Discriminarea in Romania

Intr-o lume în care dinamica prejudecăţilor îşi

pune amprenta asupra evoluţiei societăţilor, asistăm la un
fenomen crescând al intoleranţei. Diferenţele culturale, de
viziune şi de acţiune ale indivizilor au determinat de-a
lungul timpului formarea unor criterii injuste de clasificare,
redate sub forma unor diferenţieri care răspândesc, în
mod continuu, fenomenul discriminării.

În România, conceptul de discriminare a căpătat,

atât la nivel teoretic, cât şi practic, valenţe dinamice cu
semnificaţii şi abordări diferite. Aşadar discriminarea se
manifestă pe planuri multiple, complicate şi nuanţate,
determinând tratamente diferenţiate, în funcţie de caracteristicile oamenilor, putând fi
percepută în diverse moduri şi circumstanţe, în locurile publice, private, dar şi în cadrul
serviciilor publice, în relaţia cu autorităţile locale, în sistemul medical, pe piaţa muncii etc.

Romania se află pe ultimul loc în UE şi pe locul 72 la nivel mondial, conform

statisticilor Forumului Economic Mondial când vine vorba de egalitatea între femei şi bărbaţi.
Deşi multe femei sunt discriminate la locul de muncă sau în cadrul procesului de recrutare,
puţine ajung să reclame diversele situaţii de discriminare şi hărţuire cu care se confruntă.
Discriminarea este prezentă însă şi în rândul celor vârstnici şi al persoanelor cu handicap. Vom
afla azi şi despre Coaliţia Anti-discriminare, un program de asistenţă juridică gratuită online,
adresat persoanelor care se confruntă cu discriminarea în România.

Una dintre cele mai grave forme de inegalitate întâlnită în România afectează femeile
care, din lipsa unui sistem de protecţie socială funcţional, sunt nevoite să stea acasă pentru a-i
îngriji şi susţine pe membrii mai în vârstă sau mai tineri ai familiei. Această situaţie, subliniaza
Coaliţia anti-discriminare, le îngreunează viaţa socială şi profesională, le îngrădeşte libertăţile
şi oportunităţile şi le predispune la depresie, singurătate si stimă de sine scăzută, conform
unor studii internaţionale. Însă discriminarea este un subiect amplu şi include mai multe
categorii de persoane, iar legislaţia europeană, prin directivele sale şi prin tratate, se referă
destul de mult la discriminare. Antidiscriminării i se acordă multă importanţă, spune Dana
Ududeac, expert jurist antidiscriminare. Această legislaţie e transpusă în România prin
Ordonanţa 137/2000. Din experienţa proiectelor, persoanele care se adresau Coaliţiei
Antidiscriminare, deseori, nu ştiau exact ce înseamnă discriminarea din punct de vedere juridic
continuă Dana Ududeac:  "Discriminarea are patru elemente esenţiale. Se rezumă la un
tratament diferit al persoanelor aflate în situaţii similare sau comparabile, pe baza unui criteriu
protejat, cum ar fi genul, etnia, religia, opinia politică, etc. şi care are ca efect încălcarea
drepturilor persoanei respective."

România a făcut numeroase progrese în materie de legislaţie în domeniul combaterii

discriminării rasiale şi a intoleranţei. Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei a
analizat progresele facute în ultimul an de la publicarea în 2014 a recomandărilor privind
combaterea discriminării. Concluzia a fost că în România e nevoie de o consolidare a formării
judecătorilor, procurorilor şi persoanelor responsabile de aplicarea cadrului juridic penal care
vizează lupta împotriva rasismului. Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei
este un organism al Consiliului Europei care monitorizează probleme de intoleranţă şi
discriminare şi emite recomandări către statele membre.