Relația dintre factorii factorii biotici și pădure

Mediul vegetal (fitocenoza) ce intră în complexul pădurii

prezintă o importanță deosebită și este alcătuit din: arboret,
subarboret, pătura erbacee, semințișul și microflora solului.
Fiecare din aceste componente influențează și este influențată de
celelalte componente, care devin astfel factori ecologici. 

Factorii biotici vegetali. Factorii biotici vegetali se structureaza pe

niveluri de vegetatie distincta si sunt reprezentati prin: arboret, subarboret,
patura erbacee, semintis si microflora.

Arboretul influenteaza existenta si structura celorlalte etaje ca si a

zoocenozei.Arboretul constituie un indicator al conditiilor stationale si al
valorii productive si functionale a ecosistemului forestier.

Subarboretul. In multe paduri, sub etajul arborescent se instaleaza

in mod natural numerosi arbusti, care formeaza subarboretul padurii. Cea
mai mare parte a speciilor arbustive sunt plante de umbra; ele cresc si se
dezvolta bine la umbra arborilor, infloresc si produc fructe, iar puietii lor se
pot instala si mentine in aceste conditii.

Subarboretul indeplineste in general un  rol favorabil in viata padurii

deoarece protejeaza si amelioreaza solul, ferindu-l in acelasi timp de
inierbare, favorizeaza germinarea semintelor, participa la inceput la
constituirea starii de masiv si la elagarea tulpinilor, impiedica producerea
eroziunii solului, ofera adapost si hrana vanatului.

In general, subarboretul trebuie pastrat in padurile rarite, iar daca

lipseste trebuie introdus pe cale articiala. Rolul subarboretului este mai
insemnat in padurile de campie decat in cele de munte.

Patura erbacee (patura vie) este formata din ierburi si buruieni;

dupa imprejurari, poate sa exercite o influenta pozitiva sau negativa asupra
padurii, in functie de natura speciilor ce o compun, de desimea si de starea
de vegetatie a acestora.

Dintre influentele pozitive ale paturii erbacee se pot mentiona:

afanarea si structurarea orizonturilor superioare de sol, imbogatirea solului
in substante organice, protejarea solului impotriva eroziunii. Constituie
hrana animalelor padurii.

In viata padurii insa patura erbacee se face resimtita mai ales

prin efectele sale negative, si anume: imburuienirea si intelenirea solului
provocata  de garminee; intarzierea germinarii si fixarii plantulelor in solul
mineral; concurează puternic cu puieții atât în sol, pentru apă și substanțe
minerale, cât și pentru lumină; provoacă culcarea puieților în iernile cu
zăpezi bogate; favorizează producerea și extinderea incendiilor de litieră.

Orice schimbare a conditiilor de mediu locale si indeosebi a conditiilor

de vegetatie din orizontul superior al solului se manifesta neintarziat si in
compozitia si abundenta paturii vii. Prezenta sistematica a anumitor plante
erbacee, sau comunitatii de plante in aceleasi conditii stationale, a condus
la stabilirea florei indicatoare, folosita in mod curent, cu bune rezultate, la
caracterizarea conditiilor locale de vegetatie.

Semintisul

De insemnatate practica este cunoasterea influentei ansamblului de

factori ecologici, interni si externi, asupra instalarii si dezvoltarii
semintisului, precum si reactiile acestuia la actiunea unor factori favorizanti
sau restrictivi, pentru a se asigura regenerarea padurii cat mai neintarziat,
mai sigur si cu mai putine cheltuieli.

După instalare semințisul intră în relații reciproce de intercondiționare

cu celelalte etaje de vegetație, cu fauna pădurii și cu factorii staționali.
Odata instalat si pe masura cresterii si dezvoltarii sale, semintisul exercita
un rol bioecologic asemanator paturii erbacee sau subarboretului.

Microflora solului

Pentru ecosistemele forestiere, prezinta un interes deosebit

microflora care participa la dscompunerea materiei organice moarte in
substante minerale, CO2 si H2O, contribuind astfel la continuitatea
lanturilor trofice, la formarea humusului si deci la ameliorarea troficitatii
solurilor.
 Compozitia, densitatea si eficienta activitatii microflorei sunt
conditionate si influentate de intregul complex de factori ecologici si,
indirect, de tehnicile folosite in gospodarirea padurii cultivate.

Factorii biotici animali

Zoocenoza forestiera influenteaza atat direct cat si indirect existenta

arborilor, a celorlalte etaje de vegetatie si a padurii in ansamblul sau.

Fauna padurii este foarte variata, numeroase specii de mamifere,

pasari, insecte sau animale inferioare isi gasesc hrana si adapost in padure.

Rolul faunei in viata padurii este extrem de variat, uneori putand

influenta fundamental existenta padurii.

Efecte pozitive ale zoocenozei:

- speciile de vânat și fauna piscicolă reprezintă o importantă bogăție
națională;
- insectele asigură polenizarea;
- animalele și păsările realizează diseminarea semințelor pe distanțe
mari;
- unele animale și păsări distrug unii dăunători ai pădurii (insecte);
- microfauna din sol, prin descompunerea materiei organice ( resturi
vegetale) contribuie la ameliorarea și creșterea fertilității solului.
- râmele contribuie l00a structurarea solului și la încorporarea
humusului rezultat din litieră în orizonturile minerale.

Din punct de vedere practic, intereseaza mai ales daunatorii padurii.

Diferite omizi distrug frunzisul, iar gandacii de scoarta, prin galeriile

lor, intrerup circulatia sevei, producand uscarea partiala sau totala a
arborilor.Vatamari importante pot aduce in anumite situatii si animale mari
din  padure( cerbii, mistretii, ursii, iepurii, etc), care fie ca rod puietii,
lujerii,distrug scoarta arborilor, ori consuma semintele diferitelor specii.

Padurea are de suferit si din cauza animalelor domestice, pasunatul

nerational contribuind adesea la degradarea ei.
 Pe langa daune, animalele pot influenta si in mod pozitiv viata
padurii.Unele dintre animale asigura polenizarea florilor, iar altele
contribuie la raspandirea fructelor si a semintelor grele la distante mari.

Microfauna din sol  contribuie in mare masura la ameliorarea solului,

influentand in mod indirect buna dezvoltare a padurii. In absenta
microorganismelor unele procese s-ar petrece mult mai lent, sau ar lipsi
complet, materia organica s-ar acumula excesiv, ajungandu-se la o scadere
a fertilitatii solului si, drept urmare, la o diminuare a productivitatii padurii.