Perspectiva sociologică și psihologică a antreprenoriatului

1. Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

2. Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Antreprenoriatul este un contract psihologic care implică

o relație de "relaționare" și una de tip "lucru în echipă",
între două sau mai multe persoane ce înființează împreună o
afacere în care au un interes financiar.
 Acești indivizi sunt prezenți în timpul fazei de înființare a
firmei, înainte de a începe efectiv să pună la dispoziție pe
piață bunurile sau serviciile organizației.
 Rezultă că persoana trebuie să fie implicată încă de la
început, să aibă și o participație de capital în afacere pentru
a fi considerat membru al echipei.
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Abilitatea de a identifica și a se angaja în noi oportunități a fost

privită ca trăsături esențiale de antreprenoriat ale indivizilor
(Casson, 1982, Kirzner 1973, Knight, 1942, Schumpeter, 1934).
 Firmele antreprenoriale își bazează strategiile exclusiv pe
oportunitățile care există în mediul înconjurător, folosindu-le ca
punct de plecare pentru elaborarea strategiilor.
 Antreprenorii tind să urmărească noi oportunități fără a ține
seama de resursele controlate în prezent, identificând resursele
necesare pentru a exploata o oportunitate după ce au evaluat o
nouă strategie.
 Firmele orientate spre administrare tind să privească mai mult
resursele pe care le controlează deja atunci când elaborează
strategii.
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Bird (1989) evidențiază beneficii psihologice derivate din

relațiile dintre membrii echipei.
 În cazul unui antreprenor individual/singur care trebuie să
suporte deciziile individuale și rezultatele obținute, fără a avea
posibilitatea de a da vina pe o altă persoană, echipele
antreprenoriale transmite responsabilitatea în rândul indivizilor
și are posibilitatea de a gasi un vinovat în caz de eșec.
 Asocierea cu alte persoane dă dreptul de apărare a deciziilor,
deținerea unui pachet de acțiuni în cadrul firmei poate face pe
membrii echipei mai încrezători în deciziile lor.
 Francis și Sandberg (2000) au remarcat că prieteniile "pot
organiza echipe împreună și stimulează eforturi eroice în
momente dificile".
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Întreprinderile antreprenoriale sunt entități sociale încă de la început,

deoarece întreprinderile individuale implică posibilitatea de a nu
împărți proprietatea cu ceilalți acționari în procesul de înființare.
 Modul cum începe o afacere și dacă sunt implicați/recrutați și alte
persoane pentru a se alătura efortului organizației poate avea
consecințe asupra performanței și supraviețuirea acesteia.
 Întreprinderile pot fi formate ca rezultat al echipelor și din acest motiv
se pot identifica următoarele principii care stau la baza formării
echipei:
 alegerea pe baza principiului de homofilie,
 alegerea intenționată,
 alegerea echipei pe baza principiului constrângerii de
structură, a contextului sau oportunității (Ruef, 2001).
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Homofilia se referă la tendința oamenilor de a se asocia cu alte

persoane asemănătoare cu ale lor, cum ar fi criterii de gen sau
etnie.
 Alegerea intenționată reflectă tendințele oamenilor de a alege pe
alții care posedă aptitudini valoroase, cum ar fi educația sau
experiența.
 Alegerea echipei pe baza principiului constrângerii de
structură, a contextului sau oportunități reflectă modul în care
funcționează primele două principii.
 Fondatorii firmei nu pot alege pe cineva pe care nu i-au întâlnit sau
văzut, cum ar fi o persoană care lucrează într-o altă organizație
sau locuiește într-un alt oraș (Ruef, 2002).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Managementul de vârf poate crea mai multe acțiuni

antreprenoriale cu privire la aspectele generale ale
firmei (Brown, 1998; Martin, 2000).
 Practicile de management ale unei companii variază
de-a lungul unui spectru de la antreprenoriale la
administrative.
 Un "promotor" caracterizează partea antreprenorială
a spectrului și un "mandatar" caracterizează partea
administrativă (Stevenson, 1983; Stevenson și Jarillo,
1986;
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Singura intenție a promotorului este să urmărească și să

exploateze oportunitățile indiferent de resursele controlate în
prezent, în timp ce mandatarul își propune să utilizeze eficient
resursele controlate în prezent.
 Stevenson descrie managementul antreprenorial în șase
dimensiuni diferite:
 orientarea strategică,
 angajamentul față de oportunitate,
 angajamentul față de resurse,
 controlul resurselor,
 structura managementului,
 filozofia recompensei (Brown, 2001).
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 (Re)combinarea inovativă a resurselor a fost

sugerată a fi rezultatul unei vigilențe înalte la noi
oportunități (Zahra & Wiklund, 2000).
 Managerii pot fi conștienți de oportunitățile din
mediul înconjurător, dar au tendința de a se
gândi/centra asupra modul de utilizare și exploatare
cât mai eficientă a resurselor pe care le controlează
deja cât mai eficient posibil pentru a exploata noi
oportunități.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Caracteristicle importante în abordările psihologice privind antreprenoriatul îl

reprezintă motivaţia, factorii determinanţi şi atributelor ce intervin în procesul
antreprenorial.
 Cercetările în domeniu s-au orientat pe investigarea factoriilor de tip atracţie -
respingere, care determină de fapt esenţa antreprenoriatului de oportunitate sau
de necesitate.
 Îinfluența factorilor pentru intrarea în antreprenoriat poate fi de tip atracție-
respingere în care predomină beneficiile subiective – satisfacţia derivată din o
mai mare autonomie pentru cei care deţin o afacere poate să compensează lipsa de
rezultate economice şi sociale ale auto-angajaţilor.
 Trăsăturile socio-economice individuale şi contextual cultural-instituţionale în
mod exclusiv nu sunt în măsură să explice apariţia unor antreprenori şi recunosc
importanţa caracteristicilor individuale, psihologice şi atitudinale.
 Dintre multele variabile studiate în antreprenoriat - atitudinea şi motivaţia sunt
factori determinanți ai antreprenoriatului.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Casson (2003) plecând de la definițiile lui Schumpeter și Knight

- argumentează că antreprenorii sunt persoane care se
specializează în luarea deciziilor.
 Teoria lor este inspirată de procesul de descoperire
antreprenorială "Kirzneriană", dar subliniază că sunt
necesare informații prealabile pentru a completa noile
informații în descoperirea oportunităților de afaceri.
 În acest sens, definițiile sunt similare cu ale lui Schultz care
susține capitalul uman ca factor determinant al capacității
antreprenoriale.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Alte cercetări presupun că indivizii au abilități

identice, dar diferă în percepția lor asupra riscurilor
implicate în deținerea unei afaceri; persoanele prea
optimiste devin antreprenori (Meza și Southey, 1996).
 Abilitățile antreprenoriale sunt un fel de capital uman
care poate fi dobândit prin practici precum educația.
 De aceea în timp multe dintre teoriile generale ale
antreprenoriatului se concentrează pe rolul
întreprinzătorului care depășește limitele proprietarului
afacerii pentru a explica dimensiunea fenomenului de
antreprenoriat.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Deși mulți economiști acceptă ideea că antreprenorii sunt

inovatori, poate fi dificil să se aplice această teorie a
antreprenoriatului în țările mai puțin dezvoltate.
 Adesea, în țările mai puțin dezvoltate, antreprenorii nu sunt cu
adevărat inovatori în sensul tradițional al cuvântului.
 Întreprinzătorii din țările cel mai puțin dezvoltate produc
rareori produse noi; mai degrabă, ele imită produsele și
procesele de producție care au fost inventate în altă parte
a lumii (de obicei în țările dezvoltate).
 Acest proces, care are loc și în țările dezvoltate, se numește
"imitație creativă" (Drucker, 1985).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Imitația creativă are loc atunci când imitatorii înțeleg

mai bine modul în care o inovație poate fi
aplicată, folosită sau vândută în nișa lor de piață
specială (propriile țări) decât persoanele care au
creat sau descoperit inovația originală.
 Astfel, procesul de inovare în țările cel mai puțin
dezvoltate este adesea acela de a imita și adapta, în loc
de noțiunea tradițională de descoperire și dezvoltare de
produse sau procese noi (Hak, 2008).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Deși această listă de caracteristici nu este pe deplin completă,

ea poate explica de ce unii oameni devin antreprenori, în timp
ce alții nu.
 Specialiștii în inovației susțin că un experiment poate eșua, dar
trebuie să continuăm să încercăm până când se va realiza
succesul.
 Teoreticienii din antreprenoriat nu reușesc să clasifice acest tip de
inovator care experimentează și poate într-o bună zi să obțină
profituri, deoarece antreprenoriatul este legat de angajament,
răbdare și asumarea de riscuri.
 De asemenea, modelele nu reușesc să înțeleagă conceptul de
rentabilitate - că nu toate întreprinderile realizează profituri imediat
de la punctul de pornire.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Caracteristicile acțiunii reprezintă un punct central în fazele

antreprenoriatului, care nu au aceleași intensități de
diferențiere, dar sunt importante pentru faze diferite.
 Întreprinzătorii care sunt mai activi, adică aceia care
desfășoară mai multe activități de pornire și care răspândesc
aceste activități în timp, au mai multe șanse să înceapă cu
succes o nouă afacere (Carter,1996).
 Antreprenorii trebuie să prevadă măsurile necesare pentru a
gestiona supraviețuirea și creșterea noii companii. Acțiuni
importante sunt, de exemplu, gestionarea conflictelor,
negocierea contractelor, formarea de alianțe, dezvoltarea de
noi strategii de afaceri (Baron 2007).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Cercetare ar putea contribui la atingerea obiectivelor

propuse, cum ar fi comportamentul pur reactiv sau
adaptativ al antreprenorilor cu rezultate negative pentru
persistență, inovație și performanță.
 În schimb poate fi examinat conceptul de acțiuni
experimentale, fără a se pune accentul pe stabilirea și
planificarea potențialului de compensare a propriei
improvizații în condiții de stabilire a obiectivelor mici,
ceea ce poate conduce la noi direcții de cercetare în
zonele de stabilire a obiectivelor și performanței (Locke,
2002).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Un domeniu care adesea îi face griji managerilor de

schimbare este cât de dificil este schimbarea culturii
organizaționale.
 Cercetătorii ar putea examina efectul flexibilității chiar la
începutul firmei ca o agresivitate a unei organizații.
 Tipul culturii organizaționale care dezvoltă puteri depinde de
tendințele de acțiune ale fondatorului (fondatorilor) unei
firme.
 Prin urmare, este utilă măsurarea sprijinului antreprenorilor
pentru cultura organizațională (cultura în domeniul practicilor
comune) – Koen (2007).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Este foarte probabil ca aceste acțiuni să fie eficiente cu alte

cuvinte, caracteristicile inițiativei personale - propria inițiere,
proactivitate și posibilitate de a depăși bariere - sunt mult mai
probabil să fie afectate de timp dacă nu se reușește să
diferențieze caracteristicile.
 Frese (2009) arata că anumite caracteristici pot fi mai mult sau mai
puțin active și acestea reprezintă o reacție inactivă.
 Astfel, strategiile active dintr-o rețea socială sunt legate de
succesul antreprenorial ( Zhao, 2010).
 În mod similar, formele active de învățare în sensul practicii
deliberate sunt legate de succesul antreprenorial (Unger, 2009).
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Există o diferență între auto-eficacitatea generală (trăsătură

de personalitate) și auto-eficacitatea specifică (o stare
motivantă) (Chen, 2001).
 Scalele de eficacitate în cercetarea antreprenorială
descriu de obicei mai multe roluri (începerea unei
organizații, gândirea creativă, comercializarea unui
produs nou, etc).
 În cele din urmă, aspectele orientării antreprenoriale -
autonomie, inovație, agresivitate, orientare spre risc și
mediu proactiv - ar putea fi și dimensiuni ale
personalității.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Modelul teoretic privind factorii structurali ai antreprenoriatului sunt de

tip atracţie-respingere (push-pull), factorii atitudinali de atracţie,
aversiunea faţă de risc şi individualismul economic.
 Amit şi Eitan (1995) au consacrat în literature economică distincţia
între motivele de împingere (push) şi atragere (pull) spre
antreprenoriat.
 Ei au subliniat faptul că mulţi dintre proprietarii de afaceri se află
în zona antreprenoriatului, întrucât nu au găsit alte oportunităţi
de venit.
 Un posibil efect negativ al educaţiei este prezis de teoria factorilor de
împingere, atribuind celor mai puţin educaţi, o poziţie mai fragilă
pe piaţa forţei de muncă (Moore şi Mueller, 2002).
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Predictorii principali individuali ai antreprenoriatului sunt

determinați de impactul genului şi al vârstei.
 Este demonstrat că bărbaţii au o probabilitate mai mare de a fi
antreprenori decât femeile (Georgellis şi Wall, 2005; Walker şi
Webster, 2007).
 O explicație posibilă este dată de modele culturale şi transmiterea
rolurilor sociale care îi favorizează pe bărbaţi.
 Vârsta are un efect pozitiv asupra deţinerii unei afaceri (Walker şi
Webster, 2007).
 Acest lucru se întâmplă pentru că la o vârstă mai tânără
modificările în statutul profesional apar mai frecvent (Evans şi
Leighton, 1989).
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 În unele cazuri educaţia avansată poate fi, de asemenea,

predictor al antreprenoriatului – oamenii educaţi tind să
înceapă afaceri cu valoare adăugată crescută.
 Totuși este posibil să ne aşteptăm la o relaţie neliniară între
educaţie şi probabilitatea de a deţine o afacere.
 Locul de reşedinţă este alt factor de împingere spre antreprenoriat
(push) - cu cât este mai mare localitatea de reşedinţă cu atât
sunt mai mari oportunităţile economice şi, de asemenea,
şansele de a găsi un loc de muncă bine plătit.
 În localităţile mai mici oportunităţile de muncă sunt mai rare iar
indivizii sunt împinşi spre activităţi independente (Hatos, 2012).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Se aşteptă o incidenţă mai mare a auto-angajării în mediul

rural şi în oraşele mici decât în oraşele mai mari din
România.
 Rolul incertitudinii şi al încrederii în sine în viaţa şi activitatea
antreprenorială a fost recunoscute și evidențiate de Schumpeter
și Knight.
 Antreprenorii trebuie să se obişnuiască cu incertitudinea,
să accepte că nu există calcule sigure şi certitudini privind
succesul.
 Astfel, încrederea în sine face diferenţa dintre antreprenori
şi persoanele obişnuite (Van Praag, Versloot, 2007).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Încrederea în sine este strâns legată de eficienţă, de valorificarea

experienţelor anterioare şi recuperarea după eşecuri (Chen,
1998).
 Numai antreprenorii orientaţi spre oportunităţi şi nu cei deveniţi
antreprenori din necesitate se caracterizează printr-un nivel
ridicat ale încrederii de sine, comparativ cu celelalte persoane
(Tyszka, 2011).
 Deși antreprenorii nu se dovedesc întotdeauna a fi persoane marcate
de o predispoziţie deosebită spre risc, ei sunt nevoiţi (mai degrabă
decât predispuşi!) să se implice în mai multe activităţi investiţionale
curente riscante, în comparație cu statutul de salariat.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Aversiunea scăzută faţă de risc încurajează intrarea în

antreprenoriat, ceea ce este considerat un truism în studiile
despre antreprenoriat (Cramer, 2002; Kan şi Tsai, 2006).
 Individualismul este asociat cu o probabilitate mai mare de
intrare în antreprenoriat (McGrath, 1992; Tiessen, 1997).
 Toleranţa la risc poate fi descrisă ca fiind dimensiunea riscului
(financiar sau de altă natură) pe care un individ este dispus să
şi-l asume (Antonites şi Wordsworth, 2009).
 Simon (2000) au descoperit că datorită unor prejudecăţi
cognitive, antreprenorii au o percepţie a riscului mai scăzută
decât restul non-antreprenorilor.
 Perspectiva sociologică a antreprenoriatului

 Distorsiuni cognitive cele mai importante par a fi: supraîncrederea (sau

ignorarea propriilor limite), iluzia şi încrederea în ”legea numerelor
mici” (există un număr limitat de informaţii care contează în luarea unei
decizii)
 Janney şi Dess (2006) susţin că există diferenţe însemnate între momentele
asumării acestor riscuri pe parcursul vieţii antreprenoriale şi cele mai
importante survin la momentul înfiinţării şi lansării unei noi firme.
 Deşi atitudinea faţă de risc de-a lungul ciclului de viaţă a firmei şi
independenţa nu pot fi complet asumate, cercetarea psihologică a
evidenţiat că o anumită parte a aversiunii faţă de risc şi toleranţa este o
trăsătură de personalitate care nu este influenţată de evenimentele din
viaţa unui om (Dohmen, 2011).
 Individualismul este măsura în care o persoană consideră interesele
sale personale mai importante decât interesele unui grup.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Antreprenorii, ca grup, au fost de obicei caracterizaţi ca individualişti prin natura lor

(McGrath,1992; Nicholson şi Anderson, 2005),
 Unele cercetări indică faptul că persoanele individualiste prezintă un nivel mai redus
de cooperare în cadrul unui grup (Wagner, 1995), că există o disponibilitate mai
scăzută pentru munca în echipă (Kirkman şi Shapiro, 2001) sau că este puţin
probabil ca aceste persoane (individualiste) vor iniţia acţiuni care să
îmbunătăţească performanţa de ansamblu a grupului (Moorman şi Blakely, 1995).
 Pe de altă parte, există dovezi, cel puţin la nivel general macroeconomic, care susţin
că individualismul poate avea o relaţie pozitivă cu capitalul social.
 Allik şi Realo (2004) explică aceasta prin faptul că pentru persoanele
individualiste, munca în colectiv poate fi interesantă şi profitabilă dacă ei
consideră că le va aduce beneficii personale care nu ar fi putut fi obţinute dacă
ar fi lucrat singure (Wagner, 1995; Allik şi Realo, 2004; Ascigil şi Magner, 2013).
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Cultura poate fi importantă în ceea ce privește influența

acestor factorii, având în vedere diferențele de
antreprenoriat între țări (Freytag & Thurik 2007, Stephan &
Uhlaner 2010).
 Există mari avantaje în înțelegerea unor legături dintre
factorii culturali și spiritul antreprenorial (Stephan, 2010),
există probabilitatea unor modificări care împiedică
combinarea ineficienței economice și legislative cu
diferențele culturale ca predictori ai succesului
antreprenorial.
 Perspectiva psihologică a antreprenoriatului

 Este rezonabil să bănuim că aversiunea faţă de risc şi atitudinile

economice individualiste pot fi influenţate de eforturile în afaceri şi
reciproc.
 În literatura de specialitate vom găsi suficiente dovezi că atitudinile faţă
de risc sunt surse pentru antreprenoriat (Caliendo, 2009).
 Dacă antreprenorii provenind din foşti angajaţi prezintă un nivel
mai ridicat de toleranţă faţă de risc decât non-antreprenori.
 Lipsa unor relaţii între individualismul economic şi spiritul antreprenorial
rezolvă prin sine problema endogenităţii - ştim că individualiştii nu
sunt mai susceptibili de a deveni antreprenori decât colectiviştii.