Universitatea din Oradea

Facultatea de Litere

Identitatea minoritară a lui Emil Cioran

Ardelean ( Curpaș) Salomea, CCE, an

II
 Oradea, 2021
Din ce elemente este construită identitatea noastră și ce anume o prezintă ca fiind
minoritară? În cazul scriitorului Emil Cioran aceasta identitate minoritară se poate observa prin
relatiile sale cu cei din jur, încât el se situeaza în afara umanității si în afara unei limbi prin
refuzul de a vorbi limba sa maternă-limba română.
Astfel, Cioran devine oarecum omul “nimănui”: el refuză să mai fie român, dar nu se simte
nici francez în Franta, devenind strain, astfel cum îi declara in scrisorile sale bunului său prieten,
Constantin Noica. Viața unui astfel de om este una de luptă pentru găsirea propriei identităti,
pentru a-și dovedi mereu existența și a-și afirma valoarea.
În ceea ce priveste identitatea lui Emil Cioran, aceasta este minoritară pe mai multe
planuri: în primul rând față de cultura franceză- el fiind emigrant in Franța, apoi față de valorile
societății traditionale- el refuzând să-și întemeieze o familie sau să-si ia o slujbă și, nu în ultimul
rând, față de marea majoritate a umanității -prin persistenta in angoasă.
Acest refuz al său de a se conforma cursului firesc al vieții și al societătii îl găsim in opera
sa Scrisori către cei de acasă în care Cioran afirma : având șansa de a nu fi practicat vreodată o
meserie și nici de a fi lucrat la cărți serioase, am avut de-a lungul anilor enorm de mult timp: o
favoare rezervată, în principiu, cerșetorilor si femeilor. Cerșetori sunt tot mai multi, însă ei nu-
și dau osteneala să scrie; cât despre femei, în zilele noastre ele se duc la serviciu, la birou-
infern idiotizant. (Cioran : Scrisori către cei de-acasă, ed. Humanitas, 2004).
De asemenea, in citatul “Cu cât esti mai normal, cu atât esti mai departe de adevăr si
mai aproape de viată”- Emil Cioran își expune distanțarea față de tot ceea ce înseamnă cutume
si reguli nescrise ale societătii si alienarea sa în minoritate. Totuși. pentru omul filosof din ființa
lui Cioran, această retragere înseamnă apropierea de adevărul filosofic, cel care aduce împlinire
oricărui scriitor.
Un alt aspect care îl defineste pe Emil Cioran ca fiind un minoritar identitar este
persistența in ideea de suferință, scriitorul fiind convins că “numai suferinta schimbã pe om.
Toate celelalte experiente si fenomene nu reusesc sã modifice esential temperamentul cuiva sau
sa-i adânceascã anumite dispozitiuni pânã la a-l transforma integral” (Emil Cioran: Tristețea de
a fi, Editura Dyonisos, 1992).
În viziunea lui Cioran, tristetea relevă existența noastră ca ființe și trezeste în noi
conștiința obiectivă, întrucât, exprima el, “destinul individual ca o realitate interioara,
irationala si imanenta nu se reveleaza decat in durere, ca e singurul drum pozitiv de intelegere
launtrica a problemelor personale”, iar in cele din urmă, intreaga viață pentru acest scriitor se
rezumă în citatul său :”tot ce este imi pare a fi o hrana pentru o tristete nemasurată”