Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instalatia de Legare
Instalatia de Legare
1. Elemente flexibile
a) Parame vegetale: din fire de canepa, in, bumbac, manilla, sizal, iuta
Mai multe fire rasucite formeaza sfilata, mai multe sfilate formeaza suvita.
Firele se rasucesc spre dreapta iar sfilatele spre stanga. Mai multe suvite
rasucite formeaza parama simpla (lantana). Paramele simple se obtin prin
rasucirea a 3-4 suvite. Aceste suvite se rasucesc in jurul unei inimi vegetale
(care este tot o suvita care ramane intinsa si care nu se rasuceste cu
celelalte). Mai multe parame simple prin rasucire formeaza garlinul.
- cele mai rezistente, flexibile, elastice sunt cele de manilla (culoare maro),
confectionate din fibra de bananier. Plutesc la suprafata apei, se
manevreaza usor. De regula, se utilizeaza ca parame de remorca si
legare la cheu.
- paramele din sizal (culoare galben deschis) se confectioneaza din fibra de
cactus, au o rezistenta similara cu a celor din canepa, elasticitate mai
mare. Sunt mai usoare cand sunt uscate. Devin rigide si grele cand se
imbiba cu apa.
b) Parame sintetice: din fire sintetice din relon, nailon, polipropilena (culoare
alba, des folosite). Sunt mult mai rezistente, elastice si flexibile. Nu sunt
afectate de gradul de umiditate, insa sunt supuse degradarii la contactul
cu substantele chimice.
mai lunga, sunt mai subtiri decat cele vegetale / sintetice. Se utilizeaza la
confectioneaza din fire de sarma din otel zincat. Mai multe fire formeaza o
vita (elementul de baza pentru paramele metalice). Mai multe vite rasucite
garlinul metalic. Inima gudronata (un socar) are rolul de a mari rezistenta
- parame metalice rigide: 6x7; 6x19 (6 vite cu cate 7 sau 19 fire fiecare)
c) Rezistenta: este forta la care se rupe parama. Valorile de rupere sunt
inscrise in certificatul de fabricare care se livreaza odata cu parama.
Sarcina de lucru va fi mai mica decat cea de rupere. Coeficientul de
rezerva n = sarcina de rupere : sarcina de lucru, n ›1. Rezistenta
paramelor vegetale este proportionala cu numarul si calitatea firelor.
Aceasta rezistenta scade prin catranire si rasucire. Umezeala duce la
cresterea rigiditatii si micsorarea rezistentei. Uleiurile, vaselina duc la
scaderea rezistentei (pentru cele vegetale, sintetice).
- fiecare parama va avea certificat emis de producator in care sunt inscrise
lungimea, grosimea, greutatea, rezistenta
a) Babale: piese metalice din fonta, otel care servesc la fixarea gaselor paramelor
sau luarea voltelor. Pot fi duble sau simple, sunt solid fixate in punte prin placi
sudate. Babalele simple se numesc binte.
Babale
B – in V
C – dubla cu umeri
D – dubla
d) Botul: parama vegetala (socar) sau lant cu un capat fixat la baza babalei
si alt capat care se infasoara pe parama pana la luarea voltelor
(asemanator stopelor).
a) Narile: sunt deschideri in bordaj de forma circulara sau ovala, intarite, care permit
trecerea paramelor in afara bordajului. Sunt din otel sau fonta, netede, fara
rugozitati care sa duca la agatarea paramei.
b) Urechile: piese metalice fixate pe punte sau copastie utilizate la dirijarea
paramei spre o anumita directie in afara bordajului.
d) Somarul: piese metalice cilindrice, dispuse cu axul orizontal cu acelasi rol
cu cel al turnichetilor.
3. Elemente de manevra
Legarea navei la cheu este operatiunea de fixare a navei in port, la cheu in vederea
desfasurarii operatiunilor de incarcare, descarcare, etc.
Conditii:
- dupa ce nava a ajuns la distanta convenabila de locul de acostare ales incepe
operatiunea de legare. Nava este de regula asistata de remorchere care o apropie
de cheu;
- pozitia navei sa permita respectiva operatiune pentru care este fixata la cheu;
- siguranta navei in pozitia respectiva (referitor la vant, valuri, maree, fund mic);
- pregatirea paramelor care vor fi folosite, intinderea lor pe punte, scoaterea gaselor
prin urechi, pregatire boturi, verificare vinci, cabestan, verificarea comunicatiei cu
comanda;
- se arunca bandula (saula care la un capat are o para din cauciuc iar celalalt capat
este legat de parama) prin care se transmite la mal parama respectiva. Odata
ajunsa la mal, de celalalt capat al bandulei se leaga gasa paramei care este trasa
spre cheu. Operatiunea se mai numeste si „baterea bandulei”;
- paramelor se dau pe rand, cate una sau cate doua, dupa cum se primesc comenzile
de pe puntea de comanda. Paramele vor fi egalate si intinse astfel incat, dupa
plecarea remorcherelor care au asistat nava, nava sa ramana lipita de cheu;
- manevra se considera terminata cand toate paramele au fost intinse, egalate si
voltate pe babale. Capetele ramase sunt asezate in ordine pentru a nu bloca
accesul in zona respectiva;
- verificarea continua a legaturilor navei este obligatia turei de serviciu, la nevoie
virarea sau voltarea paramelor de legare (conditii meteo, descarcare, incarcare);
1 – parama prova (head line)
- nu se lasa parama sa alunece prin palma, ci se trece din mana in mana;
- luarea voltelor paramelor se face prin botarea lor si eliberarea lenta de pe
vinci;
Instalatia de ancorare
Instalatia de ancorare este un ansamblu de piese, mecanisme si
dispozitivecare servesc la executarea manevrei de ancorare a navei
si cu ajutorul carora seasigura mentinerea navei ce stationeaza intr-
un loc voit, impotriva actiunii vantului,curentilor sau
valurilor.Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre
nava si fundulapei, in locuri neamenajate. Nava poate stationa in
ancora in bazinele si radeleportuare, in marea deschisa sau in
zonele cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cuajutorul ancorei, prin
intermediul lantului de ancora, care poate fi ridicat la bord
demecanismul de ancorare. Pentru a permite fixarea sigura a navei
ancorate sidesprinderea ancorei la virare, ancora este construita
astfel incat forta de fixareeste maxima atunci cand asupra ei
actioneaza o forta orizontala si minima atuncicand este solicitata
de o forta verticala.Instalatia trebuie sa indeplineasca anumite
conditii, cum ar fi:
-
asigurarea navei in locul dorit
-
permiterea unei manevre rapide de fundarisire si virare a ancorelor
-
fixarea in siguranta a ancorelor la postOrice navă trebuie echipata
în mod obligatoriu cu o instalaţie de ancoraredispusă de regulă la
prova, pe teugă, formată din următoarele părţi componente:
-
ancore
-
lanţuri
-
nari
-
dispozitive pentru fixarea ancorelor
-
masina instalatiei
-
putul lanturilor
-
capatanile de ancora
-
piese si dispozitive specifice navelor ce intrebuinteaza ancore de
tipamiralitate sau cu 4 gheare
Ancore
–
sunt elemente de fixare a navei fata de fundul apei, prinintermediul
lanturilor de ancora. Ancorele tebuie sa indeplineasca
urmatoareleconditii:
-
constructie simpla
-
rezistenta mecanica mare
-
comoditate la manevrare si intretinere
-
forta maxima de frecare
-
sa se fixeze rapid de fund
-
sa se poata prinde din nou de fund
-
sa permita actionarea numai prin lant.La navele comerciale de
tonaj mijlociu, greutatea ancorelor in kilograme esteaproximativ
egala cu tonajul navei in tone (ex: 4500T –> 4500Kg) Tipurile de
ancore folosite în prezent la bordul navelor pot fi împărţite în
douăcategorii:
-
ancore cu braţe fixe, de tip Amiralitate
-
ancore cu braţe articulate, de tip patentFiecare din aceste tipuri de
ancore poate fi împărţit după criteriul existenţeitraversei în:
-
ancore cu traversă
-
ancore fără traversăNumarul ancorelor cu care este dotata o nava
variaza in functie dedeplasament si scopul pentru care a fost
construita nava. Din punct de vedere alrolului pe care îl au la bord,
ancorele se pot împărţi în:
-
ancore principale sau serviciu curent (dispuse întotdeauna la prova)
-
ancore secundare sau de rezerva (dispuse la pupa); daca nava
areinstalatie de ancorare la pupa, o ancora de curent (ancorot)In
general o ancora se compune din urmatoarele parti:- bratele, fixe
sau articulate, avand la extremitati varfuri ce se infig in sol
sipalme(partile plate ale bratelor) care maresc rezistenta impotriva
deraparii;- fusul, care are un inel la extremitatea superioara si o
ramificatie in douasau patru brate;- diamantul, care este locul de
impreunare a bratelor cu fusul;- inelul sau veriga de care se leaga
unul din capetele lantului de ancora cuajutorul unei chei;- traversa,
bara de metal incovoiata la un capat, cu un opritor
asezataproximativ la centru si uncui spintecat legat cu un lant.
Opritorul si cuiul servesc la fixarea traversei pefus, in
planperpendicular pe planul bratelor. Tipuri de ancore:
-
Ancore de tip Amiralitate – ancore cu traversa si brate fixe
-
Ancore de tip patent (Hall) – fara traversa si cu brate articulate
-
Ancora de corp mort – cu un singur brat fix si traversa din lemn –
utilizatepentru asigurarea geamandurilor
-
Ancora de beton – pentru balize
-
Ancore de tip ciuperca – utilizate in special pentru asigurarea
navelor far
-
Ancore de tip tirbuson – pentru constructii hidrotehnice
-
Ancore cu 4 gheare (brate) – utilizate in special la navele fluviale.
Se maiutilizeaza si ancore mai mici pentru ancorarea barcilor si
ambarcatiunilornavei, denimite ancoroate
-
Ancore cu gheara de pisica – ancorot cu 4 brate utilizat
pentrurecuperarea obiectelor cazute peste bord
Ancora de tip Amiralitate
Se compune din:
-
Fus – poate fi cilindric sau prismatic, la capatul superior avand un
inelnumit inelul ancorei, de care se leaga o cheie cu vartej (cheia
ancorei). Infus este prevazut un orificiu prin care trece traversa. La
mijlocul fusului segaseste o bratara (inel) numit traversiera, cu
ajutorul caruia se asiguratraversa cand este pliata.
-
Bratele – se desfac la extremitatea inferioara a fusului, de o parte si
dealta a acestuia, facand cu acesta un unghi de aproximativ 35-40
de grade.
-
Diamantul – locul de imbinare dintre brate si fus, si in care
eforturile suntmaxime.
-
Palmele – extremitatile laterale ale bratelor.
-
Unghiile – fetele orientate spre fus ale palmelor
-
Ghearele – extremitatile ascutite ale palmelor
-
Traversa – bara incovoiata la un capat, avand la cele doua
extremitati cateo sfera, iar la mijloc un opritor si un orificiu
prevazut cu o pana cu lantisor.Lungimea traversei este egala cu cea
a fusului. Greutatea traversei estede 25% din greutatea ancorei fara
traversa. Distanta dintre gheareleancorei este de 70% din lungimea
fusului sau a traversei.
Modul de lucru
al acestui tip de ancora este urmatorul : la fundarisire ancoraatinge
fundul cu unul din brate din cauza greutatii mai mari a partii
inferioare. Prinfilarea lantului, ancora se reazema cu capatul indoit
al traversei pe fundul apei, celedoua brate fiind orizontale si in
contact cu fundul. Cand s-a terminat filarea lantuluisi acesta incepe
sa se intinda, inelul ancorei este tras in jos, ceea ce provoaca
orastumare a ei, traversa devenind orizontala, iar bratele se
orienteaza intr-un planperpendicular pe fundul apei, dupa care,
unul din brate se sprijina pe fund si seinfige in el.La virarea
ancorei inelul este tras in sus si cu un efort relativ mic, bratul se
smulgedin sol.
Avantaje si dezavantaje ale ancorei amiralitate
:
O ancora este formata dintr-un fus avand la un capat cheia dreapta de fixare a
lantului, iar la celalalt capat bratele de infigere. Dupa pozitia fusului fata de brate se
deosebesc doua cazuri.
Lanturile de ancora
Sunt elementele de legatura dintre ancora si corpul navei. Pentru adancimi mari de
ancorare in loc de lanturi se folosesc parame metalice, iar pentru navele rapide, parame
nemetalice. La navele de pescuit mai scurte de 30 de metri si la celelalte nave din otel cu
Na < 205, lanturile de ancora pot fi inlocuite cu parame metalice, cu conditia ca lungimea
acestora din urma sa fie majorata cu 50% fata de cea a lanturilor. Prinderea de ancora a
paramelor se face cu o bucata de lant de minimum 12,5 m. La navele din otel cu Na <
130, lanturile sau paramele metalice pot fi inlocuite cu parame din fibre sintetice. 6
Lantul de ancora este caracterizat prin calibrul sau d, care este diametrul sarmei de
otel din care este confectionata zala.