autor în cadrul lucrării?

Structura şi revoluţia apar direct în titlul lucrării lui Thomas Kuhn "Structura revoluţiilor ştiinţifice".
Acesta era convins că, pe lângă faptul că au loc revoluţii ştiinţifice, ele au şi o structură. Kuhn a încercat
să descrie această structură cu mare migală.
Descrierea sa era de maniera următoare: ştiinţa obişnuită (lucrările ştiinţifice de rutină), cu paradigma
specifică şi cu scopul de a rezolva anumite enigme; urmată de unele anomalii serioase produse de
cercetare, care conduc la o criză; şi în final rezolvarea acelei crize prin crearea unei noi paradigme.
Rezolvarea de enigme ne duce cu gândul la jocurile de cuvinte, formarea de imagini, sudoku – modalităţi
plăcute de a pierde timpul atunci când cineva nu vrea să muncească serios. O mulţime dintre oamenii de
ştiinţă care au citit această carte, la început au fost un pic şocaţi, apoi au trebuit să admită că aşa se
întâmplă şi în munca lor de zi cu zi. Kuhn scria: "Cea mai izbitoare trăsătură... e cât de puţin îşi propun
oamenii de ştiinţă să producă inovaţii majore, conceptuale sau experimentale."

Care este natura și necesitatea revoluției științifice?

Revoluția științifică reprezintă un proces complex de dezvoltare accelerată. Știința și tehnica fiind într-o
legatură de interdependență, ştiinţa situîndu-se în fruntea progresului tehnic, transformîndu-se ea însăşi
tot mai mult într-o forţă de producţie nemijlocită, şi determinând revoluţionarea forţelor de producţie.
Conţinutul revoluţiei în ştiinţă îl constituie descoperirile epocale şi marile realizări teoretice în diferite
ramuri ale ştiinţelor naturii, obţinute în special în sec. .al XX-Iea, printre care se numără: teoria
relativităţii şi mecanica cuantică, descoperirea nucleului atomic, a particulelor elementare, a fisiunii şi
fuziunii nucleare, teoria rezonanţei, cibernetica ş.a. Toate acestea au determinat importante progrese ale
fizicii atomice, nucleare, ale fizicii corpului solid ş.a. A crescut aportul fizicii şi al matematicii la
dezvoltarea chimiei (teoria mezomenei), biologiei (bionica, biofizica, bioenergetica, biocibernetica,
biomatematica, progresele geneticii). S-a adîncit conexiunea dintre diferitele ramuri ale ştiinţei, au apărut
ştiinţe noi (electronica, cibernetica etc), de însemnătate hotărîtoare pentru studierea naturii şi pentru
aplicarea ştiinţei în tehnică. Materializarea tehnică imediată a marilor descoperiri ştiinţifice ale epocii
noastre, condiţionarea progresului tehnic de aplicarea realizărilor stiinţei sunt ilustrate în primul rand de
automatizarea complexă a procesului de producţie, care constituie elementul fundamental al r.ş. şi t.c.

3
Definiți conceptele: paradigmă, comunitate științifică, știință normală, știință
extraordinară, probleme puzzle.
Paradigma este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe
perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine (a activității de cercetare de exemplu) și
astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
La Thomas Kuhn baza practicii cercetării și a consensului într-o știință care a atins stadiul maturității nu
este teoria științifică, ci ceva mai complex, paradigma. Kuhn argumentează că cercetarea științifică în
disciplinele care au ajuns în acest stadiu nu este condusă în primul rând de teorii și reguli metodologice
generale, ci de experiențe împărtășite în comun, ce sunt încastrate în paradigme.
Kuhn a schimbat de unul singur sensul cuvântului "paradigmă", astfel încât un cititor din prezent ataşează
conotaţii complet diferite acestui cuvânt decât cele care erau valabile în 1962. După cum însuşi Kuhn
scria în postfaţa cărţii: "Paradigma... este elementul central a ceea ce consider acum a fi cel mai inedit şi
mai puţin înţeles aspect al acestei cărţi." Pe aceeaşi pagină el sugera "model exemplar" ca substitut. Într-
un alt eseu, el admitea că "am pierdut controlul asupra acestui cuvânt". Mai târziu el l-a abandonat de tot.
Dar noi, cititorii Structurii după 50 de ani putem, sper eu, să readucem acest cuvânt în prim plan.
Conform teoriei, o paradigmă reprezintă un set de reguli, norme și metode de cercetare folosite de către o
comunitate științifică în procesul de cercetare. Kuhn afirmă că folosind aceste paradigme, cercetătorii
contribuie la dezvoltarea științei normale, adică o periodă de creștere cumulativă a științei. Dar se
întâmplă să apară fenomene noi, necunoscute până atunci, care nu mai pot fi cercetate cu metodele
paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și explicații mulțumitoare, palpabile,
științifice ale fenomenului nou apărut. Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră în
criză. În acest moment intervine schimbarea de paradigmă, adică are loc o revoluție științifică.
O problemă puzzle este o problemă care este dificil sau imposibil de rezolvat din cauza, cerințelor
incomplete contradictorii în continuă schimbare , care sunt adesea dificil de recunoscut.

Care este problematica lucrării?

Kuhn introduce și susține în lumea academică modelul paradigmatic de dezvoltare știintifică. Conform
teoriei, o paradigmă reprezintă un set de reguli, norme și metode de cercetare folosite de către o
comunitate științifică în procesul de cercetare. Kuhn afirmă că folosind aceste paradigme, cercetătorii
contribuie la dezvoltarea științei normale, adică o periodă de creștere cumulativă a științei. Dar se
întâmplă să apară fenomene noi, necunoscute până atunci, care nu mai pot fi cercetate cu metodele
paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și explicații mulțumitoare, palpabile,
științifice ale fenomenului nou apărut. Atunci comunitatea academică și procesul de cercetare intră în
criză. În acest moment intervine schimbarea de paradigmă, adică are loc o revoluție științifică. Așadar,
revoluția științifică înseamnă înlocuirea unei paradigme cu o alta, care răstoarnă principiile vechii
paradigme. Noua paradigmă cuprinde astfel un nou set de reguli și metode care vor fi folosite de către
cercetători în procesul de cercetare până când și aceasta la rândul ei va intra în criză și va fi înlocuită de o
altă paradigmă. Kuhn observă de altfel că noile paradigme se întemeiază contra curentului dominant în
cercetare la un moment dat, merge în contra principiilor paradigmei curente, negându-i chiar principiile,
tehnicile, și metodele de cercetare.

4
Un alt termen cheie în teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit incomensurabilitatea teoriilor.
Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de comunitățile științifice, fiecare comunitate
științifică își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare, total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de
alte comunități științifice. Nu se poate face comparație între paradigme, între modelele de cercetare, nu se
poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta, deoarece paradigmele se dezvoltă ținând seama de
caracteristicile comunității științifice căreia îi aparține. Astfel, modelul paradigmatic de cercetare
dezvoltat de către o comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate științifică
datorită condiționărilor impuse de limbă. Unii termeni și unele metode de cercetare cuprind elemente care
nu pot fi traduse de către comunitatea care dorește să adopte noua paradigmă.

Cum apar teoriile științifice?

Termenul teorie provine din grecescul “theoria” cu sensul de „contemplare, meditaţie”. Astăzi termenul
circulă cu sensul de sistem de propoziţii logic organizat, care sintetizează cunoştinţele referitoare la un
domeniu al realităţii pe care îl descrie şi explică. Teoria ştiinţifică ocupă locul central în arhitectura
ştiinţei. Cunoaşterea ştiinţifică parcurge drumul de la cunoaştere de fond – problemă – ipoteză – lege –
teorie ştiinţifică, ultima sintetizând întreaga cunoaştere a domeniului. Teoria ştiinţifică apare ca un
ansamblu înalt structurat de cunoştinţe organizate într-un sistem deductiv. Omul de ştiinţă nu inferă
pornind de la fapte, ci inventează sau construieşte plecând de la sugestia faptelor, pe baza ansamblului de
cunoştinţe deţinut.

Cum caracterizați științele administrative având în vedere viziunea lui Kuhn?

Științele administrative pot fi caracterizate prin extinderea sensului de paradigmă ca fiind centre de
interes comun pentru diverse categorii de oameni avizați în domeniu. Sun științe în continuă schimbare,
viziunile diverșilor cercetători punându-și amprenta. De altfel, există suișuri și coborâșuri, așa cum sunt
prezentate crizele și anomaliile.

Prezentați principalele paradigme și contribuția lui Thomas Kuhn în istoria științei.

Ştiinţa obişnuită, astfel, este caracterizată de o paradigmă, care legitimizează enigmele şi problemele la
care comunitatea lucrează. Totul este bine până la momentul în care metodele legitimate de acea
paradigmă nu se pot adapta anomaliilor care apar; rezultă astfel o criză care persistă până când o nouă
inovaţie redirecţionează cercetarea şi începe să funcţioneze ca o nouă paradigmă. Aceasta este o
schimbare de paradigmă.
Pentru a ilustra acest concept, în Structura apar citate relevante din ideile lui Wolfgang Pauli, cu câteva
luni înainte ca lucrarea lui Heisenberg asupra mecanicii matriciale să arate calea spre o nouă teorie
cuantică, dar şi cu câteva luni mai târziu. În primele citate, Pauli simte că fizica este pe cale de a se
dezintegra şi îşi doreşte să fi făcut parte din alt domeniu; câteva luni mai târziu, drumul către viitor pare a
fi unul luminos. Mulţi aveau parte de aceeaşi trăire: în punctul maxim al crizei comunitatea se dezintegra
ca urmare a faptului că paradigma era contestată.

5
Evident, structura lui Kuhn este prea simplă şi elegantă. Istoria nu este nici pe departe aşa. Dar exact
instinctul de fizician al lui Kuhn l-a condus la găsirea unei structuri simple şi profunde. Era o imagine a
ştiinţei care putea fi înţeleasă de cititorul normal. Avea, de asemenea, meritul de a fi putut fi până la un
anumit punct şi verificabilă. Istoricii ştiinţei puteau vedea măsura în care schimbările importante din
domeniile lor se conformau structurii lui Kuhn. Din păcate, a fost, de asemenea, abuzată de intelectualii
sceptici care au pus sub semnul întrebării ideea de adevăr. Kuhn nu a avut o astfel de intenţie. El era un
iubitor de informaţie şi un căutător al adevărului.
În momentul în care Kuhn scria lucrarea în discuţie, revoluţia ştiinţifică modernă (a secolului 17) era
destul de în vogă: Francis Bacon îi era profetul, Galileo farul călăuzitor şi Newton soarele. Dar Kuhn nu
vorbea de această revoluţie ştiinţifică. Acesta era un gen de eveniment diferit de revoluţiile a căror
structură Kuhn o postulase. Într-adevăr, cu puţin timp înainte de a scrie Structura, el a propus o "a doua
revoluţie ştiinţifică", care a avut loc la începutul secolului 19 în care noi domenii ale ştiinţei au fost
matematizate. Căldura, lumina, electricitatea şi magnetismul şi-au dobândit propria paradigmă: din senin,
o întreagă masă de fenomene nesortate au început să aibă sens. Dar nici această a doua revoluţie şi nici
prima nu prezentau "structura" pe care Kuhn o avea în minte.
Generaţia care l-a precedat pe Kuhn crescuse într-o lume a unei revoluţii radicale în fizică. Teoriile
relativităţii generale şi speciale ale lui Einstein au zdruncinat stabilimentul ştiinţific clasic mult mai
puternic decât ne putem imagina. Apoi a venit revoluţia cuantică. Relativitatea şi fizica cuantică au
detronat nu numai vechea ştiinţă, dar şi metafizica de bază. Kant ne învăţa faptul că spaţiul newtonian
absolut şi principiul cauzalităţii uniforme sunt principii a priori. Fizica i-a dovedit că se înşela. Cauza şi
efectul sunt doar aparente, iar nedeterminarea stă la rădăcina realităţii.

Bibliografie

www.wikipedia.org
www.scientia.ro
www.socioumane.ro