PSIHOPEDAGOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI

ADULȚILOR

Adolescența – tranziția către maturitate

Profesor, Cursant,
 Adolescența – tranziția către maturitate

Biologic adolescența semnifică perioada de la pubertate la maturitate, alteori

adolescența este descrisă ca începând cu pubertatea și încheindu-se în perioada
adultă. Perioada este caracterizată de schimbări rapide și creșteri explozive în
greutate și în înălțime, începe aproximativ de la vârsta de 12 ani și se întinde până în
jur de 20 de ani, când dezvoltarea fizică este aproape terminată. În această
perioadă, tânărul se maturizează din punct de vedere sexual și își formează o
identitate ca persoană separată de familie.

Adolescența se caracterizează printr-o dezvoltare dinamică a creierului în care

interacțiunea cu mediul social formează capacitățile pe care individul le avansează
în viața adultă. În timpul adolescenței, un individ dobândește resurse fizice,
cognitive, emoționale, sociale și economice care sunt baza pentru sănătatea și
bunăstarea vieții. Aceleași resurse definesc traiectoriile în generația următoare.
Investițiile în sănătatea și bunăstarea adolescenților aduc beneficii astăzi,
construind viitorul pentru decenii și pentru generația următoare. 1

O definire a adolescenței este variația largă a legislației naționale care stabilește

praguri minime de vârstă pentru participarea la activități considerate a fi rezervate
adulților, inclusiv votul, căsătoria, înrolarea în armată, dreptul la proprietate și
consumul de alcool.

O idee asemănătoare este aceea a „vârstei majoratului”: vârsta legală la care o

persoană este recunoscută de o națiune ca adult și se așteaptă să îndeplinească
toate responsabilitățile care îi revin în legătură cu acest statut.2

Sub vârsta maturității, o persoană este încă considerată „minoră”. În multe țări,
vârsta majoratului este de 18 ani, iar în alte țări este mai mică.3

Cu toate acestea adolescentul acumulează noi privilegii juridice între vârstele de

14–17 ani care să permită creșterea independenței față de tutorii adulți și poate fi
considerat un „minor matur” capabil să furnizeze un consimțământ informat. 4

1. Grațiela Sion, Psihologia adolescenței și a tinereții, Presa Universitara

Clujeană,
2. Grațiela Sion, Psihologia adolescenței și a tinereții, Presa Universitara
Clujeană,
3. Grațiela Sion, Psihologia adolescenței și a tinereții, Presa Universitara
Clujeană,
 4. Grațiela Sion, Psihologia adolescenței și a tinereții, Presa Universitara
Clujeană,

Adolescentul este în căutarea unui nou echilibru interior datorită contactelor sociale
mai variate și mai ușor de stabilit decât în perioada pubertății. Pe baza dezvoltării
capacităților cognitive, a unui mare volum de cunoștințe și a unei relative experiențe
de viață, adolescentul își formează un mod propriu de a înțelege viața și își
cristalizează o concepție care începe să-l călăuzească în alegerile pe care le face .
5

Se spune despre adolescență că este o perioadă de conflicte și stres, caracterizată

de o dispoziție schimbătoare, conflicte interioare și rebeliune. Este adevărat că mulți
adolescenți experimentează comportamente îngrijorătoare sau periculoase, dar
acest lucru nu conduce la apariția de probleme permanente decât la un grup
restrâns de adolescenți.

Se recunoaște că fiecare individ are o experiență diferită în funcție de maturizarea

fizică, emoțională și cognitivă a acestuia, precum și de evenimente de viață și de
contextul cultural în care se dezvoltă adolescentul. Referirea la debutul pubertății,
care ar putea fi văzută ca o linie clară de demarcare între copilărie și adolescență,
nu poate rezolva dificultatea de definire.

Mulți adolescenți experimentează alcoolul și intră în conflict cu autoritatea, dar

majoritatea nu dezvoltă din copilarie o dependență de alcool și nu ajung delincvenți.

Adolescenții care au probleme grave comportamentale sau emoționale au o istorie

de viață plină de probleme similare începând din copilărie.

Creșterea numărului de probleme în adolescență ține de efectele personale și

sociale ale schimbărilor fizice și de momentul apariției acestor schimbări.

Maturizarea timpurie sau târzie a adolescentului (un an mai târziu sau mai devreme)
afectează nivelul de satisfacție al adolescentului față de înfățișarea și imaginea sa.

Băieții din clasa a șaptea sau a opta care au ajuns la pubertate declară o frecvență
mai mare a dispoziției pozitive față de colegii lor și tind să fie mulțumiți de greutatea
lor fizică și aspectul general al corpului decât băieții care se maturizează mai târziu.

În același timp, băieții care se maturizează timpuriu tind să aibă un nivel de

autocontrol și de stabilitate emoțională mai redus decât băieții care se maturizează
mai târziu. Adolescenții care se maturizează mai târziu au un nivel mai redus al
autostimei în clasa a șaptea, dar ajung de obicei să fie grupul cel mai echilibrat în
ultimii ani de liceu.

5. Grațiela Sion, Psihologia adolescenței și a tinereții, Presa Universitara

Clujeană,

Maturizarea precoce are efectul opus asupra autostimei fetelor. Comparativ cu fetele
care se maturizează mai târziu, maturizarea precoce duce la niveluri mai mari de
depresie și anxietate, la un nivel mai mic al autostimei și la un grad redus de
satisfacție pentru aspectul și greutatea corporală.

Fetele care se maturizează mai precoce tind să se simtă jenate de faptul că au

corpuri mai feminine față de colegele lor. Maturizarea precoce a fetelor duce la
creșterea popularității acestora deoarece sunt privite ca precoce din punct de vedere
sexual. De asemenea, ele sunt înclinate să aibă o relație mai conflictuală cu părinții,
și să se confrunte cu probleme emoționale și comportamentale.

În perioada adolescenței certurile dintre copii și părinți se amplifică, iar gradul de

apropiere dintre aceștia se reduce. Mulți părinti acceptă destul de greu faptul ca
adolescenții, în încercarea de a-și crea o identitate proprie, se îndepartează destul
de mult de părinți. Totuși, în majoritatea familiilor perioada de conflicte de la
începutul adolescenței este urmată de stabilirea unei noi relații părinte-copil, bazată
mai mult pe egalitate.

Parintii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in privinta regulilor pe
care le aplica, tind sa aiba adolescenti care traverseaza aceasta perioada intr-o
maniera mai putin problematica. In schimb, adolescentii care au parinti autoritari, cu
reguli rigide si putina afectiune in relatia cu copiii, tind sa se confrunte cu mai multe
probleme emotionale si comportamentale.

Adolescența este perioada în care se iau decizii importante pentru dezvoltarea

persoanei și se fac planuri cu privire la viitor. De exemplu, în perspectiva alegerii
unui traiect profesional, adolescenții trebuie să decidă ce tip de carieră școlară
doresc să urmeze, ce angajamente de pregătire să urmeze, dacă să urmeze
sau nu studii universitare, etc.

Dacă privim în urmă, observăm că toată copilăria noastră este marcată de

pregătirea pentru vârsta adultă și încercarea de a răspunde la o întrebare
esențială: ce voi fi, ce voi face când voi fi mare? Copilul trebuie să parcugă mai
 multe etape de dezvoltare, culminând cu adolescența, pentru a deveni adult. În
spațiul socio-cultural în care trăm, din punct de vedere juridic, persoanele care
depășesc 18 ani (vârsta majoratului) sunt considerate persoane adulte.

Hall în lucrarea sa Adolescența a folosit termenul de furtună și stres, pentru că a

privit adolescența ca pe o perioadă de tulburări inevitabile care au loc în timpul
tranziției de la copilărie la maturitate. Furtuna se referă la un nivel scăzut al
autocontrolului, iar stresul se referă la un nivel crescut de sensibilitate.

Hall descrie trei categorii principale ale Adolescenței, și anume:

1. Conflictul cu părinții: adolescenții tind să se răzvrătească împotriva normelor

și regulilor impuse autoritar, deoarece caută o mai mare independență și
autonomie.

2. Tulburarea de dispoziție: modificările hormonale și stresul psihologic al

adolescenței pot provoca schimbări incontrolabile în emoții.

3. Comportamentul riscant: combinația dintre nevoia de stimulare și

imaturitatea emoțională duce la creșterea riscului de asumare a com- portamentului
riscant în timpul adolescenței. 6

Hollingworth a subliniat ideea continuității dezvoltării și a schimbării treptate în

perioada adolescenței. Ea arată: „copilul se transformă în grade imperceptibile în
adolescență, iar adolescentul se transformă gradual în adult”.

Datorită creșterii explozive și inegale, înfățișarea adolescentului nu este întotdeauna

armonioasă, de aceea vom avea în grupul de adolescenți de 15 ani unii mai bine
dezvoltați, alții mai puțin, atât la fete, cât și la băieți. Aceste diferențe au consecințe
în planul dezvoltării sociale și personale. Pentru băieți maturizarea precoce este un
avantaj, iar maturizarea târzie este un dezavantaj în relațiile sociale. Studii
longitudinale au pus în evidență că maturizarea precoce sau târzie are o contribuție
importantă în adaptarea socială.

Majoritatea adolescenților se preocupă intens de felul cum arată. Probleme, precum

coșurile, dinții neregulați, pielea grasă, ochelarii. Toate aceste lucruri ce pot părea
minore devin adevărate probleme existențiale în această perioadă, de ele
îngrijorându-se în egală măsura și fetele ca și băieții. Creșterea explozivă este o
provocare pentru psihicul adolescentului, el trebuind să învețe să se adapteze noii
aparențe într-un ritm de multe ori prea rapid.
Între 10 și 18 ani masa corporală crește cu mai mult de 100%, iar înălțimea cu 27%;
de asemenea adolescentul la 14 ani atinge în medie 95% din talia adultă. Se produc
modificări sensibile, în greutate, lungime, în perimetrul diferitelor segmente cu
schimbări ale raportului dintre ele.

6. Grațiela Sion, Psihologia adolescenței și a tinereții, Presa Universitara

Clujeană,

În preadolescență un loc deosebit de important îl ocupă începutul maturizării

sexuale. În intervalul de la 12 la 14 ani la fete și la 14 la 16 ani la băieți are loc
dezvoltarea caracterelor sexuale primare și secundare. În cadrul dezvoltării
caracteristicilor sexuale primare mentionăm ovulația la femei și o creștere a
dimensiunilor vaginului, clitorisului și uterului, în timp ce la băieți are loc o dezvoltare
a penisului și a testiculelor și o dezvoltare funcțională caracterizată de debutul
producerii spermei. Între caracteristicile sexuale secundare menționăm apariția
menstruației la fete și a secreției seminale la băieți, creșterea părului în regiunea
pubisului și în axilă, schimbarea vocii, apariția pilozitătii faciale la băieți, dezvoltarea
glandelor mamare la fete. La fete dezvoltarea bustului se corelează cu dezvoltarea
bazinului care capătă conformație diferită de cea a băieților.

Creșterea statutară a adolescentului este corelată cu maturizarea funcției de

reproducere.

Se iîncheie prima perioadă a maturizării sexuale, proces care continuă lent până pe
la 22-23 de ani. În perioada adolescenței, din punct de vedere morfologic, creierul e
în linii mari constituit (înca de la 6 ani el atinge 85-90% din greutatea finală
constatată la 24-25 de ani). Are loc un proces de perfecționare funcțională a
neuronilor scoarței cerebrale. Procesele de analiză și sinteză devin tot mai fine, se
accentuează funcția reglatoare a limbajului intern.

Transformările psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile și

trebuințele pe care le resimte – atît de nevoile apărute încă în pubertate, cât și de
noile trebuințe apărute în adolescență. După M. Zlate adolescentul se confruntă cu o
serie de nevoi sau nevoile descrise în perioadele anterioare cunosc o prefacere
semnificativă: nevoia de a ști, de a fi afectuos, de apartenență la grup, de
independență, și nevoia modelelor.
Satisfacerea nevoilor de autodeterminare și autoeducare se datorează maturizării
sociale, conștientizării responsabilităților ce-i revin, precum și datorită implicării în
alegeri vocaționale.

Perioada adolescenței și preadolescenței este perioada de maxim a creșterii

capacităților perceptive și de reprezentare. Crește activitatea senzorială și se
modifică pragul minimal și maximal al diverșilor analizatori și pragurile diferențiale.

Adolescența aduce cu sine o creștere a abilităților sociale. Se dezvoltă capacitatea

de comunicare care anterior era mai dezvoltată la fete, acum devine importantă și
pentru băieți. Relațiile între băieți și fete, dar și relațiile în grupuri de același sex
capătă o semnificație profundă. Adolescența este caracterizată de declinul autorității
parentale și familiale și creșterea importanței grupului de prieteni. Pentru copiii
normali adolescența este un moment de socializare intensă.

Bibliografie:

1. Psihologia adolescenței și a tinereții, Grațiela Sion, Presa Universitară Clujeană;

2. Psihologia vârstelor – copilăria, Grațiela Sion, Editura Fundației România de

mâine;

3. Psihologie și pedagogie, J. Piaget, Editura didactică și pedagogică;

4. Psihologia vârstelor, Șchiopu Ursula, Editura didactică și pedagogică;