Arthur Schopenhauer, a fost un filozof german, cunoscut - mai ales -

prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în

comportamentul uman. Este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din
1818 Lumea ca voință și reprezentare (extinsă în 1844), unde
caracterizează lumea fenomenelor ca un produs al unei voințe metafizice
oarbe și insațiabile.[19][20] Construind la idealismul transcendental al lui
Immanuel Kant, Schopenhauer a dezvoltat un sistem etic ateist și
metafizic, care respinge ideile contemporane ale idealismului german.[21]
A fost printre primii gânditori din filozofia occidentală care a împărtășit
și a afirmat aspecte semnificative ale filozofiei asiatice, ca asceza și
noțiunea de lume ca aspect. Opera sa a fost descrisă ca o manifestare
exemplară a pesimismului filosofic.

Deși opera sa nu a reușit să obțină o atenție substanțială în timpul vieții

sale, Schopenhauer a avut un impact postum în diferite discipline,
inclusiv filozofie, literatură și știință. Scrierile sale despre estetică,
morală și psihologie au influențat gânditorii și artiștii de-a lungul
secolelor XIX și XX.